Pretenţii. Sentința nr. 1677/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1677/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 1677/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Iunie 2014
Președinte - E.-C. P.
Grefier I. B.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1677/2014
M. Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – D. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. I. și pe pârât S. R. - M. FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR P. IAȘI, având ca obiect pretenții DAUNE MORALE, DAUNE MATERIALE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se depune la dosar note de concluzii scrise, la solicitarea apărătorului reclamantului, s-a amânat pronunțarea la data de 22 mai 2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 29 mai 2014, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 03.12.2012, reclamantul S. I. a solicitat în contradictoriu cu Statul R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Regională a Finanțelor P. Iași obligarea paratului la plata de daune estimate la valoarea totală de 2.000.000 lei, din care suma de 500.000 lei reprezintă cuantumul pagubei materiale, iar suma de 1.500.000 lei reprezintă echivalentul daunei morale.
Motivand în fapt cererea reclamantul arata ca, la data de 21.02.2002 a fost ridicat de la locul de muncă și reținut de către organele de poliție judiciară, fiind acuzat pe nedrept de săvârșirea unor fapte de natură penală aflate în legătură cu serviciul pe care îl desfășura în acea perioadă, în aceeași zi fiind emis și mandatul de arestare preventivă, măsură care a fost ulterior prelungită și menținută până la data de 24.10.2002, intervalul de timp în care am fost privat de libertate în mod nelegal cuprinzând un număr de 246 de zile.
P. Rechizitoriul nr. l/P/2002 întocmit de P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție - P. Național Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe și Asimilate Infracțiunilor de Corupție, a fost trimis în judecată pentru pretinsa săvârșire a unui număr de 5 infracțiuni, reținându-se formele agravate prevăzute de Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, după cum urmează: asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune, spălare de bani, fals intelectual și uz de fals.
Sustine reclamantul ca procedura în faza cercetării judecătorești a decurs extrem de greoi, fiind acordate nenumărate termene de judecată, multe nejustificate, încuviințarea și administrarea probelor în apărare realizându-se cu mare întârziere și în mod selectiv, aceasta și datorită nerespectării principiului continuității completului de judecată, la instrumentarea dosarului în primul ciclu procesual participând succesiv foarte mulți magistrați. Elocvent în acest sens este faptul că de la data la care a fost pusă în discuția contradictorie a părților schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, respectiv la termenul de judecată din data de 08.03.2007, și până când tribunalul s-a pronunțat în această chestiune de importanță capitală pentru soarta procesului, respectiv odată cu hotărârea pronunțată în cauză, au trecut mai bine de 2 ani, răstimp în care nu au fost efectuate niciun fel de acte procedurale utile soluționării cauzei.
P. Sentința penală nr. 361/14.05.2009 a Tribunalului Iași a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare în regim de executare efectivă pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni” și complicitate la „spălare de bani”, fiind totodată obligat la plata sumei de 32.515 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. P. aceeași hotărâre. în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a dispus achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în modalitatea prevăzută de art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal („ acordarea de credite sau de subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare, a destinaților contractate ale creditelor sau subvențiilor ori neurmărirea creditelor restante ”) și a procedat, totodată, la schimbarea încadrării juridice dată faptelor de ,fals intelectual” și „uz de fals” prin rechizitoriu, din art. 289 și 291 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal („fals în înscrisuri sub semnătură privată”), dispunând încetarea procesului penal cu privire la această faptă, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală.
P. Decizia penală nr. 121/23.06.2011 a Curții de Apel Iași s-a dispus achitarea pentru toate faptele din rechizitoriu, inclusiv pentru cea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată ”, în privința căreia tribunalul constatase încetarea procesului penal pentru motivul că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Astfel, in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală instanța de apel a dispus achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prevăzută de art. 323 Cod penal, și pentru săvârșirea infracțiunii de „fals in înscrisuri sub semnătură privată”, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art 41 alin. 2 Cod penal, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală.Aceeași instanță a dispus achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „spălare de bani”, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002.
Arata reclamantul ca hotărârea instanței de apel a devenit irevocabilă în urma Deciziei nr. 2272/27.06.2012 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, prin care instanța supremă a respins recursul declarat de P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași.
