Uzucapiune. Decizia nr. 287/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 287/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Aprilie 2014
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – DIUȚĂ T. A. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 287/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelului declarat de către C. E. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind M. Iași P. P., având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 28 martie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 04 aprilie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
P. sentința civilă nr._/04.12.2012 Judecătoria Iași a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, formulată de reclamanta C. E. Iași în contradictoriu cu pârâtul M. Iași prin P..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 08.11.2011, pe rolul Judecătoriei Iași, a fost înregistrată sub nr._ cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta C. E. Iași prin care a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafață de 3989 mp, situat în Iași, .. 1, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul M. Iași prin primar.
În motivare, reclamanta a arătat că posedă și folosește neîntrerupt terenul în litigiu încă din 1925 când s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care d-na M. Meyerhoffer a mandatat pe dl. M. Brill să vândă Epitropiei Spitalului Israelit o parte din locul Cierul Peretz, via E. și din locul Baia. Ulterior, în anii instaurării regimului comunist, terenul a trecut în proprietatea statului.
În drept a invocat dispozițiile art. 111 C., art. 1890 Cod civil, Statutul Federației Comunităților Evreiești din România-Cultul Mozaic, OUG 36/2002, Legea nr. 598/2002.
În dovedire, reclamanta a depus o . înscrisuri.
Pârâtul, deși a fost legal citat și cu mențiunea corespunzătoare de a depune întâmpinare, nu a formulat întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică întocmit de expert D. E., acesta fiind edificator în economia cauzei.
Raportul arată că reclamanta a devenit proprietara imobilului prin actul de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 3837 din 01.08.1925 de Tribunalul Iași, însă se arată că proprietar actual este Cooperativa munca Invalizilor Iași.
Instanța de fond a constatat faptul că nu se poate stabili cu exactitate unde se află amplasat terenul menționat în actul de vindere-cumpărare din 1925 (Cieru Peretz, vie E. și Baia).
S-a arătat, de asemenea, că imobilul ce face obiectul acestui dosar are întocmită documentația de carte funciară avizată și are atribuit și număr cadastral. Documentația a fost întocmită pentru proprietar Cooperativa Munca Invalizilor Iași în baza sentinței nr. 58/14.03.2002, așa cum este specificat în fișa corpului de proprietate.
Pentru același imobil C. E. Iași are întocmită o altă documentația cadastrală care nu are avizul de specialitate al OCPI Iași și nu are atribuit număr cadastral.
Documentația executată de expert în urma măsurătorilor se suprapune cu 3979 mp (din totalul de 3989 mp) peste documentația de carte funciară cu numărul cadastral_, executată pentru același imobil și proprietar Cooperativa Munca Invalizilor .
Singura mențiune despre imobilul în litigiu datează din anul 1970, specificându-se că este în administrarea Cooperativei Munca Invalizilor Iași (spații de depozitare).
Suprafața de teren revendicată este ocupată pe aproximativ 2/3 de firma care deține terenul de fotbal sintetic din incintă, restul de aproximativ 1/3 din imobil fiind în ruină.
Instanța de fond a analizat întrunirea tuturor condițiilor necesare în sensul dobândirii proprietății prin uzucapiune.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit art.1890 din Codul civil, uzucapiunea de lungă durată, ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, este recunoscută în favoarea posesorului bunului care poate prescrie prin 30 de ani, fără ca pentru aceasta să fie obligat să prezinte vreun titlu și fără a i se putea opune reaua-credință. Potrivit art.1887 – art.1889 Cod Civil, acest termen de 30 de ani se va calcula potrivit sistemului intermediar, ziua în care începe să curgă prescripția neintrând în calcul, în schimb ziua în care se împlinește acest termen va intra în calcul.
Având în vedere situația de fapt prezentată mai sus, instanța de fond a procedat la analiza celor două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca posesorul să poată dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de lungă durată și anume: posesorul trebuie să posede bunul neîntrerupt timp de 30 de ani și posesia sa să fie una utilă, neviciată.
