Succesiune. Hotărâre din 11-03-2013, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 132/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Martie 2013
Președinte - I. D.
Judecător O. L.
Grefier D. C.
DECIZIA Nr. 132/2013
Pe rol SE AFLĂ judecarea recursului formulat de apelanții V. M. și V. V. împotriva sentinței civile nr. 1908/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatele: V. M. și S. F., având ca obiect „succesiune”.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, la solicitarea apelanților de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
P. sentința civilă nr. 1908 din 19.06.2012 a Judecătoriei P. s-au dispus următoarele:
S-a admis actiunea civila formulata de reclamantele V. M. si S. F., ambele dom. in ., jud. Iasi, cu domiciliul procedural ales in Iasi, P-ta Voievozilor nr.ș 3, ., la Cabinet Avocat A. C., in contradictoriu cu paratii V. M. si V. V., domiciliati in ., jud. Iasi.
S-a constatat deschisa succesiunea dupa defunctul V. M., decedat la data de 27.04.2009, cu ultimul domiciliu in ..
S-a constatat ca fiind mostenitori ai defunctului, V. M., in calitate de sotie supravietuitoare si S. F., in calitate de fiica, paratii V. M. si V. V. fiind straini de succesiune prin neacceptare in termenul legal de optiune succesorala.
Au fost obligați paratii la plata catre reclamante a sumei de 1200 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că :
„La data de 27.04.2009 a decedat V. M., mostenitori ai acestuia fiind V. M., in calitate de sotie supravietuitoare, S. F., V. M. si V. V., in calitate de fii.
Privitor la succesiunea defunctului V. M., s-a format dosarul succesoral nr. 60/2011 al BNP L. R. U., suspendat insa prin incheierea din 15 decembrie 2011 intrucat mostenitorii nu s-au inteles cu privire la dezbaterea succesiunii si nici cu privire la existenta masei succesorale.
La dosarul cauzei s-au depus un numar de trei declaratii in fata notarului, doua prin care se face cunoscut ca s-a procedat la acceptarea tacita a succesiunii (formulate de S. F., V. M.), iar o declaratie, . M. si V. V., prin care s-a aratat ca s-a acceptat succesiunea defunctului V. M..
Instanta are in vedere ca potrivit disp. art. 700 din vechiul cod civil (aplicabil spetei de fata), dreptul de a accepta succesiunea de prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. Art. 651 din acelasi cod civil prevedea ca succesiunile se deschid prin moarte.
Astfel, instanta constata ca dreptul de optiune succesorala a luat nastere la data de 27.04.2009, momentul mortii lui de cujus, si s-a incheiat la data de 27.10.2009, data la care s-a implinit termenul de 6 luni prevazut de art. 700 vechiul cod civil.
Instanta, de asemenea, are in vedere ca dreptul de optiune succesorala se poate manifesta fie prin acceptarea expresa, fie prin acte de acceptare tacita a succesiunii.
Declaratiile date de catre mostenitori in fata notarului, la data de 8, respectiv 12 decembrie 2011, sunt cu mult dupa incheierea termenului de 6 luni de optiune succesorala, dupa cum s-a aratat anterior.
Insa instanta observa ca, in timp ce reclamantele V. M. si S. F. au declarat ca au acceptat tacit succesiunea defunctului V. M. – si deci anterior si in termenul de 6 luni ar exista acte de acceptare tacita, paratii V. M. si V. V. au declarat ca accepta succesiunea defunctului lor tata. Ori, avand in vedere continutul acestei declaratii, instanta apreciaza ca cei doi parati au inteles sa isi manifeste vointa de acceptare a mostenirii prin acceptarea expresa a acesteia.
Avand in vedere termenul de optiune succesorala, declaratia celor doi parati de acceptare expresa a succesiunii, cu mult dupa prescriptia dreptului de optiune succesorala, este lipsita de eficacitate si nu produce efectele juridice scontate de catre parati.
Astfel, instanta, in stabilirea calitatii de mostenitori a partilor prin acceptarea succesiunii defunctului V. M. urmeaza sa analizeze daca si in ce masura au existat acte de acceptare tacita, intrucat acte de acceptare expresa fie nu au fost formulate de catre o parte din mostenitori(reclamantele), fie au fost formulate dupa momentul prescriptiei dreptului de optiune succesorala si nu produc efecte juridice(declaratia paratilor).
Reclamantele solicita instantei sa constate ca doar acestea au calitatea de mostenitori ai defunctului V. M., respectiv ca paratii sunt straini de succesiune prin neacceptarea in termenul legal de optiune succesorala.
