Fond funciar. Decizia nr. 788/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 788/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 788/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Iunie 2015
Președinte - M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 788/2015
Pe rol judecarea apelul declarat A. P. în contradictoriu cu intimații C. M. P. DE F. F., C. C. DE F. F. S. P., C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F., având ca obiect fond funciar, obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 02.06.2015 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 3396/ 17.11._ pronunțată de Judecătoria P., s-au dispus următoarele:
S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Locală de fond funciar P. și C. Locală de fond funciar S. P. invocate de aceste pârâte.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. P. în contradictoriu cu pârâții C. Locală de F. F. P., C. Locală de F. F. S. P. și C. Județeană de F. F. Iași.
A fost obligă reclamanta la plata către pârâta C. Locală S. P. a sumei de 1200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Locală P. și C. Locală S. P., invocate de aceste două pârâte instanța a constatat că motivele invocate în susținerea excepțiilor au caracter de apărări de fond, fiind chiar comune soluționării cauzei în fond.
Posibilitatea obligării uneia sau celeilalte comisii la întocmirea documentației pentru terenurile indicate în acțiune face parte din raportul juridic dedus judecății, însă acest raport trebuie analizat pe fond și nu pe cale de excepție.
În contextul arătat instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Locală P. și C. Locală S. P., invocate de aceste două pârâte.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat neîntemeiată acțiunea reclamantei, pentru considerentele care urmează:
Prin Hotărârea comisiei județene Iași cu nr. 60/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate numiților Ermolai L. și Ermolai P. E. pentru suprafețele de teren de 3,82 ha, respectiv 5,69 ha pe raza comunei S. P. (., aceștia fiind înscriși în anexa 2a la pozițiile 65 și 66 (f. 69- 70 dosar).
Prin Hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr. 4307/ 26.11.1994 s-au invalidat propunerile din 09.08.1991 formulate de C. Locală S. P. cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ”cu o diminuare de 8 %” (f.75 dosar).
Coroborând HCJ 60/1991 cu HCJ 4307/1994 defuncților Ermolai L. și Ermolai E. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele de 4,15 ha (adeverința 577/2012 –f.72 ds.), respectiv 6,19 ha (adeverința 578/2012 –f.74 ds.).
Important este de menționat că pentru ambele suprafețe de teren de 4,15 ha și 6,19 ha s-a recunoscut dreptul de proprietate celor doi titulari arătași pentru teren pe raza comunei S. P..
Este irelevant, la acest moment, faptul că terenul din rolurile agricole ce au stat la baza recunoașterii dreptului de proprietate conform HCJ nr. 60/1991 și 4307/1994 prevedea terenuri și pe raza altor comune, întrucât validarea întregii suprafețe solicitate spre reconstituire s-a făcut exclusiv pentru teren pe raza comunei S. P..
Este de asemenea irelevant că autorii și ulterior decesului acestora, reclamanta, a stăpânit terenurile conform rolului agricol întrucât pentru aplicarea legii 18/1991 este irelevantă posesia.
Dacă reclamanta stăpânește terenuri de mai bine de 30 de ani fără a avea un drept de proprietate recunoscut în acest sens aplicabile ar putea fi prevederile dreptului civil (uzucapiunea) și nu cele ale Legii 18/1991.
Adeverința depusă de reclamantă la fila 86 dosar nu își regăsește corespondent în Hotărârea comisiei județene Iași cu nr. 53/1991 – anexa 2a poziția 173, așa cum exprimă conținutul său, astfel încât adeverința singură, fără actul de reconstituire pe care se presupune că îl sintetizează nu poate avea valoarea de act ce stabilește dreptul de proprietate al numitei Ermolai E. pentru 1,00 ha teren pe raza municipiului P..
Adeverințele tip de proprietate emise de Comisiile Locale de fond funciar nu sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ, întrucât acestea nu dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice așa cum definește art. 2 al. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 noțiunea de act administrativ.
În esență față de același aspect al lipsei puterii de a naște, modifica sau stinge raporturi juridice, adeverințele tip de proprietate emise de comisiile locale nu sunt nici acte juridice în sensul negoțium iuris.
Actul juridic negotium iuris reprezintă o manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica ori stinge un raport juridic.
