Revendicare imobiliară. Decizia nr. 259/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-01-2012 în dosarul nr. 259/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – L. O.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 259/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de către B. E. împotriva sentinței civile nr._/08.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații D. T. M., . G. S., C. L. Al C. H., C. L. Al C. H., având ca obiect revendicare imobiliară obligația de a face/autorizarea executării obligației de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. încheierea de ședință din 2.03.2011 instanța a dispus citarea în calitate de intervenient a Consiliului L. . C. H. prin P. în calitate de intervenient în interes alăturat.
Instanța având în vedere faptul că, suprafața revendicată de către reclamantă este de 500 mp, iar Primăria C. H. recunoaște faptul că pârâtul D. T. deține suprafața de teren pentru C. L. al C. H., în temeiul dispozițiilor art. 66 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dacă cel arătat ca titular recunoaște susținerile pârâtului și reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din judecată, a interpelat reclamanta, prin mandatar avocat, cu privire la scoaterea din proces a pârâtului D. T. M. și introducerea în cauză a Consiliului L. al C. H., în calitate de pârât.
Mandatar avocat T., pentru reclamantă, a aratat că nu este de acord cu scoaterea din proces a pârâtului și introducerea în cauză, în această calitate, a Consiliului L. al comunei H..
Instanța, față de poziția procesuală a reclamantei, prin reprezentant convențional, urmează a dispus introducerea Consiliului L. al comunei H., în calitate de intervenient forțat, hotărârea ce se va pronunța urmând a-i fi opozabilă.
P. sentința civilă nr._/8.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. T. M., invocată prin întâmpinare, în ceea ce privește suprafața de teren de 500 mp deținută de către pârât pentru intervenientul forțat C. L. AL C. H. (JUD. IAȘI), teren identificat și delimitat de punctele 1a, 1002, 1001, 2a, 1000, 3a,4a, 5a, 6a, 7a, 8a, 9a, 10a, 1003,1a în schița anexă nr. 4 suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R..
A respins excepția lipsei de interes al capătului de cerere privitor la ridicarea gardului, excepție invocată prin întâmpinare.
A respins, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, capătul de cerere privitor la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de teren de 500 mp, deținută de către pârât pentru intervenientul forțat C. L. H. (JUD. IAȘI), teren identificat și delimitat de punctele 1a, 1002, 1001, 2a, 1000, 3a,4a, 5a, 6a, 7a, 8a, 9a, 10a, 1003,1a în schița anexă nr. 4 suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R..
A admis în parte acțiunea promovată de către reclamanta B. E., în contradictoriu cu pârâtul D. T. M., și intervenientul forțat C. L. AL C. H..
A obligat pe pârâtul D. T. M. să îi lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 13 mp, situat în intravilanul satului H., ., teren identificat și delimitat de punctele 25, 1001, 1002, 25 în schița anexă nr. 4 la suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R., precum și imobilul teren în suprafață de 108 mp, situat în intravilanul satului H., ., teren identificat și delimitat de punctele 23,1003, 10a, 9a, 8a, 7a, 6a, 5a, 4a, 3a, 1000, 41, 40, 37, 36, 33, 32, 10, 23 în aceeași schiță anexă.
A obligat pe pârâtul D. T. M. să ridice, pe cheltuiala sa, gardul edificat pe terenul proprietatea reclamantei, gard marcat cu culoare roșie pe schița anexă nr. 4 la suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R..
A obligat pe pârâtul D. T. M. să îi plătească reclamantei 1598,24 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 14 aprilie 2011 sub nr._, reclamanta B. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul D. T. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să îi lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului cu suprafața aproximativ de 500 mp, situat în intravilanul satului H. din județul Iași, în tarlaua 76/3, . asemenea, s-a solicitat și obligarea pârâtului să ridice de pe terenul reclamantei gardul pe care l-a amplasat fără drept sau să fie autorizat reclamantul să ridice acest gard, pe cheltuiala pârâtului, în cazul refuzului acestuia de a respecta obligația de mutare, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea acțiunii.
