Fond funciar. Decizia nr. 269/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 269/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Februarie 2014
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 269/2014
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, la solicitarea apărătorilor aleși ai părților, s-a amânat pronunțarea pentru 21 februarie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26.04.2012, sub număr de dosar_, revizuienții A. V. I., C. (A.) C., R. R., A. (fostă R.) C., V. (fostă R.) M. și R. I., în contradictoriu cu intimatele V. A., C. E., C. Locală de F. F. C. și C. Județeană de F. F. Iași au formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței civile nr.1406/20.01.2011 pronunțată de Judecătoria Iași.
În motivarea cererii s-au învederat următoarele: revizuenții au formulat o cerere de constatare a nulității absolute a TP nr._/27.05.1994 iar instanța și-a motivat soluția dată pe faptul că autorul pârâtelor a avut teren în aceeași . -tarlua B. N.- fiindu-i emis titlul de proprietate contestat pentru suprafața de 0,54 ha în baza declarațiilor martorilor, nedepuse la dosar, conform rolului agricol, astfel că titlul de proprietate a fost emis legal fiind confirmat prin Hotărârea nr.6793/180/25.07.1991. Ca urmare faptului că expertul nu a reușit să identifice vechile amplasamente ale autorilor părților persoane fizice instanța este în incertitudine și nu poate pronunța o hotărâre în favoarea reclamanților. Instanța de control judiciar nu a evocat fondul cauzei dar revizuenții au amintit spre exemplificare argumente ale motivării cum ar fi: V. C. P. a formulat cerere de reconstituire la Primăria M. cu intenția de a-i fi reconstituită și suprafața de 0,54 ha pe raza comunei C., întrucât aceasta se regăsește in rolul agricol, i s-a emis adeverința de proprietate nr. 1985/1991 pentru 0,54 ha teren deși la dosar nu a fost depusă o astfel de adresă, i-a fost emisă fișa de punere în posesie pentru suprafața de 0,54 ha teren pe raza comunei C., motiv pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate corect iar revizuenților le-a fost validat dreptul pt 0,23 ha teren în baza Legii nr.1/2000 și pentru 0.15 ha teren în baza Legii nr.247/2005 fapt pentru care actele emise anterior rămân valabile.
După darea hotărârii revizuenții au descoperit înscrisuri doveditoare deținute de parte potrivnică C. Județeană de F. F., deși instanța a solicitat întreaga documentație aferentă titlului de proprietate.
Astfel la data de 26 martie 2012 a fost întocmită adresa 28IP ca urmare a solicitării cererii de reconstituire a numitului A. V. și Anexa 2a) prin care au fost validate drepturile de proprietate ale numiților A. V. și V. E., prin care s-au comunicat revizuenților înscriusri noi.
Această adresă nu constituie un înscris existent reținut de partea potrivnică în sensul art.322 pct.5 din C. ci o adresă de înaintare a înscrisului deținut de partea potrivnică și anume Anexa de validare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pe raza Comunei C. satul D..
Observând faptul că pe tabelul anexă 2a) existent pe raza satului dumbrava nu este menționată validarea numitei V. E. s-a solicitat de către revizuenți tabelul anexă 2) de pe raza comunei L. Cetățuii și Hotărârea de validare a celor două tabele anexă, fiindu-le comunicată adresa 34IP din 11.04.2012 cu tabelul anexă și hotărârea de validare 63/09.08.1991.
Motivul revizuirii în constituie deci Tabelul anexă și hotărârea de validare 63/09.08.1991 emise pe raza comunei C. . alături de Anexa 2a) conturează împrejurări de fapt necunoscute instanțelor de judecată la momentul pronunțării soluției. Acestea constituie acte noi în sensul art.322 pct 5 C., fiind înscrisuri doveditoare care au existat la data pronunțării soluției dar pe care partea nu le-au putut prezenta instanței fiind reținute de partea adversă.
Aceste împrejurări, care nu au fost puse în discuția celor două instanțe de fond și recurs, se referă la inexistența validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cu privire la care s-a emis titlul de proprietate a căruia anulare s-a solicitat.
S-a mai susținut că hotărârea nu este criticată prin raport la materialul dosarului existent la data pronunțării ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute instanței, însă este inerentă analiza unor probe administrate in cauză pentru a înțelege mai bine împrejurarea nouă de fapt neavută în vedere de instanță.
Astfel, din coroborarea planului parcelar cu cele 3 titluri de proprietate emise în ordine cronologică pe numele lui V. E. (TP nr._/27.05.1994), V. P. (TP nr._/27.05.1994) și A. V. (TP nr._/15.06.1994) rezultă că punerea în posesie a suprafețelor menționate a avut loc în același timp, ceea ce conduce la concluzia că validarea celor două cereri de reconstituire s-a realizat prin aceeași hotărâre, în aceeași ședință a Comisiei Județene de F. F..
Analizând Hotărârea de validare nr.63/09.08.1991, în baza căreia au fost emise tabelele anexe de validare, rezultă că V. C. P. nu are validare pentru 0,54 ha teren pe raza comunei C., satului D. sau satului L. Cetățuii, așa cum au V. E. și A. V..
Aceste înscrisuri sunt de natură să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată deoarece instanța de fond și-a motivat soluția pe faptul că autorul pârâtelor a avut teren în aceeași .-i emis titlul atacat în baza rolului agricol fără a analiza cea mai importantă împrejurare și anume existența validării în urma cererii de reconstituire formulate.
Nu a fost analizată de instanța ce a pronunțat soluția nici lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, lipsă care rezultă cu claritate din înscrisurile care constituie temeiul cererii de revizuire.
