Uzucapiune. Decizia nr. 1290/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1290/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 1290/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Mai 2013
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1290/2013
Pe rol judecarea recursului civil declarat de U. A.. T. A M.. Iași P. P., C. L. Al M.. Iași P. P. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind B. L. M., P. R. G., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 17.05.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
P. sentința civilă nr._ din 18.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis cererea formulată de reclamantele B. L. M., și P. R. G. în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Iași prin P. și C. L. Iași, astfel cum a fost modificată.
S-a constatat că reclamantele au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 2500 mp situată în Iași, ., identificată în planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit în prezenta cauză de expertul B. C. și avizat de OCPI Iași cu procesul verbal de recepție 21/20.03.2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a respins cererea reclamantelor privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul de dosar de mai sus la 10.03.2011, astfel cum a fost completată ulterior, reclamantele B. L. M. și P. R. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Iași prin Prima și C. L. Iași să se constate că au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietatea asupra suprafeței de 2500 mp situată în Iași, ..
În motivare reclamantele au arătat că suprafața face parte dintr-o suprafață mai mare cumpărată de străbunicul reclamantei B., C. V. I., cu actul de vecinică vânzare transcris sub nr.183/18.09.1869. În 1914 proprietatea apare într-o schiță cadastrală pe numele E. B. fiica cumpărătorului iar în 1953 intră în comasare rămânându-i acesteia numai 2600 mp și casa de locuit cu o bucătărie și dependințe conform adresei 72/25.10.1953 a Sfatului Popular a Raionului Iași E. B. a stăpânit acest teren pe toată durata vieții ei iar la deces este emis certificat de moștenitor pe numele fiului său M. D. B., care a locuit la respectiva adresă până la căsătoria cu I. C. în 1979. După decesul său în 1986rămân moștenitoare soția I. C. și fiica L. M. B., reclamanta, potrivit certificatului de moștenitor. În 1933 I. C. își vinde partea de moștenire reclamantei P. R. G.. Există o diferență de teren agricol care a făcut obiectul procedurii de reconstituire în 1991 fiind emise două Titluri de proprietate, diferență care nu face obiectul prezentei cauze.
În drept art.1837,1846,1847,1860 și 1890 Cod civil.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
După anul 1953 suprafața de 2500 mp situată în Iași, ., identificată în planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit în prezenta cauză de expertul B. C. și avizat de OCPI Iași a fost stăpânită de bunica reclamantelor B. E. și ulterior de reclamante și alți membri ai familiei. Suprafața face parte dintr-o suprafață mai mare de teren stăpânită anterior de aceeași familie și afectată în 1953 de procesul de comasare, din adresa nr.72/25.10.1953 rezultând că această suprafață de 2500 mp a fost „ scoasă de la comasare” și rămâne proprietatea E. B.. Reclamanta B. L. M. locuiește statornic la respectiva adresă iar reclamanta R. G. a obținut carte de identitate cu valabilitate 1999-2059 la aceeași adresă ( fila 121) iar din declarația martorei rezultă că vine în vizită în fiecare vară.
Instanța a reținut că reclamantele și autorii lor cu care își unesc posesia potrivit art.1860 cod civil au stăpânit suprafața de teren în mod public și fără ca vreo persoană sau alt subiect de drept să conteste această situație sau să emită pretenții asupra terenului, care este îngrădit. Potrivit relațiile furnizate de Primăria Municipiului Iași pentru terenul respectiv nu au fost formulate cereri de revendicare în temeiul legilor fondului funciar și a legii nr.10/2001
Pe fondul cererii, instanța a reținut că reclamantele au făcut dovada în sensul unei posesii care îndeplinește condițiile prevăzute de art.1847 Cod civil - continuă, netulburată, publică, sub nume de proprietar - pe toata termenului de 30 de ani prev. de art.1890 Cod civil, cererea urmând a fi admisă.
În privința cererii reclamantei privind restituirea cheltuielilor de judecată ( taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat), instanța a reținut că potrivit art. 274 Cod procedură civilă poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată partea care cade în pretenții. Astfel cauza obligării uneia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată suportate de cealaltă parte este culpa procesuală, ceea ce presupune că partea s-a aflat, în drept, în situația de încălcare a unei obligații și, prin această conduită, a determinat pe cealaltă parte să sesizeze instanța în vederea ocrotirii dreptului său. Din acest punct de vedere cererea de uzucapiune prezintă particularitatea că nu pune în discuție încălcarea vreunei obligații a proprietarului nediligent față de posesor ci acesta urmărește să valorifice în drept posesia sa, în beneficiul său și în paguba proprietarului, singura sancțiune care poate decurge de aici pentru proprietar fiind însăși pierderea dreptului de proprietate. Nu există însă o „obligație de păstrare a proprietăți” și la nici un moment pârâtele nu s-au opus acțiunii formulate. Pentru aceste motive instanța apreciază că ele nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată ci acesta se justifică a rămâne în sarcina reclamantelor ca un corelativ al demersului de obținere a prezentei hotărâri prin care se constată dreptul lor de proprietate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Municipiul Iași prin P. și C. L. Iași.