În materia fondului funciar, până la emiterea titlului de proprietate actul juridic negotium iuris este actul de reconstituire emis de comisie județeană/ prefectul județului.
Actul juridic mai are în drept și sensul de instrumentum probationis, această din urmă denumire făcând referire la înscrisul constatator adică la suportul material care consemnează ori redă manifestarea de voință din actul juridic - negotium iuris.
Adeverința tip de proprietate, nu dă naștere, nu modifică și nici nu stinge un raport juridic ci doar atestă, adeverește (așa cum sugerează însăși denumirea înscrisului – adeverință) o situație juridică preexistentă, situație ce a fost născută, modificată sau stinsă de o altă autoritate jurisdicțională, în cazul fondului funciar – C. Județeană sau Prefectul Județului.
În contextul prezentat adeverința nu reprezintă în fapt decât un înscris care ar trebui să redea pe scurt conținutul actului de reconstituire/ constituire a dreptului de proprietate obținut de persoanele beneficiare ale legilor fondului funciar, în urma validării cererilor lor de către comisia județeană.
Față de cele expuse rezultă așadar că adeverința tip de proprietate nu poate fi asimilată decât actului juridic - instrumentum probationis.
Din aceleași considerente expuse rezultă și că adeverința tip de proprietate nu trebuie confundată nici cu însuși actul de reconstituire / constituire a dreptului de proprietate și nici cu însuși titlul de proprietate ce urmează a fi emis la finalul parcurgerii procedurii de reconstituire/constituire, chiar dacă în legile fondului funciar și Regulamentele de punere în aplicare aferente legiuitorul a folosit uneori sintagma de „ține loc de titlu de proprietate până la emiterea acestuia”.
Mai mult, pentru a ține loc de titlu de proprietate adeverința singură nu este suficientă trebuind a fi însoțită de proces verbal de punere în posesie pentru suprafața menționată în actul de reconstituire.
De asemenea, nefiind un act juridic negotium iuris, adeverința tip de proprietate nu trebuie să întrunească nici condițiile de valabilitate aferente fondului actului juridic, respectiv consimțământ, obiect, cauză.
Față de cele expuse instanța a constatat că natura juridică a adeverinței este aceea de simplu înscris, asimilat instrumentum probationis, emis de o terță persoană celei ce a emis actul juridic negotium iuris și care trebuie să reflecte actul de reconstituire sau constituire (ce reprezintă actul juridic negotium iuris).
Existența adeverinței tip a fost legiferată doar din considerente de ordin practic în sensul ca beneficiarul reconstituirii să nu fie nevoit a prezenta la momentul executării diferitelor etape ale procedurii reconstituirii (de ex. la momentul punerii în posesie) însăși hotărârea comisiei județene și anexele acesteia în care figurează cu dreptul de proprietate validat.
Pentru ca înscrisul ce reflectă actul de reconstituire să fie recunoscut ca valabil și să producă efectele juridice pentru care a fost întocmit conținutul acestuia dintâi trebuie să concorde în totalitate cu actul de reconstituire pe care îl atestă, potrivit principiului că actul juridic instrumentum trebuie să reflecte fidel actul juridic negotium.
Atunci când înscrisul ce are menirea a atesta conținutul actului de reconstituire nu concordă cu actul de reconstituire pe care ar fi trebuit să-l ateste fidel, sancțiunea aplicabilă instrumentului ce nu corespunde negotium iuris nu poate fi alta decât nulitatea, iar cum rolul adeverințelor de proprietate în procedura de reconstituire este de natură a leza chiar interesele statului atunci când acestea nu corespund cu actele negotium emise în aceeași procedură, nulitatea nu poate fi decât una absolută și nu relativă.
Mențiunile din adeverința tip de proprietate cu număr și dată necunoscută, de la fila 86 dosar, nu corespund cu actul de reconstituire pe care trebuia să-l ateste potrivit legii (numărul hotărârii comisiei județene și suprafața pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate), astfel încât înscrisul –adeverință nu poate produce efecte contrare înscrisurilor de la filele 98, 153-168, 172-189, 192-206 dosar, care atestă inexistența validării dreptului de proprietate pentru 1,00 ha, pe numele Ermolai E., pentru teren pe raza UAT P..
