Legea 10/2001. Sentința nr. 1659/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1659/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 1659/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Mai 2013
Președinte - E.-C. P.
Grefier I. B.
SENTINȚA IVILĂ Nr. 1659/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D. M. E. în contradictoriu cu pârâții U. AL. I. C. IAȘI, S. R. P. M. EDUCAȚIEI ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI, pârât S. R. P. M. FINANȚELOR BUCUREȘTI, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15 mai .2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând constată următoarele:
P. actiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la 15.12.2011 precizată și completată ,reclamanta D. M. E. a formulat o cerere de chemare în judecată complexă ,cu capete de cerere diferite ,în contradictoriu cu pârâții: U. Al. I. C. Iași, O. M., O. L., O. G., O. L., C. L. de F. F. Iași prin P., C. Județeană de F. F. Iași prin P. jud. Iași, C. L. pentru aplicarea Legii 10/2001 prin P., C. Județeană pentru aplicarea Legii 10/2001 prin P. jud. Iași grupându-și cererile distincte deduse judecății în cererea A: (filele 4-5 dosar); cererea B (filele 6-7 dosar) și cererea C (fila 17-18 dosar).
P. cererea intitulată” cererea A privind terenul de 1600 mp „reclamanta a formulat ,în contradictoriu cu pârâții U. Al. I. C. Iași, ca reprezentant local al Ministerului Educației și al Statului; O. M. și O. L.,; O. G. și O. L., C. locală de F. F. Iași, P. Iașului; C. Județeană de F. F. Iași, P. Județului Iași; C. locală pentru aplicarea Legii 10, P. Iașului; C. Județeană pentru aplicarea legii 10, P. Judetului Iașii următoarele cereri:
A solicitat reclamanta obligarea:
a) Universității Al. I. C. Iași:
- la punerea la dispoziție a tuturor documentelor aflate în arhiva, privind preluarea și administrarea acestui teren, schițe de sistematizare și comasare a terenurilor cu ocazia extinderii Grădinii Botoanice în perioada 1973-1980, acte de confiscare: decizii, hotărâri, dispoziții ale autorităților locale.
- La solicitarea anulării și anularea titlului de proprietate a pârâților O..
- La retrocedarea terenului.
a) Comisiei locale și județene de fond funciar Iași:
- la punerea la dispoziție a dosarului de „constituire” a dreptului de
proprietate a pârâților O..
-la punerea la dispoziție a tuturor documentelor aflate în arhiva lor, privind preluarea și administrarea acestui teren, schițe de sistematizare și comasare a terenurilor cu ocazia extinderii Grădinii Botanice în perioada 1973-1980 acte de confiscare,decizii, hotărâri, dispoziții ale autorităților locale.
-la solicitarea anulării și anularea titlului de proprietate a pârâților O..
-la retrocedarea terenului.
c) Comisiei locale și județene pentru legea 10, Iași
- la emiterea unui titlu de proprietate pentru terenul de c.a. 2000 mp.
-la retrocedarea terenului
d) Pârâților O. M., O. L., O. G. și O. L.
-la demolarea vilei de pe teren
- la rectificarea tubulară
-la predarea terenului fără sarcini.
P. cererea intitulată „cererea B privind terenul de_ mp” reclamanta a formulat în contradictoriu cu pârâții U. Al.I. C., S. prin M. Educației și Învățământului, S. prin M. Finanțelor,in temeiul dispozițiilor Legii 10/2001 ,următoarele cereri:
- Retrocedarea terenului în natură, pe vechiul amplasament;
- În subsidiar ,a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent ,constând în
compensare cu alte bunuri la valoare de piață sau măsuri reparatorii în echivalent ,constând în despăgubiri acordate, în condițiile legii speciale, la valoarea de piață.
În motivarea cererii reclamanta arată că este îndreptățită la restituirea terenului, fiind moștenitoare legală după tată a terenului în litigiu, conf. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 ;că terenul a fost confiscat abuziv, fără titlu, în baza unor dispoziții nelegale și neconstituționale ale autorităților locale conf. art. 2 alin. 1 pct. i din Legea nr. 10/2001 și se restituie în natură conf. art. 1 alin. 1 din legea nr. 10/2001; că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar conf. art. 2 alin. 2 din legea nr. 10/2001 (abrogat în mod neconstituțional) ;că de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, conf. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, conf. art. 9 din legea nr. 10/2001.