Dificultatea observarii si stabilirii calitatii de mostenitori ai lui de cujus prin acceptare tacita a succesiunii acestuia vine din situatia de fapt rezultata ca urmare a venirii la mostenire a sotiei supravietuitoare in concurs cu descendentii de grad I. Se intelege ca sotia supravietuitoare continua sa locuiasca in domiciliul comun cu cel al lui de cujus, de regula fiind cea care administreaza in continuare bunurile ce fac parte din masa de partajat. In atare situatie, actele descendentilor, cu atat mai mult cu cat acestia nu au domiciliul impreuna cu defunctul, trebuie sa aiba un caracter de neechivoc destul de pronuntat pentru a fi apte de a fi catalogate ca acte de acceptare tacita.
Cu alte cuvinte, important este ca, in baza actelor ce ar presupune o acceptare tacita a succesiunii, instanta sa constate atitudinea subiectiva a mostenitorilor de a accepta succesiunea, de a dori sa vina la masa succesorala ramasa de pe urma defunctului.
Din coroborarea declaratiilor martorilor audiati in cauza de fata, instanta a retinut ca dupa decesul defunctului V. M. initiativa si apoi organizarea efectiva a inmormantarii si a praznicelor ulterioare ale defunctului au avut-o reclamantele, respectiv sotia supravietuitoare V. M., ajutata de fiica sa, S. F..
Insa, contributatia succesibilului la cheltuielile de inmormantare si apoi la praznicurile traditionale nu constituie acte de acceptare tacita a mostenirii, fiind un act de pietate si nu presupune neaparat intentia succesibilului de a dobandi calitatea de mostenitor. Dar actiunea reclamantelor in acest sens nu s-a limitat doar la slujbele de inmormantare si pomenirile ulterioare, procedand si la ridicarea unui monument funerar, pe chletuiala lor proprie. Acest aspect, coroborat cu existenta si a altor acte ce ar presupune vointa de a dobandi calitatea de mostenitor pot fi apte sa conduca la concluzia acceptarii tacite a succesiunii de catre reclamante.
Atat in timpul vietii defunctului, cat si dupa deschiderea succesiunii, terenurile aferente casei de locuit, precum si cele agricole, au fost lucrate de mana de lucru angajata de catre sotii V.. Din declaratiile martorilor, dar si din raspunsurile paratilor date la interogatoriu, instanta retine ca inclusiv paratii lucrau in gospodaria sotilor in schimbul unor sume de bani. In atare situatie, este greu de dovedit de catre insasi paratii ca dupa deschidera succesiunii au lucrat terenul si ajutat in gospodarie in scopul efectuarii de acte de acceptare tacita in vederea dobandirii calitatii de mostenitor si nu contra cost, cum se obisnuise pana atunci.
Instanta mai retine ca dupa decesul lui de cujus, reclamanta V. M. a instrainat cu titlu gratuit catre parati mobilier ce a apartinut comunitatii de bunuri, aspect recunoscut de catre parati si martorii audiati in cauza. Chiar daca instrainarea s-a facut catre proprii copii, instanta apreciaza ca un astfel de act poate fi socotit ca fiind unul de acceptare tacita a succesiunii.
De asemenea, instanta are in vedere ca reclamanta S. F., obtinand venituri din munca in strainatate, a contribuit financiar la sustinerea diferitelor acte de acceptare tacita a mostenirii, enumarand aici ridicarea monumentului funerar, reparatii si imbunatatiri la imobilul succesiunii. Instanta retine cu privire la aceste imbunatatiri si reparatii, ca, din descrierea lor de catre martorii audiati, nu aveau un caracter de urgenta, fiind astfel facute in perspectiva viitorului si a calitatii de mostenitori ai defunctului.
Din continutul declaratiilor martorilor propusi de catre parati, instanta observa ca acestia nu au perceput aspectele despre care relateaza in mod direct, ci prin mijlocirea paratilor. Astfel, atat martorul B. E. cat si Todirascu D. P., arata ca stiu aspecte din viata familiei V. doar din discutiile purtate cu paratii. Mai mult, cei doi martori sunt frati, aspect care, desi nu este sanctionat in vreun fel de procedura civila, conduce totusi la primirea cu rezerva de catre instanta a celor doua declaratii.
