Fond funciar. Decizia nr. 1414/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1414/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 1414/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Octombrie 2014
Președinte - M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1414/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IAȘI și pe intimat C. V., intimat C. C. DE F. F. DOLHEȘTI, având ca obiect fond funciar obligația de a face - disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 21 octombrie 2014, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr..239/02.07.2014 A Judecătoriei Iași, s-au dispus următoarele:
S-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost modificată și precizată de reclamantul C. V., domiciliat în ., jud.Iași, în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ DE F. F. DOLHEȘTI, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, cu sediul în Iași, jud.Iași.
S-a anulat în parte Hotărârea nr.1731/28.06.2011 emisă de pârâta C. Județeană de fond funciar Iași.
S-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 6,3972 ha teren agricol pe raza administrativă a comunei Dolhești.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la cererea având ca obiect obligarea pârâtei C. Locală de fond funciar Dolhești la plata de daune materiale.
A fost obligată pârâta C. Județeană de fond funciar Iași să plătească reclamantului suma de 640 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii de experți.
P. a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea disjunsă la data de 20.01.2012 din dosarul nr._ și înregistrată separat pe rolul instanței sub nr._, reclamantul C. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI și C. LOCALĂ DE F. F. DOLHEȘTI, validarea cererii de reconstituire cu privire la terenul agricol în suprafață de 19,33 ha situat pe raza comunei Dolhești și eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren.
La data de 01.02.2012 reclamantul a formulat precizări (filele 45-48 din vol.I al dosarului) prin care a arătat că în baza Legii nr.247/2005 a depus o cerere prin care solicita reconstituirea terenului forestier în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr.2675/1921, dar și o cerere înregistrată sub nr.309/28.11.2005 la comisia locală prin care solicita teren arabil. Susține reclamantul că cererea nr.309/28.11.2005 a fost analizată de comisia locală, care a întocmit procesul verbal din data de 14.01.2007, referate, schițe, fără a menționa nimic de terenul forestier, și a propus validarea suprafețelor cu teren arabil. Arată reclamantul că la data de 03.08.2010 aceeași comisie locală întocmește procesul verbal nr.8 în care stabilește că actul cu nr.2675/1921 este anterior anului 1945 și propune invalidarea terenului forestier. Arată reclamantul că nu înțelege diferența dintre cele două procese verbale întocmite de comisia locală unde actele au aceeași vechime ca în cazul terenul arabil.
Susține reclamantul că din anul 2007 și până în anul 2010 a făcut numeroase demersuri către autoritățile abilitate fără a avea vreun rezultat.
Solicită reclamantul obligarea pârâtei C. Locală de fond funciar Dolhești la finalizarea cererii înregistrate sub nr.309/28.11.2005 care are ca obiect reconstituirea pentru suprafața de 19,33 ha teren arabil situat pe raza comunei Dolhești, cererea fiind formulată în baza Legii nr.247/2005, și reanalizarea fișei de punere în posesie eliberată de pârâtă întrucât unele din suprafețele stabilite în anul 2006 se suprapun. Arată reclamantul că pârâta C. Locală de fond funciar Dolhești se face vinovată de nerespectarea Legii nr.247/2005 întrucât îl privează de dreptul său de proprietate. Solicită reclamantul ca pârâta să finalizeze documentația pentru a obține titlurile de proprietate în baza anexei 27 la Legea nr.18/1991.
Mai arată reclamantul că este moștenitorul autorilor M. S. și A., iar aceștia au avut în proprietate terenuri în suprafață de 29,7864 ha, situate pe raza comunei Dolhești, reclamantul deținând o întreagă documentație care atestă acest lucru.
