Pretenţii. Decizia nr. 828/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 828/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 828/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Iunie 2015
Președinte - I. D.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 828/2015
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul O. G. împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de către Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații: R. L. și R. Ș. I. P. R. L.- T. SPI, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, la solicitarea apărătorului apelantului de a se amâna pronunțarea pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28.05.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 04.06.2015, când, din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 22.12.2014 a Judecătoriei Iași, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de amendare a pârâtei R. L.. S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. G. în contradictoriu cu pârâtele R. L. și R. Ș. I. prin reprezentant legal tutore Spinticiuc M.. Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de acordare cheltuieli de judecată formulate de reclamant și pârâta R. Ș. I..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită restituirea datoriilor numitului R. C., de la moștenitorii legali ai acestuia. Temeiul în drept ale acestora este reprezentat de răspunderea contractuală, prin cererea introductivă arătându-se că numitul R. a împrumutat de la reclamant o sumă de 9000 lei pentru nevoi personale, a încheiat verbal un contract de închiriere spațiu și a utilizat imobilul proprietatea reclamantului, datorând atât chirie cât și utilități, a împrumutat în continuare suma de 2512 lei pentru achiziționarea unui autoturism marca Peugeot și a beneficiat de plata a două polițe de asigurare. Respectiv una RCA și una de viață, din partea aceluiași reclamant.
Cu privire la persoanele chemate în judecată- soția R. L. și fiica defunctului ( dintr-o căsătorie anterioară).- R. Ș. I., instanța de fond a notat ab initio că justificarea calității procesuale a acestora s-a realizat de reclamant prin prisma certificatului de moștenitor nr. 63/2013. Cu toate acestea, există o discrepanță între solicitarea reclamantului de obligare a acestora în solidar la plata datoriilor pretins a fi rămase de pe urma defunctului și mențiunile clare din certificatul de moștenitor, referitoare la cota parte ce revine fiecăreia dintre moștenitoarele numitului R. C.: ¼ pentru soția supraviețuitoare și ¾ pentru descendentul de gradul întâi, respectiv fiica acestuia. Astfel, instanța de fond a apreciat că proporția în care se suportă datoriile succesiunii trebuie să respecte cotele de care beneficiază fiecare moștenitor, antrenarea răspunderii neputându-se realiza în solidar, astfel cum pretinde reclamantul.
Raportat la semnificația juridică ce trebuie să fie acordată „remiterii de datorie”, realizată în formă autentică, aceasta nu echivalează cu o renunțare efectivă la moștenire ,ci cu o renunțare în favoarea celui de-al doilea moștenitor, ceea ce implică operațiunea de acceptare și transferare a drepturilor în favoarea celui de-al doilea succesibil. Acest raționament justifică calitatea de succesibil a defunctului pentru soția supraviețuitoare și, deopotrivă calitatea procesuală pasivă.
Analizând punctual fiecare componentă a sumei pretinse de reclamant, din punct de vedere a probatoriului administrat, instanța de fond a constatat următoarele:
Cu privire la solicitarea de restituire a sumei de 9000 lei, sumă acordată cu titlul de împrumut defunctului R. C., s-a reținut că reclamantul se prevalează de un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță- împrumut” ( fila 13 dosar), de contractul de credit pentru nevoi personale nr. 68797N/1.10.2012 ( filele 23-26), de foile de vărsământ cu privire la care pretinde că realizează dovada achitării sumei de 4000 lei din împrumutul inițial, precum și de depoziția martorei N. M. ( depoziție anexată la fila 114 dosar).