În sensul arătat instanța a constatat că Ermolai E. nu a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate prin HCJ nr. 53/1991 aferentă UAT P..
Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară depus la dosar de reclamantă și întocmit la cererea reclamantei de expertul judiciar H. G. a rezultat că toate cele trei suprafețe de teren solicitate, de 2 ha din tarlaua ”Lanul Tăbăcăriei – Dealul Tăbăcăriei”, 0,50 ha teren în tarlaua ”Z.” și 0,50 ha teren în Tarlaua ”Lînă – Lîna M.”, se află și în prezent și s-au aflat și în trecut pe raza teritorială a municipiului P..
Este omnicunoscut principiul conform căruia cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, iar reclamanta nu a reușit să facă dovada existenței reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafațele de 2 ha, 0,50 ha și 0,50 ha pe raza UAT P. unde acestea se află, terenuri pentru care solicită punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
Avand in vedere dispozitiile art. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, instanța a constatat că în speță, C. locala, în urma validării dreptului de proprietate de către C. Județeană, procedeaza la punerea in posesie si intocmirea documentatiei necesare emiterii titlului de proprietate, in sensul dispozitiilor art. 36 din HG 890/2005.
Cum validarea a avut loc pentru teren pe raza comunei S. P., terenurile pretinse prin acțiune fiind însă pe raza UAT P., comisia locală S. P. nu are voie conform legii să atribuie terenuri decât din rezerva proprie comupusă din terenurile aferente UAT S. P., iar C. Locală P., deși are în rezervă terenurile solicitate de reclamantă nu poate întocmi documentația pentru că nu există validare a dreptului de proprietate pentru terenuri de pe raza UAT P., instanța apreciază că nu pot fi obligate pârâtele la punerea în posesie cu privire la suprafațele de teren dorite de reclamant. Pe cale de consecință primul capăt de cerere al acțiunii a fost respins.
Pentru aceleași considerente instanța a respins și capătul de cerere privind obligarea Comisiei Județene Iași la eliberarea titlului de proprietate.
Văzând și prevederile art. 453 C. instanța a constatat că pârâta C. Locală S. P. a solicitat cheltuieli de judecată ce se ridică la suma de 1200 de lei – onorariu avocat (f.41 ds.), astfel încât reclamanta a fost obligată la plata acestei sume către această pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. P. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând faptul că în ceea ce o privește C. Locală S. P. care a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate refuză întocmirea documentației necesară emiterii titlului de proprietate, motivând că terenul nu se află pe raza sa de activitate, iar C. Locală P. de fond funciar nu a dat curs cererilor autorilor motivând că nu ar avea competență în acest sens, întrucât nu există acte de reconstituire a dreptului de proprietate pentru teren de pe raza municipiului P..
Prin înscrisurile depuse la dosar, susține apelanta că a dovedit faptul că deține în fizic pe vechiul amplasament o suprafață de teren de 1 ha situat în tarlaua „Tăbăcăriei”, iar o suprafață de 1,60 ha este arendată de mai mulți ani Societății Comerciale AGROCOMPLEX L. P..
La dosarul cauzei există și o expertiză tehnică judiciară din care rezultă amplasamentul terenurilor solicitate.
În timpul judecății ce s-a desfășurat la instanța de fond, cele două comisii de fond funciar s-au opus la admiterea acțiunii pe aceleași considerente invocate și anterior depunerii cererii de chemare în judecată.
Din actele de la dosar reiese că autorii Ermalai L. și Ermalai E. au locuit efectiv în . Brătești, dar au avut în proprietate terenuri situate atât în . și în localitatea învecinată, P..
De asemenea, rezultă din înscrisuri că toate terenurile solicitate de defuncți8 în temeiul Legii 18/ 1991 – inclusiv cele situate în municipiul P., sunt evidențiate în rolurile lor agricole, respectiv în registrul agricol S. P..
În cauză, apelanta susține că a dovedit reaua credință a reprezentanților celor două comisii de fond funciar, a președinților acestora, care deși actele normative în vigoare le ofereau diferite pârghii juridice în temeiul cărora să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate cu privire la terenurile de mai sus, în mod nejustificat și cu desconsiderarea drepturilor ei legitime au manifestat o indiferență crasă și în final au refuzat punere ei în posesie.
