Fond funciar. Decizia nr. 1400/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1400/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 1400/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Iunie 2013
Președinte - M. S.
Judecător O. L.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1400/2013
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul R. N. C. împotriva sentinței civile nr. 97/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în contradictoriu cu intimatele: C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR IAȘI și C. L. DE F. F. G., având ca obiect fond funciar modificare titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 97/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni s-a respins acțiunea civilă promovată de reclamantul R. N. C. în contradictoriu cu pârâtele C. locală G. și C. județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Iași.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr 2832/20.03.1991 reclamantul R. C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren fostă proprietatea lui A. E., respectiv suprafața 0,55 ha, fânețe 0,20 ha și 0,25 ha pășune.
Prin adresa nr 4130 /27.11.2012 emisă de Primăria comunei G. ca răspuns la solicitarea instanței se precizează că o parte din suprafețele de teren din titlul de proprietate al reclamantului se suprapun cu alte titluri de proprietate emise altor persoane apreciate ca îndreptățite a reconstituire. Suprafețele pentru care a fost pus în posesie reclamantul reies din procesul verbal de punere în posesie emis la data de 27.11.2012 – fila 33 dosar.
Cererea reclamantului de chemare în judecată are ca obiect modificarea titlului de proprietate nr._/07.08.2002, titlu de proprietate prin care reclamantului i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren în ., jud. Iași. Constituirea dreptului de proprietate s-a făcut în anul 2002, după ce reclamantului i s-a emis un alt titlu de proprietate nr._/14.08.1995, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în calitatea sa de moștenitor a lui A. E. .
Precizările reclamantului în sensul că parte din suprafețele de teren pentru care i s-a stabili dreptul de proprietate se suprapun cu alte proprietăți, nu au fost dovedite în cauză în sensul specificării titlurilor de proprietate cu care există suprapuneri și a poziției sale față de legalitatea emiterii acestora .
Demersurile instanței efectuate în virtutea rolului activ au confirmat faptul că pentru mai multe suprafețe de teren situate în tarlaua 38, . și tarlaua 53, parcelele 709/8 și 709/8/1 s-a stabilit dreptul de proprietate și altor persoane decât reclamantului.
Acesta nu a dorit să facă precizări la acțiunea introductivă în sensul indicării în clar a obiectului cererii sale asupra modalității de apărare a dreptului său motiv pentru care instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, exercitarea rolului activ de către instanță fiind limitat, neputând substitui în obligațiile procesuale ale reclamantul .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. N. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Arată recurentul reclamant faptul că cererea sa de recurs privește următoarele motive: judecata cauzei ar trebui reluată pentru a se clarifica cererea, era necesară efectuarea unei expertize tehnice pentru clarificarea suprapunerilor dintre cele două titluri de proprietate.
Recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat și scutit de la plata taxei de timbru.
Prin întâmpinarea formulată C.J.F.F. Iași a solicitat respingerea recursului, arătând faptul că aspectele invocate de recurentul reclamant nu au fost probate (suprapunerile existente). S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul declarat de către reclamant este nefondat față de următoarele considerente:
Cererea introductivă formulată de reclamantul recurent privește modificarea titlului de proprietate nr._/7.08.2002, raportat la existența unei suprapuneri a terenului său de un ha din titlul de proprietate menționat cu terenuri din alte titluri de proprietate.
Instanța de control judiciar, analizând recursul de față prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă dar și ale art. 3041 Cod procedură civilă, constată că acesta este nefondat, sentința primei instanțe fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii și în conformitate cu probatoriul administrat în cauză.