Arată reclamantul că pentru a susține dosarele nr.186 și nr._ din care a fost disjunsă prezenta cerere a renunțat la dreptul de lucru în Germania, ceea ce a creat lui și familiei sale un prejudiciu material de cel puțin 10.000 Euro pe care îl solicită de la pârâta C. Locală de fond funciar Dolhești sub forma daunelor morale și cominatorii, ținând cont de întregul context social, în care dacă i-ar fi fost recunoscut dreptul de proprietate în termeni rezonabili l-ar fi putut fructifica fie prin vinderea terenului, fie prin asigurarea pentru familia sa a unei locuințe pe acel teren. Arată reclamantul că pârâta este de rea credință întrucât de 7 ani îl poartă pe drumuri.
Solicită reclamantul obligarea pârâtei C. Locală de fond funciar Dolhești la plata sumei de 2200 lei reprezentând onorariile experților achitate în dosarele nr.186 și nr._ și cheltuieli de transport în cuantum de 500 lei.
În drept reclamantul a invocat prevederile Legii nr.247/2005, Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie: Hotărârea nr.4045/10.12.2010, cererea nr.309/28.11.2005, declarație, referate, proces verbal din 14.01.2007, tabel cu suprafața solicitată, fișa suprafețelor primite în proprietate, schițe, anexa nr.27, adresă, extras din borderoul din 1948, solicitare de angajare, certificate de deces, extras rol agricol, carte de identitate, contracte de vânzare cumpărare, sentința civilă nr.155/17.03.2010 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._, titluri de proprietate, sentința civilă nr.32/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._ ,anexe de validare.
La termenul din data de 17.02.2012, reclamantul a precizat că prin acțiune solicită finalizarea documentației și înaintarea acesteia către comisia județeană pentru a fi eliberat titlul de proprietate pentru terenul agricol ce a aparținut autorilor M. S. și M. A..
La data de 12.03.2012, pârâta C. Județeană de fond funciar Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității plângerii formulate raportat la prevederile art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Susține pârâta că cererea de reconstituire nr.309/28.11.2005 a fost analizată în ședința comisiei județene din data de 28.06.2011, fiind adoptată Hotărârea nr.1731/28.06.2011, care este colectivă, astfel încât instanța nu se poate pronunța decât cu privire la poziția nr.5 din tabelul anexă ce face parte integrantă din hotărâre și privește cererea reclamantului.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că prin Hotărârea nr.1731/28.06.2011 a fost respinsă ca neîntemeiată și neîndreptățită cererea reclamantului, motivat de faptul că acesta, împreună cu alți moștenitori ai acelorași autori, au reconstituită întreaga suprafață de teren cu care figurează autorii lor în registrul agricol din anii 1959-1963, conform titlurilor de proprietate nr._/1994, nr._/1994, nr._/1994, nr._/1995 și nr._/1963, moștenitorii având reconstituită suprafața totală de 11,30 ha teren.
Arată pârâta că cererea a fost propusă spre invalidare de comisia locală motivat de faptul că dreptul de proprietate a fost reconstituit în integralitate în baza Legii nr.18/1991, iar împotriva propunerii comisiei locale reclamantul nu a formulat contestație, dovada afișării propunerii comisiei locale rezultând din procesul verbal nr.1776/26.07.2011. Susține pârâta că în aceste condiții reclamantul nu poate ataca hotărârea comisiei județene fără ca anterior să fi urmat procedura prealabilă a contestației.
În drept pârâta a invocat prevederile Legii nr.1/2000, Legii nr.18/1991 și H.G.nr.890/2005.
Pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 09.03.2012 reclamantul și-a modificat acțiunea arătând că solicită stabilirea suprafețelor de teren reconstituite, determinarea amplasamentului, validarea și reconstituirea dreptului de proprietate și obligarea pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași să emită o nouă dispoziție prin care să îi valideze dreptul și să-i reconstituie dreptul de proprietate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că la data de 17.02.2012 când a introdus cererea de chemare în judecată nu avea cunoștință de existența Hotărârii nr.1731/28.06.2011, pârâta necomunicându-i această hotărâre. Arată reclamantul că a aflat de existența hotărârii în urma unei petiții depuse în ianuarie 2012 la comisia județeană care i-a răspuns la data de 21.02.2012.
