Rezoluţiune contract. Decizia nr. 354/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 354/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Mai 2014
Președinte - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 354/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant C. L. M. S. P. S. DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, apelant P. C. M. S. și pe intimat M. R., intimat F. I., intimat F. V., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.05.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2936/30.10.2013 Judecătoria P. a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect rezoluțiune contract formulată de reclamanții C. Locală Mogoșești S. pentru S. Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor și P. comunei Mogoșești S., județul Iași în contradictoriu cu pârâții M. R., F. I. și F. V., precum și cererea de obligare a reclamanților C. Locală Mogoșești S. pentru S. Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor și P. comunei Mogoșești S. la plata cheltuielilor de judecată către pârâții M. R., F. I. și F. V..
P. a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 03.06.2013 reclamanții C. Locală Mogoșești și P. C. Mogoșești au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. R., F. I. și F. V. desființarea, ca efect al rezoluțiunii, a contractelor de vânzare cumpărare cu nr. 1459/01.03.2004, respectiv nr. 114/01.05.2010 .
În fapt, s-a susținut că prin sentința civilă nr. 2143/06.11.2009 a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul D. Ghe I. în contradictoriu cu pârâtele M. R. și C. locală Mogoșești S., respectiv C. Județeană Iași de anularea titlului de proprietate nr._/05.12.2003 eliberat pe numele prim pârâtei și obligarea ultimelor două pârâte de a proceda la întocmirea demersurilor de eliberare a unui nou titlu pe numele moștenitorilor numitei D. Z..
Reclamanta a susținut că pârâta M. R. a obținut titlul de proprietate prin fraudă și falsificarea adeverinței de proprietate nr. 160/26.08.1991, iar ulterior emiterii titlului de proprietate nr._/05.12.2003 a vândut întreaga suprafață de teren de 1,52 ha către numiții F. I. și F. V. prin contractul de vânzare cumpărare cu nr. 1459/01.03.2004 autentificat la BNP I. M., iar ulterior, aceștia au vândut la rândul lor același teren către pârâtul F. I. prin contractul de vânzare cumpărare cu nr. 114/01.05.2010 autentificat la BNP I. M..
În drept s-a susținut că pârâții au fost cumpărători de rea-credință ai terenului cuprins în titlul de proprietate menționat prin cunoașterea modului ilicit de dobândire a titlului anulat și s-a solicitat desființarea pe cale subsecventă a tuturor contractelor de vânzare cumpărare în vederea restabilirii situației anterioare față de adevărații proprietari ai terenului.
În susținerea acțiunii reclamanții au invocat art. 1550 alin. 1, art. 1554 alin. 1 și 2 cod civil și au solicitat proba cu acte și judecata în lipsă.
La cererea de chemare în judecată au fost atașate copia sentinței civile nr. 2143/06.11.2009 a Judecătoriei P., titlul de proprietate nr._/05.12.2003, contractele de vânzare cumpărare contestate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 31.07.2013 de către pârâții F. I. și V. s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților deoarece nu au fost părți în contractele menționate și respingerea pe fond a acțiunii deoarece părțile au fost de bună credință, iar terenurile erau intrate în circuitul civil fără a avea sarcini sau litigii înscrise în cartea funciară.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 02.09.2013 de către reclamanți s-a susținut calitatea procesuală activă a Comisiei Locale și Primarului prin invocarea atribuțiilor specifice conferite de lege și a unui interes serios și legitim de a modifica situația de fapt necorespunzătoare realității cu atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr. 2143/2009 a Judecătoriei P. s-a instituit obligația reclamantelor de a proceda la punerea în posesie și eliberarea unui nou titlu de proprietate.