Reclamanta sustine ca terenul în litigiu face parte din categoria imobilelor enumerate în anexa nr. 2 lit. a pct. 1 și potrivit art. 16 alin. 1 din legea nr. 10/2001, aceste imobile se restituie foștilor proprietari cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani. Conf. art. 16 alin. 4 din legea nr. 10/2001 va pune la dispoziția Universității Al. I. C. Iași, un teren adecvat pentru creșterea și exploatarea trandafirilor.
Arată că terenul în litigiu nu este afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, precum se specifică în art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Susține reclamanta că terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, deci, conf. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, nu face parte din domeniul public sau privat al statului. El poate fi revendicat de foștii proprietari sau succesorii lor conf. art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
Arată că terenul în litigiu nu este nici rezervație naturală dar nici monument al naturii, întrucât este făcută artificial, deci nu se încadrează în anexa pct. 7 din lista bunurilor ce fac parte din domeniul public al statului. Declararea statutului de rezervație naturală prin Hotărârea nr. 8/1996 este ilegală și s-a făcut cu singurul scop de a sustrage acest teren de la restituire desi in1990 acest teren a fost lăsat în paragină.
Susține reclamanta că terenul este un lot pe care în ultimul timp se plantează trandafiri ,insa U. nu este un institut agronomic sau silvic, nici institut de cercetare, care să justifice deținerea unui lot didactic experimental de trandafiri pentru studenții de la facultatea de Botanică. Conf. art. 7 din legea nr. 33/1994, utilitatea publică pentru lucrări de interes național se declară de către guvern, iar pentru cele de interes local de către Consiliul Județean, în baza lucrărilor unei comisii și actul de declarație se afișează în Monitorul oficial .
Arată reclamanta ca a declara un teren drept arie protejată nu este același lucru cu a-l declara rezervație naturală sau monument al naturii ,chiar dacă ar fi o arie protejată, acest statut nu exclude terenul de la restituire.
Susține reclamanta că ,în situația în care, prin absurd, terenul ar fi declarat rezervației naturală, el nu poate să mai facă parte din patrimoniul universității, acesta fiind în proprietate privată a universității, în contradicție cu statutul de proprietate publică al unei rezervații conf. pct. 7 din lista anexă a legii nr. 213/1998, ce enumeră bunurile din proprietatea publică. În acest caz, terenul ar trebui trecut în proprietatea publică a autorităților locale, in urma retrocedării urmată de expropriere, la care nu se va opune.
Conform vechii și noii legi a educației, universitățile de învățământ de stat sunt instituții publice, deci și de utilitate publică.
P. cererea intitulară „cererea C privind delimitarea terenurilor” reclamanta a solicitat obligarea Universității Al. I. C. :să pună la dispoziția instanței toate actele, aflate în posesia ei, referitoare la acest teren; să solicite în instanță anularea ordinului prefectului și a titlului de proprietate emis în baza lui și în favoarea pârâților O.; să emită o completare la decizia nr. 15/18.11.2001, prin care să-i cedeze întregul teren de 2.075 mp, dobândit abuziv de către universitate de la autorul său și cedat ilegal pârâților O..
La data de 02.07.2012 reclamanta a depus la dosarul cauzei „cerere de disjungere și declinare a competenței (fila 97 dosar) invocând dispozițiile art. 165 și 17 Cod procedură civilă ,solicitând disjungerea cererii intitulată cerere C de cererile A și B și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sibiu motivat de faptul că pe rolul acestei instanțe se află dosarul nr._ .