Susține reclamantul că autorii săi, M. S. și M. A. au avut mai multe terenuri agricole în suprafață de 19,33 ha.
În susținerea precizărilor reclamantul a depus la dosar în copie: adresa nr.2725/19.12.2011, cererea nr.2725/09.12.2011, adresa nr.369/02.02.2012, adresa nr.197/21.02.2012, adresa nr.603/05.03.2012, Hotărârea nr.1731/28.06.2011 și anexa la hotărâre.
La solicitarea instanței de fond, a fost depusă la dosar documentația care a stat la baza Hotărârii nr.1731/28.06.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 22.06.2012 instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii.
La data de 06.07.2012 reclamantul a formulat precizări la acțiune arătând că daunele pe care le solicită au în vedere valoarea pierderii efective, cât și a câștigului de care a fost lipsit în toți anii în care a fost împiedicat să-și exercite dreptul de proprietate, iar exprimarea sa cu privire la tipul de daune nu a fost tocmai corectă, dar nu are cunoștințe juridice, țelul său fiind acela de a fi respectat dreptul său și de a primi o despăgubire materială proporțională cu prejudiciul suferit, daunele având atât o natură materială, cât și morală.
Susține reclamantul că daunele materiale au la bază consecințele negative care s-au răsfrânt asupra vieții sale, posibilitățile familiale și sociale fiind alterate, el și familia sa neavând o locuință proprietate personală, dorind să-și câștige dreptul de proprietate pentru a-și duce traiul pe care îl merită. Arată reclamantul că faptul că și-a canalizat toată energia și resursele materiale renunțând la un drept la muncă în străinătate pentru a-și susține cauza, reprezintă un alt argument pentru care cere despăgubiri materiale.
Solicită ca pârâtă să fi obligată la plata unor daune cominatorii pe zi de întârziere până la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
La termenul din data de 06.07.2012 reclamantul și-a precizat valoarea daunelor ca fiind de 40.000 lei.
La data de 04.09.2012 pârâta C. Județeană de fond funciar Iași a depus la dosar precizări prin care a arătat că cererea de daune solicitate de reclamant este formulată în contradictoriu cu pârâta C. Locală de fond funciar Dolhești, reclamantul invocând conduita culpabilă a acestei pârâte, iar în temeiul prevederilor H.G.nr.890/2005 nu poate fi reținută culpa comisiei județene cu privire la aspectele descrise în cererea de chemare în judecată.
La termenul din data de 25.01.2013 instanța de fond a dispus atașarea dosarelor nr._ și nr._ .
La termenul din data de 15.02.2013 reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că solicită plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în dosarul nr._, nu și cele din dosarul nr._ în care reclamantul nu a fost parte, motiv pentru care instanța de fond a dispus dezatașarea acestui din urmă dosar.
În ședința din data de 01.03.2013 reclamantul a arătat că solicită și plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr._, iar la termenul din data de 05.04.2013 instanța de fond a pus în discuție și a disjuns cererea reclamantului având ca obiect plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarele nr._ și nr._ ale Judecătoriei Răducăneni.
La data de 20.01.2014 reclamantul a formulat o cerere prin care solicita tragerea la răspundere a numitului B. D. P. pentru folosirea în scopuri personale a unui bun public, dar la termenul din data de 21.02.2014 reclamantul a arătat că nu înțelege să-și precizeze cererea și renunță la pretențiile împotriva numitului B. D..
