Fond funciar. Decizia nr. 519/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-02-2012 în dosarul nr. 519/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Februarie 2012
PREȘEDINTE - C. A.
Judecător - S. F.
Judecător - C. S.
Grefier - M. P.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 519/2012
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. Județeană de F. F. Iași și de P. Iași împotriva sentinței civile nr._/29.09.2011 a Judecătoriei Iași, intimați T. M., C. L., D. G. C., C. L. de F. F. R., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. D. C. asistând pe intimații T. M. și C. L., lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare cu intimatul D. G. C. este lipsă în sensul că citația a fost remisă la dosar cu mențiunea „destinatar mutat”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța se declară competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Cererea de recurs este formulată și motivată în termen, scutită de la plata taxei judiciare de timbru având în vedere obiectul litigiului.
Av. D. C. arată că la fila 264 dosar fond se află adresa emisă de SEIP prin care se comunică ultimul domiciliu al intimatului D. G. C..
Instanța dispune citarea intimatului D. G. C. prin publicitate și afișarea citației la ușa instanței.
După strigarea cauzei se prezintă intimatul D. G. C. care se identifică cu CI ., nr._, CNP_, domiciliat în comuna H., .. Se acoperă viciul de procedură cu intimatul D. G. C. prin prezența acestuia.
Interpelate fiind părțile cu privire la cererile pe care înțeleg să le mai formuleze în cauză, se arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la concluzii.
Av. D. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul D. G. C., având cuvântul, solicită respingerea recursului.
Declarând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 29.09.2011 Judecătoria Iași a respins excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a admis acțiunea formulată, precizată și modificată ulterior de reclamantele T. M. și C. L. împotriva pârâților D. G. C., C. Județeană Iași de F. F., C. L. R. de F. F. și P. Județului Iași și în consecință: a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/1992, emis pe numele D. V. G., pentru suprafața de teren de 2.000 mp, situată în extravilanul comunei R., județul Iași, ce face parte integrantă din suprafața totală de teren de 4000 mp, din tarlaua 16, . delimitată de punctele 21, 22, 1, 2, 23 și 21, pentru o suprafață de teren de 1.000mp și de punctele 3, 4, 25, 26, 24 și 3, pentru cealaltă suprafață de teren de 1.000 mp, conform planșei de la fila 221 dosar, care, împreună cu raportul de expertiză întocmit în cauză urmează să facă parte integrantă din prezenta hotărâre si a obligat pe fiecare dintre pârâți să plătească statului o sumă de 225 lei, reprezentând partea din onorariu de expert de 900 lei pentru care nu s-a admis reclamantelor cererile de acordare de ajutor public judiciar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată deoarece, deși prin sentința civilă nr. 9620/2010, pronunțată în dosar nr._/245/2009 al Judecătoriei Iași s-a soluționat un litigiu cu același obiect, acesta nu s-a purtat între aceleași părți ca și cele din cauza de față, iar în prezent soluționarea recursului este suspendată de către Tribunalul Iași, nefiind pronunțată o hotărâre în cauză și deci nefiind aplicabile disp. art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă.
La fila 38 dosar se află cererea formulată de D. V. G., tatăl pârâtului D. G. C., cerere din data de 26.11.1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren cu care s-a înscris în C.A.P.
Din tabelul de la fila 6 dosar reiese însă că toți moștenitorii defunctului D. V. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a terenului avut în proprietate de autorul lor.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din legea 18/1991 republicată, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze dreptului comun.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că a fost inclus în titlul de proprietate din litigiu, eliberat doar pe numele tatălui pârâtului D. G. C. și suprafața de teren de 2.000 mp, pentru care trebuia să fie emis titlul de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor defunctului D. V..
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a admis acțiunea, așa cum a fost precizată și modificată ulterior, dispunând în sensul celor solicitate de către reclamante.