Analizând convenția de credit semnată personal de reclamant, în calitate de împrumutat cu TBI Credit IFN S.A, instanța de fond a reținut că la data de 1.10.2012 reclamantul a beneficiat de un contract de credit de nevoi personale, în valoare de 7071,75 lei ( incluzând suma efectiv virată și celelalte elemente finanțate,comisioane). Potrivit prevederilor contractuale, suma totală de restituit a fost stabilită de părți la 8836,61 lei ( valoare totală credit și dobândă), iar segmentul temporal acordat pentru restituire a fost de 18 luni, adică 1 an și jumătate de la semnarea contractului. Reclamantul a bifat în ultima parte a contractului faptul că declară pe propria răspundere că este beneficiarul real al creditului și a semnat convenția. Este foarte adevărat că la persoană de contact a fost indicat R. C., însă acest lucru nu poate echivala, privit singular, cu o acceptare a suportării ratelor sau a creditului pentru sine, de către persoana de contact.
Analizând înscrisul dedus judecății ( chitanță- împrumut), contestat într-o primă etapă de pârâta R. L., fără materializarea solicitării acesteia de efectuate a unei expertize grafoscopice ca urmare a neplății taxei aferente expertizei), instanța de fond a constatat că acesta constituie un înscris sub semnătură privată, nedatat de părți ( reclamantul subliniind în ședință publică faptul că data 1.10.2012 din primul rând a fost adăugată de el personal),în cuprinsul căruia nu se realizează nici o referire la predarea efectivă a unei sume de bani ( astfel cum a fost vehiculată) și nici nu se aplică formula „bun și aprobat” sau se redactează în cifre și litere, de către împrumutat suma de care acesta a beneficiat.
Rezultă așadar că înscrisul depus de reclamant poate avea forța unui început de dovadă scrisă, ce poate fi completat cu prezumții și martori.
Referitor la susținerea pârâtei R. Ș. potrivit căreia o eventuală sumă împrumutată în timpul căsătoriei ar reprezenta o datorie comună a soților, instanța de fond a reținut că nimic din cuprinsul înscrisului nu sugerează faptul că această sumă ar fi fost destinată unor cheltuieli comune, vorbindu-se doar de utilizarea acesteia de către R. C., pentru nevoile sale personale.
Cercetând înscrisul intitulat „ situație datorii R. cristinel”, instanța de fond reține aceleași concluzii referitoare la valoarea ce poate fi acordată acestuia, de început de dovadă scrisă.
Din depoziția martorei audiate, se reține mențiunea potrivit căreia aceasta ar fi auzit de intenția de împrumut a unei sume de bani și cea potrivit căreia își aduce aminte să fi semnat un înscris ( depus la fila 13 dosar), care, la acel moment mai era semnat doar de soția defunctului R. L. . În continuarea depoziției martorul a arătat că nu știe ce întrebuințare a fost dată banilor, dar nici nu a putut preciza cu certitudine despre ce sumă a fost vorba și dacă a văzut personal dacă această sumă a fost remisă efectiv numitului R. C.. A mai susținut martorul că deși nici una dintre părți nu i-a zis că banii ar fi fost împrumutați pentru achiziționarea unui autoturism a dedus personal acest lucru, din discuțiile părților și a observat parcat, în fața blocului în care locuia R. L. un autoturism de culoare roșu. Din interpretarea acestui ultim segment expus al depoziției martorului ( fila 114 dosar), se poate reține faptul că martorul nu a asistat niciodată personal la remiterea unei sume de bani, cunoscând doar la nivelul de intenție existența acestui împrumut, fapt ce rezultă și din coroborarea cu celelalte mijloace de probă.
Cu privire la foile de vărsământ, se poate observa că acestea nu pot face dovada achitării sumelor de către soții R., simpla mențiunea trecută de reclamant pe marginea acestora neputând fi apreciată ca fiind suficientă, la rubrica depunător figurând invariabil numele reclamantului.
Instanța de fond a apreciat că prin coroborarea înscrisurilor depuse ( contractul de credit și anexele), cu cele două începuturi de dovadă scrisă, cu atitudinea procesuală a pârâtelor și mențiunile din depoziția martorului nu se poate ajunge la concluzia certă că numitul R. C. a fost adevăratul beneficiar al împrumutului efectuat de reclamant, în octombrie 2012.