Astfel, a prezentat la dosar o . tabele obținute de la C. Locală S. P., din care reiese că, la un moment dat, între cele două comisii a existat o convenție în baza căreia: C. din . procedeze la punerea în posesie a cetățenilor din municipiul P. cu acele terenuri pe care le-au avut în proprietate pe raza comunei, iar cetățenii din . fie puși în posesie de C. Locală P. cu terenurile ce le-au avut în proprietate situate pe raza municipiului.
În mod injust președinții actuali ai celor două comisii nu înțeleg să mai respecte aceste convenții. Pe de altă parte, din rea voință nu conlucrează în a rezolva situația, deși Hotărârea Guvernului nr. 890/ 2005 conține prevederi speciale de soluționare a unor asemenea probleme, cum este și cea ivită în cazul apelantei. Astfel, potrivit acestui act normativ există posibilitatea ca reprezentanții Comisiei Locale S. P. să solicite comisiei din localitatea învecinată suprafețe de teren în vederea punerii în posesie a celor în drept.
În ce o privește, ambele comisii recunosc că dețin mare parte din terenurile solicitate, dar cu toate acestea îi refuză întocmirea documentației pentru aceste terenuri.
Cel puțin C. Locală S. P. care a reconstituit autorilor ei dreptul de proprietate, are obligația de a o pune în posesie, iar în situația în care nu dispune de suprafețe de teren ar posibilitatea ce incumbă din dispozițiile HG 890/2005, în sensul de a solicita terenuri aflate în raza Comisiei din localitatea învecinată – P., pe care de altfel le deține, precizează apelanta.
Intimatele C. C. de fond funciar S. P. și C. Județeană Iași de F. F. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului, arătând că sentința primei instanțe este temeinică și legală.
C. Locală de F. funciar P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, motivat de lipsa validării acestor suprafețe pe raza administrativ teritorială a Municipiului P..
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta A. P. a arătat că în concepția reprezentanților pârâtei C. Locală S. P. nu are dreptul de a o pune în posesie, deși tot în întâmpinare se reține că „validarea a avut loc pe raza comun ei S. P.….”.
Este bizară susținerea pârâtei din moment ce în întâmpinare se reține și faptul că totuși această comisie are posibilitatea de a o pune în posesie cu terenuri din rezerva sa.
Se menționează în același timp că pârâta, C. Locală P. deși are terenurile autorilor săi „în rezervă” au ar avea posibilitatea de a o pune în posesie întrucât nu există validare pe raza localității.
În concluzie, potrivit celor invocate de pârâte nici una din comisii nu ar avea obligația de punere în posesie.
Sunt surprinzătoare concluziile reprezentanților comisiilor de fond funciar care, cu atâta ușurință, îi nesocotesc dreptul de proprietate recunoscut de Legea 18/ 1991, drept ce îi este garantat și de Constituția României.
Aceasta, în condițiile în care, așa cum a dovedit și în timpul procesului deține mare parte din terenuri, pe vechiul amplasament al autorilor ei.
Comisiile eludează dispozițiile legale în materie (inclusiv HG 890/2005), care le permit rezolvare litigiului astfel încât să nu îi fie încălcate drepturile și interesele legitime, susține apelanta.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este întemeiat motivat de considerentele ce succed:
Astfel cum reiese din probatoriul administrat în fața primei instanțe, autorii apelantei sunt Ermalai L. și Ermalai E..
Prin Hotărârea nr. 60/ 09.08.1991 emisă de comisia Județeană Iași de F. funciar au fost validate propunerile făcute de C. C. S. P. privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (fila 126 dosar fond).
Astfel, pentru Ermalai L. care a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 4,15 ha cu care figura în rolul agricol, i s-a validat suprafața de 3,82 ha teren, iar lui Ermalai E., care a formulat cerere pentru suprafața de 6,19 ha teren cu care figura în rolul agricol, i s-a validat suprafața de 5,69 ha teren, cu reducerea de 8%, astfel cum reiese și din Hotărârea nr. 4307/ 26.11.1994 emisă de C. Județeană Iași de F. F. (filele 124, 125, 126, 127 și 130, filele 104 și 106 dosar fond).