În motivarea cererii, s-a arătat că, în fapt, prin titlul de proprietate nr._ din 9 iulie 2001, i-a fost reconstituit pe numele mamei reclamantei dreptul de proprietate asupra unui teren cu suprafața totală de 1,95 ha, situat în localitatea H., intravilan și extravilan. S-a susținut că în acest titlu de proprietate este inclus și terenul arabil situat în tarlaua 76/3, . extravilanul localității, conform situației juridice a terenului de la data validării dreptului de restituire. S-a mai afirmat că prin sentința civilă nr._ din 6 noiembrie 2007 a Judecătoriei Iași, reclamanta a devenit proprietar exclusiv asupra suprafeței de 1166 mp, situată în intravilanul loc. H., iar în anul 2010 reclamanta a constatat că circa 500 mp din terenul anterior menționat e ocupat de pârât, care a construit un gard pentru împrejmuirea suprafeței stăpânite, începând chiar construirea unei case pe acel teren.
În drept, au fost invocate prevederile art. 480, ale art. 481 și ale art. 1076 din Codul civil.
Legal citat, pârâtul D. T. M. a formulat întâmpinare (filele 24-27), invocând pe cale de excepție lipsa sa de calitate procesuală pasivă și lipsa de interes în ceea ce privește al doilea capăt de cerere, solicitând, pe fond, respingerea acțiunii. A susținut că deține terenul de 500 mp situat în intravilanul comunei H., tarlaua 76, ./2, nr. cadastral 1849, întrucât i-a fost atribuit în folosință conform Legii nr. 15/2003, în baza Hotărârii nr. 43 din 19 octombrie 2006 și a Hotărârii nr. 19 din 20 martie 2008 ale Consiliului L. al C. H.. În ceea ce privește gardul, a susținut că acesta a fost amplasat pe terenul ce i-a fost atribuit în folosință, nu pe proprietatea reclamantei.
La data de 21 ianuarie 2011, prin Serviciul Registratură, C. L. AL C. H. a formulat cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului, solicitând respingerea acțiunii reclamantei. S-a precizat că terenul revendicat de către reclamantă este proprietatea privată c C. H. și că, în temeiul Legii nr. 15/2003, prin Hotărârea nr. 43 din 19 octombrie 2006 și Hotărârea nr. 19 din 20 martie ale Consiliului L. al C. H., jud. Iași, a fost atribuită spre folosință pârâtului D. T. M. în vederea construirii unei locuințe proprietate personală; dreptul de folosință a fost intabulat în Partea III a Cărții funciare nr._ a comunei H..
P. precizările scrise depuse în ședința publică din 26 ianuarie 2011, reclamanta B. E. și-a modificat câtimea obiectului acțiunii, înțelegând să solicite obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu suprafață de cca 599 mp, situat în intravilanul satului H. don Iași, delimitat de punctele 25,C, D, 37, 36, 33, 32, 10, 23, 24, 25 în schițele anexă nr. 1 și 2 din raportul de expertiză R. D..
Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 9 iulie 2001, COMISIA JUDEȚEANĂ IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a emis titlul de proprietate nr._ prin care a reconstituit pe numele lui C. D. C. dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1 ha și 9500 mp, situată pe teritoriul satului H., ..
P. sentința civilă nr._ din 6 noiembrie 2007, modificată în parte și irevocabilă prin decizia nr. 416 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Iași, Judecătoria Iași a constatat deschisă succesiunea defunctei C. D. C. și a dispus partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei menționate. În acest context, B. E. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren identificat prin raportul de expertiză judiciară topo-cadastrală efectuat în cauză de către domnul expert D. R. (Anexa 2 la raport, culoare albastră, delimitat prin punctele 1b, 2b, 3b, 4b, 5b, 6b, 1 b); terenul menționat include și terenul arabil situat în tarlaua 76/3, . intravilanul satului H., ..
P. Hotărârile nr. 43 din 19 octombrie 2006 și Hotărârea nr. 19 din 20 martie 2008, C. L. AL C. H. a atribuit spre folosință pârâtului D. T. M. suprafața de teren de 500 mp situat în tarlaua 76, . din intravilanul satului H., .; această suprafață de teren a fost identificată de raportul suplimentar de expertiză tehnică judiciară depus de către domnul expert R. la dosarul cauzei în 30 mai 2011și este delimitat de punctele 1a, 1002, 1001,2a, 1000, 3a, 4a, 5a, 6a, 7a, 8a, 9a, 10a, 1003, 1a (culoare verde).