La data de 24.04.2002, întrucât durata arestării preventive depășise 60 de zile conducerea S.C. B. POST S.A. IAȘI a emis decizia de desfacere a contractului de muncă in baza art. 130 lit. j din Codul muncii, împrejurare care nu doar că l-a lăsat fără venituri, dar l-a lipsit și de posibilitatea de a accede la un loc de muncă corespunzător pregătirii sale, datorită cazierului judiciar. Mai mult, datorită vârstei, problemelor de sănătate și „reclamei negative pe care i-au făcut-o ziarele locale, nu a putut găsi nimic de lucru, fiind refuzat în mod repetat de către ofertanții de locuri de muncă.
Având în vedere faptul că pierderea locului de muncă s-a datorat în exclusivitate arestării preventive și dosarului penal, devenind incompatibil cu orice gen de activitate remunerată în domeniul financiar-bancar, reclamantl considera ca este îndreptățit să primeasca, cu titlu de beneficiu nerealizat (lucrum cessans), contravaloarea veniturilor și sporurilor pe care le-ar fi încasat în calitate de ofițer de credite la S.C. B. POST S.A. IAȘI dacă activitatea sa în cadrul acestei instituții de credit nu ar fi fost întreruptă brusc prin faptul arestării și trimiterii sale în judecată pe nedrept, la care se adaugă dobânda legală, drepturi bănești actualizate în raport de rata inflației și calculate începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Sustine reclamantul ca la începutul anului 1999 a cumpărat cu plata prețului în rate un autoturism marca Daewoo Cielo, pentru care achitase până la data arestării preventive suma de 11.000 USD. După desfacerea contractului de muncă nu a mai dispus de resursele financiare necesare pentru achitarea în continuare a ratelor, motiv pentru care contractul a fost reziliat. Pentru a nu pierde beneficiul celor 11.000 USD achitați anterior, arata ca convins-o pe soția sa să înstrăineze un imobil aflat în proprietatea sa exclusivă, iar din banii încasați cu titlu de preț a achitat contravaloarea ratelor restante, a penalităților de întârziere și a comisioanelor datorate, în sumă totală de_ lei vechi, cheltuială pe care am fost nevoit sa o faca pentru a evita o pierdere și mai mare.
Sustine reclamantul ca în sfera daunelor materiale se includ și sumele de bani pe care el și soția au fost nevoiți să le împrumute pentru a putea face față cheltuielilor curente (hrană, îmbrăcăminte,intretinere. școlarizare), la care se adaugă sumele achitate în contul acestor credite,dobanzi,penalitati, si cheltuieli de excutare,precum si onorariile avocatilor din procesul penal.
Relativ la cuantificarea daunelor morale arata ca în cei peste 10 ani cât a durat procesul penal pornit în mod abuziv a îndurat suferințe și umilințe de nedescris, atât de ordin fizic, cât și de ordin psihic, si-a pierdut locul de muncă, fiind nevoit să trăiasca la limita subzistenței, i-a fost distrusă sănătatea, datorită regimului de detenție și imposibilității de a urma tratamentele adecvate ca urmare a lipsei resurselor finaciare, i-a fost afectată grav viața de familie, onoarea, demnitatea și reputația, i-a fost distrusă cariera profesională,
Arata reclamantul ca la data de 21.02.2002, s a dispus în mod ilegal arestarea preventivă, era în vârstă de 49 de ani și avea în spate peste 17 ani de activitate în sistemul bancar, rezultatele obținute și experiența dobândită în toată această perioadă recomandându-l pentru ocuparea funcției de director-șef de agenție în cadrul S.C. B. POST S.A. IAȘI, funcție pe care a exercitat-o neîntrerupt în intervalul de timp 01.09._01.In planul vieții private, avea o soție și doi copii de vârstă școlară (o fată în vârstă de 16 ani și un băiat în vârstă de 14 ani) împreună cu care forma o familie unită și respectată.