În drept s-au invocat dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
S-a mai arătat că instanța de fond a făcut o analiză parțială a probatoriului administrat, omițând analizarea unor probe esențiale cum ar fi: adresele 6147/11.05.2009, 7391/04.06.2009 emise de Primăria C., nr._ /24.11.2009 emisă de Primăria C. depusă la termenul din 27.11.2009 la dosarul cauzei, adresele nr.1471/2009, nr.4288/2009 comunicate la dosarul_/245/2009 și adresa nr.2912/2009 comunicată la dosar, ce confirmă că autorul pârâtelor nu a formulat cerere de reconstituire, că terenul deținut de acesta anterior colectivizării, deși tot in tarlaua B. N. nu este pe amplasamentul parcelei 395/24 înscrisă în titlul acestora pentru că acesta este vechiul amplasamanent al autorului revizuenților. Instanța a omis cercetarea planului parcelar si a altor inscrisuri si nu a depus toate diligențele pentru a solicita pârâților toate înscrisurile invocate respectiv declarațoiile de martori cu care s-a susținut că și-au dovedit dreptul, a omis analizarea fișei de punere în posesie emisă de C. Locală de F. F. C.. Dacă ar fi analizat tabelul 3925/27.01.2000 intitulat “Situația privind evidența modificărilor survenite in anexa 2a”, ar fi observat că la poz 15 este trecut V. P. care inițial “ar fi fost trecut” in Anexa inițială la pozitia 77 din Hotărârea de validare nr.4390/1994 a Comisiei Jud. de F. F.. Nu a analizat susținerile reviuzuienților privitoare la faptul că autorul pârâtilor nu a formulat cerere reconstituire, ignorând dispozițiile art. 8 și art.11 din Legea nr.18/1991.A interpretat eronat probele si nu a făcut o corectă încadrare a situației de fapt in raport de prevederile legale speciale aplicabile. A interpretata eronat expertiza in ciuda concluziei expertului de la alin.1 la obiectiv nr.1, a interpretat eronat H.C.J. 6793/25.07.1991, a reținut motive contradictorii.
S-a concluzionat faptul că fără existența unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Primăriei C., fără existența unei hotărâri de validare, emiterea TP atacat este nelegală.
II.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.12.2012, sub număr de dosar_/245/2012, cerere precizată la data de 21.03.2012 (f.50 dosar) revizuenții A. V. I., C. (A.) C., R. R., A. (fostă R.) C., V. (fostă R.) M. și R. I., în contradictoriu cu intimatele V. A., C. E., C. Locală de F. F. C. și C. Județeană de F. F. Iași au formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței civile nr.1406/20.01.2011 pronunțată de Judecătoria Iași.
În motivarea cererii s-au învederat în esență următoarele: revizuenții au formulat o cerere de constatare a nulității absolute a TP nr._/27.05.1994 iar instanța și-a motivat soluția dată pe faptul că autorul pârâtelor a avut teren în aceeași . - B. N., fiindu-i emis titlul de proprietate contestat pentru suprafața de 0,54 ha în baza declarațiilor martorilor, nedepuse la dosar, conform rolului agricol, astfel că titlul de proprietate a fost emis legal fiind confirmat prin Hotărârea nr.6793/180/25.07.1991. Ca urmare faptului că expertul nu a reușit să identifice vechile amplasamente ale autorilor părților persoane fizice instanța nu putut pronunța o hotărâre în favoarea reclamanților. Instanța de control judiciar a evocat fondul cauzei folosind în motivare argumente cum ar fi: V. C. P. a formulat cerere de reconstituire la Primăria M. cu intenția de a-i fi reconstituită și suprafața de 0,54 ha pe raza comunei C., întrucât aceasta se regăsește in rolul agricol, i s-a emis adeverința de proprietate nr. 1985/1991 pentru 0,54 ha teren deși la dosar nu a fost depusă o astfel de adresă, i-a fost emisă fișa de punere în posesie pentru suprafața de 0,54 ha teren pe raza comunei C., motiv pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate corect iar revizuenților le-a fost validat dreptul pt 0,23 ha teren în baza Legii nr.1/2000 și pentru 0.15 ha teren în baza Legii nr.247/2005, fapt pentru care actele emise anterior rămân valabile.
După darea hotărârii revizuenții au descoperit înscrisuri doveditoare deținute de parte potrivnică C. Județeană de F. F., deși instanța a solicitat întreaga documentație aferentă titlului de proprietate, înscrisuri ce nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Astfel la data de 15.10.2012 cu adresa 532 înregistrată sub numărul_ la Primăria C. și adresa 533 înregistrată la aceeași dată sub număr_ revizuenții au primit la data de 24.10.2012 adresele nr._/14.10.2012, și nr._/14.10.2012 (în fapt 24.10.2013) la care au fost anexate în copie registrul special al cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, copie de pe așa-zisa adeverință de proprietate 1985/1991 menționată de instanță și cererea de predare la CAP a terenului deținut de autorul revizuenților A. I.V. acestea fiind înscrisurile care constituie motivele legale ale cererii de revizuire neanalizate de instanțele de judecată și de natură să conducă la pronunțarea unei hotărâri contrare celei pronunțate.
Adresele de înaintare a acestor înscrisuri nu pot fi considerate înscrisuri care să constituie motive de revizuire, dar cele trei înscrisuri anexate, analizate cu atenție au menirea de a clarifica mai bine situația de fapt eronat înțeleasă de cele două instanțe care au judecat cauza, în fond și recurs.
Înscrisurile înaintate nu au fost avute în vedere de către cele două instanțe, acestea neanalizând inexistența validării cererii de reconstituire pentru TP a cărui anulare s-a cerut.
Au arătat revizuenții că hotărârea nu este criticată prin raportare la materialul dosarului existent la data pronunțării ci numai pe baza unor împrejurări noi necunoscute instanței însă nu se poate să nu fie analizate unele probe administrate in cauză pentru a înțelege mai bine împrejurarea nouă de fapt neavută în vedere de instanță.
Cererea prin care A. I. V. a predat terenul la CAP la data de 05.11.2962 confirmă faptul că toți sătenii din C., la fel ca și alții din alte comune unde s-au înființat CAP, trebuiau să predea pământul însă din adresa nr._/2012 rezultă faptul că autorul reclamantelor nu a predate teren la CAP C.. Or, dispoz Legii nr.18/1991 prevăd faptul că sunt indreptățiți la reconsttituire doar cei care au predat teren în CAP. Dacă V. C. P. a adus teren în CAP M. nu i se putea retroceda teren pe raza comunei C.. De asemenea potrivit adresei_/2012, V. C. P. nu firgurează in R.A. al Primăriei C. chiar dacă în RA al acestuia și care face parte din R.A. al Primăriei M. se menționează că M. P. ar fi deținut teren in locul numit “B. N.”.