Pârâtul D. T. M. ocupă în fapt terenul în suprafață de 605 mp în satul H., . punctele 23,1003, 24, 1002, 25, 1001, 41, 40, 37, 36, 33, 32, 10, 23 prin raportul suplimentar de expertiză tehnică judiciară depus de către domnul expert R. la dosarul cauzei în 30 mai 2011. Terenul de 605 mp este împrejmuit de un gard, edificat de către pârât.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară topometrică efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R. și suplimentul la acest raport de expertiză, rezultă că suprafața de teren revendicată de către reclamantă prin prezenta acțiune este ocupată în întregime de către pârât.
În ceea ce privește titlul cu care pârâtul D. T. M. ocupă cei 605 mp, același supliment la raportul de expertiză indică că 500 mp sunt ocupați de către pârât pentru C. L. AL C. H. (teren identificat și delimitat de punctele 1a, 1002, 1001, 2a, 1000, 3a,4a, 5a, 6a, 7a, 8a, 9a, 10a, 1003,1a în schița anexă nr. 4 suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R.), iar 121 mp sunt ocupați fără titlu (imobilul teren în suprafață de 13 mp, situat în intravilanul satului H., ., teren identificat și delimitat de punctele 25, 1001, 1002, 25 în schița anexă nr. 4 la suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R., precum și imobilul teren în suprafață de 108 mp, situat în intravilanul satului H., ., teren identificat și delimitat de punctele 23,1003, 10a, 9a, 8a, 7a, 6a, 5a, 4a, 3a, 1000, 41, 40, 37, 36, 33, 32, 10, 23 în aceeași schiță anexă).
În drept, instanța reține că acțiunea în revendicare imobiliară este o acțiune reală, petitorie, prin care proprietarul unui bun imobil ce a pierdut posesia acestuia solicită restituirea bunului de la posesorul neproprietar.
În materia probei dreptului de proprietate, este aplicabilă regula generală statuată de art. 1169 din Codul civil, conform căreia cel ce face o propunere în fața judecății, trebuie să o dovedească. P. urmare, în prezenta acțiune, reclamanta trebuie să dovedească că este proprietarul bunului revendicat, ocupat pe nedrept de către pârât.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. T. M., excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța a apreciat a fi întemeiată în parte, urmând a o admite în parte, pentru considerentele ce succed.
Instanța a notat că în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară, calitatea procesuală pasivă aparține posesorului neproprietar, adică persoanei care exercită posesia asupra imobilului revendicat, fără a justifica un drept de proprietate asupra lui.
Conform prevederilor art. 64 din Codul de procedură civilă, pârâtul care deține un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.
Din probele administrate în prezenta cauză rezultă că, din terenul revendicat de către reclamantă, 500 mp este deținută de către pârât pentru intervenientul forțat C. L. AL C. H. (JUD. IAȘI) (teren identificat și delimitat de punctele 1a, 1002, 1001, 2a, 1000, 3a,4a, 5a, 6a, 7a, 8a, 9a, 10a, 1003,1a în schița anexă nr. 4 suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R.). Cum reclamanta și-a îndreptat acțiunea împotriva pârâtului, care este doar un detentor precar al terenului anterior indicat, deținând bunul pentru C. L. AL C. H. (JUD. IAȘI), iar reclamanta a refuzat expres substituția permisă de art. 66 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. T. M., invocată prin întâmpinare, în ceea ce privește suprafața de teren de 500 mp deținută de către pârât pentru intervenientul forțat C. L. AL C. H. (JUD. IAȘI), teren identificat și delimitat de punctele 1a, 1002, 1001, 2a, 1000, 3a,4a, 5a, 6a, 7a, 8a, 9a, 10a, 1003,1a în schița anexă nr. 4 suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R..
Pe cale de consecință, instanța a respins, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, capătul de cerere privitor la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de teren de 500 mp, deținută de către pârât pentru intervenientul forțat C. L. H. (JUD. IAȘI), teren identificat și delimitat de punctele 1a, 1002, 1001, 2a, 1000, 3a,4a, 5a, 6a, 7a, 8a, 9a, 10a, 1003,1a în schița anexă nr. 4 suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R..
Probele administrate în prezenta cauză au dovedit însă că, pe lângă suprafața de teren deținută de către pârât pentru, el mai ocupă, din terenul proprietatea reclamantei, următoarele suprafețe de teren: 13 mp, situat în intravilanul satului H., ., teren identificat și delimitat de punctele 25, 1001, 1002, 25 în schița anexă nr. 4 la suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R.; 108 mp, situat în intravilanul satului H., ., teren identificat și delimitat de punctele 23,1003, 10a, 9a, 8a, 7a, 6a, 5a, 4a, 3a, 1000, 41, 40, 37, 36, 33, 32, 10, 23 în aceeași schiță anexă.