Din acel moment, viața familiei sale a fost deturnata brutal de la starea de bunăstare și de normalitate, transformându- se într-o luptă surdă pentru supraviețuire, dificultatea asigurării condițiilor elementare de trai și a celor necesare satisfacerii nevoilor de creștere și educare a celor doi copii minori determinându-l, pe el și pe soția sa, să apeleze la gesturi disperate, înstrăinând bunuri personale la prețuri mai mici decât valoarea lor reală și contractând credite înrobitoare pe care nu le-am mai putut returna la scadență, creditorii procedând la poprirea veniturilor soției, mult prea modeste pentru a putea susține plata la zi a tuturor acestor obligații. Aceasta și datorită sechestrului instituit de organele de cercetare penală asupra casei proprietate, măsură asigurătorie care i-a împiedicat să obțina credite ipotecare cu dobândă redusă, fiind obligați să acceseze credite pentru nevoi personale cu dobândă ridicată.
Arata reclamantul ca in cele din urmă, îngropați în datorii, au fost nevoiți să renunțe până și la utilitățile curente (gaz, apă, electricitate), acumulând debite și penalități atât de mari încât societățile de profil au decis sistarea furnizării acestor servicii.
Acest trai mizer, la limita subzistenței, i-a marcat profund în plan moral, lipsa confortului locativ și alocarea tuturor resurselor pentru asigurarea minimului necesar supraviețuirii, suferințele pe care această stare materială dezastruoasă le-a cauzat copiilor sai prin imposibilitatea de a beneficia de condiții de viață corespunzătoare vârstei și aptitudinilor lor, stresul provocat de cascada datoriilor și a executărilor silite, lipsa oricărei speranțe de remediere a standardului de viață, nesiguranța întreținută de prelungirea nejustificată a duratei procesului penal, starea de deziluzie și teamă indusă de hotărârea de condamnare pronunțată în primă instanță, au contribuit toate la deterioarea sănătății sale fizice și psihice, adăugându-se și potențând răul îndurat în perioada arestului preventiv.
Arata reclamantul ca lipsirea de libertate cauzată de starea de arest i-a provocat traume psihice majore, atât prin tensiunea și disconfortul continuu pe care restrângerea severă a libertății de mișcare le presupune, cât și prin atingerea adusă bunei sale reputații, percepția publică cu privire la persoana sa modificându-se în sens defavorabil. Cazul a fost amplu mediatizat în presă, fiind publicate imagini persoana sa în postura umilitoare cu cătușe la mâini, precum și articole în care era prezentat ca un infractor periculos și lipsit de scrupule, astfel încât onoarea, demnitatea și reputația sa au avut puternic de suferit, denigrare ale cărei urme în conștiința prietenilor, colegilor și publicului nu s-au șters nici până în ziua de astăzi.Tratamentul la care a fost supus în perioada privării de libertate a fost unul aspru și inuman. La data arestarii, starea sa de sănătate era una foarte precară, fiind suferind de mai multe boli și urmând tratamente medicale specifice, în intervalul de timp 03 01 -24.01.2002 fiind internat vreme de 15 zile în doua unități spitalicești de profil pentru tratarea următoarelor afecțiuni: gută cronică, gonartroză, hernie de disc și hernie inghinală, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică și hipertensivă, bronșită cronică, litiază biliară, sindrom neurastenic. Pe lângă tratamentul medicamentos specific fiecăreia dintre aceste afecțiuni, i-a fost prescris un regim alimentar diferit de cel obișnuit și i-a fost recomandată evitarea efortului fizic.
Aceste condiții de tratament nu i-au fost asigurate în perioada arestului preventiv: tratamentul medicamentos i-a fost administrat sporadic și doar pentru unele dintre afecțiuni, regimul alimentar nu a fost deloc respectat, fiind nevoit să consume aceeași mâncare pregătită pentru toți deținuții, iar în ceea ce privește efortul fizic, nu a fost scutit de activitățile desfășurate cu celelalte persoane arestate, fiind nevoit să petreaca până la 8 ore zilnic stând în picioare sau aplecat.