Referitor la registrul special al evidenței cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate existent la C. s-a arătat că V. C. P. nu figurează în acesta Registru pentru că nu a depus la Primăria C. o cerere de reconstituire la Legea nr.18/991, fapt confirmat prin adresa nr._/2012 pct.1.
Înscrisul intitulat de instanțele judecătorești “adeverință de proprietate” nu constituie o adeverință ci niște adnotări ale funcționarului public care a construit povestea retrocedării nelegale a terenului lui V. C. P.. Aceste adnotări au fost făcute după emiterea TP deoarece pe acest înscris este făcută mențiunea “nr titlu_”. Or, din analiza acestui inscris rezultă faptul că mențiunile sale au fost făcute ulterior emiterii T.P. nr._/1994, pe acel tabel anexă de validare întocmit in anul 2000 de Primăria C., dar nevalidată de C. Județeană, ceea ce înseamnă că în anul 2000 Primăria a creat povestea menționată în acel tabel pentru susținerea titlului nelegal emis, fără a avea ca suport cerere de reconstituire, declarație pe proprie răspundere, hotărâre și anexă de validare.
Este de notorietate că adeverința se emite anterior titlului de proprietate. Din analiza coroborată a celor trei înscrisuri rezultă cea mai de însemnătate situație de fapt si anume că instanțele de judecată au plecat de la prezumția relativă că V. C. P. a fost validat de C.J.F.F.
O altă situație de fapt neanalizată de instanța de judecată a fost lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Primăria C., lipsă ce rezultă cu claritate din înscrisurile ce constituie motiv de revizuire.
În drept s-au invocat dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea cererii de chemare în judecată.
S-a mai arătat că instanța de fond a făcut o analiză parțială a probatoriului administrat, omițând analizarea unor probe esențiale cum ar fi: adresele 6147/11.05.2009, 7391/04.06.2009 emise de Primăria C., nr._ /24.11.2009 emisă de Primăria C. depusă la termenul din 27.11.2009 la dosarul cauzei, adresele nr.1471/2009, nr.4288/2009 comunicate la dosarul_/245/2009 și adresa nr.2912/2009 comunicată la dosar, ce confirmă că autorul pârâtelor nu a formulat cerere de reconstituire, că terenul deținut de acesta anterior colectivizării, deși tot in tarlaua B. N. nu este pe amplasamentul parcelei 395/24 înscrisă în titlul acestora pentru că acesta este vechiul amplasament al autorului revizuenților. Instanța a omis cercetarea planului parcelar și nu a depus toate diligențele pentru a solicita pârâților toate înscrisurile invocate respectiv declarațiile de martori cu care s-a susținut că și-au dovedit dreptul, a omis analizarea fișei de punere în posesie. Dacă ar fi analizat tabelul 3925/27.01.2000 intitulat “Situația privind evidența modificărilor survenite in anexa 2a”, ar fi observat că la poz 15 este trecut V. P. care inițial “ar fi fost trecut” in Anexa inițială la pozitia 77 din Hotărârea de validare nr.4390/1994 a Comisiei Jud. de F. F.. Nu a analizat susținerile privitoare la faptul că autorul pârâtilor nu a formulat cerere reconstituire, ignorând dispozițiile art. 8 și art.11 din Legea nr.18/1991, a interpretat eronat probele si nu a făcut o corectă încadrare a situației de fapt in raport de prevederile legale speciale aplicabile, a interpretat eronat expertiza in ciuda concluziei expertului de la alin.1 la obiectiv nr.1, a intepretat eronat H.C.J. 6793/25.07.1991, a reținut motive contradictorii.
S-a concluzionat faptul că fără existența unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Primăriei C., fără existența unei hotărâri de validare, emiterea titlu de proprietate atacat este nelegală.
III:Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.03.2013, sub număr de dosar_, revizuienții A. V. I., C. (A.) C., R. R., A. (fostă R.) C., V. (fostă R.) M. și R. I., în contradictoriu cu intimatele V. A., C. E., C. Locală de F. F. C. și C. Județeană de F. F. Iași au formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței civile nr.1406/20.01.2011 pronunțată de Judecătoria Iași.
În motivarea cererii s-au învederat în esență următoarele: revizuenții au formulat o cerere de constatare a nulității absolute a TP nr.24.4966/27.05.1994 iar instanța și-a motivat soluția dată pe faptul că autorul pârâtelor a avut teren în aceeași .- B. N., fiindu-i emis titlul de proprietate contestat pentru suprafața de 0,54 ha în baza declarațiilor martorilor, nedepuse la dosar, conform rolului agricol, astfel că titlul de proprietate a fost emis legal fiind confirmat prin Hotărârea nr.6793/180/25.07.1991. Expertul nu a reușit să identifice vechile amplasamente ale autorilor părților persoane fizice iar instanța, în incertitudine fiind, nu a pronunțat o hotărâre în favoarea reclamanților.
Instanța a reținut că a fost emisă fișa de punere în posesie pentru suprafața de 0,54 ha teren pe raza comunei C., motiv pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate corect iar revizuenților li s-a validat dreptul pt 0,23 ha teren în baza Legii nr.1/2000 și pentru 0.15 ha teren în baza Legii nr.247/2005 fapt pentru care actele emise anterior rămân valabile.
După darea hotărârii revizuenții au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de parte potrivnică C. C. de F. F., despre care nu au avut cunoștință, neputând astfel fi depuse la dosar dintr-o împrejurare mai presus de voința lor, ele fiind eliberate de către C. C. C., la cerere, la data de 05.02.2013, contra cost, înscrisuri ce nu au fost avute în vedere de instanțele la momentul soluționării cauzei, astfel:copie de pe registrul special de evidență a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate;6 cereri de predare a terenului la CAP persoanelor ce figurează pe planul parcelar în care figurează și autorul intimatelor V. C. P.;7 titluri de proprietate emise persoanelor care figurează pe același plan parcelar;toate anexele de validare la HCJ nr.63/09.08.1991 în baza căreia au fost validate toate persaonele din planul parcelar sus-menționat.