Pe cale de consecință, s-a respins ca neîntemeiată solicitarea de restituire a sumei de 9000 lei, cu titlul de contravaloare împrumut pentru nevoi personale, contractat de reclamant pentru uzul numitului R. C..
Referitor la solicitarea de restituire a contravalorii chiriei și a utilităților, instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă s-a subliniat existența unei convenții verbale cu privire la închirierea unui spațiu și necesitatea suportării utilităților. Desigur, apărările formulate de pârâta R. I., referitoare la neînregistrarea contractului la Administrația Financiară, pot eventual forma obiectul altor sancțiuni, neurmând a fi analizate în cadrul prezentei cauze civile.
Forma scrisă nu reprezintă o condiție de valabilitate a contractului ( art. 1781 NCC). Cu privire la durata locațiunii, instanța a reținut că regulile aplicabile sunt prevăzute de art. 1783 și 1785, care delimitează durata maximă a locațiunii și durata apreciată de legiuitor ca adecvată.
Deși martorul audiat a precizat că R. C. locuia într-un spațiu în apropierea proprietății reclamantului, nici una din probele administrate nu a fost în măsură să determine în concret durata locațiunii și cuantumul chiriei negociate. Mai mult, spre deosebire de chirie, plata utilităților presupune deopotrivă și exhibarea facturilor fiscale emise de furnizori, demonstrarea suprafeței locative și un calcul de proporționalitate timp și spațiu pentru chiriaș. Simpla afirmație a existenței unui consum de utilități sau de hrană pentru animale constituie un element declarativ insuficient pentru susținerea unei pretenții.
S-a respinge ca neîntemeiată și solicitarea de acordare a contravalorii chiriei, reținând că reclamantul nu a reușit să probeze existența unui cuantum negociat, durata locațiunii, precum și cheltuielile necesare plății utilităților și cantităților de alimente necesare asigurării hranei animalelor ( pretins a fi fost consumate de numitul R. C.), pentru aceleași considerente.
Referitor la achiziționarea unui autoturism marca Peugeot ( roșu) din banii împrumutați de reclamant defunctului, deși s-a depus la dosarul cauzei un contract de vânzare al unui autoturism de aceeași marcă, din ansamblul materialului probatoriu nu rezultă nici un fel de alte date sau indicii suficiente, care să conducă la concluzia existenței unui împrumut în vederea achiziționării unui autoturism. Depoziția martorului oferă o . elemente insuficiente, care nu pot fundamenta o atare concluzie, subliniind că nici una dintre părți nu i-a vorbit direct de acest împrumut, însă a dedus din discuțiile acestora și din faptul că a observat o atare mașină în fața blocului soției defunctului, pârâta din prezenta cauză. Pe cale de consecință, s-au respins și aceste solicitări ale reclamantului ca neîntemeiate.
Privitor la plata contravalorii poliței de asigurare RCA, se poate observa că la fila 30 dosar se regăsește chitanța 9071/3.10.2012, în care este menționată suma de 429,4 lei ( primă de asigurare) primită de la R. C.. Simpla depunere a unor extrase bancare nu realizează dovada împrumutării sumelor de bani pentru plata ratelor polițelor încheiate.
Pe cale de consecință, pentru considerentele anterior expuse, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și solicitarea implicită a reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Referitor la solicitarea pârâtei R. Ș. I. de acordare a cheltuielilor de judecată s-a reținut că factura referitoare la suma pretins a fi achitată cu titlul de onorariu avocat a fost depusă după închiderea dezbaterilor, urmând a fi aplicată sancțiunea neluării în seama, în acord cu prevederile art. 394 alin. 3 NCPC.
Analizând cererea de amendare a pârâtei R. L. pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată,apreciind că nu s-a realizat dovada unei intenții în exercițiul abuziv al dreptului de a solicita înscrierea în fals.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul O. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, dând o interpretare eronata atât situației de fapt, cât si situației în drept, a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal si faptic.