Acest tratament a contribuit la agravarea pe termen lung a bolilor de care era suferind, îndeosebi în ceea ce privește afecțiunile cardiovasculare, . și hernia. Imposibilitatea de a urma un tratament adecvat după ieșirea din arest, datorită lipsei resurselor financiare și a pierderii calității de asigurat în sistemul public de asigurări medicale, a determinat acutizarea în timp a acestor boli, fiind necesare intervenții chirurgicale și administrarea unei medicații complexe și costisitoare pentru tratarea acestora.
Aceste suferințe de ordin fizic, împreună cu stresul provocat de nivelul de viață scăzut și nesiguranța zilei de mâine, au condus la instalarea în timp a unor tulburări de ordin psihic manifestate prin anxietate, apatie și depresie, devenind o persoană timorată, izolată și lipsită de vitalitate.
Arata reclamantul că a pierdut vechimea în muncă, ceea ce se va reflecta în cuantumul mult diminuat al pensiei pe care o v a încasa la împlinirea vârstei de pensionare.
Pârâtul ,prin reprezentant D.G.R.F.P Iași, în baza mandatului nr._/ 26.02.2013, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, apreciind in esenta ,ca nefiind întrunite elementele raspunderii civile delictuale si nici condițiile prevăzute de art. 504 C.pr. pen., nefiind probată nici vinovatia și nici prejudicilul invocat .
În cauză s-a administrat, la solicitarea reclamantului, proba cu înscrisuri, proba testimonială (martorul P. N. – fila 41 dosar) și proba cu expertiză contabilă (filele 8 – 25; 87, vol. 2).
* * *
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, din perspectiva dispozitiilor legale incidente ,tribunalul constată cererea formulată de reclamant ca fiind în parte întemeiată, respectiv în limitele și motivat de considerentele ce succed.
In fapt, Tribunalul constată că la data de 21.02.2002 reclamantul S. I., director –șef de agentie in cadrul S.C. B. POST SA, (functie pe care o ocupa din anul 1996 ) a fost ridicat de la locul de muncă și reținut de către organele de poliție judiciară, fiind acuzat de săvârșirea unor fapte de natură penală aflate în legătură cu serviciul .În aceeași zi a fost emis și mandatul de arestare preventivă, măsură care a fost ulterior prelungită și menținută până la data de 24.10.2002, intervalul de timp în care a fost privat de libertate cuprinzând un număr de 246 de zile.P. Rechizitoriul nr. l/P/2002 întocmit de P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție - P. Național Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe și Asimilate Infracțiunilor de Corupție, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unui număr de 5 infracțiuni, reținându-se formele agravate prevăzute de Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție: asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune, spălare de bani, fals intelectual și uz de fals.
P. Sentința penală nr. 361/14.05.2009 a Tribunalului Iași ( fila 361 -111, vol 2 dosar ) reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare în regim de executare efectivă pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni” și complicitate la „spălare de bani”, fiind totodată obligat la plata sumei de 32.515 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. P. aceeași hotărâre. în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a dispus achitarea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în modalitatea prevăzută de art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal („ acordarea de credite sau de subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare, a destinaților contractate ale creditelor sau subvențiilor ori neurmărirea creditelor restante ”) și a procedat, totodată, la schimbarea încadrării juridice dată faptelor de ,fals intelectual” și „uz de fals” prin rechizitoriu, din art. 289 și 291 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal („fals în înscrisuri sub semnătură privată”), dispunând încetarea procesului penal cu privire la această faptă, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală.
P. Decizia penală nr. 121/23.06.2011 a Curții de Apel Iași ( filele 5-52 vol 2 )s-a dispus achitarea reclamantului pentru toate faptele din rechizitoriu, inclusiv pentru cea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată ”, în privința căreia tribunalul constatase încetarea procesului penal pentru motivul că a intervenit prescripția răspunderii penale.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală instanța de apel a dispus achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prevăzută de art. 323 Cod penal, și pentru săvârșirea infracțiunii de „fals in înscrisuri sub semnătură privată”, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art 41 alin. 2 Cod penal, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, aceeași instanță a dispus achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „spălare de bani”, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002.
Hotărârea instanței de apel a devenit irevocabilă în urma Deciziei nr. 2272/27.06.2012 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, prin care instanța supremă a respins recursul declarat de P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, potrivit certificatului depus la fila 2o dosar .