Cu privire la registrul special s-a arătat că așa cum se regăsesc înscrise persoanele care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, așa trebuia să se regăsească și V. C. P. dacă ar fi formulat cerere care să fi ajuns la Primăria Comunei C.. Cum în registrul special V. C. P. nu figurează înregistrat cu o astfel de cerere este demonstrate faptul că acesta nu a formulat-o.
Cu privire la cererile de predare a terenurilor la CAP C. de către 6 persoane menționate pe planul parcelar alături de autorul intimatelor, rezultă din cele 6 inscrisuri că nu există o cerere de predare teren a suprafeței de 9,54 ha teren la CAP C. de către V. C P..
Privitor la cele 7 titluri de proprietate emise persoanelor trecute în același plan parcelar de punere în posesie cu autorul intimatelor, acestea sunt actele finale care atestă îndreptățirea acestor persoane la reconstituire, ele predând teren, formulând cereri de reconstituire, apar în anexele de validare, spre deosebire de V. C. P. care nu a predat teren la Cap, nu a formulat cerere de reconstituire, nu apare validat.
În ceea ce privește anexele de validare emise în baza HCJ 63/09.08.1991 acestea demonstrează faptul că deși pe fișa de punere în posesie se menționează validarea pe anexa 63, acesta nu figurează în aceste anexe. V. P. a fost validat doar pe raza comunei M. astfel cum rezultă din HCJ 69/09.08.1991.
În drept s-au invocat dispozițiile art.509 pct.5 și urm din C..
La termenul din data de 23.04.2013 instanța a pus în discuția părților legea procesuală aplicabilă și a dispus conexarea cauzei la cauza cu numărul_ aflat pe rolul Judecătoriei Iași.
Prin sentința civilă nr.9288 din 18.06.2013 Judecătoria Iași a respins cererea de revizuire formulată de revizuientii A. V. I., C. (fostă A.) C., R. R., A. (fostă R.) C., V. (fostă R.) M. și R. I., în contradictoriu cu intimații V. A., C. E.,C. Locală de F. F. C. și C. Județeană de F. F. Iași cu privire la sentința nr.1406/20.01.2011 a Judecătoriei Iași, ca inadmisibilă.
A respins cererea de revizuire formulată de aceeași revizuenți în contradictoriu cu intimatii V. A., C. E., C. Locală de F. F. C. și C. Județeană de F. F. Iași cu privire la sentința nr.1406/20.01.2011 a Judecătoriei Iași în dosarul conexat_/245/2012 ca inadmisibilă.
A respins cererea de revizuire formulată de aceeași revizuenți în contradictoriu cu intimatii V. A., C. E., C. Locală de F. F. C. și C. Județeană de F. F. Iași cu privire la sentința nr.1406/20.01.2011 a Judecătoriei Iași în dosarul conexat_ ca inadmisibilă.
A obligat revizuenții la plata către intimați a sumei de 2100 lei cheltuieli de judecată respectiv onorariu de avocat.
A reținut instanța de fond următoarele motive:
Prin Sentința civilă nr.1406/20.01.2011 pronunțată în dosarele conexate_ și nr._/245/2009 a fost respinsă în fond acțiunea civilă formulată și modificată ulterior de reclamanții A. V. I., C. C., R. R., A. C., V. M. ȘI R. I., împotriva pârâților V. A., C. E., C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F. și C. C. DE F. F. C..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că „potrivit documentației existente la dosar, lui V. C. P., autorul pârâților persoane fizice, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 0,54 ha în baza declarațiilor martorilor, așa cum rezultă din tabelul aflat la fila 119 dosar, declarații care nu au fost însă, înaintate la dosar odată cu documentația. Din declarațiile celor doi martori audiați în cauză reiese că atât autorul reclamanților, cât și autorul pârâților persoane fizice au avut în posesie teren în aceeași . învecinate. Din copiile de pe registrele agricole pentru perioadele 1960-1963 și 1959-1963, aflate la filele 110 și 115 din al doilea dosar al Judecătoriei Iași, reiese că atât A. V., autorul reclamanților, cât și M. P., autorul pârâților persoane fizice au deținut teren în tarlaua „B. N.”, A. V. suprafața de 1,26 ha arabil, iar M. P. suprafața de 0,54 ha, acestuia din urmă fiindu-i emis titlul de proprietate nr. 24.495/1994 pentru suprafața de 5400 mp., atât cât a avut în posesie, titlu de proprietate ce face obiectul litigiului de față.Din coroborarea răspunsurilor la interogatorii ale părților din cauza de față, rezultă la fel că din celelalte probe analizate mai sus, că atât autorul reclamanților, cât și cel al pârâților persoane fizice au deținut terenuri în tarlaua „B. N.”.Din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese că titlul de proprietate emis pe numele autorului pârâților persoane fizice a fost emis corect pentru terenul din tarlaua „B. N.” pentru suprafața de teren de 5400 mp., fapt confirmat și prin Hotărârea nr. 6793/180/25.07.1991 aflată la fila 116 din al doilea dosar al Judecătoriei Iași. Expertul nu a reușit să identifice exact vechile amplasamente ale terenurilor deținute de autorii reclamanților și a pârâților persoane fizice, cu toate că a depus toate diligențele necesare, așa cum rezultă din raportul de expertiză, însă instanța, având în vedere această incertitudine nu are posibilitatea să pronunțe o hotărâre favorabilă reclamanților. Față de aceste considerente, având în vedere și prevederile Legii nr. 18/1991 republicată și ale art. III din Legea nr. 169/1997, văzând și faptul că s-a admis introducerea în cauză a reclamantul R. I., înainte de acordarea cuvântului părților pe fondul cauzei, instanța va respinge excepția lipsei coparticipării procesuale active a reclamanților invocată de pârâții persoane fizice, iar pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.”