Pentru a opera uzucapiunea de lungă durată, reglementată de art. 1890 C.civ., posesorul trebuie să facă dovada că a posedat lucrul în timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani și că posesia a fost utilă, regularitatea posesiei fiind prezumată.
Potrivit art. 1846 Cod civil, orice prescripție este fundamentată pe faptul posesiei, și anume deținerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitate fie de persoana care invocă acest mod de dobândire, fie de o alta, însă în numele acesteia din urmă. Conform art. 1847 Cod civil, pentru a se putea prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntrerută, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
P. urmare, se cere întrunirea în persoana celui care posedă a celor două elemente specifice acestei stări de fapt: animus, atitudinea subiectivă a posesorului în sensul de a se considera proprietar și corpus, stăpânirea materială a bunului. În ce privește aceste două componente ale posesiei ele trebuie să se regăsească simultan în persoana celui care invocă beneficiul uzucapiunii.
I. Cu privire la prima condiție, respectiv posesia reală, efecivă (corpus și animus) pe o durată neîntreruptă de 30 de ani, instanța de fond a reținut că raportul de expertiză arată că reclamanta a devenit proprietara imobilului prin actul de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 3837 din 01.08.1925 de Tribunalul Iași, însă ă proprietar actual este Cooperativa Munca Invalizilor Iași.
Instanța de fond a constatat faptul că nu se poate stabili cu exactitate unde se află amplasat terenul menționat în actul de vindere-cumpărare din 1925 (Cieru Peretz, vie E. și Baia). Pe de altă parte, cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat este Epitropia Spitalului Israelit din Iași, iar nu reclamanta C. E. din Iași. Cultul Mozaic a fost înființat abia în anul 1935, moment ulterior anului încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, instanța de fond a constatat faptul că reclamanta nu este cea care a cumpărat terenul în litigiu în 1925.
II. Pentru a se putea produce efectul principal al uzucapiunii, respectiv dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului care formează obiectul litigiului, este necesar ca stăpânirea cu animus sibi habendi a imobilului pe o durată de 30 de ani să se întemeieze pe o posesie utilă, adică pe o posesie care să întrunească cumulativ toate calitățile prev.de art.1847/C.Civ.
Instanța de fond a menționat că reclamanta trebuie să fi exercitat o posesie continuă prin efectuarea actelor de stăpânire cu o regularitate pe care însăși natura lucrului o impune. În același timp, posesia acestora trebuie să fi fost pașnică, liniștită, netulburată prin acte de violență din partea terțelor persoane, atât la momentul la care a început stăpânirea terenului ca posesori, cât și pe toată durata de timp de 30 de ani necesară pentru a uzucapa.
De asemenea, posesia trebuie să fi fost exercitată în mod public, așa cum ar fi exercitat-o însuși proprietarul, astfel încât persoana împotriva căreia curge termenul prescripției achizitive să poată fi în măsură a cunoaște faptul că bunul său este stăpânit de o altă/alte persoană(e) pentru care există perspectiva de a uzucapa. Nu în ultimul rând, posesia reclamanților trebuie să fi fost neechivocă, actele de stăpânire efectuate de către aceștia neputând fi considerate decât ca fiind în acord cu elementul psihologic specific posesiei.
Având în vedere toate constatările raportului de expertiză, instanța de fond a menționat că nu poate reține că reclamanta a stăpânit terenul în litigiu în mod public, continuu și neechivoc.
Raportul a arătat că reclamanta a devenit proprietara imobilului prin actul de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 3837 din 01.08.1925 de Tribunalul Iași, însă proprietar actual este Cooperativa Munca Invalizilor Iași. Singura mențiune despre imobilul în litigiu datează din anul 1970, specificându-se că este în administrarea Cooperativei Munca Invalizilor Iași (spații de depozitare).
S-a arătat, de asemenea, că imobilul ce face obiectul acestui dosar are întocmită documentația de carte funciară avizată și are atribuit și număr cadastral. Documentația a fost întocmită pentru proprietar Cooperativa Munca Invalizilor Iași în baza sentinței nr._.03.2002, așa cum este specificat în fișa corpului de proprietate.