Instanța de fond a pus în discuția contradictorie a părților și a solicitat din oficiu de la BNP I. M. și I. D. depunerea la dosar a copiilor documentației care a stat la baza încheierii celor două contracte de vânzare cumpărare a căror desființare prin rezoluțiune s-a cerut prin acțiunea introductivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1459/01.03.2004 autentificat la BNP I. M. pârâta M. R. a înstrăinat către pârâții F. I. și F. V. întreaga suprafață de teren care i-a fost atribuită prin titlul de proprietate nr._/05.12.2003, iar din documentația aferentă acestui act nu au rezultat date sau indicii privind existența unor vicii de fond sau de formă al titlului vânzătoarei.
De asemenea, terenul menționat a fost înscris în cartea funciară în baza titlului de proprietate fără a exista o cerere de înscriere sau notare a unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate, iar prețul convenit de către părți este sincer și serios față de suprafața și regimul de folosință al imobilului.
În plus, reclamantele nu au probat reaua-credință a cumpărătorilor inițiali sau complicitatea lor la o pretinsă fraudare a drepturilor adevăratului proprietar stabilit prin intermediul sentinței civile nr. 2143/2009 a Judecătoriei P..
Aceleași aspecte au fost reținute și față de cumpărătorul pârât F. I. care, deși este rudă cu pârâții F. I. și F. V., a achitat pentru același teren suma de 6.000 lei în condițiile în care extrasul de carte funciară nr. 4884/28.04.2010 nu prevedea nici o altă sarcină sau notare referitoare la imobil.
P. admisibilitatea desființării prin rezoluțiune a unor contracte de vânzare cumpărare este necesar ca oricare din părțile contractante să nu își îndeplinească în mod culpabil obligațiile asumate cu ocazia perfectării acordului de voință.
S-a reținut că în prezenta cauză, atât primii cumpărători, cât și ultimul s-au încrezut cu bună credință în aparența juridică a calității de proprietar al vânzătoarei M. R. care figura în evidențele Primăriei Mogoșești și în cartea funciară a acestei unități administrativ teritoriale drept proprietară în temeiul unui titlul de proprietate valabil.
Instanța de fond a apreciat că principiul desființării actelor subsecvente ca urmare a desființării actului principal nu poate aduce atingere principiului bunei credințe a părților și securității raporturilor juridice civile, iar invocarea prevederilor art. 1550 alin. 1 și 1554 alin. 1 și 2 nu este fondată raportat la situația de fapt și de drept prezentată.
Fără a aduce atingere principiului autorității de lucru judecat și a dispozițiilor obligatorii ale sentinței civile nr. 2143/2009 a Judecătoriei P. în raport cu obligațiile ce le revin celor două reclamante, instanța de fond a menționat că nu poate desființa contractele valabile subsecvente încheiate în baza unui titlu de proprietate anulat ulterior deoarece adevăratul proprietar și pârâta vânzătoare pot soluționa diferendele pe calea unei acțiuni în revendicare unde instanța competentă va analiza și dispune care dintre cele trei titluri de proprietate invocate sunt preferabile.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că reclamanții nu au probat existența unor cauze de nulitate absolută sau relativă a titlului de proprietate al prim pârâtei care să existe în momentul celor două vânzări succesive, astfel încât cererea formulată este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Instanța de fond a respins ca nefondată cererea de obligare a celor două reclamante la plata cheltuielilor de judecată către pârâți de vreme ce aceștia nu au probat avansarea și plata unor sume în legătură cu prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Locală Mogoșești S. pentru S. dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și P. C. Mogoșești, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Prin cererea promovată, C. L. M. S. pentru S. Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor și P. C. M. S. au chemat in judecata pe M. R., F. loan, F. V. și F. I. solicitând desființarrea prin rezoluțiune a Contractului de vanzare-cumparare nr. 1459 din 01.03.2004 și a actelor subsecvente intitulate încheiere nr. 486/03.03.2004 a Judecatoriei P., Carte funciara nr.161 a C. M. S. (Nr.Cadastral 102) si Contract de vanzare-cumparare nr.114/01.05.2010.
Prin Sentinta civila nr. 2936 din 30.10.2013 a Judecatoriei P., pronuntata in dosarul nr._, instanța de fond a respinge ca nefondata actiunea.