Astfel, înscrisul depus în dovedirea pretențiilor bănești, intitulat "Chitanță - împrumut" a fost anexat la cererea de chemare în judecată tocmai pentru a demonstra instanței de fond cronologia, istoricul actelor și faptelor juridice intervenite între apelant, pe de o parte și cei doi semnatari, R. C. (în prezent decedat) și R. L. (soție supraviețuitore).
Judecătoria Iași, a dat o interpretare greșită și omisivă asupra acestui înscris deoarece nu acest înscris dovedește că R. L., în calitate de soție supraviețuitoare, și-a însușit datoriile rămase de pe urma soțului său. Actul prin care R. L. a înțeles să-și însușească, să recunoască expres datoriile sale și ale soțului său, este înscrisul intitulat "Situație datorii R. C.".
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 2538 C.civ. coroborat cu art. 288 C.pr.civ., recunoșterea poate fi de două feluri, expresă sau tacită.
Din cuprinsul înscrisului intitulat "Situație datorii R. C. " rezultă cu certitudine, în mod evident că recunoașterea este voluntară, neîndoielnică și pură și simplă, nefiind afectată de nici o condiție sau rezervă din partea autorului ei.
În aceste considerente, dezbaterea privind neîntrunirea unor condiții de formă ale înscrisului intitulat "Chitanță - împrumut" apar fără efecte, deoarece acel înscris constituie izvorul datoriei, recunoscut neîndoielnic de soția supraviețuitoare.
Recunoașterea datoriilor de către pârâta R. L. trebuia coroborată cu probatoriile administrate de apelantul reclamant, și anume martora N. M., ce a relatat instanței de judecată faptul că pârâta R. L. cunoștea despre împrumutul contractat de apelant și, mai mult, cu înscrisul denumit Contract de credit nr. 68797N din 01.10.2012.
Astfel, Judecătoria Iași a considerat că relația dintre apelant și R. C. ar fi inexistentă și nimic nu poate dovedi contrariul, înlăturând întregul probatoriu vis-a-vis de această convenție de credit.
Este nefiresc ca R. C. să se treacă la rubrica Persoană de contact pe un contract de împrumut ce nu îl viza, neavând interese, deși iată, semnează înscrisul intitulat "Chitanță - împrumut", iar soția sa recunoaște printr-un alt înscris datoriile rămase de pe urma acestuia.
Aceasta a fost modalitatea prin care Judecătoria Iași a înțeles să interpreteze probele din prezenta cauză, dând astfel o interpretare greșită dispozițiilor legale și a încadrat litigiul în dispoziții legale neaplicabile.
Deși citată în termen legal și cu respectarea dispozițiile procedurale, R. L. nu a formulat întâmpinare, depunând un înscris denumit Note de ședință prin care și-a formulat apărări și a solicitat probatorii, instanța de judecată nesocotind astfel dispozițiile art. 208 C.pr.civ, privind sancțiunea nedepunerii întâmpinării.
Un alt incident procedural îl constituie acceptarea cererii pârâtei R. L. privind înscrierea în fals împotriva înscrisurilor depuse de apelant în dovedire, și deși această probă a fost îngăduită de instanța de fond, pârâta nu a achitat suma aferentă onorariului de expert iar instanța NU A DECĂZUT PÂRÂTA DIN ACEASTĂ PROBĂ, constatând doar neachitarea expertizei grafoscopice.
Mai arată apelantul că a formulat o cerere de probă cu privire la interogatoriul pârâtei R. L., acesta fiind îngăduit de instanță, pârâta fiind citată în acest sens. La termenul următor, aceasta nu s-a prezentat, dar imediat ce aceasta a fost prezentă, instanța a refuzat să îi ia interogatoriul, deși acesta putea conduce nemijlocit la lămurirea unor situații.