Documentația executată de expert în urma măsurătorilor se suprapune cu 3979 mp (din totalul de 3989 mp ) peste documentația de carte funciară cu numărul cadastral_, executată pentru același imobil și proprietar Cooperativa Munca Invalizilor .
Suprafața de teren revendicată este ocupată pe aproximativ 2/3 de firma care deține terenul de fotbal sintetic din incintă, restul de aproximativ 1/3 din imobil fiind în ruină.
Potrivit art. 1846 Cod civil, orice prescripție este fundamentată pe faptul posesiei, și anume deținerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitate fie de persoana care invocă acest mod de dobândire, fie de o alta însă în numele acesteia din urmă. P. urmare, se cere întrunirea în persoana celui care posedă a celor două elemente specifice acestei stări de fapt: animus, atitudinea subiectivă a posesorului în sensul de a se considera proprietar și corpus, stăpânirea materială a bunului. În ce privește aceste două componente ale posesiei ele trebuie să se regăsească simultan în persoana celui care invocă beneficiul uzucapiunii.
Având în vedere faptul că pe imobilul în litigiu este amplasat un teren de fotbal care este deținut de o firmă, restul din imobil aflându-se în ruină, nu există date din care să rezulte că reclamanta posedă terenul sau că l-ar fi posedat în ultimii ani. Lipsește intenția sau aparența cum că reclamanta s-ar comporta ca un proprietar cu imobilul în litigiu.
Pentru toate aceste motive, având în vedere faptul că reclamanta nu a dovedit că a posedat imobilul în litigiu timp de 30 de ani, în mod public, continuu, neechivoc, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
C. E. din Iasi a declarat recurs împotriva sentintei civile nr._/04.12.2012 pronuntata de Judecatoria lasi in cauza care face obiectul dosarului nr._ avand ca obiect uzucapiune, în contradictoriu cu paratul M. Iași prin P., sentință pe care o consideră nelegală și netemeinică.
A solicitat admitere a recursului, modificaea hotărârii recurate - sentinta civila nr._/04.12.2012 pentru motivele prevazute de art.304 pct.7. 304 pct.8 si 304 pct.9, pe următoarele considerente:
P. sentinta recurata, instanta de fond a respins actiunea in constatarea dobandirii dreptului de proprietaie prin uzucapiune al Comunitatii E. din lasi, asupra imobilului teren in suprafata de 3989 mp, situat in mun. lasi, ..1, jud.lasi.
1.Hotararea instantei de fond cuprinde motive contradictorii - art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.
Astfel, sustine Judecatoria lași că nu se poale stabili cu exactitate unde este amplasat terenul, în conditiile în care în cauză s-a efectuat o expertiza tehnica de specialitate având drept obiect identificarea terenului in litigiu, masurarea acestuia, stabilirea destinatiei.
Se sustine ca reclamanta-recurenta nu ar avea calitatea de proprietar, dar se retine calitatea de detentor precar a Cooperativei Munca Invalizilor lasi și a altor firme, reținandu-se titlul de proprietate al recurentei - actul de vindere-cumparare din anul 1925, respectiv Contractul de închiriere cu nr.103/17.01.2001 încheiat intre proprietarii C. E. lasi și Cooperativa Munca Invalizilor lasi, fapt foarte important si relevant in speta.
2.Instanta de fond interpreteaza gresit actul juridic dedus judecatii, schimbă natura ori înțelesul lamurit si vadit ncindoielnic al acestuia - art. 304 pet. 8 Cod procedura civila,
Instanța de fond a invocat Sentința civilă nr. 58/14.03.2002, care se refera la un alt imobil, și anume terenul din lasi, .. 2 (litigiu supus arbitrajului). In cauza, insa, discutam de .. 1.
