Contestaţie la executare. Decizia nr. 744/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 744/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Mai 2014
Președinte – M. M.
Judecător – M. D.
Judecător – A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 744
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M.. IAȘI împotriva sentinței civile nr._/29.07.2013 a Judecătoriei Iași, intimată D. G., având ca obiect contestație la executare disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.05.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.05.2014, când
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului civil de fata retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr._/29.07.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi a fost respinsa excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată prin întâmpinare. A fost admisa contestația formulată de contestatoarea D. G., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P.. A fost anulat titlul executoriu nr._ și somația de executare emise în dosarul execuțional nr. 22/_ /_ și executarea silită înseși.
Pentru a hotara astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
,,La data de 14.01.2013 AFP a M.. Iași, care a preluat de la CAS Iași atribuțiile de executare silită a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice, a emis în dosarul de executare nr. 22/_ /_ somația si titlul executoriu nr._, prin care retine in sarcina contestatoarei D. G. obligația de plată a sumei totale de 2131 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, dobânzi si penalități. Aceste sume erau datorate în temeiul art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, fiind calculate în baza Deciziei de impunere nr. 2918/31.05.2012, emisă de CAS Iași. Întrucât executarea silită a fost demarată înainte de data intrării în vigoare a Noului C.proc.civ., potrivit art. 24 din acest act normativ, prezenta contestație la executare se va judeca potrivit prevederilor Codului de Procedură civilă de la 1865.
Va fi respinsă excepția inadmisibilității contestației la executare întrucât, prin acțiunea cu care a rămas investită Judecătoria Iași în urma disjungerii în cadrul dosarului nr._, nu se atacă fondul actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere care, prin neachitarea în termen a obligațiilor fiscale pe care le constată ar fi devenit titlu executoriu, ci se invocă aspecte care ar fi împiedicat această decizie de impunere să capete valoarea de titlu executoriu. Or, aceste aspecte nu pot fi invocate pe calea acțiunii în contencios administrativ, ci pe calea contestației la executare.
Instanța învederează că, potrivit art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Potrivit alin. 2 al art. 141 din OG nr. 92/2003, titlul de creanta, in speta Decizia de impunere, devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si instiintare de plata de la data comunicarii acesteia.
Instanța constată că decizia de impunere nr. 2918/31.05.2012 nu a fost comunicată contestatorului potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 44 din Codul de procedura fiscala
,,(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului cãruia îi este destinat….
2) Actul administrativ fiscal se comunicã prin poștã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
(2^1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã prin modalitatea prevãzutã la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunicã utilizând cel puțin unul dintre urmãtoarele mijloace:
a) prin remiterea acestuia de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/ împuternicitului la sediul organului fiscal, dacã se asigurã primirea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal;
b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanțã, dacã se asigurã transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
(2^2) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1), aceasta se realizeazã prin publicitate.”
Prin urmare, se apelează la comunicarea prin publicitate doar în situația în care nu a fost posibil să se realizeze comunicarea prin poștă, cu confirmare de primire, sau prin mijloacele subsecvente menționate la art. 22 alin. 2 ind. 1 din OG nr. 92/2003. Decizia de impunere a fost comunicată contestatoarei prin poștă, în luna iunie 2012 la adresa ., . informațiile oferite de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date rezultă că, începând cu data de 14 iulie 2011 contestatoarea are un alt domiciliu. Această schimbare de domiciliu a fost adusă la cunoștința organelor statului, astfel că efectuarea comunicării la un domiciliul anterior, după un an de la schimbarea acestui domiciliu, nu reprezintă o comunicare valabilă. Nefiind valabilă comunicarea prin poștă, nu se poate considera că ea nu a putut fi realizată, pentru a se putea trece la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate (prin afișare la sediul intimatei, pe pagina de internet a acesteia și prin publicarea unui anunț privind această modalitate de comunicare în presă); este evident că afișarea la sediul intimatului și publicarea pe internet a anunțului colectiv privind emiterea deciziei de impunere nu sunt mijloace de comunicare care să asigure transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, în sensul art. 44 alin. 2 ind. 1 din OG nr. 92/2003, aceasta reprezentând o modalitate de comunicare ce se circumscrie noțiunii de comunicare prin publicitate.
Or, ca urmare a faptului că nu i s-a adus la cunoștință în mod legal contestatorului conținutul deciziei de impunere, acesta a fost privat de posibilitatea de a formula contestația administrativă la care face referire art. 205 din OG nr. 92/2003 și, eventual, de a ataca în fața instanței de contencios administrativ decizia dată în soluționarea acestei contestații. Contestatorul a invocat, în instanță, și faptul că decizia de impunere nu i-ar fi fost comunicată.