Mai mult, instanța nu a făcut nici aplicarea dispozițiilor art. 358 C.pr.civ., lipsind astfel de orice eficacitate proba dispusă a fi administrata, respectiv interogatoriul.
Pe tot parcursul cercetării judecătorești, pârâta R. L., deși a denunțat - nedovedit - înscrisurile ca fiind false, aceasta nu a tăgăduit niciodată și nu a negat niciodată împrumuturile și datoriile și nici întreaga situație de fapt expusă, susținând doar că semnătura sa și a defunctului ei soț nu sunt reale.
Cât privește contractul de închiriere și cheltuielile făcute de numitul R. C. cu creșterea și întreținerea animalelor pe care acesta le deținea în gospodăria apelantului - din nou, instanța de judecată a nesocotit probatoriile administrate.
Suma de 2.512 lei împrumutată de apelant către R. C. pentru achiziționarea unui autoturism marca Peugeot, roșu, 429 lei reprezentând contravaloare poliță de asigurare RCA pentru acest autoturism, 27 lei reprezentând contravaloare poliță de asigurare pe viață - instanța de fond a surprins în mod greșit situația de fapt referitoare la achiziționarea de către R. C. cu banii apelantului a acestui autoturism, susținând că R. C. a avut calitatea de vânzător, iar P. L., calitatea de cumpărător (pagina 3, alineatul 3 din sentința apelată). Nicidecum R. C. nu a avut calitatea de vânzător, în fapt acesta achiziționând automobilul Peugeot 305 de la proprietarul P. L.. Deși a depus la dosarul cauzei cele două chitanțe, prin care arătam faptul că a scos din contul propriu, la data de 03 octombrie 2012, sumele necesare numitului R. C. pentru a-și achiziționa un autoturism marca Peugeot 305 și a-și achita asigurările necesare pentru a putea circula pe drumurile publice, din nou, instanța de fond a considerat acest fapt o coincidență, probabil regretabilă, dar nicidecum un împrumut în vederea achiziționării de către R. C. a unui autoturism.
Sub un ultim aspect apelantul arată că a fost convins de către R. C. să contractez toate aceste împrumuturi deoarece acesta a susținut că are de primit o sultă dintr-un partaj anterior. În concret, R. C. i-a explicat faptul că a divorțat de prima sa soție, Spinticiuc M. și că, urmare a hotărârii celor doi de a lichida comunitatea de bunuri, acesta a hotărât să-i lase fostei sale soții, Spinticiuc M., apartamentul proprietatea-comună a celor doi, cu obligația numitei Spinticiuc M. de a-i remite cu titlu de sultă suma totală de 68.541 lei, achitată în rate egale, a câte 1.000 lei, până la concurența sumei.
De aici, se desprinde neseriozitatea și reaua-credință a pârâtei R. L., care a susținut prin notele de ședință că există o discrepanță între contractul de partaj voluntar (08.10.2012) și contractul de împrumut făcut de subsemnatul pentru și în numele numiților R. C. si R. L. la TBI IFN Credit S.A. (01.10.2012).
Din lecturarea contractului de partaj voluntar (pagina 2), rezultă că R. C. primise deja la data autentificării contractului suma de 4.570 lei, deci discuțiile și înțelegerile dintre părți au fost consfințite printr-un act autentic, ce nu pot fi tăgăduite de părți.
Mai mult, tot din contractul de partaj voluntar, pagina 1 penultimul alineat, se face vorbire despre extrasele de carte funciară emise de O.C.P.I. Iași, ambele sub nr._ din data de 01.10.2012 - ziua în care apelantul a contractat împrumutul pentru și în numele lui R. C..
În dovedire apelantul a solicitat proba cu înscisuri, proba cu martori. În drept au fost invocate dispozițiile art. 2538 C civ,art. 208, 288, art. 358, art. 466 și urm. C.pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat, decalrat în temren, motivat, semnat.
