Obligaţie de a face. Decizia nr. 141/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 141/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Februarie 2014
Președinte - C. R.
Judecător O. L.
Judecător M. M.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 141/2014
Pe rol fiind judecarea recursul formulat de reclamantul C. D. împotriva sentinței civile nr. 5148 pronunțată de Judecătoria Iași la 01.04.2013, în contradictoriu cu intimata . -Administrația De C. Nr. 20 M., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 27.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.02.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5148 din 01.04.2013, Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâtul .>
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că: „Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului . stornarea penalizărilor mai vechi de trei ani calculate pentru apartamentul proprietate personală situat în Iași, ., .. 16.
În esență, reclamantul arată că pentru suma de 1041, 12 lei a intervenit prescripția extinctivă, întrucât au trecut mai mult de trei ani de la data scadenței.
Potrivit fișei individuale a proprietarului C. D. în luna decembrie 2007 reclamantul datora Asociației de proprietari penalități de întârziere aferente unui interval anterior acestei luni.
Instanța constată că solicitarea reclamantului de obligare a administratorului Asociației de Proprietari la stornarea penalizărilor (în sensul de a rectifica evidențele contabile) este neîntemeiată pentru următoarele argumente.
Într-adevăr, administratorul Asociației de Proprietari este cel care întomește listele lunare de plată, cu indicarea cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere, precum și a restanțelor, dacă este cazul, pentru fiecare proprietar din condominiu în parte.
În ceea ce privește situația reclamantului, administratorul a întocmit evidențele sumelor datorate de acesta cu indicarea penalităților de întârziere în cuantum de 1041, 12 lei, penalități care au fost calculate pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a cheltuielilor de întreținere pentru un interval anterior lunii decembrie 2007.
În legătură cu creditorul acestor penalități, acesta nu este pârâtul din prezenta cauză, ci Asociația de proprietari din care face parte reclamantul.
Or, instanța constată că reclamantul nu a obținut anteriror formulării prezentei acțiuni o hotărâre prin care să se fi constatat intervenirea prescripției dreptului material la acțiune cu privire la aceste sume, acțiune care ar fi trebuir promovată în contradictoriu cu creditorul Asociația de proprietari.
Administratorul asociației de proprietari, întocmește listele de plată cu evidențierea tuturor creanțelor asociației împotriva debitorilor săi, inclusiv cu cele pentru care a intervenit, eventual, prescripția. Intervenirea prescripției are ca efect transformarea obligației perfecte într-o obligație imperfectă, astfel încât creditorul nu mai poate executa silit acea obligație, el nemaibeneficiind de forța de constrângere a statului. Debitorul poate să execute benevol acea obligație, plătind chiar și o sumă de bani cu privire la care a intervenit prescripția.
Rezultă că pârâtul – administrator al Asociației de proprietari din care face parte reclamantul – nu poate fi obligat la modificarea evidențelor contabile, în lipsa unei obligații legale sau convenționale în acest sens și în lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate intervenită prescripția dreptului de a solicita acele sume, hotărâre care, după cum am arătat, trebuia obținută în contradcitoriu cu creditorul obligației.
În plus, simpla afirmație a reclamantului că acele sume sunt prescrise nu face dovada împrejurării afirmate. De asemenea, înscrisurile depuse de reclamant, singura probă pe care acesta a înțeles să o solicite a fi administrată, nu fac dovada acestei împrejurări.
Din analiza fișei individuale se poate observa că acesta a efectuat numeroase plăți, plăți care au fost imputate de creditoare în principal asupra debitelor reprezentând cheltuieli de întreținere, stingând astfel debitele principale generatoare de penalități. Această modalitate de efecuare a imputației plății, deși avantajează debitorul, pentru că datoria principală nu mai generează penalități, creează probleme în calcularea termenului de prescripție a dreptului de solicita accesoriile generate de respectivul debit principal.
Împlinirea prescripției dreptului de a solicita debitul principal atrage și împlinirea prescripției dreptului de a solicita accesoriile acestuia. Cum plata debitului principal echivalează cu recunoașterea datoriei, recunoaștere care întrerupe termenul de prescripție, rezultă că, cel mai târziu de la data achitării integrale a debitului principal, începe să curgă un termen de prescripție de trei ani în care pot fi valorificate pretențiile accesorii.