Recursul formulat de reclamanți împotriva acestei sentințe civile a fost respins de Tribunalul Iași prin Decizia civilă nr.2240/19.09.2011 .
Instanța de față reține că revizuenții au promovat un număr de trei cereri de revizuire, invocând ca motive de revizuire descoperirea de înscrisuri noi cu relevanță pentru soluționarea cauzei, necunoscute instanței de fond și care, fiind reținute de părțile potrivnice - Comisie C. și Comisie Județeană - nu au putut fi prezentate de aceștia în fața instanței de fond pentru justa soluționare a cauzei.
Instanța notează, dincolo de faptul că în cele trei dosare conexate, înscrisurile invocate sunt pe alocuri comune, că faptele probatorii ce tind a fi dovedite de reclamanți prin aceste înscrisuri sunt în mod evident aceleași, numitorul comun al celor trei cereri de revizuire fiind acela că în mod greșit instanța ar fi respins cererea de constatare a nulității titlului atacat întrucât acesta a fost emis fără a parcurgerea cronologică și legală a etapelor obligatorii premergătoare emiterii sale.
În drept, potrivit art.322 pct.5 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate ceredacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În baza art.326 al. 3 C.pr.civ., conform căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, instanța va analiza doar admisibilitatea cererii.
Văzând starea de fapt, motivele invocate și prevederile legale anterior menționate, instanța apreciază că cererea de revizuire în dosarele conexate este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege. Revizuenții au invocat ca motiv de revizuire dispozițiile pct.5 al art.322 C.pr.civ., a cărui aplicabilitate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) partea să se bazeze pe un înscris probator, nou - în sensul în care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; b) înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; c) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; d) înscrisul să fie determinant în soluționarea pricinii și să fie prezentat de partea care exercită revizuirea.
Dacă una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Instanța constată că înscrisurile depuse nu îndeplinesc cumulativ condițiile enunțate.
Astfel, tabelul anexă și hotărârea de validare 63/09.08.1991 emise pe raza comunei C. . 2a (invocate în cererea de revizuire dosar_ ), registrul special al cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, copie de pe adeverința de proprietate 1985/1991 și cererea de predare la CAP a terenului deținut de autorul revizuenților A. I.V. (invocate în sprijinul cererii de revizuire în dosar nr._/245/2012), copia registrului special de evidență a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, cele 6 cereri de predare a terenului la CAP ale persoanelor ce figurează pe planul parcelar în care figurează și autorul intimatelor V. C. P., cele 7 titluri de proprietate emise persoanelor care figurează pe același plan parcelar cu autorul intimaților și toate anexele de validare la HCJ nr.63/09.08.1991 (invocate în sprijinul cererii de revizuire în dosarul conexat_ ) nu pot fi considerate înscrisuri reținute de partea potrivnică și/sau care nu ar fi putut fi produse în proces de revizuenți câtă vreme potrivit dispozițiilor art.12 alineat 4 din Legea nr.18/1991 (text în vigoare începând cu anul 2005) “Actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate reprezinta informatii de interes public si sunt deschise liberului acces al cetatenilor. Asigurarea accesului la aceste informatii de interes public se face in conditiile si potrivit procedurii prevazute de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public.”
Nu mai puțin se va reține că anexele și hotărârile de validare sunt supuse publicității și comunicării, inclusiv prin afișare, așadar nu se poate susține pertinent faptul că aceste înscrisuri au fost reținute de partea potrivnică.
Înșiși revizuenții admit prin răspunsul la întâmpinarea formulată în dosarul_/245/2012 că nu au solicitat niciodată expres Comisiei “chiar aceste înscrisuri” dar omisiunea lor a fost explicată prin aceea că nu au putut previziona faptul că instanța se va pronunța defavorabil cauzei acestora (f.74 dosar_/2012).
De asemenea nu se poate primi interpretarea că înscrisurile au fost „reținute” de partea potrivnică motivat de nedepunerea lor atunci când instanța a solicitat documentația aferentă titlului de proprietate analizat. Aceasta deoarece se poate observa faptul că, exceptând adeverința de proprietate nr.1985/1991 (avută în vedere de instanțe în motivarea hotărârii și care, nu poate fi considerată a priori un înscris nou în sensul legii ) niciunul dintre înscrisurile depuse de petenți nu vizează efectiv titlul de proprietate al autorului intimaților, ci vizează itinerariul reconstituirii dreptului în situația altor persoane.
Strâns legal de această din urmă constatare instanța va reține și faptul că înscrisurile amintite nu îndeplinesc nici condiția de a avea caracter nou și determinant pentru soluționare pricinii, neavând aptitudinea de a aduce un plus de valoare probatorie față de ceea ce instanța a avut déjà în vedere la soluționare pricinii, neputând să conducă prin ele însele la o soluție contrară celei pronunțate și intrate în puterea de lucru judecat .
Chiar revizuenții sunt cei care admit, prin răspunsurile la întâmpinările formulate în dosarele_ și_/245/2012 (f.44 și resp 74 ds), faptul că în cauza finalizată prin sentința atacată cu revizuire existau “atâtea alte înscrisuri care de regulă sunt suficiente pentru soluționarea corectă a unei cauze de nulitate”.
Astfel, dincolo de această recunoaștere spontană a revizuenților a lipsei unui caracter cu adevărat nou și totodată determinant, al înscrisurilor, instanța reține că niciunul dintre înscrisurile produse nu privește în mod direct situația autorului intimaților, ci situații ale altor persoane (înscrise în CAP, validate, beneficiare ale reconstituirii), cu care, susțin petenții, situația autorului intimaților ar fi trebuit să fie comparată. Petenții uzează așadar de argumente bazate pe analogie pentru a ajunge la concluzia unor fapte negative: lipsa cererii de reconstituire adresată Comisiei C., lipsa validării pe raza comunei C., lipsa înscrierii în CAP C..
