Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1382/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1382/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-06-2012 în dosarul nr. 1382/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Iunie 2012
Președinte – M. A.
Judecător – A. S.
Judecător – O. L.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1382/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent Z. F. și pe intimat P. V., intimat M. M., intimat . SRL, intimat P. M., intimat M. M. -C., intimat . SRL - P. DE L., intimat . SRL - P. A.. J. NITESCU D. N., având ca obiect rezoluțiune contract repunere în situația anterioară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23. 05. 2012.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitate părților, de a se înainta concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de 30. 05. 2012, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de fata:
P. sentința civila nr._ din 01.06.2011 pronunțată de către Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Z. F..
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții P. V. și P. M., în contradictoriu cu pârâtul Z. F..
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare pentru un autovehicul folosit încheiat de reclamantul P. V. cu pârâtul la data de 12.05.2009 și repunerea părților în situația anterioară.
Obligă pe pârât să plătească reclamanților suma de 2665,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea (acțiunea) formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții M. M. cu domiciliul în Iași, ., .. A, . SRL prin administrator judiciar N. D. V. cu sediul în Iași, ., ., .”.
Pentru a pronunța aceasta sentința, prima instanța a reținut că:
„P. acțiunea civilă, legal timbrată, înregistrată la instanță sub nr._/ 21.04.2010, reclamanții P. V. și P. M. au chemat în judecată pe pârâții Z. F., M. M. și . SRL solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect înstrăinarea autovehiculului marca Ford Focus având numărul de înmatriculare_ având prețul de 35.326 lei și repunerea părților în situația anterioară. În subsidiar, în cazul în care, în urma expertizei de specialitate instanța va constata că viciile invocate sunt de mică importanță și nu fac improprie folosirea bunului, obligarea vânzătorului la reducerea prețului vânzării proporțional cu reducerea valorii lucrului datorat viciilor invocat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții arată că la data de 12.05.2009 au achiziționat de la pârâtul Z. F. autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare_ pentru suma de 35.326 lei, tranzacție care s-a realizat prin intermedierea creată între el și vânzător de reprezentant al . SRL, căruia i-a achitat un comision fără a-i elibera vreo chitanță.
Precizează că nefiind de specialitate a vizionat format autoturismul și a încheiat contractul de vânzare cumpărare prin achitarea prețului real de_ lei în integralitate și că a fost asigurat că mijlocul de transport are a vechime de cel puțin un an, iar după definitivarea actelor a mers la un service autorizat pentru a-i confirma garanțiile, însă i s-a comunicat că acesta prezintă mult defecțiuni de mecanică ce nu puteau fi observat decât la un control de specialitate și că acesta s-ar fi răsturnat într-un accident rutier, astfel că a primit un deviz estimativ de 3859 E la care trebuia adăugată și manopera.
Menționează că pe lângă defecțiunile tehnice constatate și agravate în timp, care fac improprii funcționării autovehiculului și mai ales nesigur pentru viața pasagerilor săi, datorită variațiilor de temperatură au ieșit la iveală și defecțiuni la caroserie, ce fuseseră ascunse prin chituire și vopsire, care actualmente se scorojesc.
În drept a invocat art. 112 C.p.c. și art. 1352 Cod civil.
Pârâtul Z. F. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiuni întrucât acțiunea a fost promovată cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 5 din Decretul 167/ 1958 raportat la viciile ascunse ale autoturismului și a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamantul a verificat mijlocul de transport înainte de semnarea contractului, iar cu ocazia verificării de către R.A.R în data de 14.05.2009 s-a constatat condiția bună și funcționalitatea autoturismului, astfel că sunt indicii clare că defecțiunile au apărut ulterior transmiterii bunului.
Totodată, a solicitat și cheltuieli de judecată.
Pârâții M. M. și . SRL nu și-au precizat poziția procesuală deși au fost legal citați.
Excepția invocată a fost unită cu fondul la termenul din 29.09.2010, când s-au discutat și probele solicitate, instanța admițând proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul, proba cu o expertiză tehnică auto.
Asupra excepției invocate și din analiza probelor administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul a întocmit cu pârâtul Z. F. contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, datat 12.05.2009 prin care pârâtul l-a vândut cu suma de 35.326 lei autovehiculul marca Ford Focus cu număr de înmatriculare_ .
