Obligaţie de a face. Decizia nr. 611/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 611/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 611/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Martie 2013
Președinte - E. C.
Judecător E. C. F.
Judecător M. C.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 611/2013
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta C. JUDEȚEANĂ DE A. A L. NR. 18/1991 împotriva sentinței civile nr._/23.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind C. C. și C. C. DE A. A L. NR. 18/1991 P. ILOAIEI, având ca obiect fond funciar obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata C. C., lipsind reprezentantul recurentei și reprezentantul intimatei C. C. de Aplicarea L. 18/1991.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin registratura instanței, din partea intimatei C. C. înscrisuri, într-un singur exemplar.
Potrivit art.159 ind.1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.202/25.10.2010, în urma verificării, s-a stabilit de către instanță că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina aflată pe rol.
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea probelor.
Intimata C. C. arată că nu mai are alte înscrisuri de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata C. C., lasă soluționarea recursului la aprecierea instanței.
Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/29.12.2012 s-a dispus:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană Iași de aplicare a L. nr. 18/1991, iar pe fond admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C. C., împotriva pârâtelor C. Județeană Iași de aplicare a L. nr. 18/1991 și C. C. P. Iloaiei de aplicare a L. nr. 18/1991 și în consecință:
Obligă pe pârâta C. C. P. Iloaiei de aplicare a L. nr. 18/1991 să întocmească documentația necesară pentru punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de teren de 1,50 ha situată în . Iași.
Obligă pe pârâta C. Județeană Iași de aplicare a L. nr. 18/1991 ca, pe baza documentației înaintate de cealaltă Comisie pârâtă să elibereze reclamantei titlu de proprietate pentru suprafața de teren de 1,50 ha teren situată în . Iași.
Respinge cererea reclamantei de acordare de cheltuieli de judecată, ca nedovedită.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția invocată în cauză nu este întemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 36 din H.G. n. 890/2005, C. Județeană de fond funciar este cea care emite titlurile de proprietate, operațiune obligatorie prealabilă eliberării titlului de proprietate de către C. locală de fond funciar.
Analizând actele și înscrisurile existente la dosar, instanța a reținut că M. V., autorul reclamantei, a deținut suprafața de 10,20 ha, potrivit copiei – extras din anul 1948 din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din . Iași, aflat la fila 48 dosar.
Spre deosebire de mențiunile din respectivul borderou, în registrul agricol, aflat în copie la fila 43 dosar, numitul M. V. este înregistrat doar cu suprafața de teren de 1,50 ha, în anul 1959.
Soții M. V. și Ortansa s-au înscris în G.A.C. cu suprafața de teren de 1,50 ha, conform cererii nr. 207/05.04._, aflată la fila 44 dosar, din cererea respectivă rezultând că ei nu posedă alte proprietăți în afară de o casă de locuit.
Din matricola nr. 1, privind impozitul agricol reiese că M. V. plătea impozit pentru o suprafață de teren de 1 ha.
C. C. P. Iloaiei de aplicare a legii 18/1991 a întocmit referatul din data de 04.10.2005, prin care a propus spre validare suprafața de teren de 1,50 ha pe numele reclamantei.
Instanța a constatat că nu sunt probe suficiente pentru a se reține că M. V., autorul reclamantei a fost proprietarul unei suprafețe de teren de 10,20 ha, așa cum s-a susținut în acțiune, iar acțiunea reclamantei este întemeiată doar pentru suprafața de teren de 1,50 ha, situată în . că, având în vedere și prevederile L. nr. 18/1991 republicată și ale H.G. 890/2005, a respins excepția invocată în cauză și a admis în parte acțiunea doar pentru respectiva suprafață de teren.
Deși reclamanta a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată ea nu a făcut dovada cu un înscris că a achitat un onorariu apărătorului său, astfel că respectiva cerere a fost respinsă de către instanța de fond, ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Județeană Iași de fond funciar.
În motivarea recursului, pârâta-recurentă arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că C. Județeană Iași de fond funciar are obligația de a elibera titlul de proprietate reclamantei în condițiile în care s-a susținut că această obligație aparține comisiilor locale de fond funciar, făcând confuzie între emiterea titlului de proprietate și eliberarea (înmânarea) acestuia, invocând dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 890/2005 și art. 64 din legea nr. 18/1991.
