Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 79/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-01-2012 în dosarul nr. 79/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - S. C.
Judecător - F. E. C.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă nr. 79
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta . C. P. B. P. împotriva sentinței civile nr._/30.05.2011 a Judecătoriei Iași, intimat B. A. C., având ca obiect plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.01.2012, când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr._/30 mai 2011Judecătoria Iași a dispus în sensul că: „Admite excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Respinge cererea formulată de petenta ., cu sediul ales în C., .-84, jud. C., la Avocat F. Ovanesian, în contradictoriu cu intimata B. A. C., Iași, ., pentru această excepție.
Respinge cererile părților privind acordarea cheltuielilor de judecată.”
P. a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„La data de 27.01.2011 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea formulată de petenta ., creditoare a numitului B. P., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc A. C. din Iași cu referire la dosarul de executare nr. 332/2008 prin care s-a solicitat:
1.obligarea executorului la comunicarea îndeplinirii tuturor actelor de executare solicitate prin cererea de executare
2.obligarea executorului la înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare și a altor bunuri mobile datorate debitorului pe care urmează a-i identifica prin solicitarea de relații de la ITM local
3.obligarea executorului la urmărirea silită mobiliară, prin identificarea bunurilor mobile taxabile și netaxabile cu care acesta figurează înscris la organul fiscal sau care se află la domiciliul său
4.obligarea executorului la urmărirea silită imobiliară prin identificarea bunurilor mobile, urmând să solicite relații de la consiliul local cu privire la bunurile imobile taxabile și să se deplaseze la domiciliu pentru identificarea bunurilor nesupuse impozitării
5.obligarea executorului la identificarea succesiunilor nedeschise de pe urma părinților debitorului
6. obligarea executorului ca, în cazul când debitorul figurează cu imobil în coproprietate cu soția, la continuarea executării a imobilului în forma urmăririi acestuia fără a condiționa urmărirea de partajarea anterioară a imobilului.
7.obligarea executorului la plata unei amenzi în baza art. 404 alin1.ind.1 C.proc.civ.
8.restituirea taxei judiciare de timbru,
cu cheltuieli de judecată.
În motivare petenta a arătat că executorul nu s-a conformat obligației de a continua executarea silită și nu a motivat refuzul de executare. De la data cererii de executare executorul nu a răspuns cererilor de comunicare a actelor de executare și nu a făcut dovada îndeplinirii actelor de executare solicitate.
În drept art. 53 din Legea nr.188/2000, art.274 C.proc.civ.
Au fost depuse copii de pe actele dosarului de executare.
Intimatul Biroul Executorului Judecătoresc A. C. din Iași a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii, cu cheltuieli de judecată.
A solicitat ca instanța să califice cererea ca fiind o contestație la executare potrivit art. 399 C.proc.civ și nu o plângere împotriva executorului judecătoresc. Nu există un refuz de executare, motivat și nejustificat, ci doar acte de executare întocmite legal. Nu există un început de curgere a termenului de decădere de 5 zile de la data comunicării unui ipotetic refuz și obligarea petentei la plata taxei de timbru corespunzătoare.
A invocat excepția lipsei coparticipării procesuale pasive raportat la persoana debitorului.
Pe fond a arătat că executorul a realizat executarea silită în limitele legii și nu există un refuz de a îndeplini sau comunica un act de executare ci doar o solicitare abuzivă a creditoarei. Creditoarea nu a achitat avansul minim legal din onorariul de executare și cheltuielile de executare necesare potrivit art. 371 ind.7 C.proc.civ. Debitorul nu are loc de muncă și locuiește la o altă adresă și este posibil ca însăși citarea pentru judecată să fi fost viciată. Creditorul nu indică nici un bun mobil care să poată fi executat, este necesară efectuarea partajului bunului deținut în devălmășie iar executorul judecătoresc nu are calitate pentru a solicita partajul.
În drept art. 115 C.proc.civ.
Analizând lucrările cauzei, instanța reține:
În dosarul de executare silită indicat a început executarea silită la solicitarea creditorului . împotriva debitorului B. P. prin comunicarea somației de plată însoțită de sentința judecătorească titlul executoriu și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată.