Apelanții au arătat că Titlul de proprietate nr._/05.12.2003, emis pe numele vânzatoarei M. R., a fost obtinut prin savarsirea unor infractiuni si a fost anulat de instanța de judecată prin sentinta civilă nr. 2143 din 06.11.2009 a Judecatoriei P., pronuntata în dosarul nr._ ;
1. In Sentinta civila nr. 2143/06.11.2009 a Judecatoriei P., pronuntata in dosarul nr._, instanța a precizat că: "Prin Rezolutia din 23.06.2009, data in dosarul penal nr.4943/P/2008, P. de pe langa Judecatoria P. dispune neanceperea urmaririi penale fata de numitii M. G., L. M. C., C. I. si J. C. intrucat a intervenit prescriptia raspunderii penale.
S-a retinut cu ocazia cercetarilor că numitul M. G. a recunoscut ca a întocmit o adeverință in copie pe numele mamei sale M. R., fara a consulta anexa 3 cu privire la mostenitori.
F. de intregul material probator, instanța constată că în mod nelegal a fost emis titlul de proprietate doar pe numele paratei M. R. in baza unei adeverinte ce a fost completata chiar de fiul acesteia, fara a consulta anexa 3 cu privire la mostenitori."
În ceea ce privește faptul că reclamantii nu au criticat buna credinta a cumparatorilor, apelanții au menționat:
A. Instanța nu s-a pronuntat cu privire la toate cele solicitate prin cererea introductiva.
In acest sens arată ca instanta avea obligatia sa cerceteze, sa analizeze absolut toate actele care au stat la baza emiterii si sa se pronunte si asupra legalitatii actelor subsecvente intitulate Încheiere nr. 486/03.03.2004 a Judecatoriei P., Carte funciara nr. 161 a C. M. S. (Nr. Cadastral 102) si Contract de vanzare-cumparare nr.114 din 01.05.2010, inclusiv cu privire la paratul F. I., din comuna/., paiit despre care instanta nu face nici o vorbire.
B. Instanta de judecata nu s-a pronuntat cu privire la cele doua exceptii invocate de parati.
In acest sens arată ca prin întampinare, paratii F. loan si F. V. au invocat: exceptia lipsei calitatii procesuale active in cauza a reclamantilor și exceptia lipsei de interes a reclamantilor.
Apreciază că instanta avea obligatia sa se pronunte cu privire si la aceste doua exceptii invocate de pârâți si analizate in cauza.
C. Apelanții consideră că în mod gresit instanța de fond a reținut ca "reclamantii nu au probat existenta unor cauze de nulitate absoluta sau relativa a titlului de proprietate al prim paratei care sa existe in momentul celor doua vanzari succesive" dar asta reiese foarte clar din Sentinta civila nr.2143/06.11.2009 a Judecatoriei P., pronuntata in dosarul nr._ .
P. documentare mai amanuntita instanta avea obligatia sa solicite acest dosar, unde a fost facuta o cercetare minutioasa de catre cei in drept si care au dispus anularea titlului de proprietate emis pe numele prim paratei vanzatoarea M. R..
D. Apelanții consideră că în mod aberant instanța de fond a reținut fara temei legal ca nu poate desfiinta contractele valabile subsecvente incheiate in baza unui titlu de proprietate anulat deoarece adevaratul proprietar si parata vanzatoare pot solutiona diferendele pe calea unei actiuni in revendicare.
Instanța de fond nu a precizat nici care ar fi adevaratul proprietar si nici modul in care s-ar putea solutiona diferendul in cazul in care parata vanzatoare este de rea-credinta și a vandut un bun care nu era al sau.
E. Avand in vedere probele administrate in cauza, consideră că instanța de fond avea obligatia sa constate ca parata M. R., desi cunostea ca actul intitulat "adeverinta" este emisa in fals de catre fiul sau M. G. (functionar in cadrul Primariei C. M. S.), cu stiinta si cu intenție direct, a vandut suprafata de teren ce face obiectul prezentei cauze, teren ce era cuprins in titlul de proprietate ce a fost anulat de Judecatoria P., culpa acesteia fiind evidenta.