În termen legal intimata R. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării au fost invocate următoarele aspecte: cu privire la solicitarea apelantului de a i se restitui suma de 9000 lei, sumă acordată CU titlul de împrumut defunctului soț, instanța a reținut că apelantul s-a prevalat de un înscis sub semnătură privată intitulat „chitanță împrumut, aflată la fila 13 dosar fond, de un contract de credit pentru nevoi personale nr_/N/01.10.2012, aflat la filele 23-26 dosar, de foi de vărsământ cu privire la care acesta ar fi dorit să probeze achitarea sumei de 4ooo lei din împrumut inițial.
Verificând convenția de credit semnată personal de apelant, în calitatea sa de împrumutat cu TBI Credit IFN SA, se poate lesne constata, faptul că la data de 01.10.2012, apelantul a beneficiat de un contract de credit de nevoi personale în valoare totala de 7071,75 (în care este inclusă suma de 6754, 68 lei) după cum se desprinde din înscrisul intitulat Scadența« Anexa 1 la
contract, virată efectiv apelantului, precum și suma de 317,07 lei, ce reprezintă celelalte elemente finanțate, comisioane,etc și nu 9000 lei cum afirma acesta. Potrivit prevederilor contractuale, suma totală de restituit a fost stabilită la 8836,75 lei (reprezentând valoare totală, credit și dobândă).
Mai mult de atât cererea de aprobare a creditului pentru nevoi personale, este semnată numai de către reclamant. Analizând cu mare atenție cererea de credit, după paragraful PERSOANA DE CONTACT este un alt paragraf relevant.
În continuare se reiau considerentele reținute de prima instanță. Mai arată intimata faptul că în ceea ce privesc celelalte pretenții, respectiv 4130 lei, 2512 lei apelantul nu a probat nici un fel existența unui cuantum negociat, durata locațiunii, precum și cheltuielile necesare plății utilităților și cantităților de alimente necesare asigurării hranei animalelor, pretins a fi fost consumate de numitul R. C..
Referitoare la achiziționarea unui autoturism marca Peugeot(roșu) din banii împrumutați de la apelant, din probatoriul aflat la dosarul cauzei nu se desprinde faptul dacă acesta l-a împrumutat cu adevărat pe defunctul meu soț, așa după cum nu se probează faptul că apelantul l-a împrumutat pe soțul meu să achite suma de 429,4 lei, reprezentând primă de asigurare.
În ceea ce privește susținerea apelantului de la punctul 3 din motivele de apel, în sensul că nu a tăgăduit niciodată împrumuturile și datoriile precum și întreaga situație de fapt prezentată de apelant, susținând doar că semnătura sa si a defunctului ei soț nu sunt reale, este o simplă afirmație.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare.Nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, dar și sub toate aspectele, tribunalul va reține că apelul declarat de către reclamantul O. G. este întemeiat, față de următoarele considerente:
Cele două motive de apel, de ordin procedural, sunt neîntemeiate motivat de lipsa unei vătămări ce trebuia dovedită de apelant. Astfel, neaplicarea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai propune probe conform art. 208 C.pr.civ. precum și neaplicarea sancțiunii decăderii din proba cu expertiză grafoscopică nu atrag consecințe negative pentru apelantul reclamant motivat de faptul că proba cu expertiză nu a fost administrată așa cum instanța de fond nu a administrat probatorii pentru pârâta intimată R. L.. În aceste condiții chiar dacă au fost încălcate dispozițiile prevăzute expres de legiuitor cu privire la încuviințarea și administrarea probelor în procesul civil, această dispoziție a instanței de fond nu a produs nicio vătămare reclamantului apelant, nu i-a fost încălcat niciun drept, fiind respectat dreptul la un proces echitabil (din alte motive considerente nu s-au administrat probatoriile de care face vorbire apelantul).