De asemenea, potrivit art. 45 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o datã ulterioarã menționatã în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Prin urmare, în lipsa unei legale comunicări, decizia de impunere nu putea deveni titlu executoriu.
De altfel, chiar în decizia de impunere se menționează că termenul de plată a creanței fiscale constată prin acest act se stabilește potrivit art. 111 alin. 2 din OG 92/2003, având în vedere ca moment de pornire data comunicării deciziei de impunere. Așadar, în lipsa unei legale comunicări nu se poate vorbi de începerea curgerii termenului de plată și, implicit, nici de expirarea acestuia, pentru ca titlul de creanță să devină titlu executoriu, potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța apreciază că titlul executoriu privindu-l pe contestator a fost nelegal emis, astfel încât urmează a admite contestația la executare și a dispune anularea titlului executoriu nr._ și a executării silite demarate în baza acestui titlu executoriu în dosarul de executare nr. 22/_ /_.”
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Directia Generala Regionala a Finantelor P. Iasi- Administratia Judeteana a Finantelor P. Iasi criticand-o pentru nelegalitate.
In motivare s-au aratat urmatoarele:
Pentru a admite contestația la executare formulată de către d-na D. G.instanța de fond a Judecătoriei Iași a a reținut faptul că instituția noastră nu a făcut dovada comunicării legale a actului administrativ fiscal.
Instituția a respectat întocmai dispozițiile legale ale art.44 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal a fost comunicat prin scrisoare recomandata dar contestatorul- intimat nu a fost gasit acasa. In aceste circumstante CAS Iasi a procedat la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal.
Pentru a proba fără echivoc acest aspect atașeaza alăturat copie certificată a confirmării de primire, semnată cu menționarea olografă a datei primirii.
II. Pe fondul cauzei se arata ca potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor
Subliniaza faptul că marea majoritate a persoanelor care desfășoară activități independente își îndeplinesc toate obligațiile corelative care decurg din autorizarea unei astfel de activități.
Solicita sa se aiba în vedere următoarele aspecte:
• În cadrul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, legiuitorul a instituit în sarcina oricărei persoane care desfășoară activități independente obligația expresă și absolută de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate, precum și achitarea trimestrială contribuției datorate în baza acestor declarații (art. 257 alin. 2 coroborat cu alin. 5 din Lege).
• Totodată, în cadrul aceluiași text normativ, legiuitorul a prevăzut faptul că în cazul neachitării integrale și la termen a contribuțiilor datorate fondului casele de asigurări prin organele proprii urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere (art. 261 din Lege).
Potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-si declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau in primul rand contestatorului.
Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata integrală în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 anicalculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Având în vedere cele arătate, solicită admiterea recursului si modificarea în tot a sentinței civile atacate.
Intimata nu a depus intampinare.
Cu ocazia judecarii recursului nu au fost administrate probe suplimentare.
Analizand cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si a prevederilor legale incidente in cauza tribunalul retine urmatoarele:
La data de 31.05.2012 Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis pe numele intimatei-contestatoare decizia de impunere nr.2918 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru 2007. 2008.
Din cuprinsul acestei decizii rezultă că intimata datorează suma totală de 2131 lei, cu titlu de contribuție, dobânzi și penalități de întârziere.
În baza deciziei de impunere a fost emis titlu executoriu nr._/14.01.2013 și somația din 14.01.2013, acte contestate în cadrul contestației la executare ce formează obiectul prezentului recurs.
Tribunalul reține că potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Așa cum a arătat și prima instanța prin dispozițiile art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, alin. 2 al aceluiași articol stabilind modalitățile de comunicare ale actul administrativ fiscal .
Pentru a face dovada comunicarii deciziei de impunere, recurenta a depus confirmarea de primire din care rezulta ca s-a realizat comunicarea la data de 06.10.2011. De pe confirmarea de primire rezulta ca s-a realizat comunicarea la adresa din Iasi, ., ., . dar pentru ca destinatarul nu a fost gasit acasa s-a dispus restituirea. Din verificarea confirmarii de primire tribunalul retine ca adresa la care a fost comunicat catre contestatoare titlul de creanta este gresita deoarece din relatiile de la SEIP rezulta ca aceasta din data de 14.07.2011 locuieste In Iasi, .. 12, . conditii, comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost realizata cu respectarea dispozitiilor legale ceea ce echivaleaza cu o lipsa a comunicarii motiv pentru care tribunalul retine ca in cauza titlul de creanta reprezentat de decizia de impunere nr.2918 nu a devenit titlul executoriu si deci titlul executoriu emis nu este valabil, executarea silită fiind nulă.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, Tribunalul, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/29.07.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.D. A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 17.06.2014
Jud. fond. P. Ș. A.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 22-04-2014, Tribunalul IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 768/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
