Contestaţie la executare. Decizia nr. 564/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 564/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 564/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Martie 2013
Președinte - S. C. C.
Judecător –F. S.
Judecător –A. M.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 564
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta B. A. împotriva sentinței civile nr._/04.07.2012 a Judecătoriei Iași intimat D.G.F.P. IAȘI, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art.242 C., constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin sentința civilă nr._/04.07.2012 a Judecătoriei Iași, s-a respins, ca fiind neîntemeiată, contestația la executare promovată de către contestatoarea B. A., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, contestatoarea B. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI IAȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI, contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ din 5 aprilie 2012 și a somației nr._ emise de intimată, solicitând anularea celor două acte de executare și compensarea cu suma de 946 lei, reprezentând impozitul anticipat pentru primul trimestru.
Intstanța de fond a reținut că în temeiul unor decizii de calcul accesorii emise de intimată pe numele contestatoarei în 18 octombrie 2011 și 31 decembrie 2011, se emite în 5 aprilie 2012 titlul executoriu și somația nr._, prin care debitoarea era somată să plătească suma de 2108 lei, cu titlu de impozit.
În drept, instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Prima instanță a reținut că, din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Prima instanță a reținut că procedura de individualizare a taxelor, a impozitelor, contribuțiilor și a accesoriilor la acestea poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional (contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale), în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare prin care se contestă titlul de executare. Contestația la executare propriu zisă este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite. Contestația la executare cu care a fost investită instanța nu poate modifica și nici desființa titlul de creanță fiscală pentru care a fost emis titlul executoriu fiscal și somația contestată; astfel fiind, susținerile contestatoarei privitoare la faptul că deciziile de impunere în baza cărora au fost emise actele de executare includ penalități de întârziere care nu ar fi fost în realitate datorate, nu pot fi analizate pe calea prezentei contestații la executare, putând forma exclusiv obiectul analizei instanței de contencios administrativ. Tot astfel, stingerea în parte a unor obligații fiscale prin intervenirea unei compensări nu poate fi dispusă pe calea contestației la executare, instanța de executare neputând să modifice cuantumul sumelor stabilite cu titlu de impozit.
Cum verificarea actelor de executare silită întocmite în speță nu au relevat nerespectări ale dispozițiilor legale ce guvernează materia executării silite fiscale, instanța de fond a respins, ca fiind neîntemeiată, contestația la executare formulată.
În lumina principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea A.-M. B. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a motivat că s-a încălcat principiul egalității armelor în procesul civil deoarece la termenul de judecată din 13.06.2012 prima instanță a constatat lipsa dosarului de executare și a dispus amânarea cauzei, iar la următorul termen, din 04.07.2012, instanța a respins cererea contestatorului de a lua la cunoștință de înscrisurile depuse pe motiv că exista posibilitatea de a se informa între termene, astfel că părțile nu au fost tratate în mod egal.
S-a motivat că s-a încălcat principiul contradictorialității întrucât contestatoarea fost privată de posibilitatea de a lua la cunoștință de înscrisurile depuse de intimată și de a beneficia de o administrare a probelor în mod echitabil.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că contestatoarea nu a luat la cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar de către intimată decât din considerentele hotărârii și nu a formulat cerere de suspendare.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de administrarea probei cu înscrisuri formulată de către contestatoare și a fost calificată cererea ca fiind o contestație împotriva unui titlu de creanță fiscală, deși contestatoarea a formulat o contestație la executare, solicitându-se anularea unui titlu executoriu și a unei somații.
S-a motivat că a contestat titlul executoriu nr._/05.04.2012 întrucât contestatoarea nu cunoaște proveniența sumelor ce fac obiectul titlului în condițiile în care i-au fost emise decizii de impunere care constată alte sume.
S-a motivat că instanța de fond a respins în mod greșit al doilea capăt de cerere, neținând cont de faptul că procedura compensării este o modalitate de stingere a unei obligații.
Intimata nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că contestatoarea A. – M. B. a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea titlului executoriu nr._ din 5 aprilie 2012 și a somației nr._ emise de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI, și compensarea cu suma de 946 lei, reprezentând impozitul anticipat pentru primul trimestru.