Instanța de fond a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză, raportul de expertiză întocmit de expertul P. I. M. fiind depus la data de 14.02.2013, împotriva raportului fiind încuviințate obiecțiuni la care expertul a răspuns la data de 04.04.2013, iar în ședința din data de 24.05.2013 expertul a dat lămuriri verbale în fața primei instanțe, ca urmare a acestor lămuriri instanța solicitând expertului efectuarea unui supliment la raportul de expertiză. Întrucât expertul Popv I. M. nu a efectuat suplimentul la raport deși s-au acordat mai multe termene de judecată, la termenul din data de 18.10.2013 instanța a dispus efectuarea unei expertize suplimentare, desemnând un nou expert în persoana expertului P. Floretin. Ca urmare a faptului că noul expert nu a depus raportul de expertiză suplimentar, la termenul din data de 21.02.2014 instanța a dispus înlocuirea expertului cu expertul M. I.. Acest din urmă expert a depus raportul suplimentar la data de 11.04.2014, la solicitarea instanței de fond expertul înaintând lămuriri suplimentare la data de 28.05.2014.
La termenul din data de 20.06.2014 reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că solicită desființarea hotărârii emise de comisia județeană și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată, cu cheltuieli de judecată, și renunță la capătul privind daunele materiale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.1731/28.06.2011 (fila nr121 din vol.I al dosarului), pârâta C. Județeană Iași a respins cererea formulată de reclamantul C. V. pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 19,33 ha teren agricol.
Instanța a reținut că la baza hotǎrârii atacate s-a aflat propunerea pârâtei C. Localǎ de fond funciar Dolhești, care prin Hotărârea nr.162/16.06.2011 (fila nr.124-126 din vol.I al dosarului) a propus invalidarea cererii formulate de reclamant, motivat de faptul că dreptul de proprietate a fost validat în temeiul Legii nr.18/1991, iar petentul nu a prezentat acte pentru terenul solicitat suplimentar.
Analizând înscrisurile care au stat la baza pronunțării hotărârii atacate, instanța a reținut că prin cererea înregistratǎ sub nr.309/28.11.2005 (fila nr.130 din vol.I al dosarului), reclamantul solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 19,33 ha teren agricol, după autorii săi S. M. și A., în temeiul unor acte încheiate în perioada anilor 1921-1927.
Instanța a constatat că la data de 14.01.2007, prin procesul verbal și referatul întocmite de pârâta C. Locală de fond funciar Dolhești (filele nr.34-37 din vol.I al dosarului) se propune validarea parțială a cererii nr.309/28.11.2005 și a cererilor formulate de alți moștenitori pentru suprafața de 9,7927 ha, fiind întocmită o fișa a suprafețelor ce urmau a fi primite în proprietate (fila nr.26 din vol.I al dosarului), însă din actele dosarului rezultă că propunerea nu a fost înaintată niciodată spre validare comisiei județene.
Instanța de fond a reținut că reclamantul este moștenitorul tatălui său, C. C. care a decedat la data de 28.04.2002, astfel cum rezultă din certificatul de deces . nr._ ( fila nr.27 din vol.I al dosarului).
Numitul C. C. a decedat la data de 28.04.2002, conform certificatului de deces . nr._ (fila nr.17 verso din vol.I al dosarului) și fost fiul și moștenitorul numitei C. M., decedată la data de 26.10.1979 (conform certificatului de deces ..4. nr._- fila nr 16 verso din vol.I al dosarului și certificatului de moștenitor nr.554/1980- fila nr.29 din vol.I al dosarului). Reține instanța ca defuncta C. M. a fost fiica numiților M. S. și M. A. (A.), care au decedat la data de 10.05.1936, respectiv 22.09.1965, astfel cum rezultă din certificatele de deces aflate la filele nr.75 și 76 din vol.I al dosarului.
Potrivit art.33 alin.1 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, iar persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
Instanța a constatat că în temeiul Legii nr.247/2005, persoana care se considera îndreptățită putea formula cerere de reconstituire după autorul său, chiar dacă nu a formulat cereri similare la legile fondului funciar anterioare, și chiar dacă o astfel de cerere fusese anterior respinsă în baza unei legi anterioare.