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul G. G. și necontestat de nici una dintre părți, autoturismul ce a format obiectul tranzacției a fost implicat în două evenimente rutier la datele de 8 aprilie 2008 și 11 decembrie 2008 iar defecțiunile constatate la unitatea service și existente și la data expertizării nu puteau fi realizate de orice conducător auto, fără înregistrarea accidentului la Poliția rutieră.
Autoturismul a fost fabricat în anul 2008, iar prima înmatriculare s-a realizat la 07.08.2007 la Inspectoratul de Poliție D.R.P.C.I.V București de către proprietarul Real Hypermarket Romania SRL cu numărul de înmatriculare_ iar la data de 28.04.2009 a fost înregistrat de pârâtul Z. F. la Inspectoratul de Poliție al S.R.P.C.I.V Iași, fiind proprietar doar de 20 de zile, până la data de 18.05.2009.
Proprietarul inițial a vândut autoturismul cumpărătorului . cu factura nr._/ 16.02.2009 cu prețul de 4297,50 lei, care are ca obiect de activitate dezmembrări, iar pârâtul Z. F. l-a cumpărat cu factura nr._/18.03.2009 cu suma de 6000 lei și l-a „cosmetizat” percepând ulterior prețul de 35.326 lei.
Valoarea actuală a autoturismului est de 1970,7 Euro și necesită cheltuieli de_,97 lei pentru a fi readus în stare normală de funcționare potrivit concluziilor raportului de expertiză, iar defectele constatate de expert nu sunt vicii ascunse de fabricație, ci vicii escamotate în urma unor evenimente rutiere ulterioare importării și vânzării bunului.
Pentru viciile ascunse cu viclenie, termenul de prescripție pentru promovarea acțiunii est conform art. 5 din Decretul 167/1958 de 3 ani și începe să curgă de la data descoperirii viciilor, sau de cel mai târziu de un an de la data predării bunului.
Bunul s-a predat la data de 12.05.2009, viciile ascunse au fost descoperite la data de 25.05.2009, iar acțiunea a fost promovată la data de 21.04.2010 excepția prescripției dreptului la acțiune fiind neîntemeiată și urmând a fi respinsă.
Instanța va admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Z. F. și în temeiul art. 1020 Cod civil, art. 1352 cod civil va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, reținând că acesta în mod voit a ascuns reclamantului situația reală a autoturismului producându-i prejudiciul egal cel puțin primită ca și preț.
În temeiul art. 274 C.p.c. va obliga pe pârât să plătească reclamanților suma de 2665,40 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul M. M. ar avea calitatea de dealer auto, acesta fiind doar administrator al . SRL, societate aflată în insolvență și că acesta ar fi dat asigurări reclamantului cu privire la caracteristicile tehnice și de calitate ale autoturismului, astfel că va fi respinsă acțiunea în contradictoriu cu acesta și cu firma la care a avut calitatea de administrator, instanța reținând că reclamantul și-a asumat un risc recurgând la această persoană, risc pe care îl putea evita dacă testa mijlocul de transport la o societate service specializată”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Z. F., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Susține recurentul ca prima instanța în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Astfel susține recurentul că acțiunile redhibitorii sau estimatorii pot fi intentate într-un termen de 6 luni, iar dacă viciile au fost ascunse cu viclenie în termenul general de prescripție.
Din probatoriul administrat în fața instanței de fond nu rezultă că pârâtul a fost de rea-credință și că viciile au fost ascunse cu viclenie.
Cu privire la fondul cauzei, susține recurentul că nu s-au dovedit care sunt viciile ascunse ale autoturismului care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
Mai mult, autoturismul a fost suspus unor verificări de către RAR în vederea înmatriculării,iar în urma acestor verificări a rezultat că acesta este propriu întrebuințării la care este destinat după natura sa.
Faptul că expertul reține că autoturismul a fost cosmetizat consideră recurentul că nu este de natură să conducă la concluzia că ar avea anumite vicii care au fost ascunse prin mijloace viclene.
Arată recurentul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune.
În drept a invocat dispozițiile art.304 indice 1, art.304 pct.7-9 Cod procedura civilă.
