Fond funciar. Decizia nr. 713/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 713/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 713/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Iunie 2015
Președinte - E.-C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător E. C.
Grefier F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 713/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. A. și pe intimat C. L. DE F. F. ORAȘ TG.F., intimat C. J. DE F. F. I., intimat AGENȚIA D. S. B., având ca obiect fond funciar OBLIGAȚIA DE A FACE.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că prezenta cauză a fost suspendată la data de 21.11.2012, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C., iar pricina ce a generat suspendarea cauzei a fost soluționată irevocabil la data de 25.06.2013, nefiind solicitată repunerea cauzei pe rol.
Instanța, văzând că procedura de citare este legal îndeplinită, reține cauza spre deliberare și pronunțare sub aspectul excepției perimării cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1654/25.05.2012, pronunțată de Judecătoria P., s-au dispus următoarele:
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. A., domiciliată în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții C. L. DE F. F. TÂRGU F. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C. L. DE F. F. TÂRGU F. în contradictoriu cu AGENȚIA D. S., cu sediul în București, .. 43, sector 1.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.08.2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., reclamanta C. A. a chemat în judecată pârâții C. L. DE F. F. TG. F. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, solicitând instanței:
- obligarea pârâtelor la punerea reclamantei în posesie, la întocmirea documentației și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren în extravilanul orașului Tg. F., tarlaua Ș. P., cu vecinătățile: N- drum acces . 28, S- Nigel M. și V- hotar Cucuteni;
- obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere reprezentând daune cominatorii până la eliberarea titlului de proprietate.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin Hotărârea nr. 385/ 29.01.2008 a Comisiei Județene Iași i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren situat pe raza localității Tg. F.. După obținerea hotărârii reclamanta a făcut nenumărate demersuri la comisia locală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor hotărârii arătate, însă fără rezultat.
Mai arată reclamanta că deține în mod pașnic, continuu și netulburat suprafața de teren de 0,50 ha din tarlaua Ș. P. încă din anul 1991, amplasamentul fiind cel indicat în acțiune. Având în vedere că nici până la momentul introducerii acțiunii față de reclamantă nu a fost finalizată de către comisiile de fond funciar procedura de reconstituire, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și atribuirea terenului pe vechiul amplasament pe care reclamanta îl și deține în fapt.
În drept au fost invocate prevederile art. 1073 și urm. Cod civil.
Alăturat acțiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: Hotărârea nr. 385/2008 (f.4), răspuns al petiției reclamantei din 05.05.2010 (f.5), titlu de proprietate din 1945 (f.6).
Pârâta C. Județeană Iași a formulat întâmpinare (f.12-13) prin care a invocat excepția prematurității cererii reclamantei de obligare la emiterea titlului de proprietate motivat de faptul că titlul nu poate fi eliberat decât după ce comisia locală va înainta documentația prevăzută de lege, fapt ce nu a avut loc încă. Pe fondul cauzei arată că dacă instanța va admite acțiunea, pârâta se va conforma dispozițiilor acesteia. Solicită să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se află în culpă procesuală, iar cu privire la daunele cominatorii invocă prevederile art. 64 din Legea 18/1991 în susținerea respingerii acestui capăt de cerere.
Pârâta C. L. de fond funciar Tg. F. a formulat precizări (f.14) prin care arată că procedura de reconstituire pe numele reclamantei nu a fost finalizată întrucât suprafața de teren pentru care reclamanta solicită punerea în posesie se află în proprietatea statului și administrarea ADS. Respectivul amplasament indicat în acțiune nu a fost predat prin protocol către comisia locală, iar aceasta din urmă nu dispune de alt teren de calitate identică pentru punerea reclamantei în posesie.
Pârâta C. L. a formulat și întâmpinare (f.18-19) prin care arată în aspecte diferite de cele învederate în precizările prezentate mai sus. astfel, se învederează că terenul deținut în fapt de reclamantă a fost predat de ADS prin protocol comisiei locale, însă a fost deja atribuit prin procese verbale de punere în posesie și titluri de proprietate altor persoane, respectiv: P. Gabrile- 4.359 m.p., C. E.- 1ha, G. G.- 2,68 ha, D. E. – 2,87 ha. Terenul pretins de reclamantă în acțiune figurează în titlul de proprietate nr._/ 23.12.2002 emis pe numele P. G.. De asemenea, pe raza orașului Tg. F. comisia locală nu mai are la dispoziție alte terenuri libere, în afara celor administrate de ADS și concesionate de . de cele prezentate solicită respingerea acțiunii având ca obiect „obligația de a face”.
În privința capătului de cerere privind daunele cominatorii comisia locală Tg. F. a formulat cerere de chemare în garanție a AGENȚIEI D. S. București, motivat de faptul că întârzierea în îndeplinirea obligațiilor din partea comisiei locale se datorează și faptului că ADS nu a pus în timp util la dispoziția comisiei locale terenuri pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite. În aceste condiții, dacă pârâtele vor fi obligate la plata daunelor cominatorii se impune ca instanța să admită cererea de garanție și să oblige ADS la plata acestor daune.
S-a solicitat și judecata cauzei în lipsă.