Recurenta susține că reclamanta nu este îndreptățită la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren situat pe raza localității P. Iloaiei, atât timp cât nu a făcut dovada că deține o hotărâre a Comisiei județene de fond funciar Iași privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, mai arată recurenta, din motivarea hotărârii instanței de fond rezultă că pârâta C. Locală de fond funciar P. Iloaiei a întocmit referatul pentru validarea suprafeței de 1,50 ha la data de 04.10.2005 dar nu rezultă dacă acest referat a fost înaintat la C. Județeană de fond funciar Iași în vederea analizei și adoptării unei hotărâri.
În drept, se invocă dispozițiile Codului de procedură civilă și ale legii nr. 18/1991, solicitându-se judecata cauzei în lipsă.
Reclamanta-intimată C. C. a depus un memoriu, calificat de instanță ca întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
Pârâta-intimată C. C. de fond funciar Iași nu a depus întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală față de cererea de recurs.
În recurs s-au mai depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale și probatoriul administrat în cauză, dar și din oficiu în baza art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Reclamanta-intimată a investit instanța de fond cu o cerere prin care se solicită obligarea pârâtei Comisia comunală de fond funciar P. Iloaiei să întocmească documentația necesară punerii în posesie cu suprafața de teren de 10,2 ha și a pârâtei C. Județeană Iași de fond funciar să elibereze titlu de proprietate pe numele reclamantei pentru acest teren.
Prin cererea de recurs pârâta-recurentă critică sentința primei instanțe sub aspectul soluției pronunțate, susținând, pe de o parte, că instanța a făcut o confuzie între emiterea titlului de proprietate și eliberarea (înmânarea) acestuia și, pe de altă parte, că reclamanta nu este îndreptățită la punerea în posesie și eliberarea titlului pentru suprafața de 1,50 ha atâta timp cât aceasta nu a făcut dovada că deține o hotărâre a comisiei județene de reconstituire a dreptului de proprietate, sau că referatul cu propunerea de validare întocmit de comisia comunală de fond funciar a fost înaintat comisiei județene de fond funciar.
Recursul este fondat.
Instanța de recurs reține că punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate de către pârâte sunt două operațiuni ulterioare reconstituirii dreptului de proprietate.
În speță, instanța constată că reclamanta nu face dovada reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha, neavând nici o hotărâre de validare emisă de C. Județeană de fond funciar Iași.
Este adevărat că la dosarul cauzei s-a depus referatul întocmit la data de 04.10.2005 de către Comisia comunală de fond funciar P. Iloaiei – prin care se propunea spre validare suprafața de 1,50 ha teren agricol pe numele reclamantei și înscrierea acesteia în anexa nr. 3 – dar propunerea nu s-a finalizat prin emiterea unei hotărâri de validare de către C. Județeană de fond funciar Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 5 literele „a”, „h” și „i” din H.G. nr. 890/2005, comisiile comunale de fond funciar analizează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 și 9 din legea nr. 18/1991, înaintând spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive și documentația necesară, iar după validarea propunerilor făcute de comisia locală întocmesc și completează fișele de punere în posesie.
Prin urmare, potrivit procedurii funciare, abia după emiterea hotărârii de validare emisă de comisia județeană se trece la punerea în posesie a persoanelor îndreptățite să primească teren și să elibereze titlul de proprietate.
Cum reclamanta nu a probat că suprafața de teren a cărei reconstituire o solicită (1,50 ha) a fost validată de comisia județeană, cele două pârâte nu puteau fi obligate să o pună în posesie sau să emită titlul de proprietate și în mod eronat prima instanță a admis în parte cererea formulată de aceasta fără a verifica dacă i-a fost recunoscut sau nu dreptul de proprietate fără de care nu se puteau demara celelalte operațiuni.
În consecință, pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge admite recursul declarat de pârâta-recurentă și modificând în parte sentința atacată, va respinge acțiunea formulată de reclamantă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite recursul formulat de C. Județeana de Fond Funciar Iași împotriva sentinței civile nr._/23.11.2012 pronunțata de Judecătoria Iași, sentința pe care o modifica in parte.
Respinge acțiunea formulata de reclamanta C. C. în contradictoriu cu pârâții C. Județeana de Fond Funciar Iași și C. Locala P. Iloaiei de A. a legii 18/1991.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate, ce nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2013.
Președinte, E. C. | Judecător, E. C. F. | Judecător, M. C. |
Grefier, D. M. B. |
Red. E.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./_
Judecător fond M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 86/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
