Pretenţii. Decizia nr. 992/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 992/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 992/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Aprilie 2013
Președinte - E. C.
Judecător G. C.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 992/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent N. I. și pe intimat ASOCIAȚIA DE proprietari PT 10 D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr._/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT10 D. în contradictoriu cu pârâtul N. I..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumelor de 2471,97 RON reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei noiembrie 2008-noiembrie 2011 și 1726,15 RON cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2008-noiembrie 2011.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul Nstasă I. este proprietarul apartamentului nr.31, situat în Iași, ..5, ., mansardă, și membru al Asociației de P. PT 10 D.. În această calitate, a beneficiat, în perioada noiembrie 2008-noiembrie 2011, de furnizarea utilităților corespunzătoare (apă rece și caldă, gaz metan, energie electrică), fără a achita, însă, contravaloarea acestora, potrivit listelor de plată a întreținerii, întocmite și afișate de către reprezentanții reclamantei (depuse și la dosar – filele 8 și 25-61).
În drept, potrivit art.46 din Legea nr.230/2007, „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.”
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art.50 din același act normativ, „Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.”
Instanța reține că în mod legal reclamanta a calculat și pretins plata, de către pârâți, a cheltuielilor de întreținere aferente perioadei noiembrie 2008-noiembrie 2011, cheltuieli ce au fost aduse la cunoștința pârâtului prin afișarea listelor de plată, aferente fiecărei luni din intervalul menționat (astfel cum au fost depuse și la dosar).
În ceea ce privește cuantumul acestora, instanța observă că pârâtul a pretins achitarea unei părți din totalul de 2471,97 RON, solicitat de reclamantă cu titlu de cheltuieli de întreținere. Instanța constată, însă, că toate sumele indicate de pârât, cu titlu de plăți efectuate în contul cheltuielilor de întreținere, au fost scăzute de reprezentanții reclamantei, conform listei de plată a cheltuielilor de întreținere aferente lunii septembrie 2011 și fișei de calcula a penalităților de întârziere (filele 8-10), suma de 2471,95 RON fiind debitul real rămas de plată la momentul pronunțării prezentei sentințe. Mai mult, pârâtul nu a probat nici efectuarea plății în cuantum de 350 RON, pretins a fi fost făcută în timpul soluționării cauzei, astfel încât instanța să poată scădea respectiva sumă din cheltuielile de întreținere datorate.
Față de cererea formulată de pârâtul N. I., privind eșalonarea plății sumei datorate reclamantei cu titlu de cheltuieli de întreținere, instanța observă că acesta nu a depus dovezi privind veniturile realizate de membrii familiei sale, probe în susținerea cererii de eșalonare a plății și din care să rezulte imposibilitatea obiectivă a pârâtului de a achita într-o singură tranșă debitul datorat reclamantei, pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art.262 C.p.civ. Pe cale de consecință, instanța apreciază că această cerere a pârâtului este neîntemeiată.
Cu privire la plata penalităților de întârziere aferente aceleiași perioade, în cuantum total de 1735 RON, se reține că, potrivit art.49 din Legea nr.230/2007:
„(1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
(2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.”
Pe cale de consecință, date fiind dispozițiile legale menționate, stabilirea, în cadrul Adunării Generale a Proprietarilor, a coeficientului de penalizare de 0,20% pe zi de întârziere (fapt probat prin Hotărârea Adunării Generale a Asociației de P. din data de 29.05.2008 și procesul-verbal încheiat la data de 20.03.2009, depuse la filele 11-15 și 63), precum și modul de calcul detaliat al acestor penalități de întârziere (atașat la fila 10), luând în considerare și faptul că orice întârziere la plata cheltuielilor de întreținere conduce la perceperea de penalități de întârziere pentru reclamantă din partea furnizorilor de utilități, aspect menit să-i afecteze inclusiv pe proprietarii – membri ai asociației – care nu înregistrează restanțe la plata acestor datorii, instanța apreciază că acest capăt de cerere este întemeiat în parte, urmând să îl admită și să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1726,15 RON cu titlu de penalități de întârziere, ce corespunde efectiv perioadei indicate în acțiune (noiembrie 2008-noiembrie 2011). Instanța reține că, în suma de 1735 RON, pretinsă de reclamantă, au fost incluse și sume ce nu corespund, ca mod de calcul, perioadei menționate, fiind anterioare lunii noiembrie 2008 (și anume, sumele de 3,54 RON și 5,31 RON). De asemenea, instanța apreciază că susținerile pârâtului privind nelegalitatea hotărârilor adunării generale în care a fost stabilit coeficientul de penalități de întârziere nu pot fi luate în considerare atât timp cât au fost formulate în cadrul concluziilor scrise depuse la dosar la termenul de judecată la care instanța rămas în pronunțare, nefiind puse în discuția contradictorie a părților, astfel încât și reclamanta să-și poată facă o apărare corespunzătoare.