Obiectul cauzei de față îl constituie cererea reclamantului apelant de obligare a pârâtelor intimate la restituirea datoriilor numitului R. C., pârâtele având calitate de moștenitorii legali ai acestuia. Se arată că numitul R. a împrumutat de la reclamant o sumă de 9000 lei pentru nevoi personale, a încheiat verbal un contract de închiriere spațiu și a utilizat imobilul proprietatea reclamantului, datorând atât chirie cât și utilități, a împrumutat în continuare suma de 2512 lei pentru achiziționarea unui autoturism marca Peugeot și a beneficiat de plata a două polițe de asigurare. Respectiv una RCA și una de viață, din partea aceluiași reclamant.
Pe fondul apelului, tribunalul reține faptul că, raportat la temeiul de drept invocat de reclamantul apelant suntem într-o acțiune în stabilirea pasivului succesoral. Astfel, au fost invocate următoarele dispoziții: art. 1270, 1425, 2158, 957, 970, 975, 1155 și 451 Cod civil. Art. 957 cod civil prevede „capacitatea de a moșteni”, neavând aplicabilitate în cauză raportat la ceea ce se solicită efectiv. Aceeași situație se reține și în ceea ce privește art. 970 („Soțul supraviețuitor. Moștenitorii legali”, art. 975 „Dreptul de moștenire al descendenților”).
Conform art. 1155 Cod civil (CAPITOLUL IV, Partajul succesoral și raportul,SECȚIUNEA a 3-a Plata datoriilor - Plata pasivului. Excepțiile de la divizarea de drept a pasivului moștenirii
„(1) Moștenitorii universali și cu titlu universal contribuie la plata datoriilor și sarcinilor moștenirii proporțional cu cota succesorală ce îi revine fiecăruia.”.
Tribunalul reține faptul că soluția instanței de fond cu privire la suma de 9000 lei, credit contractat de apelantul reclamant de la TBI Credit IFN S.A. este legală și temeinică. Parte contractuală este reclamantul apelant ce a declarat pe propria răspundere că este beneficiarul real al acestui credit. Contractul menționat este valabil, producător de efecte juridice, nefiind anulat. Raportat la obiectul cererii de față, la temeiul de drept invocat de reclamantul apelant, tribunalul reține faptul că acest contract este obligatoriu pentru ambele părți contractante.
În motivele de apel privitoare la această sumă (in afara existenței unor simple afirmații nedovedite) se arată faptul că actul intitulat „Situație datorii R. C.” face dovada recunoașterii de către soție supraviețuitoare a debitului. Tribunalul apreciază faptul că singurul act invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată raportat la acest capăt de cerere este convenția –împrumut iar acest act, deși nedatat trimite la data de 1.10.2011, astfel cum reiese din alineatul 3, moment anterior încheierii contractului bancar. Este adevărat faptul că din alineatul următor reiese un alt moment, dar contractul neclar în urma utilizării regulilor generale de interpretare va trebui interpretat în favoarea celui care se obligă. Regula este tradițională și a făcut „carieră europeană" - in dubio pro reo. Ea stă de fapt, la baza unui întreg set de reguli de drept care guvernează raporturile dintre profesioniști și consumatori, dar nu numai.
Acest act intitulat „Chitanță-împrumut” este avut în vedere de instanță și prin legătura sa indisolubilă cu actul intitulat „Situație datorii R. C.” ce nu poate fi analizat separat; acest act nu poate fi analizat decât raportat la convenția de împrumut.
Mai mult, tribunalul reține și lipsa unei legături clare între suma pretins a fi împrumutată și contractul bancar invocat de reclamantul apelant, motivația sa nefiind dovedită. Chiar și banca la care urmau a fi depuse ratele este diferită de banca de la care s-a contractat creditul.
Deși sarcina probei îi aparținea, reclamantul pârât nu a făcut dovada certă a existenței acestui împrumut, astfel cum a reținut și instanța de fond, motiv pentru care se va respinge ca nefondat acest motiv de apel.