Pentru clarificarea aspectelor privind data la care a fost stins fiecare debit principal generator de penalități în parte și a datei la care s-a împlinit prescripție pentru fiecare dintre penalitățile generate de respectivele debite s-ar fi impus administrarea probei cu expertiza contabilă, probă ce nu a fost solicitată de reclamant.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. D. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Susține recurentul că în mod eronat s-a reținut suma de 1041,14 lei reprezentând penalizări nu este datorată de către acesta și prin urmare acest debit trebuie să fie stornat.Precizează acesta că a făcut plăți, însă acestea reprezentau debite curente și nu au întrerupt cursul prescripției. În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile, Decretului nr.167/1958, art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Intimatul, legal citat nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Reclamantul are calitatea de proprietar a apartamentului 16, din Iași, ., . condominiu asociației,asociație administrată de către SCTERMOSERVICE calitate in care este dator să respecte obligațiile stabilite prin statutul asociației si să achite contravaloarea cheltuielilor comune.
Potrivit disp. Art. 46 din Legea 230/2007, toti proprietarii au obligatia să plateasca lunar cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociației, in care sunt incluse, conform art. 47 din acelasi act normativ, cheltuielile pe consumuri individuale si cheltuieli pe cota-parte indiviză. Rezultă din lucrările dosarului că pârâtul a fost obligat la plata acestor cheltuieli ce se circumscriu prevederilor legii.
Potrivit art. 49 din Legea 230/2007 asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plata. Penalizarile nu vor fi mai mari de 0.2 % pentru fiecare zi de intârziere si se vor aplica numai dupa o perioada de 30 de zile care depaseste termenul stabilit pentru plata, fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma la care s-a aplicat. Termenul de plata a cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, afisate pe lista lunara de plata este maximum 20 de zile calendaristice.
Pârâtul a contestat suma de 1041, 12 lei cu titlu de penalități de întârziere motivat de faptul că acestea sunt prescrise, depășind mai mult de trei ani și prin urmare nu îi mai revine obligația de a le achita.
Raportat la conținutul cererii de chemare în judecată, solicitările concrete ale reclamantului, soluția pronunțată de prima instanță este corectă.Având în vedere dispozițiile art.12 din Hotărârea Guvernului nr.1588/2008, reclamantul-recurent nemulțumit fiind de suma afișată cu titlu de cheltuieli de întreținere sau penalități de întârziere avea posibilitatea de a o contesta.Potrivit art.12 menționat mai sus proprietarul are dreptul sã primeascã explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, sã o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de platã. Președintele asociației de proprietari este obligat sã rãspundã la contestație în termen de 7 zile.Ulterior, dacă răspunsul asociației în continuare nu este satisfăcător, reclamantul are deschisă calea unei acțiuni în justiție.De altfel, după cum a reținut și prima instanță părțile raportului juridic sunt reclamantul pe de o parte în calitate de proprietar și Asociația de Proprietari, . calitatea de administrator.Nu se poate obține radierea sau stornarea acesteia unei sume de bani de pe lista de plată afișată doar prin simpla invocare a prescripției de către reclamant nesusținută de dovezi certe pe care acesta nu a înțeles să le depună sau să le producă.Reținerea ca întemeiată a prescripției pentru sumele mai vechi de un an presupunea efectuarea unei expertize contabile după cum a reținut și prima instanță. In considerarea tuturor celor expuse mai sus, tribunalul in conformitate cu dispozitiile art.312 Cod proc civila va respinge recursul si va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul C. D. împotriva sentinței civile nr. 5148 pronunțată de judecătoria Iași la 01.04.2013, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 03.02.2014.
Președinte, C. R. | Judecător, O. L. | Judecător, M. M. |
Grefier, E. D. B. |
RED. TEHNORED. L.O.
2 EX.,/26.06.2014
JUD. FOND. T. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1291/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 101/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