Sustine instanta de fond ca in cauza se discuta de un imobil (teren revendicat), ori obiectul acțiunii îl constituie dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, tocmai datorita acestui fapt a chemat in judecata M. lasi prin P., iar în litigiile avand drept obiect proprietatea, potrivit art.12, punctul 5 din Legea nr. 213/1998 coroborat cu art.19 din Legea nr.215/2001, calitate procesuală pasivă are unitatea administrativă de la locul unde este situat imobilul, deci în cauza M. lași prin P.. Deci, în lipsa unui act de proprietate, posesorul care a exercitat o posesie utila în condițiile art.1847 Cod civil, a chemat justificat în instanță unitatea administrativ teritorială M. lasi prin P..
Sustine eronat instanta de fond ca Epitropia Spitalului Israelit ar fi avut calitatea de cumparatoare și nu C. E. lasi. Epitropia, însa, era numai organul de conducere al unei Comunități evreiesti.
Consideră că instanța de fond a facut din nou o interpretare eronata a jonctiunii posesillor, respectiv a posesiei excreitata de fosta Epitropie Israelita asupa terenului.
3. C. E. consideră că instanta de fond a facut o aplicare gresita a legii - art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Textele de lege gresit interpretate privesc, in principal, aspectele ce reglementeaza posesia si caracteristicile acesteia.
Se retine eronat ca posesia a fost exercitata discontinuu fără a exista înscrisuri sau alle probe in acest sens. Discontinuitatea posesiei invocata de instanta de fond nu subzista în raport de definiția data de lege unui teren accesoriu al unui cimitir confesional, (O.U.G. nr. 36/2002, aprobata cu modificari si completari de Legea nr.598/2002). Data începerii exercitarii posesiei nu poate fi stabilita cu certitudine datorita distrugerii mai multor acte de proprietate anterior anului 1944.
Recurenta a dovedit că este proprietară din anul 1925, ca a exercitat o posesie continua, publica, sub nume de proprietar, de la data respectiva si pana in prezent. Ori terenul in litigiu a facut parte integrantă din fosta ferma a Halutimilor care a intrat in proprietatea sa încă din anul 1925, fiind situat chiar la ., pe acest teren aflându-se o casa de locuit a administratorului Cimitirului.
P. natura imobilului (casa de locuit pentrn administratorul Cimitirului Evreiesc, situata la . pe terenul in litigiu), se face, de asemenea, dovada caracterului util, conunuu si sub nume de proprietar al posesiei exercitate asupra imobilului în cauză, terenurile anexă a Cimitirului Evreiesc fiind bunuri sacre, potrivit art.2 din O.U.G. nr. 36/21.03.2002 privind reglementarea dreptului de proprietate al Federatiei Comunitatilor Evreicsti din Romania asupra lacasurilor de cult, cimitirelor si altor bunuri destinate activitatilor Cultului Mozaic, aprobata. cu modificari si completari, prin Legea nr. 598/04.11.2002.
Faptul că Federatia Uniunilor de Comunitati Evreiești exista din anul 1936 nu are relevanță, intrucat comunitățile evreiesti, ca forme de organizare a populatiei de religie mozaică, exista cu mult înainte de această dată.
P. existența unor contracte de inchiriere, se face dovada exercitarii posesiei sub nume de proprietar.
Exercitarea posesiei sub nume de proprietar, este dovedita si prin calitatea de contribuabil până la data la care, potrivit art. 257 lit. b) Cod Fiscal, C. E. lasi, in calitate de organizatie de cult locala, a fost scutita de plata impozitului pe teren.
De aceea, recurenta consideră că se poate constata că solutia instanței de fond este vădit nelegala, nefondata, discriminatorie si pronuntata cu ignorarea probatoriilor încuviitate în cauza și chiar cu pozitia pasiva a paratului Mun.lasi prin P., care a avut o pozitie de pasivitate procesuala, neformuland întampinare.
Consideră că hotararea este vadit nelegala si netemcinica data cu încalcarea art.l si 2 din Legea 213/1998, a Legii 598/2002 care a aprobat O.U.G. 36/2002 pentru reglementarea dreptului de proprietate a Federației Comunitatilor Evreiesti din Romania, a prevederilor art. 27 alin.1 din Legea 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor si a dispozitiilor H.G.999/2008 care a recunoscut Statutul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania-Cultul Mozaic, printre care si C. E. din lasi.