Nu în ultimul rând, față de prevederile art.274 C.p.civ., având în vedere căderea în pretenții a pârâtului și probarea, de către reclamantă, a efectuării cheltuielilor de judecată cu soluționarea prezentei cauze (prin depunerea chitanței nr152 din 17.10.2011– fila 3), instanța îl va obliga pe pârât și la suportarea acestor cheltuieli în cuantum de 250 RON, reprezentând onorariu pentru acordarea asistenței juridice. Se observă faptul că această sumă este datorată chiar dacă acțiunea a fost introdusă ulterior pe rolul instanței, la data de 28.12.2011 și a fost semnată de reprezentantul legal al reclamantei, aceste aspecte nefiind de natură să determine netemeinicia pretinderii restituirii contravalorii asistenței juridice (ce cunoaște multiple forme, precum redactarea acțiunii, formularea de precizări ulterioare, pregătirea materialului probator ș.a.).
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâtul N. I. criticând-o ca nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
În mod eronat instanța de fond a reținut că pârâtul nu a făcut aprecieri cu privire la nelegalitatea hotărârilor adunării generale în ceea ce privește aplicarea procentului de penalități, în condițiile în care în întâmpinarea formulată acesta a susținut că acestea au fost percepute în mod nelegal, iar pe parcursul desfășurării procesului a insistat în prezentarea convocărilor legale și a hotărârilor adunării generale având ca obiect stabilirea coeficientului penalităților.
Reclamanta nu a făcut dovada convocării adunării generale a asociaților în sensul că nu a putut prezenta un tabel din care să reiasă că toți membrii asociației au luat la cunoștință de faptul că se va organiza adunarea generală care va avea ca tematică discutarea procentului de penalitate ce ar urma a fi aplicat restanțelor.
În lipsa unei convocări legale a tuturor membrilor asociației de proprietari în vederea discutării concrete a coeficientului de penalitate, instanța nu poate reține ca întemeiată acțiunea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtului la achitarea penalităților de întârziere.
În mod nelegal instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei, în condițiile în care de pe chitanța emisă de consilierul juridic nu rezultă prestarea serviciului, acțiunea fiind semnată de Președintele asociației și nu de un consilier juridic, iar pe parcursul judecății reclamanta nu a fost reprezentată de acesta.
Arată recurentul că solicită eșalonarea plății cheltuielilor de întreținere restante în tranșe de 200 lei lunar.
Recursul a fost legal timbrat cu 73 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași ca legală și temeinică.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, tribunalul constată recursul ca fiind neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2471,97 lei cu titlu de cheltuieli comune de întreținere aferente perioadei noiembrie 2008 – noiembrie 2011, a sumei de 1755 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași perioade și a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. 1 din H.G. 1588/2007 toți proprietarii au obligația sa plătească lunar conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, inclusiv celor aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar potrivit dispozițiilor art. 49 din Lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată pe lista de plata. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor sa poată depăși suma la care s-au aplicat. alineatul 2 al articolului 49 prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociației de P. din data de 29.05.2008 și procesul-verbal încheiat la data de 20.03.2009, depuse la filele 11-15 și 63 dosar fond s-a stabilit coeficientul de penalitate pentru plata cu întârziere a cheltuielilor de întreținere la 0,20 % pe zi întârziere.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că recurentul a achitat cu întârziere cheltuielile de întreținere în perioada de referință, astfel încât datorează penalități de întârziere.
Susținerea pârâtului că hotărârea adunării generale ar fi nelegală nu putea fi analizată de instanța de fond având în vedere că doar prin concluziile scrise, deci după închiderea dezbaterilor, pârâtul recurent a învederat instanței această apărare.
Nefiind legal investită cu o cerere în anularea respectivei hotărâri a adunării generale, în mod corect instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei asemenea cereri, în caz contrar încălcându-se limitele investirii.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul fiind parte căzută în pretenții.
La dosarul cauzei s-a depus chitanța de plată a onorariului de consultanță juridică din care rezultă că reclamanta a achitat cu acest titlu suma de 250 lei, pe chitanță fiind menționat numele pârâtului, ceea ce înseamnă că obiectul consultanței a fost formularea acțiunii din cauza de față.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă urmează să se respingă recursul și să se mențină sentința Judecătoriei Iași ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul N. I. împotriva sentinței civile nr._ din 66.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași Dosar nr._, sentință pe care menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
E.C. G.C. M.S. A.M.
Red.S.M/S.M./07.01.2014
Judecător fond: I. C. R.
2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 630/2014. Tribunalul IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1480/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