Cum pârâtul nu a probat existența unui titlu legitim care să justifice ocuparea în fapt a suprafețelor de teren descrise în alineatul precedent, iar reclamanta B. E. a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestor suprafețe, având în vedere că dreptul de proprietate conferă titularului toate atributele acestuia, inclusiv folosința bunului, instanța a admis în parte capătul de cerere privitor la revendicare și a obligat pe pârâtul D. T. M. să îi lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 13 mp, situat în intravilanul satului H., ., teren identificat și delimitat de punctele 25, 1001, 1002, 25 în schița anexă nr. 4 la suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R., precum și imobilul teren în suprafață de 108 mp, situat în intravilanul satului H., ., teren identificat și delimitat de punctele 23,1003, 10a, 9a, 8a, 7a, 6a, 5a, 4a, 3a, 1000, 41, 40, 37, 36, 33, 32, 10, 23 în aceeași schiță anexă.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, instanța, înainte de a/l analiza pe fond, a soluționat excepția lipsei de interes a acestuia, excepție de fond, absolută și peremptorie, ce a fost invocată prin întâmpinare. În acest sens, instanța a notat că interesul, condiție de fond esențială pentru promovarea oricărei acțiuni civile în justiție, reprezintă folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, putând fi material sau moral. Interesul trebuie să fie în toate cazurile născut și actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune. Or, ridicarea unui gard ce delimitează terenul proprietatea reclamantei și care o împiedică pe ea să folosească acest teren, asigurând folosința acestuia exclusiv pârâtului, care nu are nici un drept de proprietate asupra terenului delimitat de gard, prezintă în mod evident un interes material, născut și actual al reclamantei.
Instanța a notat că probele administrate în cauză au admis că pe terenul proprietatea reclamantei, este edificat un gard, marcat cu culoare roșie pe schița anexă nr. 4 la suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R.. Pârâtul a admis că este cel care a edificat acest gard.
Conform art. 494 Cod civil, cum pârâtul a ridicat un gard pe terenul proprietatea reclamantei B. E., fără acordul acesteia, el nu poate fi calificat decât ca și constructor de rea credință, motiv pentru care instanța a obligat pe pârâtul D. T. M. să ridice, pe cheltuiala sa, gardul edificat pe terenul proprietatea reclamantei, gard marcat cu culoare roșie pe schița anexă nr. 4 la suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. R..
În ceea ce privește cererea reclamantei B. E. de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, reținând parțial culpa procesuală a pârâtului în declanșarea și derularea prezentului litigiu civil, va face aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, dat fiind faptul că în prezenta acțiune reclamanta a dovedit efectuarea, pentru capătul de cerere admis, unor cheltuieli de judecată de 1598,24 lei (taxă judiciară de timbru, onorariu expert topo, onorariu avocat), instanța a obligat pe pârâtul D. T. M. să îi plătească reclamantei această sumă.
Împotriva acestei sentințe și a încheieri de ședință din 2.03.2011 a declarat recurs B. E..
Recurenta a susținut că deși pârâtul intimat a recunoscut că ocupă terenul, instanța de fond a considerat că nu are calitate procesuală pasivă apreciind că acesta deține terenul pentru C. L. al C. H. ce nu a fost introdus în proces deși a fost interpelată la termenul din 2.03.2011.
Recurenta a arătat că intimatul nu a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului iar instanța de fond nu o putea soluționa din oficiu. Consideră recurenta că au fost astfel încălcate dispozițiile art. 64 – 66 Cod procedură civilă iar introducerea în cauză a Consiliului L. H. în această calitate este ilegală.
Pe fond, recurentul arată că din probe nu a rezultat că terenul ar aparține Consiliului L. H. și nici că ar fi făcut obiectul hotărârii 19/2008.
A solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei în rejudecare.
Legal citat intimatul D. T. M. a depus întâmpinare.
Intimatul a susținut că terenul ce i-a fost dat în folosință nu se suprapune cu cel al recurentei. A invocat intimatul art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă și art. 64 Cod procedură civilă și a arătat că a declarat expres că deține terenul fiindu-i atribuit în folosință conform Hotărârii 43/2006 și 19/2008 a Consiliului L. H..