Alăturat întâmpinării și cererii de chemare în garanție au fost depuse următoarele înscrisuri: protocol din 10.10.2001 între ADS și C. L. Tg. F. (f.22-23), titlurile de proprietate ale cetățenilor menționați în întâmpinare (f.24,25,26,27), plan parcelar (f.28), declarație privind lipsa terenurilor în rezerva comisiei (f.29), adrese către comunele învecinate privind teren disponibil (f.30-33), cereri adresate comisiei județene (f.34-39).
La solicitarea instanței a fost depusă la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza HCJ 385/2008 (f.40-50, 57-67).
Chematul în garanție ADS București a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție (f.68-70) prin care solicită respingerea cererii de chemare în garanție pentru considerentele următoare: ADS are doar obligația legală de inventariere a terenurilor cu destinație agricolă și de a preda pe bază de protocol terenul la cererea Comisiilor Județene de fond funciar. ADS nu a fost niciodată sesizat cu vreo cerere din partea Comisiei Județene Iași pentru predarea suprafeței de teren solicitată de reclamantă în prezenta cauză. În acest context procedura de reconstituire depinde în mod nemijlocit de activitatea comisiei județene și nu de cea a ADS astfel încât obligarea acestei din urmă instituții la plata daunelor cominatorii nu poate fi dispusă în lipsa unei culpe.
Alăturat întâmpinării au fost depuse următoarele înscrisuri: corespondență internă (f.71-72).
Prin încheierea de ședință din data de 17.02.2012 instanța a respins motivat excepția prematurității invocată de pârâta C. Județeană Iași (f.98).
Pentru soluționarea cauzei au fost administrate următoarele probe: înscrisuri – adresă emisă de ADS privind faptul că suprafața de teren revendicată nu este deținută de stat (f.122) -, expertiză topografică – expert Toea D. V. (f.111-119)- .
Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin cererea intitulată „declarație” înregistrată sub nr._/ 11.11.2005 la C. L. de fond funciar Tg. F., reclamanta C. A. a solicitat o suprafață nedeterminată în tarlaua Ș. P., în baza actului atașat cererii (f.60 verso).
Actul atașat constă în titlul de proprietate din anul 1945 emis pe numele C. M. pentru o suprafață de 0,50 ha în tarlaua Ș. P. (f.61 verso).
Potrivit actelor de stare civilă aflate la documentația depusă de C. Județeană Iași reclamanta C. A. este fiica numitei C. M. (f.63).
Prin Hotărârea nr. 385/ 29.01.2008 C. Județeană Iași a admis cererea reclamantei, a reconstituit dreptul de proprietate acesteia pentru suprafața de 0,50 ha pe raza localității Tg. F. și a dispus înscrierea sa în anexa 26 (f.58).
Prin acțiunea de față reclamanta solicită obligarea pârâtelor la finalizarea procedurii de reconstituire prin punere în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha conform modului în care reclamanta deține în fapt terenul.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Toea D. V. suprafața revendicată de către reclamantă, identificată în T 78, parcelele A 2082/1 și A 2082/2, se află într-adevăr în folosința acesteia, însă a fost atribuită cu titlu de proprietate numitelor P. G. (titlul nr._/ 23.12.2002) și C. E. (nr._/ 23.12.2002).
Față de cele prezentate instanța constată că acțiunea având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamantă se impune a fi respinsă.
Astfel, reclamanta nu a solicitat generic obligarea comisiilor pârâte la punere în posesie, întocmire documentație și eliberarea titlului de proprietate pe oricare amplasament l-ar avea la dispoziție, liber, ci a solicitat expres un anume amplasament care s-a dovedit a fi ocupat din punct de vedere juridic.
A obliga comisiile de fond funciar pârâte la finalizarea procedurii de reconstituire pe un alt amplasament decât cel solicitat în acțiune ar echivala cu acordarea de către instanță a ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, fapt ce nu corespunde normelor de procedură civilă. O astfel de hotărâre nu ar corespunde cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
De asemenea, având în vedere că obligația de a face se impune a fi respinsă pe considerentul că amplasamentul solicitat de reclamantă nu este liber, nu poate fi admis nici capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii.
Cu privire la acest capăt de cerere instanța mai observă și faptul că acesta a fost întemeiat pe art. 1073 și urm. cod civil și nu pe cel cu nr. 64 din legea 18/1991 care consacră în mod expres instituția daunelor cominatorii în dreptul funciar.
Conform art. 1073 Cod civil :”creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”, iar conform art.1081 Cod civil :”daunele nu sunt debite decât atunci când debitorul este în întârziere de a îndeplini obligația sa, afară numai de cazul când lucrul ce debitorul era obligat de a da sau a face, nu putea fi dat nici făcut decât într-un timp oarecare ce a trecut”.
Aceste texte de lege nu pot fi aplicate în cauză întrucât fac vorbire despre daune interese moratorii și nu despre daune cominatorii.
Textul din codul civil care vorbește de daune cominatorii este art. 1075, conform căruia „orice obligație de a face sa a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului”.