Instanța mai reține că înscrisurile produse revizuenți nu au aptitudinea de a proba fapte sau împrejurări noi care să nu fi făcut obiect al cercetării judecătorești în primă instanță întrucât, din nou, tot revizuenții sunt cei care admit faptul că din: adresele nr.2912/11.02.2009 a Comisiei Județene de F. F. (aflată la fila 58 a dosarului de fond_ primul ciclu procesual), adresa nr.1471/2009 (aflată la fila 111 dosar fond_ primul ciclu procesual), adresa nr.6147/11.05.2009 (aflată la fila 38 dosar recurs_ și regăsită la fila 86 a dosarului conexat în rejudecare nr._/245/2009), adresa 1471/03.02.2009 (aflată la fila 108 a dosarului conexat_/245/2009), adresa nr._/24.11.2009 (aflată la filele 35 și 191 ale dosarului conexat_/245/2009) rezultă aceleași aspecte aduse în atenție instanței în calea de atac a revizuirii.
Mai mult decât atât, instanța reține că și răspunsurile la interogatoriile administrate la fond (f.102 dosar_, răspunsul pârâtei persoane fizice la pct 7 din interogatoriu, și fila 125 dosar fond_ răspunsul pârâtei CJFF la pct 8 la interogatoriu) sunt acoperitoare pentru aspectele probatorii aduse în atenție cu ocazia revizuirii.
Pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie considerate înscrisuri doveditoare în sensul dispoziției art 322 pct.5 C. este necesar ca ele să ateste o situație de fapt nouă față de cea cuprinsă în actele anterioare existente în dosarul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii.
Un înscris, chiar nedepus cu ocazia cercetării în fond a cauzei, dar care nu face altceva decât să ateste, în tușe mai pronunțate, ceea ce deja a făcut obiect al probațiunii și analizei în fața primei instanțe nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, o soluție contrară deturnând în mod evident calea extraordinară de atac de la scopul acesteia și transformând-o într-un veritabil recurs cu consecința înfrângerii principiului autorității de lucru judecat și al securității raporturilor juridice.
Or, instanța reține că inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că „dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești, garantat de art. 6 alin. 1, se interpretează conform preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză” (cauza Brumărescu c. României/Hot. din 28 octombrie 1999, pgf 61).
În cauza Pravednaia c. Rusiei (Hot din 18 noiembrie 2004, pgf.24-25, 27) Curtea a arătat și mai explicit faptul că „Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, astfel cum este garantat la art. 6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenție, ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune, printre altele, ca, atunci când instanțele pronunță o hotărâre definitivă, decizia acestora să nu fie contestată. Procedura de casare a unei hotărâri definitive presupune existența unor probe nedisponibile anterior prin exercitarea obligației de diligență care ar conduce la un rezultat diferit al procedurii. Persoana care formulează cererea de anulare ar trebui să demonstreze că nu a existat nicio ocazie de a prezenta dovada respectivă la ședința finală și că probele sunt concludente (…)Acest principiu subliniază faptul că niciuna din părți nu are dreptul de a solicita o revizuire a unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o reaudiere și o nouă decizie într-o cauză. Atribuția de revizuire a instanțelor superioare ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare, neîndeplinirea justiției, și nu pentru substituirea unei analize. Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare.„
Astfel, stabilirea unor condiții stricte în cadrul cărora se poate promova o cerere de revizuire a unei sentințe irevocabile are rolul de a asigura tocmai principiul securității raporturilor juridice și a supremației dreptului, reprezentând limitări ale dreptului de acces la un tribunal, compatibile cu Convenția Europeană. Din chiar ultima hotărâre citată reiese faptul că cele cinci condiții prevăzute de art.322 pct.5 C.p.c. se circumscriu garanțiilor dreptului la un proces echitabil din perspectiva Convenției și se impune cercetarea riguroasă a îndeplinirii acestor condiții înainte de a anula o hotărâre definitivă și de a proceda la rejudecarea unei cauze, tocmai pentru a preveni transformarea revizuirii într-un recurs deghizat.
Or, raportat la motivele de revizuire invocate, valoarea probatorie a înscrisurilor depuse în susținere, împrejurările de fapt ce se doresc a fi probate cu acestea, materialul probator deja administrat în cauza finalizată cu hotărârea atacată, calea de atac extraordinară promovată ascunde natura unui adevărat recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive și irevocabile, recurs prilejuit de obținerea, la cerere, de către revizuenți a unor înscrisuri (accesibile fără doar și poate acestora și în cursul judecării cauzei în fond), înscrisuri ce în opinia acestora ar fi de natură să conducă la o soluție contrară cele intrate în puterea lucrului judecat, dar în același timp – o admit chiar și revizuenții - o soluție care putea fi desprinsă la fel de bine și din probele administrate cu ocazia cercetării fondului, condiționat însă de o altă modalitate de apreciere a acestora.