Apreciază ca despre aceste acte false cunosteau si ceilalti parati, parati care incearca sa-si insuseasca nelegal din proprietatea comunei terenul in suprafata de 1,5200 ha, vanzandu-l de la unul la altul, crezand ca in acest fel vor putea eluda legea.
F. Paratii, chiar daca au fost de buna credinta, nu pot pastra un bun ce nu a apatinut unui vanzator de rea credinta, intrucat acesta din urma l-a obtinut cu ajutorul altor persoane prin savarsirea unor infractiuni dovedite si constatate atat de organele de cercetare penala cat si de instanta de judecata.
- Apelanții consideră că în mod gresit instanta respinge tot ca nefondata si cererea de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata pe motiv ca reclamantii nu ar fi probat avansarea si plata unor sume in legatura cu prezenta cauză, dar prin adresa nr.1948 din 05.07.2013, reclamantii, in ziua de 05.07.2013, prin registratura Judecatoriei P., au depus la dosarul cauzei, in original, urmatoarele acte: chitanta nr. 274 din 04.07.2013 emisa de A.F.P.L. P., act prin care fecem dovada achitarii taxei judiciare de timbru in valoare de 771 lei, asa cum a stabilit si comunicat instanta prin actul intitulat "Comunicare adresa" din data de 26.06.2013 și timbrul judiciar in valoare de 5,00 lei.
H.Instanța de fond a respins actiunea ca nefondata in mod nejustificat.
.F. de cele mai sus precizate, apelanții au solicitat admiterea apelului ca temeinic si legal, anularea hotararii primei instante ca fiind nefondata, nesustinuta de probe, nelegala si netemeinica și, rejudecand cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
În drept și-au întemeiat apelul pe disp. art. 466 - 482 din Noul Cod de Provcedură Civilă și au solicitat proba cu înscrisuri.
Intimații F. I. și F. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecata in apel, invocând următoarele:
Instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinică și s-a pronuntat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de reclamanti.
De asemenea, instanta de fond a pronuntat solutia in urma analizarii si aprecierii tuturor probelor administrate.
Motivele prezentate in cererea de apel sunt neîntemeiate si acestea nu pot duce la anularea hotararii instantei de fond.
1. Reclamantii au solicitat desfiintarea prin rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1459 din 01.03.2004.
Rezolutiunea, ca sanctiune civila, intervine pentru cauze care au aparut dupa incheierea actului juridic. Toate motivele de fapt si de drept invocate de reclamanti sunt anterioare datei de 01.03.2004, când a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.1459.
Exista o neconcordanță între motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată și solicitarea de desfiintare prin rezolutiune a contractului.
- Reclamantii si-au motivat in drept cererea de chemare in judecata pe dispozitiile art.1550 alin.1 și art.1554 alin.1 și 2 din Noul Cod Civil.
Contractului de vânzare-cumpărare nr.1450 din 01.03.2004 îi sunt aplicabile dispozitiile Codului civil din 1864 și nu dispozitiile din Noul Cod Civil.
Respectând principiul disponibilitatii in procesul civil, instanța de fond s-a pronunțt asupra solicitării reclamantilor de a se dispune rezolutiunea contractului nr.1459 din 01.03.2004.
2. Si in ipoteza in care instanta de fond ar fi apreciat că reclamantii solicita constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr.1459 din 01.03.2004, cererea de chemare in judecata era tot neîntemeiata si in mod corect instanța de fond a respins-o.
a) Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr.169/1997, „in cazul unor înstrainari succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită pretul actualizat fostului proprietar ramas fara teren".
Dispozitia legala mai sus-aratata este menita sa apere siguranta circuitului civil si protectia dobanditorilor de buna-credinta, interzicând constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare succesiva a terenului pe baza titlului de proprietate constatat nul ulterior.