Concluzionand, instanta apreciaza ca in cauza reclamantele au facut dovada indeplinirii de acte de acceptare tacita a mostenirii ramase de pe urma defunctului V. M., in timp ce paratii nu au facut dovada ca au efectuat astfel de acte, cele despre care au facut vorbire si la care s-au referit martorii propusi de catre acestia avand o doza rezonabila de echivoc, suficienta insa in a aprecia lipsa intentiei de a se comporta ca mostenitor asupra bunurilor succesiunii.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâții V. V. și V. M. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Susțin apelanții că se impune administrarea de probe noi pentru a se stabili care dintre succesibili au acceptat tacit moștenirea rămasă de pe urma defunctului V. M. în termenul de șase luni.Declarațiile de acceptare expresă a succesiunii date de către reclamanți și pârâți au fost realizate după expirarea termenului de șase luni de la data deschiderii succesiunii.Instanța de fond nu a reținut în motivarea hotărârii că pârâții au efectuat acte de dispoziție, administrare și conservare a bunurilor rămase de pe urma defunctului V. M., de exemplu, efectuarea de lucrări agricole asupra terenului ce a aparținut defunctului, au întreținut vița de vie și pomii fructiferi și au vândut o parte din recolta obținută, au participat la efectuarea de lucrări la casa de locuit și la celelalte construcții ale defunctului. În drept a invocat dispoz.art.304 pct.7,9, art.304 indice 1 Cod procedură civilă. Intimatele V. M. și S. F. legal citate au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Inițial, această cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași ca fiind recurs, însă prin încheierea din 07.01.2013 Tribunalul a dispus recalificarea acestei căi de atac din recurs în apel, având în vedere că obiectul cauzei nu este evaluabil în bani.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate si raportat la dispozițiile legale incidente în cauza tribunalul constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
P. cererea de chemare în judecată, reclamantele-intimate V. M. și S. F. au solicitat instanței să constate deschisă succesiunea după defunctul V. M., să se constate că au calitatea moștenitoare după defunctul V. M., iar pârâții-apelanți sunt străini de succesiune prin neacceptare în termenul legal de opțiune succesorală.
Defunctul V. M. a decedat la data de 27.04.2009. Pâna la momentul înregistrării prezentei acțiuni pe rolul instanței, nu a fost dezbătută succesiunea acestuia.
În drept, potrivit art.700 alin.1 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii, respectiv de la data de 27.04.2009. Vocația la succesiune nu conferă automat calitatea de moștenitor, fiind necesar ca succesorul să accepte succesiunea în termenul prevăzut de lege. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, succesiunea a fost acceptată doar de soția supraviețuitoare, V. M. și de S. F., în calitate de fiică, pârâții-apelanți fiind străini de succesiune, prin neacceptare.
Susținerea apelanților că au acceptat succesiunea tatălui nu a fost dovedită cu probatoiul administrat în cauză.
Pe parcursul judecății cauzei în fața instanței a fost administrat un amplu material probator:înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială, fiind audiați câte doi martori pentru fiecare parte.
Din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă și nu a fost dovedită acceptarea moștenirii de către pârâții V. M. și V. V., expres ori tacit, în termenul legal. Legea nu stabilește în concret care anume acte săvârșite de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta tacit moștenirea, însă trebuie îndeplinite două condiții, actul sau faptul nu putea fi săvârșit decât în calitatea sa de moștenitor și din care să rezulte neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii. Astfel, participarea la înmormântare și la praznicele ulterioare, prezența sporadică în gospodărie, munca prestată în gospodărie sau la tern cu privire la care au fost remunerați nu constituie acte de acceptare tacită a moștenirii. Singurul act efectuat de apelanți care reprezintă un act de acceptare a succesiunii neechivoc îl constituie declarația de acceptare a succesiunii dată la data de 12.12.2011, însă a fost efectuat după împlinirea termenului de opțiune succesorală de 6 luni de la data de 27.04.2009.
În atare situație, singurele care au acceptat succesiunea în termenul legal sunt intimatele și prin urmare acestea au calitatea de moștenitoare ale defunctului V. M..
Față de cele expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul și va păstra ca legală și temeinică sentința apelată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâții V. V. și V. M. împotriva sentinței civile nr. 1908/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanții V. V. și V. M. la plata către intimata S. F. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli jude judecată efectuate în prezentul apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință, azi, 11.03.2013.
Președinte, I. D. | Judecător, O. L. pentru judecător aflat în C.O. semnează vicepreședintele instanței | |
Grefier, D. C. |
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
6 ex./19.07.2013
Judecător fond N. E. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 564/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 584/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