Intimații P. V. și P. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Atât soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune prin respingerea ei, cât și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată sunt corecte și temeinice și în concordanță cu probatoriul administrat la fond.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând cererea de recurs formulată de pârâtul Z. F., prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat pentru următoarele motive:
P. cererea de chemare in judecata reclamanții P. V. și P. M. au solicitat instanței pentru ca in contradictoriu cu pârâții să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect înstrăinarea autovehiculului marca Ford Focus, sau, în subsidiar reducerea prețului vânzării proporțional cu reducerea valorii lucrului datorat viciilor invocate.
Reclamanții au arătat că au cumpărat la data de 12.05.2009 autoturismul marca Ford Focus pentru suma de_ lei.
Ulterior, aceștia au supus autoturismul unei verificări în cadrul unui service autorizat în urma căreia li s-a adus la cunoștință faptul că acesta are mai multe defecțiuni de mecanică, care nu puteau fi observate decât la un control de specialitate.
În drept au invocat dispozițiile art.1352 Cod civil.
Obligația de garanție a vânzătorului pentru vicii este condiționată de existența a trei elemente, care trebuie dovedite de cumpărător:
1.viciile trebuie să fie ascunse, adică să nu poată fi descoperite la prima vedere sau printr-o verificare atentă a bunului și despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă.
Nu poate fi antrenată răspunderea vânzătorului autoturismului și deci nu este justificată desființarea convenției în cazul existenței unor vicii care nu au fost constatate de cumpărător, datorită lipsei de informare, de experiență sau nepricepere, deoarece, atunci când cunoașterea calităților sau defecțiunilor unui bun reclamă o anume pregătire, cumpărătorul este în culpă dacă nu apelează la o persoană calificată, în măsură să depisteze caracteristicile lucrului respectiv, cu ocazia verificării acestuia.
În cazul în care cumpărătorul nu apelează la o persoană de specialitate înseamnă că își asumă riscul.
În primul rând, chiar cumpărătorii recunosc în cuprinsul cererii de chemare în judecată că au dus autoturismul achiziționat într-un service autorizat pentru a fi verificat după încheierea contractului. Ori, tocmai pentru a preîntâmpina situațiile de acest gen, aceștia dând dovadă de diligență maximă trebuiau să procedeze în această manieră înainte de încheierea contractului, mai ales că nu s-a probat și nici nu s-a invocat că vânzătorul s-ar fi opus unui asemenea demers.
Chiar expertul în concluziile sale precizează că aceste vicii escamotate nu puteau fi identificate de un neprofesionist, identificarea lor putându-se realiza doar într-o unitate service, dotată cu aparatură profesionistă. Faptul că expertul reține că autoturismul a fost cosmetizat nu este de natură a conduce la concluzia că acesta avea anume vicii, care au fost ascunse prin mijloace viclene.
În considerarea celor expuse mai sus tribunalul conchide că în speța de față, cumpărătorii nu au dat dovadă de maximă diligență, nu au apelat la serviciile unui specialist pentru a verifica bunul înainte de achiziționarea lui, asumându-și astfel riscul și prin urmare nu poate fi antrenată răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.
În situația în care se reține că nu poate fi antrenată răspunderea vânzătorului, este de prisos a fi examinate îndeplinirea celorlalte două condiții respectiv ca viciul sau viciile să fi existat în momentul încheierii contractului și cea potrivit căreia viciul trebuie să fie grav, adică să facă bunul vândut impropriu folosirii lui conform destinației sale sau să îi diminueze valoarea de întrebuințare, așa încât, dacă cumpărătorul ar fi cunoscut viciul nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai mic întrucât acestea trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre acestea atrage imposibilitatea angajării obligației de garanție a vânzătorului pentru vicii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, prima instanță a făcut o aplicare și interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art.5 din Decretul nr.167/1958 constatând că în speță nu operează această excepție.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul și a modifica in parte sentința recurata in sensul admiterii acțiunii.
Văzând si dispozițiile art.274 Cod procedura civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de pârâtul Z. F., contra sentinței civile nr. 10.549/1.06. 2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții P. V. și P. M. în contradictoriu cu pârâtul Z. F..
Obligă reclamanții P. V. și P. M. să plătească pârâtului Z. F. 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimații să achite apelantului 1017 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.06.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
A.M. S.A. L.O. B.I.
Red.+tehn.L.O.
Judecător fond: B. T.
09.10.2012/2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1965/2012. Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 236/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
