Pretenţii. Decizia nr. 731/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 731/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 731/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Mai 2014
Președinte - S. F.
Judecător - C. R.
Judecător - M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 731/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta R. NAȚIONALĂ A P. R. P. DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI și pe intimata S. NAȚIONALĂ DE T. G. N. T. SA MEDIAȘ, având ca obiect pretenții.
Susținerile părții intimate au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a acorda posibilitatea recurentei de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14.05.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr._/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta R. Națională a P.- R. prin Direcția Silvică Iași, în contradictoriu cu pârâta SN T. G. N. T. SA.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta R. NAȚIONALĂ A P. R. P. DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI prin reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâta S. NAȚIONALĂ DE T. G. N. T. SA MEDIAȘ prin reprezentant legal solicitând pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de_,38 lei, inclusiv TVA, reprezentând chiria pentru anul 2010, prevăzută de art. 39 alin. 3 și 42 alin. 1 lit. b din Codul Silvic aprobat prin Legea nr. 46/2008, cu dobânda legală, sume actualizate cu rata inflației până la data efectivă a plății și plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă pentru capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de_,38 lei, inclusiv TVA, reprezentând chiria pentru anul 2010, prevăzută de art. 39 alin. 3 și 42 alin. 1 lit. b din Codul Silvic prin Legea nr. 46/2008, cu dobânda legală, sume actualizate cu rata inflației până la data efectivă a plății, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1201 cod civil pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca cea de-a doua cerere de chemare în judecată să aibă același obiect, să fie întemeiată pe aceeași cauză și să fie făcută între aceleași părți.
P. sentința civilă nr._/21.11.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta R. Națională a P. R. –Direcția Silvică Iași, cu sediul în Iași, .. 2, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta SN T. G. N. T. SA, cu sediul în Mediaș, P-ța C.I. M. nr. 1, jud. Sibiu.
P. prezenta acțiune reclamanta solicită obligarea aceleași pârâte S. Națională de T. G. N. T. SA, cu sediul în Mediaș, P-ța C.I. M. nr. 1, jud. Sibiu.
Art. 1201 Cod civil prevede că „ este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate”. Autoritatea de lucru judecat este o calitate atașată verificării și sancționării jurisdicționale. Această autoritate, examinând sau nu adevărul, rezultă din puterea conferită de lege instanței, de a tranșa definitiv o chestiune litigioasă, numai așa putându-se asigura securitatea juridică și, respectiv, garanta stabilitatea raporturilor juridice. Elementele pe care le oferă prevederile art. 166 C.pr.civ. (conform cărora „excepția puterii de lucru judecat se poate ridica de către părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs”) conduc neîndoielnic la concluzia că excepția autorității de lucru judecat este o excepție de ordine publică reglementată de norme cu valoare imperativă. Așa fiind, autoritatea de lucru judecat se caracterizează prin „obligativitate”, părțile și instanța trebuie să se supună efectelor lucrului judecat. Această soluție este compatibilă cu finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea acestei instituții: securitatea și stabilitatea rapoartelor juridice, îndeosebi, precum și efectul pozitiv și negativ al autorității de lucru judecat. Făcând aplicarea consecventă a art. 166 C.pr.civ. instanța de fond a admis că autoritatea de lucru judecat se află deasupra intereselor private ale părților, iar în condițiile în care prin sentința civilă_ din 21.11.2011 a Judecătoriei Iași, irevocabilă, s-a statuat asupra acțiunii dintre părți, instanța de fond a analizat fondul cauzei, în cauză fiind operantă excepția autorității de lucru judecat.
În cauza ce formează obiectul prezentului dosar instanța de fond a fost învestită de aceeași reclamantă cu o acțiune identică. Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legală absolută irefragabilă, în sus-menționatul text de lege și ca o excepție de fond peremptorie și absolvită de art. 166 C.pr.civ. Astfel, pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 Cod civil, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect și de cauză. Atât prezumția, cât și excepția lucrului judecat prezintă instrumente juridice menite să servească instituției puterii de lucru judecat care, fiind cel mai important efect al hotărârilor judecătorești, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poarte fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o alta.
În speță, prin sentința civilă nr._/21.11.2011, Judecătoria Iași a respins acțiunea pentru considerații de fond fiind discutată temeinicia motivelor invocate. În aceste condiții, din moment ce în primul proces fondul raporturilor juridice dintre părți a fost soluționat, este evident că existența unei asemenea hotărâri poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni, astfel că instanța a constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat.
S-a mai acreditat de către reclamantă prin răspuns la întâmpinare, f.30 dosar, că temeiul celor două acțiuni fiind diferit,în dosarul cu nr._/245/2011 acțiunea a fost grefată pe dispozițiile art.969 C.civ și solicitat plata debitului ca o obligație contractuală iar în prezenta acțiune s-a solicitat plata, este adevărat ,a aceluiași debit însă în temeiul obligației legale de plată prevăzută și reglementată de dispozițiile art.39 alin.3 și 42 alin.1 lit.b din Codul silvic aprobat prin Legea nr.46/2008.
Reține instanța de fond însă că pentru a exista identitate de obiect nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că este același. De aici rezultă și identitatea de cauză, scopul final urmărit de reclamantă este același în ambele acțiuni și, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte, soluția dată în primul dosar are putere de lucru judecat în noua acțiune în care reclamanta încearcă valorificarea aceluiași debit.