Dreptul de proprietate publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunuriior care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public.
Momentul inceperii posesiei asupra terenului este anul 1925, împrejurare ce reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Si din expertiza tehnica topografica efectuata în cauza, rezultă ca din anul 1925 C. evreilor din lasi a intrat în proprietatea imobilului. Termenul de prescriptie a curs neintrerupt. neexistând nici un caz de întrerupere. C. evreilor a exercitat dintotdeauna o posesie neviciata și neintrerupta de peste 30 de ani a bunului imobil in litigiu. P. urmare, simplul fapt al împlinirii termenului de 30 de ani duce la dobandirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, adica starea de fapt se transformă într-o stare de drept și se consolideaza un drept deplin de proprietate.
Afectarea posesiei acestui imobil, este o încalcare flagranta a drepturilor fundamentale ale unor cetățeni ce apartin minoritatii evreiesti, fiind nu numai o atingere adusa unor norme imperative de lege speciala, dar si o incalcare a Conventiei Europene a Drepturilor Omului la care Romania este parte semnatara.
Însuși paratul Mun. lasi prin P. a adoptat o pozitie pasiva, fără a formula intampinare, ceea ce este un fapt extrem de important.
Înca din anul 1925 C. E. din lasi, poseda terenul in mod continuu, sub nume de proprietar, public și netulburat de catre nici o persoana, posesia recurentei, putea fi cunoscuta de catre orice persoana interesata, intinzandu-se pe o perioada de mai bine de 30 de ani.
Pentru aceste considerente expuse mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotararii recurate, iar pe fond admiterea cererii de constatare a dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu situat in mun. lasi, ..1. In probatoriu, a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri noi.
În drept a invocat art. 304 pct.7, art. 304 pct 8 și art. 304 pct 9 Cod procedura civila și art.312 alin. 2 Cod procedura civila.
Intimatul M. lași prin P. a formulat întâmpinare la recursul formulat de catre reclamanta - recurenta C. E. lași împotriva Sentintei civile nr._/04.12.2012 pronuntata de Judecatoria lasi.
Intimatul apreciază că în mod corect a respins instanta de fond actiunea dat fiind că din coroborarea probelor reiese faptul ca pentru imobilul ce face obiectul cererii dedusa judecatii are intocmita documentatie de carte funciara avizata pentru proprietar Cooperativa Munca Invalizilor lasi.
In raportul efectuat in cauza se arata ca reclamanta a devenit proprietara imobilului prin actul de vindere cumparare autentificat sub nr. 3837/01.08.1925 însa, totodată, se arata ca proprietar actual este Cooperativa Munca Invalizilor lasi.
Dreptul de proprietate asupra terenului prin prescriptie achizitiva, se dobândeste sub rezerva indeplinirii conditiilor prevazute de art.1847 C. Civ.. Prescriptia achizitivă, este întemeiata pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobandirea dreptului de proprietate posesia trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute în mod imperativ de legiuitor potrivit caruia aceasta trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata public si sub nume de proprietar. In cazul in speta, dupa cum rezulta din probatoriul administrat, reclamanta nu a stapanit terenul In speta in mod public si continuu si neechivoc.
A învederat că potrivit Evidentei Cadastrale, declarativ procesuala anii 1986-1990, existenta in cadrul Serviciului Gis-Cadastru-Primaria Municipiului lasi, terenul solicitat de reclamanta, in suprafata de 3989 mp, figurează în posesia Munca Invalizilor, cod posesor 37-3.
Față de situatia juridica prezentata, apreciază că posesia reclamantei a fost întrerupta, fiind lipsita de posesie de catre o alta persoana și anume, de catre Cooperativa Munca Invalizilor lași.