Astfel cum reiese din adresele nr. 5875/ 28.10.2013 și 5873/ 28.10.2013 emise de Consiliul local al comunei S. P., comisia Locală de F. funciar S. P. nu a procedat la punerea în posesie a suprafețelor de 1,60 ha de la Ermalai E. și 1 ha de la Ermalai L. deoarece aceste terenuri erau deținute de către moștenitori sau autor pe raza administrativului municipiului P., iar la nivelul Comunei S. P. nu mai există terenuri rezervă pentru puneri în posesie (filele 6 și 7 dosar fond).
Între cele două Primării ale comunei S. P. și municipiului P., în perioada 1966 – 2000 s-au întocmit tabele nominale cu cetățenii din . teren pe U.A.T. P. și cetățeni din municipiul P. ce dețin teren pe U.A.T. S. P., între aceștia regăsindu-se și autorii apelantei (filele 58 – 63 dosar fond).
Mai mult decât atât, prin Hotărârea nr. 53/ 09 august 1991 au fost validate propunerile făcute de C. M. P. de F. funciar și s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru suprafața de 1,60 ha în favoarea lui Ermalai E., fapt atestat prin eliberarea adeverinței în favoare acesteia (filele 141, 142 și 143 dosar).
Art. 50 din Legea 18/1991 prevede că: „delimitarea teritorială a noilor proprietăți, rezultate din aplicare prezentei legi, pornește de la actuala organizare a teritoriului și se face pe baza unor proiecte de parcelare întocmite de organele de specialitate.”
Prin urmare, deși în speță există o Hotărâre nr. 60/1991 a Comisiei Județene Iași de F. funciar prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren de 3,82 ha teren pentru autorul Ermalai L. și de 5,69 ha pentru autoare Ermalai E. și o Hotărâre nr. 53/ 1991 de validare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,60 ha în favoare lui Ermalai E., se refuză punerea în posesie a moștenitoarei acestora cu suprafețele de 2 ha. Teren situat în municipiul P., tarlaua „Lanul Tăbăcăriei – Dealul Tăbăcăriei”, 0,5 ha terne situat în tarlaua „Z.” și 0,50 ha teren situat în tarlaua „Lînă – Lăna M.”, deși ea susține că deține fie în fizic acest teren (cum ar fi cazul suprafeței de 1ha teren în „Dealul Tăbăcăriei”, fie prin arendarea a 1,60 ha către o societate agricolă (fila 24 dosar fond), datorită lipsei de comunicare dintre cele două Comisii Locale de F. F. S. P. și P..
În speță, față de situația că se cere punerea în posesie pe un teren pentru care se susține că este deținut în fizic pe vechiul amplasament, care în prezent s-ar afla pe administrativul municipiului P., tribunalul reține că se impune lămurirea unor aspecte pentru care este necesară suplimentarea probatoriului cu o expertiză tehnică în specialitatea topometrie, care să răspundă următoarelor obiective:
- identificarea suprafețelor precizate în cerere și precizarea unității administrativ teritoriale pe care se află;
- să se stabilească dacă suprafețele astfel identificate sunt aceleași cu vechile amplasamente înscrise în rolurile agricole pentru Ermalai E. și Ermalai L.;
- dacă stăpânește apelanta acest teren;
- dacă s-au făcut acte de reconstituire pentru aceste terenuri de unitatea administrativ teritorială în raza căreia se află sau S. P..
Prin urmare pentru ceste considerente, instanța de control judiciar în temeiul disp. art. 480 NCPC, va admite apelul formulat de reclamanta A. P., împotriva sentinței civile nr. 3396/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o va anula și va reține cauza spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză topometrică.
Va stabili termen la data de 14.09.2015 pentru când se vor cita părțile cu mențiunea de a-și expune punctul de vedere cu privire la expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta A. P., împotriva sentinței civile nr. 3396/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o anulează și reține cauza spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză topometrică.
Stabilește termen la data de 14.09.2015 pentru când se vor cita părțile cu mențiunea de a-și expune punctul de vedere cu privire la expertiză.
Definitivă.
Pronuntata astazi, 08.06.2015, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței
Președinte, M. S. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, A. M. |
Red./ thred. – jud. S.M./ N.D.
01 Iulie 2015 / 6 ex.
Jud. fond. P. R. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1131/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
