Fond funciar. Decizia nr. 584/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 584/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Martie 2013
Președinte - M. S.
Judecător O. L.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA Nr. 584/2013
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . deciziei civile nr.2439/19.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2009 al Judecătoriei Iași în contradictoriu cu intimații: M. C. A. P. M. L. O., C. J.. I. DE A. A L. NR. 18/91, C. M.. I. DE A. A L. NR. 18/91, ,D. F. și intimat S. L. prin mandatar D. F. ., având ca obiect „ fond funciar”.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, la solicitarea apărătorilor ambelor părți de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
P. decizia civilă nr. 2439/19.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași s-au dispus următoarele:
S-a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de intimatul Matonca C. A..
S-a admis recursul formulat de recurenta . sentinței civile_/07.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. C. A., prin mandatar L. O. cu domiciliul procedural ales la sediul cabinetului individual de avocat C. A. G. din Iași, .. 33bis, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâții . sediul în Iași, ., jud. Iași, C. Județeană Iași de A. a L. 18/1991 și C. Municipală Iași de aplicare a L. 18/1991, ca fiind rămasă fără obiect.
În baza art. 274 al.3 C. pr. civ. s-aredus onorariu apărător ales recurentă de la suma de 6200 lei la suma de 2100 lei.
În baza art. 274 C. pr. civ. afostobligat fiecare intimat la plata în favoarea recurentei a sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Potrivit art. 1201 C. civ. din 1864, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Instanța a reținut că prin decizia civilă nr.844/30.03.2012 a Tribunalului Iași pronunțată în dosar_/245/2009 s-a admis recursul declarat de reclamantul Prefectul J.. Iași și recursul declarat de intervenientul accesoriu M. O. împotriva sentinței civile nr._/2.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost modificata în tot.
În rejudecare, s-a admis acțiunea promovată de Prefectul J.. Iași împotriva pârâtelor . Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Municipală Iași de fond funciar și cererea de intervenție în interesul reclamantului formulaă de intervenientul M. O..
S-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr.1/24.10.1996 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a titlului de proprietate nr._/25.10.1996.
În raport de statuările irevocabile realizate prin decizia menționata, s-a reținut că excepția lucrului judecat este o excepție procesuală, deoarece privește dreptul la acțiune, fiind o excepție peremtorie deoarece prin lucru judecat, dreptul la acțiune este definitiv stins. Pentru a atinge finalitatea procesuală de a apăra incontestabilitatea și obligativitatea jurisdicției definitive, autoritatea de lucru judecat intervine ori de câte ori se tinde a se deduce judecății aceeași pretenție, între aceleași părți, indiferent de calitatea în care acestea apar. Astfel, în sensul art.1201 C.civ, excepția autorității de lucru judecat ca excepție absolută și peremptorie poate interveni doar în cazul triplei identități de părți, obiect și cauza, condiție neîmplinită în cauza, atâta vreme cât părțile din prezenta acțiune sunt diferite de cele ce s-au judecat în dosar nr._/245/2009.
Este real că intimatul face referire la „puterea de lucru judecat” și nu la „autoritatea de lucru judecat”, însă aceasta apărare are la baza o confuzie noționala. Excepția procesuală este un mijloc de apărare ce presupune un incident procedural care tinde fie la întârzierea judecății (excepțiile dilatorii) fie la încetarea acesteia (excepțiile dirimante). Excepția procesuala distinctă ca natura juridica de excepția de drept substanțial, este similara cu aceasta din urmă, întrucât ambele reprezintă mijloace de apărare, prin care pârâtul tinde la respingerea acțiunii promovate împotriva sa. Însă de esența excepție procesuale este faptul că acest mijloc de apărare împiedică cercetarea fondului pretenției deduse judecății.
Este real că orice hotărâre judecătorească se bucură de prezumția de adevăr. Prezumția de lucru judecat derivând din dispozițiile art.1201 C civ, ca prezumție absolută, asigură efectul negativ al principiului autorității de lucru judecat, în sensul că împiedică rediscutarea aceluiași drept în cazul promovării unei noi acțiuni, având același obiect. Însă deși statuarea jurisdicțională irevocabilă este protejata prin efectul negativ al autorității de lucru judecat, totuși aceasta nu poate împiedica alte părți să deducă judecății propriile pretenții, în condițiile în care nu au fost părți în litigiu inițial. În acest sens, puterea de lucru judecat spre deosebire de autoritatea de lucru judecat este o prezumție ( deci, juridic, un mijloc probatoriu) și nu o excepție procesuala dirimanta.