În considerarea prevederilor legale și a celor expuse, a solicitat instanței respingerea recursului formulat și, pe cale de consecință, menținerea sentintei civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria lași.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
P. cererea formulată în cauză, reclamanta C. E. Iași a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafață de 3989 mp, situat în Iași, .. 1, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul M. Iași prin primar, întrucât posedă și folosește neîntrerupt terenul încă din 1925 când s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care d-na M. Meyerhoffer a mandatat pe dl. M. Brill să vândă Epitropiei Spitalului Israelit o parte din locul Cierul Peretz, via E. și din locul Baia. Ulterior, în anii instaurării regimului comunist, terenul a trecut în proprietatea statului.
Reclamanta a menționat că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv în anul 1925 prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3837/01.08.1925, însă ulterior terenul a fost preluat de stat.
Din datele contractului de vânzare-cumpărare nu se poate stabili unde era situat exact terenul. Mai mult, nu este identitate între reclamantă și cumpărător, cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare fiind Epitropia Spitalului Israelit din Iași și nu reclamanta C. E. din Iași. Cultul Mozaic a fost înființat abia în anul 1935, ulterior anului încheierii contractului de vânzare-cumpărare, însă oricum aceasta nu ar avea influență asupra cauzei dacă în speță ar fi îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată.
La fond s-a efectuat o expertiză tehnică topo-cadastrală judiciară de către expertul D. E. prin care s-a identificat terenul cu suprafața de 3989 mp situat pe .. 1 din M. Iași, cvartal 15, . CC-656).
S-a menționat că documentația executată de expert în urma măsurătorilor se suprapune cu 3979 mp peste documentația de Carte Funciară cu numărul cadastral_ executată pentru același imobil și proprietar Cooperativa Munca Invalizilor(deși documentația nu este intabulată, cererea de înscriere în Cartea Funciară fiind respinsă de OCPI Iași).
Pe teren se află trei construcții ridicate fără autorizație, două fiind ale unei firme sportive care are și un teren de fotbal cu gazon sintetic și care ocupă 2/3 din imobil, restul de 1/3 fiind în ruină, după cum rezultă din raportul de expertiză.
Conform dispozițiilor art.1890 din Codul civil, uzucapiunea de lungă durată, ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, este recunoscută în favoarea posesorului bunului care poate prescrie prin 30 de ani, fără ca pentru aceasta să fie obligat să prezinte vreun titlu și fără a i se putea opune reaua-credință.
Posesorul trebuie să posede bunul neîntrerupt timp de 30 de ani, iar posesia trebuie să fie utilă, neviciată.
Potrivit art. 1846 Cod civil, orice prescripție este fundamentată pe faptul posesiei, și anume deținerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitate fie de persoana care invocă acest mod de dobândire, fie de o alta, însă în numele acesteia din urmă. Conform art. 1847 Cod civil, pentru a se putea prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta ar fi trebuit să fi exercitat o posesie continuă prin efectuarea actelor de stăpânire cu o regularitate pe care însăși natura lucrului o impune, pașnică, liniștită, netulburată prin acte de violență din partea terțelor persoane, atât la momentul la care a început stăpânirea terenului ca posesori, cât și pe toată durata de timp de 30 de ani necesară pentru a uzucapa, să fi fost exercitată în mod public, așa cum ar fi exercitat-o însuși proprietarul, astfel încât persoana împotriva căreia curge termenul prescripției achizitive să poată fi în măsură a cunoaște faptul că bunul său este stăpânit de o altă/alte persoană(e) pentru care există perspectiva de a uzucapa și trebuie să fi fost neechivocă, actele de stăpânire efectuate de către aceștia neputând fi considerate decât ca fiind în acord cu elementul psihologic specific posesiei.
P. probele solicitate și administrate în cauză însă reclamanta nu a făcut dovada că a stăpânit terenul în litigiu în mod public, continuu și neechivoc, în condițiile în care posesia terenului în litigiu este exercitată de alte persoane juridice, iar din unele înscrisuri rezultă că alte persoane se pretind proprietari, întocmindu-și în acest sens și documentația pentru intabulare.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 296 din codul de procedură civilă aplicabil, va respinge apelul declarat de reclamanta C. E. din Iași împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta C. E. din Iași împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.04.2014.
Președinte Judecător Grefier
A.C. D.T.A.M. I.G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 269/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 614/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