În baza dispozițiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 instanța de fond i-a obligat pe pârâți la plata către stat a sumei de 900 lei, de care au beneficiat reclamantele de scutire la plată, prin suportarea acesteia din bugetul special alocat de Ministerul Justiției pentru acordarea de ajutor public judiciar.
Instanța de fond a reținut ca reclamantele nu au solicitat cheltuieli de judecată astfel încât nici nu li s-au acordat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. Județului Iași si C. Județeana de F. F. Iași.
In recursul declarat de C. Județeana de fond F. Iași și P. Județului Iași au fost invocate următoarele motive:
Prin sentința civila nr._/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat iar pe fond a fost admisă acțiunea formulată, precizată și modificată de reclamantele T. M. și C. L. împotriva pârâților D. C., C. Județeană de F. F. Iași, C. Comunală R. de F. F. și P. Județului Iași și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/1992, emis pe numele D. V. G., pentru suprafața de teren de 2.000 mp, situată în extravilanul comunei R., județul Iași, ce face parte integrantă din suprafața totală de teren de 4000 mp, din tarlaua 16, . delimitată de punctele 21, 22, 1, 2, 23 și 21 pentru o suprafață de teren de 1.000 mp și de punctele 3, 4, 25, 26, 24 și 3, pentru cealaltă suprafață de teren de 1.000 mp, conform planșei de la fila 221 dosar, care, împreună cu raportul de expertiză întocmit în cauză urmează să facă parte integrantă din prezenta hotărâre și a obligat pe fiecare dintre pârâți să plătească statului o sumă de 225 lei, reprezentând partea din onorariu de expert de 900 lei pentru care nu s-au admis reclamantelor cererile de acordare de ajutor public judiciar.
Recurenta considera sentința civila sus menționata netemeinica si nelegala cu privire la obligarea Comisiei Județene de F. F. Iași și a Prefectului Județului Iași, fiecare, la plata sumei de 225 lei reprezentând parte din onorariul de expert.
Pe cale de excepție recurentul a invocat lipsa calității procesuale pasive a Prefectului Județului Iași privind obligarea acestuia la plata sumei de 225 lei reprezentând parte din onorariul de expert.
Recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 1 din H.G. nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate contestat, C. Județeană de F. F. Iași a emis titlul de proprietate nr._/1992 pe baza documentației înaintată de C. comunala de F. F. R..
Prin urmare, consideră recurentele, P. Județului Iași nu are calitate procesuala pasivă întrucât nu are atribuții cu privire la emiterea titlurilor de proprietate.
În ceea ce privește obligarea Comisiei Județene de F. F. Iași la plata sumei de 225 lei, reprezentând parte din onorariul de expert, s-a precizat că, potrivit art. 6 lit. H din H.G. nr. 131 /1991 stabilirea amplasamentului era în atribuția exclusiva a Comisiei Comunale de F. F..
Împrejurarea ca sunt mai mulți pârâți în cauză nu trebuie să conducă la obligarea tuturor la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 din codul de procedură civilă trebuie obligată doar partea care cade în pretenții. În considerarea celor expuse se observa că P. Județului Iași și C. Județeană de F. F. nu au nici o culpă întrucât nu au atribuții în legătură cu stabilirea amplasamentului.
Față de aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept, a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, ale Legii Fondului F., ale. H.G. nr. 131/1991 și ale H.G. nr. 890/2005.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere față de cererea de recurs formulată de C. Județeana de F. F. Iași și P. Județului Iași.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 29.09.2011 Judecătoria Iași a respins excepția autorității de lucru judecat și a admis acțiunea formulată de reclamantele T. M. și C. L. împotriva pârâților D. G. C., C. Județeană Iași de F. F., C. L. R. de F. F. și P. Județului Iași, a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/1992, emis pe numele D. V. G., pentru suprafața de teren de 2.000 mp, situată în extravilanul comunei R., județul Iași, ce face parte integrantă din suprafața totală de teren de 4000 mp, din tarlaua 16, . delimitată de punctele 21, 22, 1, 2, 23 și 21, pentru o suprafață de teren de 1.000 mp și de punctele 3, 4, 25, 26, 24 și 3, pentru cealaltă suprafață de teren de 1.000 mp, conform planșei de la fila 221 dosar, care, împreună cu raportul de expertiză întocmit în cauză face parte integrantă din hotărâre.