Instanța reține prevederile art.53, invocat de petentă, și art.58 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești:
Art. 53. - (1) Refuzul executorului judecatoresc de a indeplini un act sau de a efectua o executare silita se motiveaza, daca partile staruie in cererea de indeplinire a actului, in termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2) In cazul refuzului nejustificat de intocmire a unui act partea interesata poate introduce plangere in termen de 5 zile de la data la care a luat cunostinta de acest refuz la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are sediul biroul executorului judecatoresc.
(3) Judecarea plangerii se face cu citarea partilor. In cazul admiterii plangerii instanta indica in hotarare modul in care trebuie intocmit actul.
(4) Hotararea judecatoriei este supusa recursului.
(5) Executorul judecatoresc este obligat sa se conformeze hotararii judecatoresti ramase irevocabile.
(6) Nerespectarea, cu rea-credinta, de catre executorul judecatoresc a obligatiei stabilite in alin. (5) constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani, iar daca fapta a fost savarsita din culpa, cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
Art. 58. - Cei interesati sau vatamati prin actele de executare pot formula contestatie la executare, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
Instanța apreciază ca nefondată solicitarea executorului judecătoresc de calificare a cererii ca fiind în fapt o contestație la executare in conditiile prevazute de Codul de procedura civila datorită lipsei unui refuz motivat și nejustificat din baza executorului.
Instanța are în vedere prin comparație art. 399 C.proc.civ (partea relevantă-Se poate face contestatie silită și in cazul in care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege.)și art. 53 corelat cu art. 58 din Legea nr. 188/2000.
Se constată în primul rând că ambele texte se referă la un refuz al executorului judecătoresc fără a distinge în funcție de caracterul explicit sau implicit al acestuia, astfel că nu se poate reține că pentru ipoteza refuzului implicit, cum este cel invocat de reclamanți în speță, ar fi deschisă exclusiv calea contestației la executare. În al doilea rând în speță nu se pune problema unui refuz de a începe o executare silită ( în speță a fost emisă somație de executare) sau de a îndeplini un anume act de executare ci pur și simplu de a efectua o executare declanșată. În aceste condiții ipoteza prevăzută de art 53 alin.2 din Legea este incidentă în speță. Pe de altă parte, instanța reține că în nici un caz incidența art.53 nu poate fi restrânsă la ipoteza în care creditorul dovedește un refuz motivat sau cel puțin explicit al executorului în sensul art.53 alin. 1 C.proc.civ. În caz contrar executorul ar obține privarea creditorului de dreptul de a formula plângere prin invocarea propriei culpe, constând în omisiunea de a da răspuns și/sau de a-l motiva, la stăruința creditorului în executare, ceea ce nu poate fi acceptat.
În consecință instanța va menține calificarea cererii dată de petentă, respectiv plângere în baza art.53 din Legea nr.188/2000, și va analiza cererea și excepția invocată din perspectiva acestui temei de drept, verificând dacă petenta face dovada îndeplinirii condițiilor speciale pentru calea procedurală pe care ales-o.
În privința taxei de timbru, instanța reține că aceasta a fost achitată corespunzător ( taxă timbru 8 lei și timbru judiciar 0,3 lei) potrivit art. 13 din Legea nr.146/1997 și art.3 alin.1 din OG nr.32/1995.
Analizând excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii cu referire la debitorul din procedura de executare silită, instanța reține că potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000, în cazul admiterii plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un anumit act în cadrul executării silite, se va indica în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul, executorul fiind obligat să se conformeze hotărârii rămase irevocabile.
Astfel plângerea pune în discuție nu doar raporturile dintre executor și creditor ci modalitatea de realizare a executării silite, susceptibilă să producă efecte juridice semnificative pentru toți participanții la executare, între care prin excelență debitorul, observând îndeosebi formele de executare care se solicită a fi declanșate enumerate în acțiune și apărările executorului privind neplata cheltuielilor de executare, neindicarea bunurilor mobile care să fie executate și imposibilitatea urmăririi silite imobiliare fără un partaj prealabil. În consecință instanța apreciază că nu se poate pronunța asupra plângerii fără implicarea în proces a debitorului. Această implicare este necesară pentru respectarea dreptului debitorului la apărare și ar fi permis pronunțarea unei hotărâri care să îi fie în mod justificat opozabilă. În acest sens instanța are în vedere și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1545/ 17.11.2009 în sensul că, în ceea ce privește participarea părților la judecarea cererilor având ca obiect plângeri întemeiate pe art. 53 alin.3 din Legea nr. 188/2000, citarea părților presupune citarea tuturor persoanelor implicate în raportul juridic execuțional.