În consecință, pentru aceste considerente s-a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de intimatul Matonca C. A..
În ceea ce privește, rămânerea fără obiect a acțiunii deduse judecății, excepție invocata de recurenta, instanța a reținut următoarele:
P. acțiunea dedusă judecății în prezenta cauza reclamantul M. C. A., prin M. L. O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții .> C. JUDEȚEANĂ I. DE A. A L. NR. 18/91 și C. M.. I. DE A. A L. NR. 18/91, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/25.10.1996, recunoașterea dreptului de proprietate și punerea în posesie pentru suprafața de 16,00 ha teren aflat în posesia unității mai sus menționate și obligarea la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.
Prima instanța s-a pronunțat doar în sensul constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1996 în ceea ce privește suprafața de 16 ha teren, situată pe raza administrativă a Municipiului Iași, conform expertizei efectuate de expert R. P., dispoziție exclusiv recurata în prezenta cauza.
În consecință, în limitele învestirii instanței de recurs, s-a reținut că nulitatea, dincolo de configurațiile specifice în domeniul analizat, este o sancțiune juridică ce lipsește actul juridic de efectele sale.
Or, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, prin decizia civilă nr.844/30.03.2012 a Tribunalului Iași pronunțată în dosar_/245/2009 s-a constat irevocabil nulitatea absolută a Hotărârii nr.1/24.10.1996 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a titlului de proprietate nr._/25.10.1996, prezenta acțiune prin care se solicita a se constata nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr._/25.10.1996 este lipsita de obiect. În condițiile în care titlul de proprietate nr._/25.10.1996 nu mai generează vreun efect juridic, pretenția reclamantului de a se verifica doar valabilitatea parțială a acestuia este lipsita de obiect, titlul nemaifiind în ființă.
Din aceasta perspectiva rămâne lipsit de interes procesual verificarea legitimității procesuale active sau a interesului reclamantului, în condițiile în care din punct de vedere juridic în prezent lipsește însuși obiectul pretenției deduse judecății.
În consecință, întrucât titlul de proprietate nr._/25.10.1996 nu se mai regăsește în circuitul civil, se va admite recursul formulat de recurenta . sentinței civile_/07.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce va fi modificata în tot.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. C. A., prin mandatar L. O. cu domiciliul procedural ales la sediul cabinetului individual de avocat C. A. G. din Iași, .. 33bis, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâții . sediul în Iași, ., jud. Iași, C. Județeană Iași de A. a L. 18/1991 și C. Municipală Iași de aplicare a L. 18/1991, ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata, instanța a reținut că potrivit art.274 alin.3 C.pr.civ judecătorii au dreptul sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat.
Având în vedere că soluția pronunțata a vizat în principal un incident procedural, instanța a redus cuantumul apărătorului ales al recurentei de la suma de 6200 lei RON la suma de 2100 lei RON.
Fața de dispozițiile art.274 C.pr.civ instanța a obligat pe fiecare intimat la plata în favoarea recurentei a sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta S.C. T. S.A. în temeiul disp. art. 318 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă respectiv omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unul dintre motivele de casare invocate de societate.
Astfel susține contestatoarea că a invocat în recurs excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului pentru susținerea cererii de constatare nulitate absolută a titlului de proprietate.
A arătat că prin recurs critică modul prin care instanța de fond a respins această excepție, prin încheierea din data de 02.04.2010 (pag. 3 alin. 1 a motivelor de recurs).
Tribunalul Iași a omis să se pronunțe cu privire la acest motiv de recurs și cu privire la excepția invocată și implicit nu s-a pronunțat cu privire la recursul împotriva încheierii din 02.04.2010,de respingere a excepției.