Instanța de fond a obligat pe fiecare dintre pârâți să plătească statului o sumă de 225 lei, reprezentând partea din onorariu de expert de 900 lei pentru care nu s-au admis reclamantelor cererile de acordare de ajutor public judiciar.
Recursul declarat de C. Județeană de F. F. Iași și P. Județului Iași vizează doar cheltuielile de judecată la care au fost obligate acestea.
P. Județului Iași a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are atribuții cu privire la emiterea titlurilor de proprietate.
Este adevărat că intimata C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu face parte din structura organizatorică a Instituției Prefectului – Județul Iași și nici nu este în subordonarea acesteia. În cauză P. Județului Iași are calitate procesuală pasivă în virtutea calității sale de reprezentant al Comisiei Județene de F. F. Iași.
C. Județeană este o comisie cu caracter administrativ jurisdicțional, nu are personalitate juridică, nu are patrimoniu și buget propriu dar, conform dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare are, prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă sau activă, fiind reprezentată legal prin prefect sau pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
Instituția prefectului, potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, se organizează și funcționează sub conducerea prefectului și potrivit alin. 2 din același articol, instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu, potrivit alin. 3 prefectul este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin. 4 din același articol, structura organizatorică și modul de funcționare ale instituției prefectului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului (H.G. nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului).
A extinde răspunderea patrimonială a instituției prefectului pentru obligațiile comisiei județene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ( inclusiv plata cheltuielilor de judecată) reprezintă o încălcare a prevederilor legale în vigoare, respectiv a legislației speciale.
Astfel, alin. 3 al art. 52 din Legea nr.18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, se referă la posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată și nu la recuperarea cheltuielilor de judecată de către celelalte părți din litigiile de fond funciar de la instituția prefectului, interpretarea acestuia se face în contextul întregului articol.
De asemenea, art. 6 alin.2 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, ca de altfel întregul act normativ, nu au aplicabilitate în prezentul litigiu, prefectul si instituția prefectului își desfășoară activitatea în baza legislației speciale menționate anterior.
Potrivit art. 52 din L.18/1991, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională.
C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
Alineatul 3 al aceluiași articol stabilește că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile. Aceste dispoziții legale nu pot rămâne fără aplicabilitate doar pentru că nu există niște dispoziții legale care să prevadă în mod expres cum se recuperează cheltuielile în condițiile în care comisiile de fond funciar nu au patrimoniu propriu.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de P. Județului Iași împotriva sentinței civile nr._/29.09.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâtele C. Județeană de F. F. Iași și C. Locala de F. F. R. la plata, în solidar a sumei de 900 lei reprezentând onorariu expert suportat din bugetul Ministerului Justiției către stat, va respinge recursul declarat de recurenta pârâta C. Județeana de F. F. Iași împotriva sentinței civile nr._/29.09.2011 a Judecătoriei Iași și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P. Județului Iași împotriva sentinței civile nr._/29.09.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifica in parte.
Obliga paratele C. Județeana de F. F. Iași și C. Locala de F. F. R. la plata, in solidar a sumei de 900 lei reprezentând onorariu expert suportat din bugetul Ministerului Justiției către stat.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de recurenta parata C. Județeana de F. F. Iași împotriva sentinței civile nr._/29.09.2011 a Judecătoriei Iași.
Irevocabila.
Pronunțata în ședința publica azi 22.02.2012.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. F.S. S.C. P.M.
Redactat: A.C.
2 ex/14.05.2012
Judecător de fond:O. M. – Judecătoria Iași
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 178/2012. Tribunalul IAŞI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 526/2012.... → |
|---|