P. aceste considerente instanța va admite excepția invocată și va respinge plângerea pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii.
În baza art. 274 C.proc.civ, instanța va respinge cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta a căzut în pretenții precum, cererea reciprocă a intimatei care nu a făcut dovada că ar fi efectuat asemenea cheltuieli.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ., criticând-o pentru încălcarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității, recurenta apreciind că prima instanță trebuia să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a debitorului. Susține recurenta faptul că toate capetele de cerere din prezenta acțiune tind la obligarea executorului judecătoresc la o anumită conduită, iar nu la îndatorarea debitorului la o anume conduită, ceea ce echivalează cu lipsa calității procesuale pasive a debitorului, opozabilitatea hotărârii în raport cu acesta, la care s-a referit prima instanță, fiind un aspect ce poate profita cel mult creditoarei.
În plus, critică recurenta sentința și sub aspectul reținerii Deciziei Curții Constituționale, dar și sub aspectul necomunicării către contestatoare de instanța de fond a dosarului de executare depus de intimată în apărare, în condițiile în care nu există nici o dispoziție legală care să exonereze instanța de judecată de comunicarea acestora. Invocă recurenta și jurisprudența CEDO potrivit căreia executarea silită face parte din noțiunea de „proces” iar statul trebuie să se asigure că executorii judecătorești își îndeplinesc într-o manieră adecvată obligațiile stabilite prin lege.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimata Biroul Executorului Judecătoresc A. C. nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta . a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc A. C. în temeiul disp. fostului art. 53 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, în prezent art. 56 din Legea 188/2000 republicată în Monitorul Oficial 738/20.10.2011, solicitând instanței să dispună în sensul celor din petit nr. 1-9.
Ca urmare a întâmpinării formulate de intimat și a solicitării acestuia de a califica cererea ca și contestație la executare, reclamanta a reiterat în precizările de la fila 35 dosar fond faptul că obiectul acțiunii este plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc întemeiată pe disp. art. 53 din Legea 188/2000.
Prin sentința civilă_/30 mai 2011 instanța de fond a menținut calificarea dată cererii de petentă și a analizat excepția invocată de intimată, a lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, din prisma dispozițiilor legale incidente unei astfel de plângeri.
Astfel, potrivit disp. fostului art. 53 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, în prezent art. 56 din Legea 188/2000 republicată în Monitorul Oficial 738/20.10.2011, (1) Refuzul executorului judecãtoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silitã se motiveazã, dacã pãrțile stãruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
A.. (2) În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesatã poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștințã de acest refuz la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã își are sediul biroul executorului judecãtoresc. A. (3) Judecarea plângerii se face cu citarea pãrților. În cazul admiterii plângerii instanța indicã în hotãrâre modul în care trebuie întocmit actul.
Așadar temeiul de drept aplicabil prezentei proceduri - disp. fostului art. 53 din Legea 188/2000, pe care chiar reclamanta l-a indicat în cererea sa, a fost aplicat de prima instanță în litera și spiritul său, Tribunalul notând că dispoziția legală care face referire la citarea părților nu face distincție în funcție de motivele plângerii, în toate cazurile fiind deci obligatorie citarea părților în judecata plângerii, așadar chemarea lor în judecată.
Cum reclamanta nu a înțeles să formuleze acțiunea și în contradictoriu cu debitoarea, în mod corect prima instanță a admis excepția, Tribunalul neputând reține nici argumentul din recurs vizând necesitatea ca Judecătoria să pună în discuție introducerea în cauză a debitoarei câtă vreme a pus în discuție excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, față de care creditoarea-reclamantă, care a beneficiat de apărare calificată pe parcursul procedurii, putea eventual modifica sau completa acțiunea.
Având în vedere faptul că reclamanta nu a complinit acțiunea în acest sens și faptul că plângerea nu a fost formulată împotriva tuturor celor care trebuiau citați în proces, Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a soluționat cauza pe această excepție.
P. aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de . împotriva sentinței civile nr._/30.05.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
P. aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge recursul formulat de . împotriva sentinței civile nr._/30.05.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,13.01.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. S.C. F.E.C. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/09.04.2012
Jud. fond I. O. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 149/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 108/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