Rectificarea sau modificarea titlului de proprietate, presupune îndreptarea unei erori materiale, intervenită odată cu emiterea titlului de proprietate și nu o nouă configurare a amplasamentului. Greșeala materială care face posibilă rectificarea titlului de proprietate, are caracter procedural și, în speța de față, ar exista dacă, spre exemplu, s-ar constata că, s-a greșit numele sau prenumele persoanei îndreptățite. P. verificarea acestei eventuale greșeli nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor
Astfel, se constată că recurentul reclamant invocă motive de nulitate absolută a titlului de proprietate ce se circumscriu dispozițiilor art. III alin 1 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, respectiv emiterea titlului cu nerespectarea dispozițiilor privitoare la stabilirea amplasamentului (ceea ce presupune implicit reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren la care nu avea dreptul) și nu simple erori materiale ocazionate de completarea titlului de proprietate .
În cauza de față mai reține Tribunalul și faptul că reclamantul recurent a semnat fișa de punere în posesie fără obiecțiuni astfel încât titlul de proprietate este emis legal, conform fișei de punere în posesie depusă, în copie, la fila 13 dosar fond.
De asemenea, Tribunalul reține și faptul că cererea reclamantului recurent nu este admisibilă, pe această cale procedurală, având în vedere împrejurarea că amplasamentul pe care se solicită modificarea titlului de proprietate apare ca fiind intabulat în titlurile altor persoane aspect confirmat prin adresa depusă la fila 32 de către Primăria . s-ar produce o afectarea a dreptului de proprietate al altor persoane (de altfel, Tribunalul reține și faptul că reclamantul nu a specificat în nici un moment titlurile de proprietate față de care există suprapuneri, respectiv poziția sa raportat la aceste acte emise conform legii 18/1991).
În ceea ce privește motivul de recurs privitor la reluarea judecării cauzei în vederea clarificării obiectului cauzei Tribunalul reține faptul că, în baza rolului activ, instanța de fond a pus în vedere reclamantului recurent clarificarea cererii, în final soluționând cauza raportat la cererea cu care a fost investită.
Astfel, în ceea ce privește lipsa rolului activ al instanței Tribunalul reține faptul că prima instanță a acordat recurentului posibilitatea de a-și propune probe pentru a-și dovedi acțiunea, principiului rolului activ neputând constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și apărarea intereselor acesteia. În această situație, rolul imparțial al instanței ar fi compromis, fiind afectat principiul egalității armelor.
Așadar, nu se poate dispune casarea unei hotărâri pentru că, instanța nu ar fi ordonat, din oficiu, anumite dovezi, atât timp cât, deși aveau posibilitatea să propună și să administreze probatorii, părțile nu au solicitat administrarea unor mijloace de probă, astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod procedură civilă. De altfel, această critică nu poate fi primită și pentru că, procesul civil este, ca regulă generală, un proces al intereselor private, astfel încât, rolul judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilității și contradictorialității, echilibru asigurat de către instanța de fond.
În acest sens, instanța de control judiciar reține din jurisprudența pronunțată în materie, respectiv decizia civilă nr.3255/21.04.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția civilă și de proprietate intelectuală, deciziile nr. 2048/2000 a Curții de Apel București secția a IV-a civilă și nr. 666/2000 a Curții de Apel București secția a III-a civilă dar și deciziile nr. 1032/1975 și 975/1978 ale Tribunalului Suprem – secția civilă și decizia nr. 1115/1990 a Curții Supreme de Justiție – secția civilă .
In final, instanța de control judiciar reține aceeași practică a instanței supreme care, referindu-se la acest principiu al rolului activ, a statuat, într-o decizie de speță că: „Rolul activ nu înseamnă, așa cum a evidențiat jurisprudența, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, în condițiile dispozițiilor art.1169 din Codul civil, instanța neputând să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime” (ICCJ, Secția C. administrativ și fiscal, decizia nr. 1975 din 5 iunie 2008).
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge – conform art. 312 C.pr.civ. - recursul declarat de reclamantul R. N. C. împotriva sentinței civile nr. 97/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul R. N. C. împotriva sentinței civile nr. 97/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2013.
Președinte, M. S. | Judecător, O. L. | Judecător, I. D. |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
2 EX – 03.07.2013
JUD. F. – C. M. C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1659/2013. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 1290/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