Or, instanța constată că nu este admisibilă în calea de atac a revizuirii reanalizarea unei situații litigioase tranșate definitiv și irevocabil, pornind de la înscrisuri care, pe de o parte, nu îndeplinesc condiția de a fi fost inaccesibile revizuenților anterior finalizării procesului în fond, iar, pe de altă parte, nu au caracterul de noutate sau cel determinant cerut de lege deoarece ele atestă fapte probatorii care nu au fost străine de obiectul cercetării judecătorești în fond și căile ordinare de atac, asupra lor instanțele statuând deja prin argumente care se bucură de prezumția legală de adevăr.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept expuse, argumente comune celor trei cereri de revizuire conexate, instanța va respinge ca inadmisibile cererile de revizuire formulate împotriva Sentinței civile nr. 1406/20.01.2011 a Judecătoriei Iași.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, văzând cererea expresă a intimaților, dezlegarea dată pricinii și constatând culpa procesuală a părților revizuente în declanșarea prezentului litigiu, va admite cererea intimaților de obligarea a revizuenților la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, conform chitanței depusă la dosar, în cuantum de 2100 lei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs revizuienții A. V.I., C. C., R. R., A. C., V. M., R. I., cu următoarele critici, rezumate:
Greșit a reținut instanța de fond că înscrisurile depuse nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege ca înscrisuri reținute de partea potrivnică. Din dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod pr.civilă nu rezultă nici expres nici implicit condiția ca înscrisurile reținute de partea potrivnică trebuie să nu fie deschise liberului acces la cetățenilor. Interpretând în acest mod dispozițiile legii instanța și-a depășit atribuțiile de judecată, trecând în sfera legiferării, motiv de casare prev. de art. 304 pct. 4. Instanța de fond a confundat cele două motive legale de revizuire, cel prevăzut de art. 304 pct.7 Cod pr.civilă cu motivul referitor la înscrisurile reținute de partea potrivnică: incidența motivului de revizuire prev. de art. 322 cpt. 5 Cod pr.civilă poate fi reținută pentru oricare dintre cele trei ipoteze prevăzute de text. Nu era necesar ca înscrisurile reținute de partea potrivnică să fi îndeplinit și condiția de a nu fi fost înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, doar in această situație putându-se pronunța respingerea cererii ca inadmisibilă pe baza dispozițiilor art. 12 alin 4 din Legea 18/1991. Motivul principal al revizuirii este acela că înscrisurile doveditoare au fost reținute de partea potrivnică, de aceea nu are relevanță împrejurarea că nu le-a solicitat niciodată comisiei. Această motivare este eronată și prin prisma dispozițiilor art. 27 alin 4 și 8 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor in raport de care înștiințarea recurenților urma să se facă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Greșit a reținut instanța de fond și faptul că niciunul dintre înscrisurile depuse de petenți nu vizează efectiv titlul de proprietate al autorului intimaților ci itinerariul reconstituirii dreptului de proprietate al altor persoane. Înscrisurile vizează în egală măsură și modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate al autorilor intimatelor finalizat cu emiterea titlului de proprietate. Aceste înscrisuri dovedesc un fapt negativ, acela că prin emiterea titlului de proprietate al autorului intimatelor nu s-a respectat procedura prealabilă obligatorie, anume lipsește cererea de reconstituire adresată primăriei C., prin urmare, prin ele însele sunt în măsură să conducă instanța de judecată la o soluție contrară. Instanțele anterioare s-au bazat pe prezumția relativă potrivit căreia autorul intimatelor ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,54 ha, prezumție răsturnată prin înscrisurile depuse ca temei al cererii de revizuire. Instanța și-a ignorat rolul activ, atribuit de lege. Analiza înscrisurilor fac dovada unor împrejurări noi, care nu au făcut obiectul cercetării judecătorești în primă instanță.
Motivarea instanței de fond este contradictorie. Dacă înscrisul nu s-a aflat la dosarul cauzei, acesta nu avea cum să facă obiectul probațiunii.
Înscrisurile depuse prezintă o situație de fapt nouă și combat prezumția relativă pe baza căreia instanța de fond a respins acțiunea inițială iar consecința firească este rejudecarea recursului, scopul cererii de revizuire este acela de a da posibilitatea unei alte instanțe de judecată pe calea unei alte căi de atac extraordinare de a desființa o decizie care se bucură de autoritate de lucru judecat dar care conține erori evidente de judecată.
Susțin recurenții că deciziile CEDO invocate de către instanța de fond nu au relevanță in cauză, pentru că au in vedere alte ipoteze. Instanța de revizuire trebuia să verifice înscrisurile depuse in susținerea cererii de revizuire și ar fi constatat că autorul intimatelor nu a făcut dovada că a depus cerere de reconstituire la Primăria C., nu figurează printre persoanele validate pe niciuna dintre anexele de validare pe care le-a depus la dosar, nu figurează în registrul special al Primăriei C.. Tabelul emis de Primăria comunei C. la data de 27.01.2000 prin care se arată o evidență a modificărilor survenite în Anexa 2 a nu constituie o validare legală a dreptului de proprietate reconstituit autorilor intimatelor, in baza lui nu se putea emite titlul de proprietate contestat. La poziția 77 din acest tabel figurează că este validat numitul C. C. P., prin urmare titlul de proprietate emis pentru V. C. P., autorul intimatelor, este nelegal, pentru că nu a fost precedat de validarea dreptului de proprietate. Prin urmare greșit a reținut instanța de fond că înscrisurile depuse nu au aptitudinea de a proba fapte sau împrejurări noi. Din registrul special de înregistrare al cererilor de reconstituire format și ținut de către C. comunală C. in baza Legii 18/1991 rezultă o împrejurare nouă, respectiv că cererea formulată de către V. C. P. la Primăria comunei M. nu a fost niciodată comunicată Primăriei C. pentru a putea fi analizată.
În drept invocă disp. art. 299, 304, pct.4, pct. 5, pct. 7, pct., 8 și pct. 9, art. 3041 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare intimații C. E. și V. A. au solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților, in solidar, la plata cheltuielilor de judecată. Corect a stabilit prima instanță că înscrisurile depuse de către revizuienți nu îndeplinesc cumulativ cerințele legale pentru admiterea unei cereri de revizuire. Acestea nu privesc in mod direct situația autorului intimatelor ci situații ale altor persoane, cu care greșit apreciază revizuienții că trebuie comparate. Nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 5 Cod pr.civilă, înscrisurile nu au fost reținute de parte potrivnică. Înscrisurile nu au caracter nou și nici determinant pentru soluționarea pricinii.
Titlul de proprietate eliberat în favoarea autorului pârâtelor au fost emise in conformitate cu prevederile legale in vigoare la data emiterii lui.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează:
Prin sentința civilă nr. 9288 din 18.06.2013 Judecătoria Iași a respins cererile de revizuire conexate ca inadmisibile.
Cele trei cereri de revizuire au fost întemeiate pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 cod pr.civilă, respectiv teza potrivit căreia după darea hotărârii a descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică, C. Județeană Iași,( pentru cererea înregistrată sub nr._ ), respectiv Comisia comunală de fond funciar C. (cererile de revizuire înregistrate sub nr._/245/2012 și nr._ ).