În dreptul comun, instituția daunelor cominatorii este analizată de doctrină și aplicată în jurisprudență ca și mijloc de constrângere a debitorului pentru a-l determina să își execute obligația de a face.
Instanța observă însă că obligația de a face sau a nu face instituită în sarcina debitorului este prevăzută de legea specială de fond funciar și nu de dreptul civil.
Această obligație nu derivă nici dintr-o convenție a părților și nici dintr-un titlu executoriu care să fi atestat deja raportul juridic și efectele sale între părți.
În acest context, atâta timp cât obligația intuitu personae de a face sau a nu face este instituită prin lege specială (HG 890/2005) în sarcina debitorului-pârât și în favoarea creditorului-reclamant, iar legea specială (de fond funciar) este derogatorie de la dreptul comun, ar trebui aplicate și în materia daunelor cominatorii tot prevederile legii speciale a fondului funciar.
Daunele cominatorii mai sunt întâlnite în dreptul românesc în materia executării silite prevăzută de codul de procedură civilă.
Astfel, executarea silită a obligațiilor de a face este reglementată de dispozițiile art. 5803 C.proc.civ. Potrivit alin. 5 din textul de lege menționat, pentru neexecutarea obligațiilor de a face cu caracter strict personal (intuitu personae) nu se pot acorda daune cominatorii ci doar amenzile civile prevăzute de acest text de lege. Cele două instituții de drept nu se confundă, prima vizând daune cominatorii pe dreptul civil, iar cea de-a doua amenda civilă în favoarea statului pe dreptul procesual civil. În același sens a dispus și Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectiile Unite, prin Decizia nr. XX din 12.12.2005 stabilind ca cererea pentru obligarea la plata de daune cominatorii este admisibila si in conditiile reglementarii obligarii debitorului la plata de amenzi civile conform art. 580/3 din C.proc.civ.
Conform argumentelor de mai sus instanța apreciază că în speța de față nu pot fi aplicabile nici prevederile dreptului comun (codul civil), cauza judecându-se după legea specială a fondului funciar, și nici cele prevăzute de procedura civilă neexistând în speță încă un titlu executoriu. Rămâne astfel de analizat aplicabilitatea textelor de lege din materia dreptului funciar ce prevăd posibilitatea accordării de daune cominatorii.
In materia fondului funciar, singurele dispoziții care prevăd daune cominatorii sunt cele ale art. 64 din Legea 18/1991, conform cărora poate fi obligat să plătească daune cominatorii primarul, în calitate de președinte al comisiei locale, în acele situații în care comisia locală refuză eliberarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie și instanța admite plângerea persoanei nemulțumite.
Textul de lege menționat reglementează o situație de excepție în materia dreptului civil și a dreptului funciar și de aceea el se aplică exclusiv în situațiile ce intră sub incidența sa, respectiv în situațiile în care instanța admite plângerea persoanei interesate și obligă comisia locală de fond funciar să elibereze titlul de proprietate sau să îl pună pe petent în posesie.
În cauza de față, obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii până la îndeplinirea obligației de a face excede cadrului stabilit de dispozitiile legale citate.
Pentru considerentele expuse instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea, cu ambele sale capete de cerere.
Având în vedere soluția ce urmează a o primi cererea principală și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C. L. de fond funciar Tg. F. în contradictoriu cu ADS București va fi respinsă, pârâtul care a chemat în garanție necâzând în pretențiile reclamantei.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța constată că pârâții și chematul în garanție nu au solicitat cheltuieli de judecată.
La data de 11.07.2012, reclamanta C. A. a formulat recurs.
La data de 21.11.2012, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C., a fost suspendată cauza până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii înregistrate pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ .
Verificând datele din sistemul informativ Ecris, instanța constată că a fost soluționată irevocabil cauza menționată mai sus, prin decizia civilă nr. 1604/25.06.2013.
Prin rezoluție, instanța a dispus citarea părților în ședință publică, cu mențiunea de a răspunde la excepția perimării cererii de recurs, pentru termenul din 19.05.2015.
Părțile nu au răspuns excepției invocate de instanță, însă recurenta a depus prin Serviciul Registratură al Tribunalului Iași o cerere de amânare a cauzei pentru a-și angaja un apărător, instanța amânând cauza pentru acest motiv la data de 16.06.2015.
La termenul din 16.06.2015 instanța constată că recurenta nu a făcut dovada angajării unui apărător.
Având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 21.11.2012, când cauza a fost suspendată în temeiul disp. art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă și că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina reclamantului,
Văzând că în conformitate cu dispoziția art. 248 Cod procedură civilă orice cerere de chemare în judecată ,apel,recurs, se perimă de drept,chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit art.252 Cod procedură civilă,perimarea se poate constata și din oficiu.
Având în vedere că în cauza de față nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, de mai mult de un an, instanța urmează a constata perimarea cererii de recurs de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza disp. art. 248 și art. 252 Cod procedură civilă, constată perimat recursul formulat de recurenta C. A. împotriva sentinței civile nr. 1654 din 25.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2015.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. | Judecător, E. C. |
Grefier, F. L. I. |
Red./tehnored: jud. PEC
2 ex./30.06.2015
Jud. fond: C. P. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1856/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