În ceea ce privește celelalte sume solicitate instanța de apel reține faptul că reclamantul apelant a făcut dovada acestora cu actul intitulat „Situație datorii R. C.” ce se coroborează cu lipsa întâmpinării, poziția exprimată în actele depuse precum și lipsa pârâtei R. L. la interogatoriu. Conform art. 358 C.pr.civ. dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului. Lipsa unei convenții scrise cu privire la închiriere nu are relevanță fiind în prezența unei convenții verbale iar lipsa unor date (cum ar fi chiria datorată, perioada locațiunii) neavând relevanță motivat de recunoașterea expresă dată de soția defunctului, necontestată în cadrul procesului de față. Pozția sa, de altfel, este evidentă prin conduita adoptată pe parcursul judecății. Aceeași situație este reținută și cu privire la plata utilităților. Achiziționarea autoturismului din banii împrumutați de reclamant este dovedită, depoziția martorului audiat fiind coroborată – așa cum am mai arătat – cu pasivitatea pârâtei intimate dedusă din lipsa întâmpinării și lipsa la interogatoriu.
Din suma totală de 7098 lei urmează a se scade suma de 4000 lei achitată, urmând a se admite acțiunea pentru suma de 3098 lei. Raportat la art. 1155 Cod civil vor fi obligate pârâtele intimate la plata acestei sume în limita cotelor prevăzute de lege.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată se va avea în vedere soluția dată, cererea reclamantului apelant, dovezile depuse la dosar precum și dispozițiile art. 451-453 C.pr.civ., urmând a fi obligate pârâtele la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 689,86 lei (reprezentând 221,86 lei cu titlu de taxă de timbru și 468 lei onorariu de avocat) conform cotelor - R. L. 172,46 lei și R. Ș. I., prin reprezentant legal tutore Spinticiuc M. – 517,40 lei. În apel vor fi obligate intimatele la plata sumei de 349,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelant - R. L. 87,49 lei și R. Ș. I., prin reprezentant legal tutore Spinticiuc M. 262,46 lei (reprezentând taxă de timbru).
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul declarat de reclamantul O. G. împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va schimba în parte în sensul admiterii parțiale a acțiunii formulate de reclamantul O. G. în contradictoriu cu pârâtele R. L. și R. Ș. I., prin reprezentant legal tutore Spinticiuc M., pârâtele urmând a fi obligate să plătească reclamantului suma totală de 3098 lei în următoarea modalitate: 1/4 din această sumă va fi achitată de pârâta R. L., respectiv 774,5 lei iar suma de 2323,5 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 3 se va achita de către pârâta R. Ș. I.; se va respinge cererea reclamantului pentru diferența solicitată în cuantum de 9000 lei reprezentând contravaloare împrumut TBI Credit IFN S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul O. G. împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul O. G. în contradictoriu cu pârâtele R. L. și R. Ș. I., prin reprezentant legal tutore Spinticiuc M..
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma totală de 3098 lei în următoarea modalitate: 1/4 din această sumă va fi achitată de pârâta R. L., respectiv 774,5 lei iar suma de 2323,5 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 3 se va achita de către pârâta R. Ș. I..
Respinge cererea reclamantului pentru diferența solicitată în cuantum de 9000 lei reprezentând contravaloare împrumut TBI Credit IFN S.A.
Obligă pârâtele la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 689,86 lei (reprezentând 221,86 lei cu titlu de taxă de timbru și 468 lei onorariu de avocat) conform cotelor - R. L. 172,46 lei și R. Ș. I., prin reprezentant legal tutore Spinticiuc M. – 517,40 lei.
Păstrează restul dispozițiilor ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatele la plata sumei de 349,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelant - R. L. 87,49 lei și R. Ș. I., prin reprezentant legal tutore Spinticiuc M. 262,46 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
5 EX – 12.08.2015
JUD. FOND – I. I.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 585/2015. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 831/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
