Succesiune. Decizia nr. 1292/2014. Tribunalul IAŞI

Constată că succesorii lui O. I., decedat la 16.11.2003, data deschiderii succesiunii sunt:

-O. M. – soție supraviețuitoare cu o cotă de ½ din succesiune

și O. A. – soră – ½ din succesiune

Constată că masa succesorală după de cuiusul O. I. se compune din suprafața de 7000 mp teren identificat în titlul de proprietate nr._/16.11.1994 (conform considerentelor).

Compensează cheltuielile de judecată (conform considerentelor).

Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia ( onorariu provizoriu și definitiv de avocat 200 lei și timbru judiciar (conform considerentelor).

Respinge celelalte cereri ale părților (conform considerentelor).

Dispune notarea litigiului în CF și comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre OCPI Iași.”

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele

„1.Excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de reclamantă este neîntemeiată pentru pârâta O. A. și prin urmare va fi respinsă. Excepția este întemeiată pentru ceilalți pârâți și prin urmare va fi admisă.

Astfel, în afară de reclamantă și de pârâtă care a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii după O. I. decedat la 6.11.2003, respectiv acte din care rezultă fără echivoc dovada de acceptare a moștenirii, ceilalți pârâți nu și-au manifestat opțiunea (fie aceștia, fie moștenitorii lor post decedați) din care să rezulte dorința de acceptare a succesiunii.

Din declarația martorei A. E., rezultă că aceasta la cunoscut pe O. I. și pe O. M.. De teren s-a ocupat O. M., ceilalți moștenitori nefiind interesați. Casa a fost construită de O. I. și O. M., iar terenul a fost cumpărat.

Martora A. M. a declarat că după moartea lui O. I. de bunurile lui se ocupă soția și că nu știe nimic de ceilalți moștenitori, dar că știe că O. A. a avut grijă de mama sa și când vine în Poieni stă la colege și la ea. Nu știe dacă pârâta a plătit impozit, dar știe că s-a interesat de teren, unde este. Declarațiile se coroborează cu răspunsurile la interogatoriu (pct. 3 fila 139) din care rezultă că pârâta O. A. a evitat să intre în posesia bunurilor succesorale din cauza atitudinii lor violente.

Este adevărat că și ceilalți pârâți (O. E., O. A.) au susținut că O. M. este singura care se ocupă de teren, dat răspunsurile acestora nu vor fi reținute, deoarece nu se coroborează cu declarațiile martorilor ( rezultă că nu au cunoștință efectiv de toate aspectele deoarece nu i-ai interesat bunurile succesorale).

Declarațiile notariale depuse la dosar sunt ulterioare termenului de 6 luni de acceptare prevăzut de art. 700 vechiul Cod civil.

P. urmare, la data deschiderii succesiunii (art. 651 cod civil – data decesului lui O. I.) vocație la succesiunea acestuia aveau:

-O. M. – soție supraviețuitoare

- O. A. – soră

- O. Ristar (frate – decedat la 23.02.2012) moștenit de O. E. – soție, O. C. – fiu, O. C. – fiică.

- O. M. (frate – decedat la 11.05.2006 moștenit de O. E. – soție, C. N. – fiică și O. G. – fiu)

și O. I. (frate – decedat la 3.02.2011 moștenit de O. A. – soție, M. I. – fiică și O. L. E. – fiică (reprezentați în proces prin tutore O. A.).

S-a demonstrat că numai reclamanta și pârâta O. A. au acceptat în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil succesiunea pentru ceilalți dreptul de opțiune succesorală fiind prescris (sunt străini de succesiune prin neacceptare).

Față de cele reținute, rezultă că prezenta acțiune este parțial întemeiată și ca atare, instanța o va admite în parte și va constata că succesorii lui O. I. decedat la 16.11.2003, data deschiderii succesiunii sunt:

-O. M. – soție supraviețuitoare cu o cotă de ½ din succesiune

și O. A. – soră – ½ din succesiune (art. 1 Lg. 1934).

Instanța va constata că sunt străini de succesiune ceilalți pârâți.