Situația de fapt dedusa judecații se circumscrie condițiilor reglementate de art 504 C.pr. pen. Tribunalul constată că cererile reclamantului privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale se impun a fi admise în parte față de dispozițiile art. 504 și urm. Cod procedură penală.
Astfel,art.504prevede:
„(1) Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare.
(2) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
(3) Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j).
(4) Are drept la repararea pagubei suferite si persoana care a fost privata de libertate dupa ce a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei.
ART.505prevede:
„ (1) La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa.
(2) Reparatia consta in plata unei sume de bani sau, tinandu-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse, in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala.
(3) Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care inainte de privarea de libertate erau incadrate in munca, li se calculeaza, la vechimea in munca stabilita potrivit legii, si timpul cat au fost private de libertate.
(4) Reparatia este, in toate cazurile, suportata de stat, prin M. Finantelor P..”
Tribunalul constată că orice restrângere adusă libertății persoanei în cadrul procedurilor judiciare urmată de recunoașterea nevinovăției sale are semnificația unei erori judiciare în înțelesul art. 504 alin. 2, 3 Cod procedură penală, in speta această conditie fiind indeplinită.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j ori prin hotărârea instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărârea definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j.
Tribunalul reține că restrângerea libertății reclamantului S. I. timp de 246 zile in mod nelegal ,i-a adus un prejudiciu moral constând în lezarea onoarei, demnității, reputației, suferințe de ordin psihic, fizic și atingeri ale vieții private, fiindu-i știrbită imaginea la locul de muncă, în familie și în general, în societate .
In ce privește viata de familie instanta retine ca arestarea reclamantului, a atras si pierderea locului de munca si a determinat lipsirea reclamntului de posibilitatile de a-si sustine financiar copiii care erau in liceu la data arestarii, intretinerea, cresterea, si pregatirea profesionala acestora fiind afectata .De asemenea ,Tribunalul retine ca sanatatea reclamantului a fost in mod grav deteriorată, atât datorita tensiunii psihice la care a fost supus reclamantul in stare de arest cat și datorita starii materiale precare ,generata de pierderea locului de munca ,ceea ce i-a facut imposibil a urma un regim adecvat de ingrijire si tratament, astfel cum atesta inscrisurile depuse la dosar cat si depozitia martorului P. N. (– fila 41 dosar)
Aceste drepturi subiective nepatrimoniale se bucură de ocrotire juridică potrivit, art. 23 ,26 din Constituție precum și art 5 si art 8 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30/18.05.1994 .
Desfășurarea vieții într-un cadru social implică o . relații cu semenii, bazate nu numai pe interese materiale, dar și pe un complex de sentimente, aprecieri, opinii din împletirea cărora se naște și se conservă considerația reciprocă, respectul, prietenia, prețuirea fiecăruia de către cei din jur, un complex de raporturi care se situează în domeniul legăturilor sufletești, nepatrimoniale dintre oameni.
P. urmare, agresarea acestor legături prin arestarea nelegala a reclamantului timp de 246 zile, prin supunerea timp de 10 ani procedurilor judiciare pentru a–si proba nevinovatia a constituit o trauma grava atât in viata personala cat si in cea profesionala a reclamantului ,a desfigurat iremediabil imaginea socială a reclamanților și a atras, o modificare peiorativă a considerației de care se bucura in societate.
Cât privește echivalentul valoric al daunelor morale se reține că acestea nu sunt susceptibile de comensurare bănească obiectul prejudiciului, dreptul subiectiv vătămat fiind o valoare inestimabilă.
În doctrina și practica juridică s-a statuat, în mod constant, însă că imposibilitatea evaluării în bani a prejudiciului moral nu implică și imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizației de reparare.
Aprecierea prejudiciului moral se va face în cauză după criterii nepatrimoniale proprii naturii prejudiciului cum ar fi: importanța valorilor morale lezate, durata și intensitatea durerilor psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciului moral.