Recurenții au arătat că nu au calitate procesuală pasivă deoarece nu s-a dovedit calitatea lor de proprietari ai terenului. Au invocat dispozițiile art. 20 alin.1, 61, 62 din Legea nr. 215/2001 în susținerea excepției. Pe fond recurenții susțin că nu sunt întrunite condițiile uzucapiunii deoarece reclamantele – intimate susțin că au preluat posesia de la autorii lor, situație în care nu operează joncțiunea posesiilor.
Au solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Legal citate intimatele au depus întâmpinare și au solicitat respingerea recursului
În recurs nu s-au depus noi acte.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată recursul întemeiat.
P. cererea de chemare în judecată intimatele B. L. M. și Pelezza R. G. au solicitat a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la suprafața de 2600 mp teren extravilan Iași, ..
Au susținut reclamantele că posedă terenul din 1986, posesie care unită cu cea a autorilor lor depășește 30 de ani.
Reclamantele sunt nepoatele autoarei B. E. care a posedat terenul din 1935, fiind urmată de B. M. până în anul a986.
Potrivit susținerilor reclamantelor (fila 75), terenul provine de la străbunicul lor, C. V. I., care l-a cumpărat în 1869.
Din adresa nr. 72 emisă de Sfatul Popular al Raionului Iași, fila 76, rezultă că suprafața de 0,25 ha teren a fost exclusă de la comasare și a rămas în proprietatea autoarei B. E. (soția lui C. V. I.). Ulterior, această suprafață de teren s-a transmis prin moștenire reclamantelor.
Nu se poate astfel reține că sunt întrunite condițiile uzucapiunii pentru suprafața de teren stăpânită de reclamante în calitate de moștenitoare a autorului inițial C. V. I..
Uzucapiunea este o cale de dobândire a dreptului de proprietate de către o persoană ce stăpânește un imobil o perioadă de timp determinată, persoană ce nu are un drept de proprietate anterior dobândit.
În cauza de față, reclamantele stăpânesc imobilul în calitate de moștenitoare ale cumpărătorului inițial, neexistând dovezi că ar fi ieșit din proprietatea lor sau a autorilor lor.
Apreciem astfel întemeiate susținerile recurenților în sensul de neîndeplinire a condițiilor legale privind uzucapiunea.
Instanța de fond, deși a reținut corect situația de fapt, nu a ținut cont de calitatea de moștenitori a reclamantelor în raport de cumpărătorul inițial al terenului.
În privința lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Iași, se constată că a fost corect invocată în raport de dispozițiile art. 20 alin.1 și 21 din Legea nr. 215/2001, recurentul-pârât fiind doar un administrator al bunurilor care aparțin domeniului public și privat al unităților administrativ teritoriale.
Nu putem însă reține lipsa calității procesuale a Municipiului Iași.
În raport de dispozițiile art. 477 Cod civil, art. 25 din Legea nr. 213/1998 și art. 123 alin.2 din Legea nr. 215/2001, art. 26 din Legea nr. 18/1991, bunurile fără stăpân aparțin domeniului public. De altfel, pârâtul-recurent care a invocat această excepție nu a făcut nici o dovadă în acest sens. În această situație sarcina probei îi aparține ca parte ce a invocat excepția.
În raport de aceste considerente, apreciem întemeiat recursul care va fi admis cu modificarea în tot a sentinței primei instanțe.
Potrivit art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, rejudecând cauza, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul C. L. Iași pentru lipsa calității procesuale pasive și va respinge pe fond acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași.
Conform art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimatele-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Municipiul Iași prin P. și C. L. al Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr._/18.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantele B. L. M. și P. R. G. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Iași ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantele B. L. M. și P. R. G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași prin P. ca neîntemeiată.
Obligă intimatele reclamante B. L. M. și P. R. G. la plata în solidar a sumei de 1686,18 lei către recurenții pârâți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.05.2013.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red. D.C.
Tehnred. I.G.
2 ex.
07.02.2014
Jud.fond: I. I. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1400/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1406/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