Instanța de fond a constatat că potrivit art.8 din Legea nr.18/1991, de prevederile acestui act normativ beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora. De asemenea, potrivit art.13 alin.1 din același act normativ, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, iar potrivit alin.2 din același articol, moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Din actele dosarului rezultă că în baza Legii nr.247/2005 nu au fost admise alte cereri de reconstituire cu privire la suprafața solicitată de reclamant după autorii M. S. și M. A.. Astfel, referatul întocmit de comisia locală în anul 2007 prin care se propunea validarea parțială pe numele mai multor moștenitori nu a fost înaintat spre validare comisiei județene, iar cererea formulată sub nr.402/2005 de numiții C. I., P. M. și M. M. în baza Legii nr.247/2005 (la care face referire și Hotărârea nr.162/2011 a Comisiei Locale de fond funciar Dolhești- filele 124-129 din vol.I al dosarului) prin care solicita reconstituirea după aceeași autori pentru suprafața de 10,00 ha teren agricol a fost respinsă de C. Județeană de fond funciar Iași, prin aceeași Hotărâre nr.1731/2011 (poziția 4 din anexă), fără ca din susținerile părților și actele depuse la dosar să rezulte că solicitanții ar fi contestat dispoziția de respingere.
În aceste condiții, având în vedere că reclamantul este strănepotul autorilor M. A. (A.) și M. S., instanța constată că prin formularea cererii de reconstituire pentru suprafața de 19,33 ha agricol, reclamantul face dovada calității de moștenitor.
In ce privește dovada dreptului de proprietate, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, suprafața adusă în cooperative agricolă sau preluată în orice alt mod de stat este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, evidențele cooperativei, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori, iar potrivit art.6 alin.1³ din Legea nr.1/2000, în situația în care nu există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Totodată, potrivit art.6 alin.1² din Legea nr.1/2000, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate au valoare declarativă cu privire la proprietate.
De asemenea, potrivit art.6 alin.1¹ din Legea nr.1/2000 titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește această ultimă dispoziție, instanța de fond a reținut că întrucât legea nu distinge regula menționată va fi aplicată indiferent de vechimea actelor primare de proprietate.
Prima instanță a constatat că în anii 1915- 1927, autorii M. S. și M. A. au cumpărat următoarele suprafețe de teren: „44 arii și 75 centiari loc de casă situat în satul Dolhești, . de vânzare cumpărare transcris sub nr.630/1921 (fila nr.168-169 din vol.I al dosarului), „12 ari loc de casă în satul Dolhești” conform contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr.316/1915 (fila nr.170 și fila nr.265 față verso din vol.I al dosarului), „14 arii și 32 centiari loc arabil pe teritoriul . ari și 85 c.a. loc arabil” conform contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr.1631/12.03.1925 (filele nr.262-263 din vol.I al dosarului), „11 hectare și 76 arii pământ răzășie situat pe teritoriul . de vânzare cumpărare transcris sub nr.3180/21.10.1927 (filele nr.174-175 din vol.I al dosarului), „1 ha 71 ari 84 c.a. loc arabil în . de vânzare cumpărare transcris sub nr.3021/18.06.1924 (filele nr.176-177 din vol.I al dosarului), „12 ari 53 c.a. loc (…) pe teritoriul comunei Dolhești” conform contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr.1627/12.03.1925 (fila nr.269 față versă din vol.I al dosarului), „8 ha, 60 arii și 20 c.a. teren situat pe teritoriul comunei Dolhești” conform contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr.3364/1921 (fila nr.268 față verso din vol.I al dosarului), „94 arii și 87 c.a. pământ de răzășie veche ” conform contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr.344/2011 (fila nr.182-183 din vol.I al dosarului), „1 ha, 42 ari și 96 c.a. loc arabil situat pe teritoriul comunei Dolhești” conform contractului de vânzare cumpărare transcris nr.1548/04.05.1926 (fila nr. 184-185 și fila nr.267 față verso din vol.I al dosarului), „10 ari loc de casă în vatra satului Dolhești” și „un teren tot în vatra satului megieșit la răsărit cu drumul, la apus cu localul școalei, la miazănoapte cu localul școalei și la miazăzi cu – nedescifrabil” conform contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr.3351/24.11.1921( filele nr.186-187 și fila nr.266 față verso din vol.I al dosarului). Astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit la data de 14.01.2007 (filele nr.53-55 din vol.I al dosarului) al pârâtei C. Locală de fond funciar Dolhești, suprafețele din contractele menționate totalizează 28,9318 ha teren.