Esențial trebuie să se verifice dacă prin noua acțiune reclamanta nu urmărește același scop, ca în primul proces, ori în speță reclamanta prin prezentul dosar urmărește recuperarea aceluiași debit de_,38 lei
P. urmare, față de cele anterior constatate și având în vedere și dispozițiilor art. 1201 cod civil și art.166 C.pr.civ., instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea pe acest considerent.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta R. Națională a P. - R. prin Direcția Silvică Iași, motivând că în mod greșit prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata chiriei ca obligație contractuală întemeiată pe disp. art. 969 Cod civil, între părți nefiind încheiat în fapt un contract valabil, spre deosebire de prezenta acțiune care este întemeiată pe o altă cauză, pretențiile fiind formulate în temeiul obligației legale de plată a unei sume denumită prin lege „chirie” prevăzută de art. 39 alin. 3 și 42 alin. 1 lit. b din Codul silvic aprobat prin Legea 46/2008.
Din dispozițiile acestor prevederi legale nu rezultă obligația de a se încheia vreun contract în vederea achitării „chiriei” prevăzută de lege, această sumă reprezentând în fapt despăgubirea datorată de beneficiar pentru lipsa de folosință prin ocuparea temporară a terenului forestier proprietatea publică a statului, obligație stabilită imperativ prin lege și pe care intimata le-a achitat doar pentru anul 2009.
S-a motivat că nesemnarea unui contract înregistrat sub nr. 4890/2010 nu absolvă beneficiarul ocupării temporare de teren forestier de la plata obligațiilor bănești prevăzute de lege, cu consecința prejudicierii Fondului Forestier Național, proprietate publică a statului, prin lipsa de folosință a sumelor de bani care se repartizează potrivit destinației prevăzute de art. 33 alin. 3 din Codul silvic și art. 6 din Legea 56/2010.
S-a motivat că din anexa la fișa tehnică nr. 1709/2009 întocmită de Ocolul Silvic H., rezultă că suma reprezentând chiria pentru anul 2010 a fost calculată în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. 1 – 3 din anexa la Ordinul 25/2009, iar din dispozițiile art. 34 Cod Silvic rezultă că legiuitorul a avut în vedere expres ocrotirea specială a terenurilor forestiere, nepermițând utilizarea gratuită a acestora, situație valabilă și pentru cazul de utilitate publică.
S-a motivat că art. 42 lit. b din Codul silvic stabilește destinația sumelor rezultate din chirie, iar disp. art. 90 alin. 2 din Legea gazelor 351/2004, privind gratuitatea exercitării dreptului de uz și servitute, nu sunt aplicabile pentru terenurile forestiere proprietate publică a statului de la apariția noului Cod silvic aprobat prin Legea 46/2008.
Intimata SN T. G. N. T. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și admiterea excepției autorității de lucru judecat raportat la sentința_/2011 a Judecătoriei Iași care a statuat asupra acțiunii dintre părți, iar recurenta a învestit instanța cu o acțiune identică.
S-a motivat că până în prezent nu s-a semnat contractul de transmitere nr. 4890/25.05.2010 având ca obiect folosirea temporară, fără defrișare, până la data de 09.09.2019 a terenului din Fondul Forestier Național, în suprafață de 0,1562 ha, astfel că nu există între părți relații contractuale din care să izvorască obligație de plată.
În recurs s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că reclamanta R. Națională a P. – R. prin Direcția Silvică Iași a solicitat obligarea pârâtei SN T. G. N. T. SA la plata sumei de_,38 lei, inclusiv TVA, reprezentând chiria pentru anul 2010, prevăzută de art. 39 alin. 3 și 42 alin. 1 lit. b din Codul Silvic aprobat prin Legea nr. 46/2008, cu dobânda legală, sume actualizate cu rata inflației până la data efectivă a plății.
P. sentința civilă nr._/2011 a Judecătoriei Iași (dosar nr._/245/2011) s-a respins acțiunea formulată de reclamanta R. Națională a P. – R. prin Direcția Silvică Iași în contradictoriu cu aceeași pârâtă, având ca obiect obligarea acestei pârâte la plata sumei de_,38 lei datorată în baza facturii nr. 39/25.05.2010.
Tribunalul constată că în dosarul_/245/2011 reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe un raport contractual reprezentat de semnarea unei facturi cu privire la contravaloarea chiriei pentru ocuparea temporară de către pârâtă a suprafeței de 0,1562 ha pădure aflat în administrarea reclamantei, iar instanța a respins această acțiune pe lipsa semnării contractului de transmitere a suprafeței de teren între cele două părți care prevedea și valoarea chiriei.
P. prezenta cerere reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_,38 lei, inclusiv TVA, reprezentând chiria pentru anul 2010 în baza art. 39 alin. 3 și 42 alin. 1 lit. b din Codul Silvic.
Excepția autorității de lucru judecat, este o exceptie absolută, de fond și peremptorie care împiedică judecata repetată a aceleiași acțiuni și care impune identitatea de obiect, cauză, părți.
Chiar dacă se solicită de catre reclamanta aceeași sumă de bani nu există identitate de obiect cât timp prezenta cerere este întemeiată pe dispozițiile din Codul silvic, obligatie rezultand din efectul legii și nu pe existența unui contract intre parti, potrivit art. 969 C Civil asa cum a fost analizata pretentia reclamantei de instanta care a pronuntat sentinta civila nr._/2011 a Judecatoriei Iasi .
Pentru aceste considerente Tribunalul va admite recursul, va casa in tot sentinta recurata si va respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de SN T. G. N. T. SA.
Intrucat prima instanta a solutionat cererea reclamantei pe exceptie Tribunalul va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta R. Națională a P. – R. prin Direcția Silvică Iași împotriva sentinței civile nr._ din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Iași sentință pe care o casează în tot.
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de SN T. G. N. T. SA
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14.05.2014.
Președinte, S. F. | Judecător, C. R. | Judecător, M. C. |
Grefier, O. S. |
Red. S.F.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./13.10.2014
Judecător fond A. G.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 672/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Hotărâre din 14-05-2014, Tribunalul IAŞI → |
|---|