De asemenea, în baza art. 673 și urm. C.pr.civ. instanța va constata că masa succesorală după de cuiusul O. I. se compune din suprafața de 7000 mp teren identificat în titlul de proprietate nr._/14.11.1993 (4000 mp T 39/1, 7 315/17, 800 mp T39/1, p 135/1/17 extravilan și intravilan T 11, 9 93 – 2200 mp. Nu se va lua în calcul suprafața înstrăinată la 30.12.1999 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3920 BNP K. N..

În baza art. 274-276 C.pr.civ. instanța va compensa cheltuielile de judecată (pentru reclamantă și pârâta O. A. onorariile avocaților fiind rezultatul convenției și respectiv admiterii cererii de ajutor public judiciar) și pentru ceilalți pârâți neconstatându-se culpa procesuală a acestora (existând declarații anterioare procesului din care rezultă acordul acestora) iar O. E., O. A., O. E. declarând că sunt de acord cu acțiunea.

În baza art. 19 din OUG 51/2008 cheltuielile procesuale avansate de stat timbraj 469+5 lei pentru reclamantă și 200 lei onorar provizoriu și definitiv pentru O. A. vor rămâne în sarcina acestuia.

De asemenea, instanța va respinge celelalte cereri ale părților, pentru O. A. referitoare la prescrierea dreptului de opțiune succesorală al reclamantei,acesta nu este prescris dreptul la acțiune al reclamantei pentru motivele expuse, iar pentru reclamantă pentru acordarea cheltuielilor de judecată de la pârâții care nu au fost de acord cu acțiunea sau nu și-au exprimat punctul de vedere (deoarece nu s-a depus și copia contractului de asistență juridică pentru verificarea cuantumului.”

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta O. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Arată recurenta că hotărârea cuprinde motive contradictorii întrucât, deși se reține că din declarațiile martorilor rezultă că ea este singura persoană care s-a ocupat de teren, iar din interogatoriile pârâtelor O. E. și A. rezultă același lucru, concluzionează că răspunsurile nu pot fi reținute întrucât nu se coroborează cu declarațiile martorilor.

Cu o analiză superficială a probelor administrate și cu o interpretare greșită a acestora instanța de fond a reținut, contrar realității, că pârâta O. A. ar fi făcut acte de acceptare tacită a succesiunii fratelui ei, în termenul legal de opțiune succesorală. Din probele administrate rezultă exact contrariul și anume că O. A. nu a acceptat în nici un fel succesiunea defunctului său frate, singura persoană care a făcut acte de acceptare tacită, fără echivoc, fiind ea.

Face trimitere recurenta la răspunsurile pârâtei O. A. la interogatoriu luat, care se coroborează perfect cu declarațiile celor doi martori audiați în cauză.

Au valoare de acceptare tacită a moștenirii numai actele de dispoziție juridică sau de administrare definitivă ori de folosință efectivă a unor bunuri din moștenire. În general, actele unui succesibil, pentru a avea valoarea unor acte de acceptare tacită prin ele însele, trebuie să fie susținute de elemente care vădesc, dincolo de orice echivoc, intenția succesibilului de a se comporta ca proprietar și deci, de a-și însuși calitatea de moștenitor. Nu s-a demonstrat că pârâta – intimată O. A. ar fi făcut vreun act care să se încadreze în rigorile art. 689 Cod civil din care să rezulte, dincolo de orice echivoc, intenția sa de acceptare ori de însușire a calității de erede.

Intimații, deși legal citați, nu și-au precizat poziția procesuală față de cererea formulată, printr-o întâmpinare.

În recurs s-a depus încheierea nr._/06.02.2014 a O.C.P.I. Iași.

P. încheierea nr. 558/16.04.2014, Tribunalul Iași a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurenta O. M., dispunând reducerea în proporție de 50% a taxei judiciare de timbru, respectiv de la 100 lei la 50 lei.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

O. I., soțul reclamantei O. M. și fratele pârâtei O. A., a decedat la data de 06.11.2003.

Potrivit răspunsului pârâtei O. A. la interogatoriul ce i-a fost luat acesteia la solicitarea reclamantei (fila 139 dosar fond), după decesul fratelui său O. I. nu a pretins nimic din succesiunea acestuia și nu a stăpânit nici un bun. Atunci când mergea în satul Poieni, după decesul fratelui său, o evita pe soția supraviețuitoare a acestuia din cauza atitudinii sale violente.