Chiar dacă acțiunea rămăsese fără obiect prin constatarea nulității absolute a titlului atacat printr-un alt demers procedural, inițiat de Prefectul Județului Iași, este important și prioritar a se stabili dacă modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes de către instanța de fond este sau nu legal.
În caz contrar, reclamantul se poate folosi de constatarea interesului său de către Judecătoria Iași prin încheierea din 02.04.2010 și solicită aplicarea în favoarea lui a legilor de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul din titlul atacat, fără a avea în realitate un drept legal în această privință.
Consideră contestatoarea că, chiar și în situația rămânerii fără obiect a acțiunii, instanța de fond trebuia să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului și intervenienților, această excepție trebuind soluționată mai întâi., Lipsa de obiect a acțiunii este o situație de fapt vizând fondulcauzei, care a intervenit pe parcursul judecății, dar excepția invocată de societate trebuie analizată prima, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind o excepție peremptorie,dirimantă de fond, prin soluționarea sa determinându-se cadrul procesual în care vor fi analizate celelalte situații de fapt ale cauzei, inclusiv lipsa de obiect.
Trebuie să se determine mai întâi dacă reclamantul este titularul dreptului dedus judecății și apoi să analizeze dacă obiectul cererii reclamanților mai este încă în ființă.
Din eroare instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la acest motiv de recurs și respectiv cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.
În continuare contestatoarea a susținut motivul de recurs așa cum a fost el formulat în memoriul de recurs depus în dosarul_/245/2009.
Astfel:
1. Nici reclamantul nici autoarea sa nu au o validare actuală, valabilă, a dreptului la reconstituire.
Inițial intervenientei D. F. i s-a reconstituit dreptul prin înscrierea în anexa 37 a comunei Movileni, prin hotărârea nr. 600 din 26.07.2002 a Comisiei Județene Iași și apoi prin emiterea titlului de proprietate nr._ din 20.03.2003.
D. F. a contestat acest amplasament și a solicitat și obținut constatarea nulității titlului de proprietate – prin sentința civilă nr._ din 08.10.2007 a Judecătoriei Iași.
La cererea intervenientei s-a emis o nouă hotărâre de Comisie Județeană – nr. 58 din 09.04.2005 – prin care s-a modificat hotărârea inițială nr. 600/2002 și s-a dispus reconstituirea dreptului lui D. F. asupra aceleași suprafețe de 20,08 ha, prin înscrierea ei cu această suprafață în anexa 37 a municipiului Iași – teren în administrarea S.C. Podgoria Copou S.A.
Ulterior – tot la cererea beneficiarei – intervine o nouă modificare în reconstituirea dreptului acesteia –prin hotărârea nr. 103 din 30.01.2006 a Comisiei județene – prin care se reconstituie dreptul lui D. F. pentru aceeași suprafață de 20,08 ha teren, de această dată în administrarea Stațiunii Didactice și Experimentale Iași. Acest ultim act de reconstituire stabilește expres amplasamentul terenului ca fiind în parcelele 66, 67, 68 și 69.
Ambele aceste noi hotărâri ale Comisiei Județene au fosat anulate la cererea primarului Municipiului Iași prin sentința nr. 7513 din 19.06.2007 a Judecătoriei Iași – menținută prin decizia nr. 266 din 08.04.2008 a Tribunalului M.. S-a reținut că aceste noi hotărâri de reconstituire sunt nelegale pentru că au consfințit un transfer nelegal de terenuri în beneficiul numitei D. F..
Trebuie reținut că în prezent D. F. nu are reconstituit legal și valid dreptul de proprietate pentru suprafața de 20,08 ha teren și deci nici reclamantul M., cesionar de drepturi litigioase de la D. F., nu poate invoca reconstituirea valabilă a unui drept de proprietate. Toate actele de reconstituire care s-au emis în favoarea lor au fost anulate, desființate prin hotărâri judecătorești. Nici reclamantul și nici intervenienții nu dovedesc în cauză o reconstituire validă în prezent a dreptului de proprietate după pretinsul autor.
În consecință, nu se poate susține că prin emiterea titlului societății s-ar fi încălcat un drept de proprietate sau o vocație la reconstituirea dreptului reclamantului sau intervenienților, care trebuie să urmeze în continuare procedurile administrative pentru recunoașterea dreptului lor.