La termenul din 10.10.2012 instanța a constatat că cererile formulate de reclamantă și completările aduse acestor cereri ,astfel cum se regăsesc la filele 3-7, 17-18, 97, 125-126, 129-134, 136-138 ,nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă și nu permit stabilirea riguroasă a cadrului procesual,verificarea competenței instanței, stabilirea taxei de timbru datorată pentru fiecare capăt de cerere și nu permit instanței soluționarea cererilor de disjungere ,formulate de reclamantă și nici dezlegarea pe fond a raportului juridic litigios.
La termenul din 07.11.2012 prin încheierea nr. 619/07.11.2012 ,ce nu a fost recurată ,(filele 191-192) instanța a dispus suspendarea judecății, în temeiul disp. art. 1551 Cod procedură civilă, constatând neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantei.
Reclamanta a formulat cerere de îndreptare, lămurire și completare a încheierii de ședință din 07.11.2012 (fila 194 dosar) precum și cerere de renunțare la judecata cererilor intitulate „cererea A și cererea C” și cerere de repunere pe rol a dosarului și de dezbatere în fond a cererii intitulată „cerere B”.
P. încheierea din 17.04.2013 instanța a respins cererea de îndreptare, lămurire și completare a încheierii de ședință din 07.11.2012 formulată de reclamantă în baza art. 281, 281 ind. 1 și 281 ind. 2 Cod procedură civilă.
La termenul din 17.04.2013 ,în baza disp. art. 155 ind. 1 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă s-a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă și în temeiul art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantei D. M. E. la judecata cererilor intitulate „ cererea A” și „ cererea C”, formulate în contradictoriu cu pârâții U. Al. I. C. Iași, O. M., O. L., O. G., O. L., C. L. de F. F. Iași prin P. M. Iași, C. Județeană de F. F. Iași prin P. Județului Iași,, C. L. pentru aplicarea Lg. 10/2001 Iași prin primarul M. Iași, C. Județeană de aplicare a Lg. 10/2001 Iași prin P. Județului Iași, ,P. M. Iași, P. Județului Iași.
S-a disjuns judecata cererii promovată de reclamanta D. M. E., intitulată „ cererea B”( filele 6,7 dosar), formulată în contradictoriu cu pârâții U. Al. I. C. Iași, S. R. prin M. Educației și Învățământului, S. R. prin M. Finanțelor și s-a acordă termen pentru judecata acesteia .
La termenul din 15.05.2013 reclamanta a declarat că înțelege să renunțe la judecata cererii B (cerere ce a fost disjunsa )în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și S. R. prin M. Educației înțelegând să solicite continuarea judecății cererii B ,doar în contradictoriu cu U. Al. I. C..
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta ,U. A. I. C., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată susținând, în esență, că decizia nr. 15/18.11.2011 este legală și temeinică deoarece terenul solicitat de reclamantă a fi restitui în natură este afectat de amenajări de utilitate publică de suprafață și subterane.
Invoca parata punctul 10.3 din Normele metodologice de aplicare a legii 10/2001, conform caruia entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, existența pe terenul respectiv a parcurilor amenajate etc., existență și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă și alte asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren disponibile sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Arată pârâta ca terenul în litigiu se constituie ca parte integrantă a parcului Dendrologic „Grădina Botanică Iași” – amenajare de utilitate publică, declarată arie protejată cu statut de rezervație naturală prin Hotărârea nr. 8/1996 emisă de Consiliul județean Iași.
Faptul că suprafața de teren de 1,34 ha ce face obiectul deciziei contestate este afectată de amenajări de utilitate publică rezultă și din raportul de expertiză întocmit de C. C.. Articolul 16 alin. 1 din legea 10/2001 invocat de reclamantă în contestarea Deciziei 15/18.11.2011 în ceea ce privește suprafața de 1,34 ha teren nu are aplicabilitate în speța dedusă judecății având în vedere faptul că textul de lege menționat se referă la imobile construcții ocupate de instituții de învățământ superior..