Contractul de vanzare-cumparare nr.1459 a fost încheiat la 01.03.2004.
Titlul de proprietate nr._ din 05.12.2003 emis pe numele vanzatoarei M. R. a fost constatat nul prin sentinta civila nr. 2143 din 06.11.2009.
F. loan si F. V., in calitate de vanzatori, au incheiat cu F. I., in calitate de cumparator, contractul de vanzare-cumparare nr.114 din 01.05.2010.
Prin incheierea succesiva a celor doua acte juridice (contractul de vanzare-cumparare nr.1450/2004 si contractul de vanzare-cumparare nr. 114/2010) s-a instrainat succesiv terenul de 1,52 ha mentionat in titlul de proprietate nr._ din 05.12.2003, constatat nul prin sentinta civila nr. 2143 din 06.11.2009.
In aplicarea dispozitiilor art.Ill alin.2 din Legea nr.169/1997, vanzatoarea M. R. poate fi obligata sa remita pretul actualizat fostilor proprietari ramasi fara teren, respectiv mostenitorilor defunctei D. Z..
b) De la încheierea contractului de vanzare-cumparare nr.1459 si pana la constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate au trecut 5 ani si 8 luni.
Contractul de vanzare-cumparare nr.1459 din 01.03.2004 este un act juridic sinalagmatic si cu titlu oneros. Cumpărătorii F. loan și F. V. au fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Cumpărătorii au efectuat toate verificările posibile pe care un cumpărător diligent și rezonabil le putea face pentru a avea convingerea ca vânzatorul este proprietarul terenului, respectiv au verificat pe numele cui este emis titlul de proprietate, dacă acesta este valabil, daca terenul este in circuitul civil si daca a fost instrainat sau are sarcini.
Pretul de 50.000.000 lei (ROL) platit este un pret serios, avand in vedere ca terenul este situat in extravilanul satului Muncelu de Sus, .>
Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare vânzătorul M. R. si cumparatorii F. loan si F. V. nu se cunosteau, acestia avand domiciliile in localitati diferite.
Intimații arată că nu s-a dovedit in aceasta cauza existenta unei complicități la fraudă între vânzător și cumparatori anterior sau la momentul încheierii actului juridic.
Atat vanzatorul cât si cumparatorii au fost de buna-credinta la momentul încheierii actului juridic. Cumparatorii s-au increzut cu buna-credinta in aparenta juridica a calitatii de proprietar a vanzatoarei M. R..
Vanzatorul era inscris ca titular al dreptului de proprietate in cartea funciara a localitatii M. S. si in evidentele funciare ale Primariei acestei localitati. In cartea funciara existenta pe numele vanzatorului nu era notat un litigiu sau alta situatie juridica a terenului.
Solicitarea apelantilor de a se da eficienta principiului desfiintarii actelor subsecvente ca urmare a destiintarii actului principal nu poate fi primita de instanta de apel, deoarece s-ar aduce atingere altor principii de drept civil, respectiv principiul bunei-credinte a partilor contractante si principiul securitatii si stabilitatii raporturilor juridice civile.
P. aceste motive, intimații au solicitat respingerea apelului și au solicitat proba cu înscrisuri.
Apelanții P. C. M. S. și C. L. M. S. pentru S. Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor au depus răspuns la întâmpinare prin care au arătat următoarele:
Prin întampinare, paratii F. loan si F. V., sustin in mod gresit ca instanța de fond s-ar fi pronuntat asupra tuturor capetelor de cerere si ca solutia pronuntata s-ar fi dat în urma analizarii si aprecierii tuturor probelor administrate.
Paratii F. loan si F. V. nu combat in nici un fel nici un aspect din cele prezentate de reclamanti prin cererea de apel formulata in prezenta cauza.