Instanța a constatat că în anul 1948, potrivit extrasului din „Borderoul populației, proprietății și exploatațiilor agricole din comuna/.” (fila nr.70 din vol.I al dosarului), autoarea M. A. figura înscrisă cu o suprafață de 29, 7864 ha teren, din care 24,7864 ha teren agricol, curți construcții și neproductiv.
De asemenea, potrivit rolului agricol din anii 1951-1955 (fila nr.77 verso din vol.I al dosarului) aceeași autoare figura înscrisă în anul 1951 cu o suprafață de 6,39 ha teren (din care 5,89 ha agricol), iar potrivit rolului agricol din anii 1959-1963 (fila nr.135 din vol.I al dosarului), autoarea deținea suprafața de 4,57 ha.
Potrivit verificărilor efectuate de pârâta C. Locală de fond funciar Dolhești, din totalul terenurilor deținute de autoarea M. A. conform contractelor de vânzare cumpărare suprafața de 12,2691 ha a fost descărcată în timpul colectivizării, fiind reconstituită în baza Legii nr.18/1991, astfel cum rezultă din referatul de la fila nr.34 din vol.I al dosarului.
De asemenea, instanța a reținut că în baza Legii nr.18/1991, întreaga suprafață de 4,57 ha cu care autoarea M. A. figura în rolul agricol din anii 1959-1963 a fost validată pe numele moștenitorilor M. C., I. V., F. E., M. A., M. N. și M. D. (anexa de validare ) la fila nr.136 din vol.I al dosarului, iar pentru suprafața de 3,57 ha din total moștenitorii au fost înscriși în anexa 27 la Legea nr.18/1991, reconstituirea urmând să se realizeze în perimetrul unor societăți agricole sau piscicole. În ceea ce privește înscrierea în anexa 27 a numiților C. C. și M. N. (la care face referire referatul comisiei locale de fond funciar- fila nr.34 din vol.I al dosarului), instanța constată că în situația acestora reconstituirea nu s-a făcut după autoarea M. A., ci după autorul M. M. în cazul lui C. C., și pentru terenurile predate la CAP de solicitant în cazul lui M. N..
Din actele dosarului rezultă pe numele moștenitorilor pentru care a operat validarea după autoarea M. A. nu a fost eliberat un titlu de proprietate comun, dar și că nu a mai fost validată o altă reconstituire directă după aceeași autoare.
Din totalul suprafețelor care au făcut obiectul celor 10 contracte de vânzare cumpărare menționate anterior, expertul topo P. I. M. a identificat în raportul de expertiză depus la dosar (filele nr.282-303 din vol.I al dosarului), amplasamentele care erau libere (nereconstituite) la momentul efectuării expertizei, acestea însumând o suprafață de 97.932 m.p., care se regăsește, potrivit expertului, și în suprafața totală cu care autoarea M. A. figura la recensământul agricol din anul 1948.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză suplimentar și răspunsului la obiecțiuni întocmite de expertul M. I. (filele nr.141-157 și fila nr.224 din vol.II al dosarului), din totalul suprafeței de 9,7932 ha nereconstituite suprafața de 3,3960 ha (raportul expertului M. I. cuprinde o eroare de calcul în ce privește terenurile din T.2, suprafața acestora fiind de 1049 m.p. și nu de 1094 m.p.) se regăsește înscrisă ca și amplasament în suprafața de 4,57 ha din rolul agricol din anii 1959-1963 deschis pe numele autoarei M. A., iar aceasta a fost validată integral în temeiul Legii nr.18/1991. Astfel, potrivit expertizei și răspunsului la obiecțiuni, suprafețele nereconstituite și care nu regăsesc în rolul agricol din anii 1959-1963 sunt: suprafața de 2275 m.p. situată în intravilan Dolhești T.3, P.228/1/1, suprafața de_ m.p. situată în extravilan Dolhești T.13, P.144/10/1, suprafața de_ m.p. situată în extravilan Dolhești T.13, P.137/9 și suprafața de 972 m.p. situată în T.13, P.128/9, însumând o suprafață totală de 63,972 m.p.