Înscrisurile in raport de care s-au formulat cele trei cereri de revizuire sunt: anexa de validare nr. 2 a) a cererilor de reconstituire a drepturilor de proprietate pe raza Comunei C., . și Hotărârea de validare nr. 63 din 9.08.1991 emise pe raza comunei C., . Registrului special al cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, copie a adeverinței de proprietate nr. 1985/1991 menționată de instanța de recurs, copie a cererii de predare la CAP a terenului deținut de către autorul revizuienților, A. P., copie de pe Registrul special de evidență a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către persoanele îndreptățite în baza Legii nr. 18/1991, 6 cereri de predare a terenului la CAP a persoanelor care figurează pe Planul parcelar pe care figurează și autorul intimatelor, V. C. P., un număr de 7 titluri de proprietate emise persoanelor care figurează pe planul parcelar pe care figurează și autorul intimatelor, V. C. P., toate anexele de validare ale Hotărârii Comisiei Județene nr. 63 din 9.08.1991.
Se susține de către revizuienți că înscrisurile existau la data pronunțării sentinței 1406 din 20.01.2011 a Judecătoriei Iași dar partea nu le putea prezenta instanței pentru că erau reținute de partea adversă, respectiv faptul că acestea nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților, acestea fiind în posesia părții potrivnice, nu au avut cunoștință de existența lor.
Sediul materiei pentru cererile de revizuire ce fac obiectul cauzei, indicat de către revizuienți, este art. 322 pct. 5 Cod pr.civilă teza întâi, respectiv situația in care după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Corect a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile reținerii acestui motiv de revizuire, cu o motivare exhaustivă, pe deplin coerentă logic și juridic.
Calea de atac a revizuirii este una extraordinară, înțelegându-se prin aceasta faptul că ea se raportează exclusiv la motivele prevăzute limitativ de lege, și a căror interpretare se face restrictiv. Funcția juridică a revizuirii nu este aceea de a realiza controlul judiciar al hotărârii supuse revizuirii ci aceea de a realiza rejudecarea cauzei pe baza unor elemente de fapt relevante, ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită. Revizuirea nu vizează îndreptarea erorilor de drept ci a celor de fapt, in dovedirea cărora sunt admisibile doar înscrisurile noi în accepțiunea art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă.
Corect reține judecătorul fondului împrejurarea că înscrisurile invocate in susținerea cererii de revizuire nu au acest regim juridic pentru că nu au fost reținute de partea potrivnică. Împrejurarea că cele două comisii (comunală și județeană) sunt depozitarele înscrisurilor pe care revizuienții le-au obținut nu conduce prin ea însăși la posibilitatea de a li se atribui conduita la care face trimitere art. 322 pct.5 Cod pr.civilă (,, reținută de partea potrivnică,,). Corect reține instanța de fond împrejurarea că revizuienții puteau obține depunerea înscrisurilor, la cerere, in fața instanței învestite cu soluționarea acțiunii in condițiile art. 172 Cod pr.civilă. Corect se reține și aplicarea dispozițiilor art. 12 alin 4 din Legea 18/1991 potrivit cărora ,,actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate reprezintă informații de interes public și sunt deschise liberului acces al cetățenilor,,. Dispozițiile citate permiteau revizuienților obținerea oricărui înscris ce privește procedura stabilirii dreptului de proprietate util judecății fie prin demersuri proprii, in temeiul art. 12 alin 4 din Legea 18/1991, fie prin solicitarea adresată instanței in condițiile art. 172 Cod pr.civilă. Împrejurarea că nu au cunoscut despre existența acestor înscrisuri nu interesează in stabilirea întrunirii condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 teza întâi Cod pr.civilă câtă vreme acest fapt nu s-a datorat conduitei paraților, reglementată de lege, aceea a reținerii înscrisurilor. Actele invocate in cererea de revizuire sunt întocmite in procedura stabilirii dreptului de proprietate, existența lor este probată de lege.
Aceleași considerente susțin și neîndeplinirea condiției din teza a doua a art. 322 pct. 5 cod pr.civilă, anume aceea ca înscrisul să nu fi putut fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate. Condiția înscrisă in lege are in vedere o situație de forță majoră. Ori, din argumentarea cererilor de revizuire precum și a motivelor de recurs tribunalul reține că revizuienții au identificat utilitatea acestor înscrisuri ulterior soluționării irevocabile a litigiului, aspect care nu interesează in analiza admisibilității cererii de revizuire.
Revizuirea nu are rolul completării probatoriului administrat in cursul judecății, pentru că în acest mod s-ar accepta ca regimul juridic al acestei căi de atac să fie similar regimului juridic al unei căi de atac ordinare, cu înfrângerea in substanța sa a principiului securității raporturilor juridice determinate prin judecată irevocabilă.
Corect reține instanța de fond și relevanța și obligativitatea jurisprudenței CEDO cu referire la admisibilitatea căilor extraordinare de atac.
Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare. Îndepărtarea de la principiul respectiv este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător (cauza Riabik împotriva Rusiei nr._/1999, pct.52, CEDO -2003-X; cauza S. P. împotriva României nr.8727/03, hotărârea din 7 iulie 2009). Atare circumstanțe nu au fost identificate in speță.
Reținând - pentru motivele expuse - că înscrisurile invocate in susținerea cererii de revizuire nu sunt înscrisuri noi, corect a stabilit instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 322 pct. 5 Cod pr.civilă, prin urmare cererile de revizuire sunt inadmisibile, concluzie ce face inutilă examinarea relevanței înscrisurilor in proces.
Argumentele expuse răspund global tuturor motivelor de recurs, circumstanțiate tezei susținute de către recurenți potrivit căreia sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 cod pr. civilă.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr.civilă Tribunalul va respinge recursul ca nefondat, va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
In temeiul art. 274 Cod pr.civilă va obliga recurenții să plătească intimatelor suma de 500 lei cheltuieli de judecată pentru judecata in recurs reprezentând onorariu avocat (fila 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către revizuienții A. V. I., C. C., R. R., A. C., V. M., R. I. împotriva sentinței civile nr. 9288 din 18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o menține.
Obligă revizuienții să plătească intimatelor V. A. și C. E. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 28.02.2014.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn./T.D./28.05.2014/2 ex
Judecătoria Iași:D. C. E.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 165/2014. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 287/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