Apreciază ca incorecte absolut toate sustinerile paratilor, sustineri care nu sunt probate prin vreun mijloc de proba admis de lege si care nu sunt in masura de a sustine in vreun fel temeinicia hotararii atacate.
Parații, în apel, nu au administrat nici un fel de probe.
Apelanții consideră că sustinerile paratilor sunt doar parerile proprii ale autorului intampinarii, pareri care sunt nefondate, nemotivate in fapt si in drept, netemeinice si nelegale. Ele nu vin sa completeze fondul care lipseste cu desavarsire din hotararea atacata.
Sustinerile paratilor contravin principiului "Universalității" prevazut de Constitutia Romaniei, la art. 15, alin. (2) care stipuleaza:
"Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile."
Potrivit acestui principiu, în drept, cererea formulata in cauza este motivata, fondata, temeinica și legala.
Atat vanzatorii cat si cumparatorii in cauza cunosteau foarte bine modul fraudulos prin care M. R. a obtinut titlul de proprietate, titlu care a fost anulat de o instanta dejudecata competenta.
Nici o lege nu permite însusirea unui bun in dauna avutului public. Este inadmisibil ca o instanta de judecata sa permita acordarea unor astfel de "facilitati" ara ca nimeni sa nu fie tras la raspundere.
Apelanții consideră că este inadmisibil și faptul de a lăsa ca legal un act nelegal.
Instanta de fond, prin hotararea atacata, permite ca o persoana (F. I.) sa dobandeasca prin frauda un teren obtinut prin frauda de catre M. R..
Față de acest ultim aspect, apelanții apreciază ca instanta de apel are obligatia legala de a modifica in tot hotararea atacata si sa dispuna rezolutiunea actelor, asa cum s-a solicitat prin cererea introductiva.
Avand in vedere atat motivele mai sus mentionate cât și principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis" apelanții au solicitat admiterea apelului și obligarea pârâților în solidar la plata tuturor cheltuielilor de judecata pe care le-au efectuat cu acest proces.
În drept, și-au întemeiat răspunsul la întâmpinare pe dispozițiile art. 237 alin. (2) pct. 3 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulate în cauză, reclamanții C. Locală Mogoșești S. pentru S. Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și P. C. Mogoșești, în contradictoriu cu pârâții M. R., F. I. și F. V., au solicitat desființarea prin rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1459/01.03.2004 la B.N.P. “I. M.&C. M. O.” din P., jud. Iași, a încheierii nr. 486/03.03.2004 a Judecătoriei Pașcai și a Cărții funciare nr. 161 a C. Mogoșești S.(nr. Cadastral 102) întrucât prin sentința civilă nr. 2143/06.11.2009(definitivă și irevocabilă) pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria P. a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/05.12.2003 emis pe numele pârâtei M. R., titlu în baza căruia s-au făcut vânzările care fac obiectul prezentului litigiu.
Rezoluțiunea contractului reprezintă un mijloc procedural prin care partea contractantă care și-a executat prestația asumată printr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu se poate adresa justiției pentru a solicita desființarea cu efect retroactiv a contractului respectiv, atunci când cealaltă parte contractantă nu și-a executat culpabil propria sa prestație.
Cauza rezoluțiunii, respectiv obligația neexecutată de către pârât, poate fi, de exemplu: nepredarea bunului vândut sau dat în schimb; neplata prețului vânzării; alte motive de rezoluțiune prevăzute de lege, cum ar fi existența unor vicii ascunse ale lucrului vândut, producerea evicțiunii parțiale (prin pierderea de către reclamantul cumpărător a unei fracțiuni materiale din bun sau a unei cote indivize din dreptul de proprietate asupra acestuia într-o acțiune în revendicare, în anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare sau de partajare a bunului vândut etc. . Rezoluțiunea poate fi pronunțată de instanța de judecată dacă una din părți nu și-a executat obligațiile sale; în principiu, neexecutarea trebuie să fie imputabilă debitorului obligației respective; dacă neexecutarea este consecința unor împrejurări neimputabile debitorului, se pune problema încetării contractului pentru imposibilitate fortuită de executare, deci se trece din domeniul răspunderii contractuale în domeniul riscurilor contractualei debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege; prin punerea în întârziere, creditorul dovedește refuzul de executare al debitorului.