Arată pârâta ca solicitarea reclamantei de a i se acorda măsuri în echivalent valoric pentru imobilul teren situat în Iași, ., în suprafața de_ mp este netemeinică deoarece Legea 10/2001 stabilește expres care sunt măsurile reparatorii
Referitor la despăgubirile pentru terenul care nu poate fi restituit în natură, având în vedere situația juridică actuală a terenului, la art. 4 din decizia contestată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de teren de 1,34 ha, urmând ca această solicitare să fie soluționată de C. Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor în conformitate cu procedura stabilită de legea specială. Ca atare, instanța de judecată nu poate soluționa această solicitare, competentă în stabilirea acestor măsuri fiind C. centrală pentru Stabilirea despăgubirilor.
Relativ la cererea de acordare de măsuri compensatorii cu alte bunuri pârâta arată că nu dispune de bunuri sau servicii care să poată fi oferite notificatoare.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat la termenul din 15.05.2013 proba cu înscrisuri.
Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței pârâta a înaintat la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza deciziei 15/18.11.2011 (filele4 5-93 dosar).
* * *
Analizând ansamblul probator administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată cererea formulată de reclamantă ,cerere ce a fost disjunsă prin încheierea din 17.04.2012, ca fiind neîntemeiată motivat de considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul reține că, urmare a precizărilor aduse de reclamantă și declarațiilor de renunțare la judecată de la termenele din 17.04.2012 si 15.05.2013, instanța a rămas investită cu cererea intitulată „cererea B privind terenul de_ mp (filele 6-7, 188 și 212-216 dosar) prin care reclamanta D. M. E., a solicitat ,în contradictoriu cu U. Al. I. C. Iași:
-anularea deciziei nr. 15/18.11.2011 a Universității Al. I. C. Iași;
-în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri la valoarea de piață sau măsuri reparatorii acordate în condițiile legii speciale ,la valoarea de piață, cu cheltuieli de judecată .
În fapt, Tribunalul reține că, prin decizia nr. 15/18.11.2011 (filele 50-51) a Universității Al. I. C. s-au soluționat notificările nr 224/14.11.2001. si nr27/12.02.2002(filele 56-59) prin care reclamanta D. M. E. solicita restituirea în natură a suprafețelor de teren de_ mp și respectiv_ mp,teren situat în Iași, ..
P. decizia nr. 15/18.11.2011 a Universității Al. I. C. s-au dispus următoarele:
S-a respins cererile de restituire în natură pentru suprafața de teren de 15.000 mp, respectiv 13.400 mp, din Iași, ., solicitată de D. M. E. prin Notificările nr. 224/2001 și nr. 27/2002 motivat de considerentele din preambul, având în vedere prevederile art. 10 (alin. 2 și alin. 10 ) art. 1 alin. 2, art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată.
S-a respins cererea d-nei D. M. E. din Notificarea nr. 224/2001 de acordare a contravalorii în bani a imobilului în suprafață de_ mp situate în Iași, ., motivat de faptul că legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare nu prevede măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești.
S-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată de despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat pentru suprafața de teren de 1,34 ha, având în vedere prevederile art. 10 (alin. 2 și alin. 10), art. 26 și art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că suprafața de teren solicitată de reclamantă este afectată de amenajări de utilitate publică de suprafață și subterane, aspect pentru care nu se poate restitui terenul în natură; ca terenul se constituie ca parte integrantă a Parcului Dendrologic „Grădina Botanică Iași” - amenajare de utilitate publică, declarată arie protejată cu statut de rezervație naturală prin Hotărârea nr. 8/1996 emisă de Consiliul Județean Iași, parc în cuprinsul căruia este interzisă desfășurarea oricăror activități ce pot duce la degradarea sau modificarea aspectului inițial al peisajului, a componenței faunei și florei sau a echilibrului ecologic. Terenul deținut de U. Al. I. C. Iași în suprafață de 1,34 mp, solicitat a fi restituit în natură, este afectat de amenajări de utilitate publică de suprafață și subterane. Suprafața de teren în discuție este amenajata cu alei betonate pe o suprafață de 2233 mp, cu dale, ce separă colecțiile de trandafiri. Subsolul terenului este afectat de detalii de sistematizare constând în rețea de apă și electricitate, așa cum rezultă din planul de situație întocmit de Serviciul gestiunea patrimoniului din cadrul Universității.