Demersul lor în aceste condiții este promovat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
2. vechiul amplasament a autorului intervenienților nu coincide cu amplasamentul terenului din titlul atacat.
Cererea formulată la 08.01.1998 a fost verificată de C. Municipală Iași, care, prin referatul întocmit, concluzionează că vechiul amplasament al proprietății D. nu a putut fi identificat. Soluția era de așteptat deoarece actul de proprietate invocat în cererea de reconstituire și depus la dosarul cauzei – certificatul de la Arhivele Statului – nu conține nici o referire la situarea terenului, nici vecinătăți, nici dimensiuni9 – deci nu conține date concrete pentru a se identifica vechiul amplasament a terenului.
În acest sens s-a reținut și în sentințele judecătorești depuse de reclamant și de intervenienți la dosarul cauzei la termenul din 15.03.2010: pag. 4 primul alineat din sentința nr. 7513 din 19.06.2007 a Judecătoriei Iași și în pag. 9 primul alineat din decizia nr. 266 din 08.04.2008 a Tribunalului M. s-a reținut clar că terenul ce a aparținut numitei D. „nu se află pe raza municipiului Iași”.
P. expertiza topometrică efectuată în cauza de față se confirmă aceeași situație de fapt care rezultă din acte: expertul a constatat că documentele invocate de intimați nu conțin nici un indiciu sau reper privind amplasamentul terenului. Valorificând totuși cele două declarații de martori autentice depuse în cadrul documentației întocmite pentru susținerea cererii de reconstituire, expertul identifică tarlaua în care s-ar fi aflat fosta proprietate D. T. – tarlaua B., la circa 1 Km de șoseaua Iași – Tg. F..
Procedând și la identificarea terenului din titlul atacat, expertul precizează clar și fără vreun dubiu că terenul societății pârâte se regăsește în totalitate în altă . Pastia E.” cu un cu totul alt amplasament decât moșia B..
Concluziile expertului sunt clare: suprafața de teren pretinsă de reclamant și de intervenienți a fi în tarlaua B. nu se suprapune în nici un mod cu suprafața din titlul atacat – astfel că nu s-a încălcat în nici un fel dreptul de proprietate al reclamantului și al intervenienților la momentul emiterii titlului.
Intimatul M. C. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare arătând că titlul de proprietate a cărui constatare a nulității absolute parțiale a solicitat-o, nu se mai regăsește în circuitul civil, fiind anulat cu caracter definitiv și irevocabil, prin decizia nr. 844/30.03.2012, pronunțată de către Tribunalul Iași, în dosarul nr._/245/2009. Calitatea de titular al titlului de proprietate contestat, nr._/25.10.1996 o deținea S.C. T. S.A. contestatoarea din prezenta cauză.
Contestatoarea a făcut discuții despre un eventual raport juridic în care nu este parte, un raport juridic intervenit între intimat și C. Județeană Iași de aplicare a L. nr. 18/1991 sau C. Municipală Iași de aplicare a L. nr. 18/1991. În acest raport juridic contestatoarea nici măcar nu justifica interesul unui terț, atâta vreme cât nu are nici o prerogativă cu privire la terenul cu privire la care intimatul ar solicita reconstituirea dreptului de proprietate. Sunt astfel înlăturate două din condițiile esențiale ale interesului ca și condiție de promovare a unei acțiuni civile: caracterul direct și personal.
P. contestația în anulare și prin motivele expuse, contestatoarea încerca să obțină o hotărâre judecătorească prin care să îi fie încălcate sau pur și simplu interzise demersuri ce îi aparțin și față de care nu are nici o calitate de a le susține. Cererea sa apare ca fiind una abuzivă și nelegitimă, pur teoretică și supusă incidenței abuzului de drept.
Instanța de recurs a constatat că odată titlul de proprietate anulat în ansamblul său, acțiunea prin care solicită un aspect identic nu mai are obiect, o instanță pronunțându-se deja cu caracter definitiv și irevocabil cu privire la legalitatea actului de proprietate pe care îl contestă.