Martora A. E. a declarat că de terenul rămas moștenire la decesul numitului O. I. s-a ocupat doar soția supraviețuitoare a acestuia, celelalte persoane cu capacitate și vocație succesorală la moștenirea decujusului, inclusiv O. A., nefiind interesate de bunurile ce compun masa succesorală a acestuia. La rândul său, martora A. M. (audiată la solicitarea pârâtei), a arătat că pârâta, atunci când vine la Poieni, stă la ea și la colegele ei și știe că pârâta s-a interesat de amplasamentul terenului rămas moștenire.

Rezultatul interpretării de către judecătorul fondului a acestor testimonii este unul greșit. Mărturisirea cuprinsă în răspunsul pârâtei la interogatoriu este una simplă, prin care se recunoaște împrejurarea alegată de reclamantă potrivit căreia O. A. nu a făcut acte de acceptare tacită a moștenirii fratelui său O. I.. Împrejurarea că evitarea reclamantei de către pârâtă și implicit neacceptarea pe acest motiv a succesiunii decujusului s-a datorat atitudinii violente a reclamantei, este anodină juridic în calificarea mărturisirii cuprinse în răspunsul la interogatoriu.

Notează tribunalul că proba testimonială administrată în cauză la solicitarea atât a reclamantei cât și a pârâtei O. A. relevă aceeași situație, că sora decujusului nu a acceptat succesiunea acestuia din urmă.

Acceptarea tacită a succesiunii are loc atunci când – potrivit art. 689 Cod civil de la 1865 aplicabil în puterea principiului tempus regit actum – eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare. Simpla împrejurare relatată de martora A. M. – potrivit căreia pârâta s-a interesat de amplasamentul terenului rămas moștenire la decesul fratelui său – nu se plasează în categoria actelor de acceptare tacită a moștenirii. Aceasta întrucât, dincolo de exercitarea asupra bunurilor succesorale a unor acte de dispoziție, de folosință și de administrare definitivă, intenția neechivocă de acceptare tacită a moștenirii nu poate fi reținută.

În speță, testimoniile administrate în cauză conduc spre concluzia contrară celei reținute de judecătorul fondului potrivit căreia pârâta O. A. nu și-a manifestat în cadrul termenului de opțiune succesorală, reglementat de art. 700 Cod civil, intenția neechivocă de acceptare a succesiunii fratelui său O. I..

Totodată, nu s-au administrat probatorii care să dovedească acceptarea expresă de către pârâta O. A. a moștenirii fratelui său.

Concluzionând, în reperele factuale relevate de testimoniile administrate în cauză, are calitatea de unică moștenitoare a decujusului O. I. doar soția supraviețuitoare a acestuia, reclamanta O. M., astfel că devin exclusiv incidente disp. art. 1 lit. e din Legea 319/1944. Potrivit textului de lege soțul supraviețuitor moștenește întreaga avere a celuilalt soț în lipsa rudelor acestuia din urmă, arătate la lit. a – d.

În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite cererea de recurs formulată de reclamanta O. M. împotriva sentinței civile nr._/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică în parte și în consecință:

Admite excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală.

Admite acțiunea reclamantei O. M. formulată în contradictoriu cu pârâții O. A., O. E., O. C., O. C., O. E., C. M. C., O. G., O. A., M. I., O. L. - E. prin tutore O. A..

Constată că soția supraviețuitoare O. M. este unica moștenitoare a decujusului O. I., decedat la 16.11.2003, cu o cotă legală de 1/1 din masa succesorală.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.

Obligă intimații să plătească recurentei suma de 900 lei cheltuieli de judecată. Obligă intimații la plata către stat a sumei de 500 lei pentru care recurenta a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea din data de 16.04.2014.

Irevocabilă.

Pronunțată în sedință publică azi, 07.10.2014.

Red. M.C.

Tehnored. M.M.D.

2 ex./15.12.2014

Judecător fond D. P.