Este adevărat că existența liberă a amplasamentelor coroborată cu dovada titlului de proprietate face dovada absolută a proprietății, obligând la reconstituire, dar în ceea ce privește suprafața liberă de 3,3960 ha cuprinsă în rolul agricol din anii 1959-1963, aceasta nu poate face obiectul unei noi reconstituiri de vreme ce a fost validată anterior în temeiul Legii nr.18/1991 conform anexei de la fila nr.136 din vol.I al dosarului. În cauză nu are relevanță că până în prezent suprafața validată nu a fost cuprinsă într-un titlu de proprietate ( motiv pentru care este liberă), de vreme ce reconstituirea poate avea loc pe atât pe vechiul amplasament, cât și pe un alt amplasament.
În schimb, pentru suprafața de 63,972 m.p., întrucât amplasamentul este liber, iar reclamantul a prezentat titluri de proprietate anterioare Legii nr.18/1991, sunt incidente prevederile art.6 alin.1 ind.1 din Legea nr.1/2000.
Instanța de fond nu a putut reține afirmațiile pârâtei potrivit cărora reclamantul nu face dovada continuității proprietății de vreme ce legea nu face diferență între vechimea actelor de proprietate, iar potrivit art.6 alin.1 ind.4, orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate, o asemenea probă nefiind făcută în cauză.
Totodată, instanța nu a putut reține afirmațiile potrivit cărora întregul teren avut în proprietate de autoarea M. A. a fost anterior reconstituit, întrucât o asemenea probă nu a fost făcută. Astfel, pârâta C. Locală de fond funciar Dolhești a efectuat verificări în anul 2007 și a constatat că reconstituirile anterioare însumează o suprafață de 19,1391 ha teren agricol (o parte însemnată din terenul avut în proprietate de autoare fiind descărcat pe numele altor persoane în perioada colectivizării și avut în vedere la reconstituire atunci când aceste persoane sau moștenitorii lor au formulat cereri de stabilire a dreptului în baza rolului agricol), rămânând de reconstituit o suprafață de 9,7927 ha, fără să prezinte o altă situație atunci când propune invalidarea prin Hotărârea nr.162/16.06.2011. Pârâta C. Județeană de fond funciar Iași susține prin întâmpinare că pe numele reclamantului și a altor moștenitori a fost validată suprafața totală de 11,30 ha, deși autoarea figura în rolul agricol din anii 1959-1963 cu 4,57 ha, dar instanța constată că potrivit contractelor prezentate de reclamant autorii acestuia au avut în proprietate o suprafață totală de 28,9 ha, și nu de 4,57 ha cu cât figurau în rolul agricol.
De asemenea, împrejurarea că o parte din terenul liber ar fi afectat de construcții sau de drumuri de acces nu are relevanță în cauză, întrucât instanța nu este chemată să stabilească amplasamentul terenului ce va fi reconstituit, această atribuție revenind comisiei locale de fond funciar.