Cu privire la calitatea intimatului și interesul de a formula ulterior o cerere de reconstituire sau de punere în posesie a învederat contestatorul că:
În favoarea moștenitorilor D. de la care el a dobândit drepturile litigioase și succesorale, conform contractelor de cesiune aflate la dosarul cauzei, a fost emisă Hotărârea nr. 600/26.07.2000, prin care acestora li s-a reconstituit dreptul la despăgubiri și au fost cuprinși în anexa 37 a comunei Movileni.
Pe baza acestei înscrieri le-a fost eliberat chiar și un titlu de proprietate, despre care nu au avut cunoștință și care ulterior a fost atacat de către aceștia și anulat.
Dreptul lor de proprietate nu a fost însă contestat, prerogativa de a dobândi teren sau despăgubiri, fiind în continuare actuală, iar Hotărârea nr. 600/26.07.2000, nefiind lipsită de efecte sau constatată nulă.
Cu privire la cele două hotărâri despre care face discuție contestatoarea, Hotărârea nr. 103/30.01.2006, precum și Hotărârea nr. 58/08.04.2005, acestea au fost anulate deoarece au fost emise în mod greșit de către C. Județeană de aplicare a L. nr. 18/1991 Iași, pentru amplasamente ce nu erau valide.
Există acte emise de către ambele Comisii, atât cea locală, cât și cea județeană care confirmă prerogativa de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 20,08 ha susține contestatorul.
Nu s-au administrat probe noi în contestația în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor contestației în anulare invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că acțiunea este neîntemeiată motivat de considerentele ce succed.
Contestatoarea a invocat în susținerea contestației în anulare art. 318 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă respectiv omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unul dintre motivele de casare invocate de societatea S.C. TEHNO STAR S.A.
A susținut contestatoarea că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la excepțiile reiterate, respectiv excepția lipsei calității procesual active și a lipsei de interes a reclamantului pentru susținerea cererii de constatare nulitate absolută a titlului de proprietate, fiind nemulțumită de modul prin care instanța de fond a respins această excepție, prin încheierea din data de 02.04.2010 (pag. 3 alin. 1 a motivelor de recurs).
Procedând la verificarea deciziei împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare, tribunalul reține că nu sunt întemeiate criticile contestatoarei.
Astfel instanța de recurs a precizat foarte clar în considerentele deciziei că în condițiile în care din punct de vedere juridic lipsește însuși obiectul pretenției deduse judecății, respectiv titlul de proprietate nr._/25.10.1996 nu mai este în ființă, fiind constatată nulitatea sa absolută prin decizia nr. 844 din 30.03.2012 a tribunalului Iași pronunțată în dosarul_/245/2009, în mod absolut firesc nu se mai pune problema din punct de vedere procesual a analizării legitimității procesual active sau a interesului reclamantului în constatarea din nou a nulității absolute parțiale a aceluiași titlu de proprietate_/1996.
Atât timp cât într-o altă speță s-a constatat nulitatea absolută a T.P._/1996 este evident că acest titlu este lipsit de efectele sale juridice, respectiv nu mai este în ființă, și deci nu se mai poate analiza legitimitatea sau interesul unei persoane de a ataca un titlu ce nu mai este în ființă.
Contrar criticilor contestatoarei, tribunalul reține că instanța de recurs nu a omis să se pronunțe cu privire la excepțiile reiterate, argumentând logico-juridic motivele pentru care nu se mai impune analizarea lor.
Având în vedere că în cauză nu sunt incidente disp. art. 318 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă instanța va respinge contestația în anulare formulată de recurenta S C T. S A împotriva deciziei civile nr. 2439/19.11.2012 pronunțata Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de recurenta S.C. T. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2439/19.11.2012 pronunțata de Tribunalul Iași.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica azi, 11.03.2013.
Președinte, M. S. | Judecător, O. L. | Judecător, I. D. |
Grefier, D. C. |
Red. S.M.
Tehn. A.G.
2 ex./02.09.2013
J.. fond: Tribunalul Iași: C. M.
C. E.
F. E. C.
J.. fond: Ș. B.
| ← Succesiune. Hotărâre din 11-03-2013, Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 530/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