De asemenea ,s-a reținut in considerentele deciziei 15/18.11.2011 că pe această suprafață de teren se găsește Rozariul Grădinii Botanice care constă în colecția de trandafiri nobili ce însumează cca 700 de soiuri și hibrizi,. cu o valoare istorică inestimabilă,colecția de trandafiri de pe această suprafață de teren este unică în lume, fiind cunoscută ca cea mai valoroasă colecție de roze din această zonă a Europei, fiind recunoscută de Federația Mondială a Societății Rozelor.
Tribunalul constată că probatoriul administrat în cauză relevă legalitatea și temeinicia deciziei nr. 15/18.11.2011.a Universității Al. I. C..
Astfel, instanța reține că prin actul de vânzare-cumpărare nr. 100 autentificat la tribunalul Județului Iași sub nr. 100/1950, ( filele 60,61 dosar) L. N. A. și L. N. N. cumpără de la R. zis R. Primus suprafața totală de teren de 3 ha din care 1,5 ha revin lui L. A. și 1,5 ha lui L. N.;
Din procesul-verbal nr. 3/08.04.1959 încheiat între C. orășenească a Comitetului executiv al Sfatului Popular Iași și L. N. ,( depus la fila 62 dosar) ,rezultă că din suprafața posedată de 1,49 ha s-a predat la stat suprafața de 1,34 ha, L. N. rămânând cu 0,15 ha curte.
Din copia registrului agricol al Sfatului Popular al orașului Iași perioada 1959-1963(depus la fila 63 dosar) privind pe numitul L. N. ,rezultă că acesta a predat la stat suprafața de 1,34 ha conform decretului 115/1959 în baza procesului verbal nr. 3/1959.
Terenul a trecut de la Consiliul Superior al Agriculturii – Departamentul Gospodăriilor Agricole de Stat la U. Al. I. C. Iași în baza ordinului nr._/06.10.1966, depus in copie la fila 53 dosar .
Reclamanta a facut dovada calitatii de mostenitor cu certificatele de mostenitor nr. 745/01.09.1977 si nr.92/23.04.1996 depuse in copie la filele 12 si 74 dosar
Tribunalul constata ca cererea reclamantei de restituire in natura a terenului ce a facut obiectul deciziei nr. 15/18.11.2011 a Universității Al. I. C. Iași este neintemeiata fata de regimul juridic actual al,imobilului .
Tribunalul retine, in speta dedusa judecatii ,ca terenul în litigiu este parte integrantă a Parcului Dendrologic „Grădina Botanică Iași” – amenajare de utilitate publică, declarată arie protejată cu statut de rezervație naturală prin art 1 din Hotărârea nr. 8/1996 emisă de Consiliul județean Iași. astfel cum atesta inscrisurile depuse la filele 229, 230, 238 dosar
Este adevarat ca Legea nr. 10/2001, republicata consacra principiul restituirii in natura, dar in acelasi timp, reglementeaza si exceptiile, care fac imposibila restituirea in natura.
Una dintre aceste exceptii este prevazuta de art. 10 alin. (3) si se refera la terenurile afectate de amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale .P. urmare, chiar legea care constituie fundamentul juridic al pretentiilor reclamantei prevede posibilitatea refuzului restituirii în natura ,în cazurile expres prevazute de art. 10, iar instanta de fond nu poate ignora aceste dispozitii legale.
Instanta constata ca dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, H.G. 250/2007 ,trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, căi de comunicație, dotări tehnico - edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, etc.
Tribunalul retine ca amenajările de utilitate publică nu presupun cu necesitate includerea bunului a cărui restituire s-a solicitat în domeniul public al localității, neputând fi definită prin raportare la dispozițiile Legii nr. 213/1998, act normativ cu un domeniu distinct de reglementare.
In jurisprudenta in materie s- a statuat ca instanța nu trebuie să verifice dacă bunul face parte din domeniul public și dacă a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 213/1998, ci trebuie să examineze utilitatea publică a amenajării în sensul Legii nr. 10/2001 și a HG nr. 205/2007.