În aprecierea importanței valorilor morale lezate, tribunalul are în vedere vârsta reclamantului la data arestarii ( 49 de ani), profesia, funcția (director –șef de agentie in cadrul S.C. B. POST SA )nivelul de pregătire profesionala superior al acestuia .Intensitatea prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată ,de însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana lezată, de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de intensitatea suferințelor psihice.
Tribunalul releva ca in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie Si Justitie s-a statuat, că în determinarea cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile cauzate unei persoane în cadrul desfășurării procesului penal, instanțele trebuie să aibă în vedere principiul echității și stabilirea unui just echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată.
Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale.Este motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate și păstrând principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate.
Fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului și caracterul patrimonial al despăgubirii.Faptul că reparația trebuie să fie una echitabilă presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite dar și că ea nu se poate constitui în temei al îmbogățirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care, așa cum s-a menționat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv și moral.
Văzând criteriile sus menționate, dar si jurisprudența instantelor europene in materie, Tribunalul va obliga pârâtul Statul R. prin M. Finanțelor P. să plătească reclamantului suma de 400.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind ca pretențiile reclamantului privind acordarea sumei de 1.500.000 lei sunt disproporționate.
În ceea ce privește daunele materiale, tribunalul va admite în parte cererea formulată de reclamant, respectiv doar în limita prejudiciului cert probat prin ansamblul probator administrat.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de expert C. A. și actele dosaruluzi va obliga pârâtul Statul R. prin M. Finanțelor P. să plătească reclamantului S. I. suma de 300.437 lei cu titlu de daune materiale.
Astfel, Tribunalul reține sub aspectul daunelor materiale că stabilirea limitelor îndreptățirii reclamantului la acordare de despăgubiri implică, în mod riguros, stabilirea existenței unui prejudiciu cert și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și măsura privată de libertate declarată nelegală, fiind de principiu statuat că numai în limitele legăturii de cauzalitate se poate dispune repararea prejudiciului. Legătura de cauzalitate dintre măsura privativă de libertate și fiecare prejudiciu pretins trebuie să fie certă și dovedită.
Tibunalul constata că la data de 24.04.2002, întrucât durata arestării preventive depășise 60 de zile conducerea S.C. B. POST S.A. IAȘI a emis decizia de desfacere a contractului de muncă al reclamantului ,in baza art. 130 lit. j din Codul muncii, împrejurare care l-a lăsat fără venituri, fiind nevoit pentru a-si intretine familia să contracteze imprumuturi.Datorită vârstei, problemelor de sănătate, cazierului judiciar și campaniei de presa negative, reclamantul nu s-a mai putut angaja conform pregatirii sale, fiind refuzat în mod repetat .
Tribunalul, vazand limitele investirii instanței ,concluziile raportului de expertiza contabila dar si actele dosarului constata ca probatoriul administrat atesta ca fiind cert prejudiciul in suma de 300.437 lei cu titlu de daune materiale reprezentand: salariul cuvenit reclamantului pentru perioada 03-_ (in cuantum de 134.513,2 lei ), creșterile de salariu net de care acesta ar fi beneficiat( 101.114 lei ) dobanda lagala aferenta sumelor de bani neincasate (in cuantum de 4094, 98 lei), contravaloarea creditelor contractate de reclamant si sotia acestuia la BRD (reesalonat –_,53 lei), Banca Transilvania(5094.63 lei)Provident (2043.66 lei) si CAR Invatamant ( 3332 lei ).
Văzând disp. art. 274 C.pr. civ., tribunalul va obliga pârâtul la cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S. I., domiciliat în Iași, ., în contradictoriu cu pârâtul Statul R. prin M. Finanțelor P. - cu sediul în București, ., sector 5, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – .. 26, județul Iași.
Obligă pârâtul Statul R. prin M. Finanțelor P. să plătească reclamantului S. I., suma de 400.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 300.437 lei cu titlu de daune materiale.
Obligă pârâtul Statul R. prin M. Finanțelor P., să plătească reclamantului S. I. cheltuieli de judecată, în sumă de 5000 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 iunie 2014.
Președinte, E.-C. P. | ||
Grefier, I. B. |
Red./ thred. – jud. P.C./ I.G/20.11 2014/ 5 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 752/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 249/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