Intimatul consideră că instanța de fond a stabilit corect poziția procesuală a sa cât și a intervenientului.
Intimatul a mai arătat că din probe rezultă că terenul aparține Consiliului L. al C. H. iar hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința și încheierea atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
La fila 86 dosar fond a fost depusă cererea de intervenție în interes alăturat formulată de . L. al C. H., denumită în mod clar „Cerere de intervenție în interes alăturat” și întemeiată pe dispozițiile art. 49 – 56 Cod procedură civilă.
Instanța a solicitat ca intervenientul să precizeze expres dacă recunoaște susținerile pârâtului. Aspectul a fost confirmat prin adresele depuse la filele 112 – 113 dosar fond.
La termenul din 2.03.2011, instanța, având în vedere dispozițiile art. 66 Cod procedură civilă, a interpelat reclamanta care a declarat că nu este de acord cu introducerea în cauză a Consiliului L. al C. H., pârât în cauză fiind doar D. T. M..
Instanța a dispus introducerea în cauză a Consiliului L. al C. H., în calitate de intervenient forțat, urmând ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Pe conceptul încheierilor ulterioare a fost trecută . de intervenient în numele altei persoane și intervenient forțat – C. L. al C. H..
Conform art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, trebuie să stăruie în solicitarea de lămuriri și administrarea de probe.
Nu poate însă încălca principiul disponibilității care presupune că reclamantul stabilește cadrul procesual.
Instanța nu poate da o altă calificare unei cereri formulată de o parte decât cea indicată mai ales când s-a indicat temeiul juridic cum este cazul cereri de intervenție formulată de . L. H..
Mai mult, nu poate califica întâmpinarea depusă de pârât ca o cerere de arătare a titularului dreptului, fără a solicita precizări din partea acestuia.
De altfel, nici în recurs, intimatul nu susține această poziție procesuală, expres ci, în întâmpinare, face aprecieri cu privire la hotărârea instanței de fond care îi este favorabilă.
Apreciem astfel că sunt întemeiate susținerile recurentei în sensul în care instanța a atribuit pârâtului, . L. al C. H. anumite poziții procesuale diferite de cele susținute.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 64 Cod procedură civilă și a constatat că o parte din suprafața de teren în litigiu este deținută de pârâtul D. T. M. – detentor precar – pentru C. L. al C. H..
De reținut că părțile au susținut că pârâtul deține terenul în baza faptului că i-a fost atribuit în folosință de C. L. H., cu alte cuvinte deține terenul pentru sine nu pentru altul și nici în numele altuia astfel cum dispune art. 64 Cod procedură civilă.
Este adevărat că practica judiciară a propus ca în cazul în care reclamanta nu este de acord a se judeca, cu terțul indicat ca proprietar, acțiunea să poată fi respinsă ca greșit îndreptată. În cazul acțiunii în revendicare însă pârâtul este deținătorul terenului adică cel ce ocupă terenul pretins de reclamantă iar instanța trebuie să compare cele două titluri. Atât timp cât a reținut din probele administrate că pârâtul ocupă terenul, instanța era obligată a soluționa acțiunea în revendicare pe fond, calitatea procesuală a pârâtului fiind argumentată de stăpânirea de către acesta a terenului.
De altfel, introducerea în cauză a Consiliului L. H. și a C. H. pentru ca hotărârea să fie opozabilă (fila 115 verso dosar fond) este lipsită de finalitate juridică în condițiile în care acțiunea este respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, astfel cum a hotărât prima instanță.
Constatăm astfel întemeiat și acest motiv de recurs.
În raport de acest considerente, va fi admis recursul și conform art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă va casa în totalitate hotărârea primei instanțe și încheierea din 2.03.2011 pentru a asigura judecarea unitară a cauzei și va înainta dosarul instanței întâi învestită pentru judecarea pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta B. E. împotriva sentinței civile nr._/8.06.2011 și a încheierii de ședință din 2.03.2011 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care le casează.
Trimite spre rejudecare cauza aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțate în ședință publică, azi, 27.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D.I. D.C. L.O. GREFIER,
I.G.
Red: D.C.
H.C./ex.2
04.04.2012
Judecător fond: A. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 236/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 351/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