Titlul executoriu nr._ din 5 aprilie 2012 cuprinde un debit de 2108 lei reprezentând impozit pe venituri din activități independente și diferențe de impozit anual regularizat pe anul 2011.
Tribunalul constată că recurenta este de profesie avocat, iar pentru termenul de judecată din 13.06.2012 a solicitat admiterea notei de probe, respectiv înscrisuri, solicitată cu un termen anterior, la 16.05.2012.
Tribunalul constată că la termenul din 13.06.2012 contestatoarea a fost reprezentată de un mandatar ales în persoana doamnei av. A. A., care a luat la cunoștință de motivul amânării cauzei, constând în lipsa dosarului e executare.
De asemenea, în cadrul aceleiași ședințe de judecată s-a înaintat prin serviciul de registratură fotocopia certificată a dosarului de executare, ulterior analizării de către instanța de judecată a dosarului în care contestatoarea era parte.
La termenul de judecată in 04.07.2012 contestatoarea a fost reprezentată de același mandatar, iar respingerea de către instanța de judecată a cererii de amânare a judecății, pe motivul studierii fotocopiei dosarului de executare, este justificată cât timp contestatoarea are calificare juridică și a fost reprezentată de un mandatar avocat, putând lua la cunoștință de conținutul dosarului de executare până la termenul din 04.07.2012, nefiind înscrisuri pe care intimata era obligată să le depună în dublu exemplar pentru comunicare, astfel că nu s-a încălcat principiul egalității armelor.
În ce privește încălcarea principiului dreptului la apărare pe motiv că nu i-a fost comunicată întâmpinare, tribunalul constată că intimata nu a formulat întâmpinare în prezentul dosar, iar la termenul de judecată din 13.06.2012 s-a solicitat de către mandatarul contestatoarei ca intimata să fie decăzută din dreptul de a formula întâmpinare.
Înserarea în considerentele hotărârii recurate a susținerii că intimata a formulat întâmpinare și s-a respins cererea contestatoarei de suspendare a executării silite este eronată fiind o eroare materială, cât timp contestatoarea nu a investit instanța cu o cerere de suspendare a executării silite, iar intimata nu a formulat întâmpinare.
Prin această eroare materială nu s-a încălcat dreptul la apărare al contestatoarei.
În ce privește motivul de recurs că prima instanță nu s-a pronunțat pe cererea de probe, tribunalul constată că prin cererea formulată de contestatoare pentru termenul din 16.05.2012, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în sensul ca intimata să depună la dosar situație de debite, plăți și solduri a contribuabilului, iar la termenul de judecată fin 04.07.2012 mandatarul contestatoarei a precizat că nu are de propus probe în susținerea acțiunii.
Față de motivul de recurs că instanța a schimbat natura cererii, tribunalul constată că este nefondat deoarece prima instanță a precizat în considerentele hotărârii că s-a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ din 5 aprilie 2012 și a somației nr._ și a analizat motivele acestei contestații, atât prin prisma motivelor ce guvernează contestația la executare, cât și a inexistenței contestării titlului de creanță fiscală care determină emiterea actelor împotriva cărora s-a formulat contestația la executare.
Cu privire la motivul de recurs că greșit instanța de fond a respins al doilea capăt de cerere, tribunalul constată că având în vedere primul capăt de cerere, respectiv anularea titlului executoriu și a somației, în mod corect prima instanță a respins al doilea capăt de cerere, cât timp nu era îndreptățită să analizeze o decizie de impunere.
Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a respins contestația la executare cât timp motivele în susținerea acesteia nu pot fi analizate decât în cadrul contestării titlului de creanță în procedura prevăzută de O.G. 92/2003, legiuitorul prevăzând o cale specială potrivit art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, nefiind motive care să poată fi analizate prin prisma instituției contestației la executare în materie civilă.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge recursul și va menține sentința ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatoarea B. A.- M. împotriva sent.civ nr._/04.07.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. S. S. F. M. A.
Grefier,
Getuța M.
Red. S.F.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./30.05.2013
Judecător fond A. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 534/2013. Tribunalul IAŞI | Succesiune. Hotărâre din 11-03-2013, Tribunalul IAŞI → |
|---|