În consecință, având în vedere că în cauză pentru suprafața de 63,972 m.p. s-a făcut dovada dreptului de proprietate în baza unui titluri de proprietate primare, datate anterior apariției Legii nr.18/1991, având în vedere că din actele dosarului rezultă că amplasamentul suprafeței este liber, și constatând că la stabilirea întinderii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.247/2005 reclamantul nu vine în concurs cu alți moștenitori de grad mai apropiat ai autoarei pentru a fi îndepărtat de la reconstituire, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile art.6 alin.1¹ din Legea nr.1/2000, astfel încât a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Hotărârea nr.1731/28.06.2011 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafața de 6,3972 ha teren agricol pe raza administrativă a comunei Dolhești, jud.Iași.
În baza art.246 Cod proc.civ. de la 1865, instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei C. Locală de fond funciar Dolhești la plata de daune materiale.
În baza art.274 Cod proc.civ. de la 1865, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, iar culpa procesuală a revenit pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași care a emis hotărârea ce va fi anulată parțial, instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 640 lei, reprezentând onorarii de experți.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. Județeană de fond funciar Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată recurenta în motivarea cererii ,instanța de fond în mod greșit a anulat în parte Hotărârea nr.1731/2011 a Comisiei Județene de F. F. Iași fără a menționa că este vorba despre poziția nr.5 din tabelul anexă care face parte integrantă din această hotărâre și privește cererea reclamantului.
Instanța nu avut în vedere că reclamantul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene fără a fi urmat calea prevăzuta de art.27 alin.3 din HG nr890/2005 cu modificările ulterioare.
Mai mult chiar, nu se face dovada continuității dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,3972 ha pentru care instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate. În cauză nu s-a făcut dovada că terenul a fost predat la CAP sau preluat de stat prin decrete sau legi speciale.
În cauză nu se poate dispune reconstituirea deoarece vechiul amplasament este ocupat de construcții și drumuri de acces și nu se poate face aplicarea disp.art.6 alin.1ind.1 din Legea nr.1/2000.
Mai critică recurenta modul greșit prin care instanța de fond a soluționat capătul de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Legal citați în cauză au formulat întâmpinare atât C. Locală de fond funciar Dolhești cât și intimatul C. V..
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate ,raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Arată recurenta ca prim motiv de recurs că instanța de fond a anulat greșit parțial Hotărârea Comisiei Județene de F. funciar Iași,deoarece actul este colectiv și nu se precizează că privește doar poziția nr.5 la tabelul anexă al acestui document.
Reține însă tribunalul că din dispozitivul sentinței recurate rezultă exact în ce măsură se anulează acea hotărâre. Chiar dacă instanța nu precizează expres că este vorba despre poziția nr.5, arată că este vorba despre acea parte care îl privește pe reclamantul C. V...
Astfel se indică exact poziția nr.5 din anexă prin identificarea persoanei care se regăsește la acea poziție.
Mai susține recurenta că, în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de faptul că intimatul C. V. nu a urmat procedura administrativă a hotărârii atacate, introducând direct acțiune în justiție. Reține însă tribunalul că la instanța de fond s-au depus acte care dovedesc că reclamantul a urmat aceste proceduri ,însă fără a primi vreun răspuns.
Cât privește dovada continuității dreptului de proprietate reține instanța că legea nu face distincție între vechimea actelor de proprietate, iar potrivit art.6alin.1 ind.4 orice probă ce dovedește dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată doar prin probă de aceeași forță probantă produsă de către deținătorul actual sau de către terți, ori în cauză nu a fost făcuta asemenea probă.
Deși recurenta susține că terenul nu este liber, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul în suprafață de 6,3972 ha este în prezent în stăpânirea reclamantului-intimat C. V..
Cât privește cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta, acestea au fost corect stabilite de instanța de fond în aplicarea disp.art.274 din Codul de procedură civilă.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul formulat de pârâta C. Județeană de F. F. Iași, menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra terenurilor Iași împotriva sentinței civile nr.239/02.07.2014 a Judecătoriei Răducăneni,sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,28.10.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
S.M. D.T.A.M. A.M. B.I.
Red. AM
Tehnored/AM+RR
2ex/25.11.2014
Jud. fond G. R. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 700/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1411/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