Desi reclamanta a considerat ca Hotărârea nr. 8/1996 emisă de Consiliul județean Iași este nelegala ,Tribunalul constata ca acest act se bucura de prezumtia de deplina legalitate ,nefiiind dovedita existenta unor demersuri in fata instantelor de contencios administrativ de desfiintare a acestui act administrativ .
Tribunalul noteaza ca in prezenta cauza reclamanta a solicitat doar proba cu inscrisuri si nu a produs probe de natura a demonstra instantei ca terenul ce s-a solicitat fi restituit este liber, in acceptiunea legii 10/2001.
Faptul că suprafața de teren de 1,34 ha ce face obiectul deciziei contestate este afectată de amenajări de utilitate publică rezultă si din raportul de expertiză întocmit de C. C. la cererea reclamantei și depus de aceasta la documentația notificării, la filele 67-70 dosar . Din expertiză rezultă faptul că terenul în litigiu este ocupat de plantații floricole și pomicole amenajate și întreținute de Grădina Botanică, alei betonate, grupuri statuare.
Tribunalul noteaza ca articolul 16 alin. 1 din Legea 10/2001 invocat de reclamantă, în contestarea Deciziei 15/18.11.2011, nu are incidenta în speța dedusă judecății ,având în vedere faptul că textul de lege menționat se referă la imobile construcții ocupate de instituții de învățământ superior. Terenului în suprafață de 1,34 ha, ce face obiectul deciziei contestate, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 2 și alin. 10 din Legea 10/2001 având în vedere faptul că este afectat de amenajările de utilitate publică.
Relativ la prevederile Legilor 213/1998, Legea 33/1994 invocate in cuprinsul cererii de chemare in judecata ,instanta retine ca nu își au aplicabilitatea în cauza atât timp cat reclamanta, la solicitarea expresa a instantei, a precizat ca–si intemeiaza cererea pe dispozițiile Legii 10/2001.
Instanta retine ,de asemenea ,ca solicitarea reclamantei de a i se acorda măsuri reparatorii în echivalent valoric pentru imobilul teren situat în Iași, ., în suprafața de_ mp este netemeinică. Legea nr. 10/2001, modificată ,prevede o procedură specială de determinare si acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent,ce nu poate fi suplinită în etapa judiciară, acestea urmând a se acorda conform legii speciale, astfel cum corect s-a dispus prin decizia 15/18.11.2011 a Universității Al. I. C..Iași. Relativ la cererea de acordare de măsuri compensatorii cu alte bunuri Tribunalul constata ca reclamanta, care avea sarcina probei, nu a dovedit ca pârâta dispune de bunuri sau servicii care să poata fi oferite in compensare .
F. de considerentele anterior expuse Tribunalul urmeaza a respinge acțiunea (disjunsă) formulată de reclamanta D. M. E. în contradictoriu cu pârâta U. „ Al.I. C.” Iași.
În temeiul disp. art. 246 Cod procedură civilă se va lua act de renunțarea reclamantei D. M. E. ( potrivit declaratiei data la termenul din 15.05.2013 –fila 228 dosar) la judecata cererii formulată în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. Educației și Învățământului București și S. R. prin M. Finanțelor București
Tribunalul nu a avut indreptatirea legala pentru a da curs cererii formulata de reclamanta ,la data de 15.05.2013 ,în sensul de a se lua act de renuntarea reclamantei la calea de atac a recursului, intrucat dispozitiile art. 267 C.pr. civ prevad ,imperativ ,ca aceasta renuntare se poate face doar după pronuntarea hotararii.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea reclamantei D. M. E. privind repunerea cauzei pe rol.
Respinge acțiunea (disjunsă) formulată de reclamanta D. M. E. cu domiciliul ales la familia C. D. A., în Iași ., .. D, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta U. „ Al.I. C.” Iași, cu sediul în Iași, B-d. C. I nr. 11, județul Iași.
În temeiul disp. art. 246 Cod procedură civilă ia act de renunțarea reclamantei D. M. E. la judecata cererii formulată în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. Educației și Învățământului București și S. R. prin M. Finanțelor București.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P.C. B.I.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1648/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1400/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