Efectul esențial al hotărârii judecătorești prin care a fost pronunțată rezoluțiunea este desființarea retroactivă a contractului, părțile fiind repuse în situația anterioară încheierii contractului și obligate să-și restituie una alteia tot ceea ce și-au prestat în temeiul acestuia.
În speță, recurenții reclamanți nu au fost părți ale contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune se solicită, astfel încât nu ar fi avut calitatea de a solicita acest lucru.
De altfel, nici motivele invocate de ei în cererea de chemare în judecată și în cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de rezoluțiune a unui contract sinalagmatic.
Având în vedere faptul că reclamanții au solicitat desființarea contractului de vânzare cumpărare și a actelor subsecvente, ca urmare a constatării nulității titlului de proprietate care a stat la baza vânzării, în mod corect instanța de fond a analizat cauza și sub aceste aspect al nulității.
Ei au solicitat desființarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1459/01.03.2004 la BNP I. și C. din P., ca fiind un act subsecvent unui act anulat.
Dacă trebuie validate drepturile dobândite de la subachizitorul cu titlu oneros și de bună-credință de la un nondominus, cu atât mai mult trebuie ocrotite drepturile care provin de la un proprietar care, în momentul încheierii actului juridic civil la data de 01.03.2004 nu era titular aparent, ci abia 5 ani mai târziu, în noiembrie 2009, dreptul său real imobiliar a fost retroactiv desființat.
Dacă se are în vedere principiul bunei-credințe în ceea ce privește temeiul juridic al menținerii actelor de înstrăinare în cazul aparenței de drept, cu atât mai mult se va avea în veder acest principiu în cazurile în care în momentul încheierii actului vânzătorul era proprietar cu drepturi depline.
A nu accepta această fundamentare pe temeiul principiului bunei-credințe, completată cu validitatea aparenței în drept, înseamnă a ignora faptul că aparența a apărut atipic, ulterior încheierii actului și cu efect retroactiv.
Menținerea actelor de înstrăinare a lucrului altuia mai poate fi fundamentată și din perspectiva concepției dreptului civil cu privire la nulitatea actului juridic civil, prin completare și asociere cu principiul bunei-credințe. În asemenea cazuri se produce doar resoluto iure dantis, fără a se produce și resoluto ius accipientis, deoarece efectele față de dobânditorul cu titlu oneros sunt salvate de la desființare întrucât s-au născut pe temeiul principiului ocrotirii bunei-credințe și a unei realități care doar ulterior și retroactiv s-a transformat în simplă aparență de drept.
La încheierea contractului de vânzare cumpărare autentic a cărui nulitate se solicită, au fost întreprinse verificări și a fost atașat un certificat de sarcini de la fostul Birou de Carte Funciară unde nu erau înscrieri de nici un fel.
Astfel, analizând cauza sub toate aceste aspecte, acțiunea recurenților reclamanți apare ca fiind neîntemeiată.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul va respinge apelul formulat de C. Locală Mogoșești S. pentru S. dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și P. C. Mogoșești împotriva sentinței civile nr.2936/30.10.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o va păstra.
În baza dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, apelanții vor fi obligați să plătească intimaților F. I. și F. V. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de C. Locală Mogoșești S. pentru S. dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și P. C. Mogoșești împotriva sentinței civile nr.2936/30.10.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o păstrează.
Obligă pe apelanți să plătească intimaților F. I. și F. V. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată azi, 07.05.2014, conform art. 396 alin.2 Cod procedură civilă,iar soluția se va pune la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. I.F.L.
Readactat: A.C.
5 ex/Judecător de fond:B. V., Judecătoria P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 249/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 22-04-2014, Tribunalul IAŞI → |
|---|
