Uzucapiune. Decizia nr. 1311/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1311/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 1311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Mai 2013
Președinte - M. S.
Judecător O. L.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1311/2013
Pe rol se află judecarea recursului recurentul M. IAȘI P. P. împotriva sentinței civile nr._/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata S. C., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. A. pentru intimată, lipsă fiind reprezentantul legal al recurentului.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că au fost înaintate la dosar relațiile solicitate de către instanță de la Consiliul Local al municipiului Iași însoțit de înscrisuri, toate într-un singur exemplar.
Av. B. pentru intimată arată că nu solicită a i se comunica deoarece a luat cunoștință de conținutul lor de al dosar.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Av. B. pentru intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțată de prima instanță ca fiind temeinică și legală, motivând că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii.
Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr._ din 08.11.2011, pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
„Admite cererea principală și cererea conexă formulate de reclamanta S. C., cu domiciliul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, prin primar, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11.
Constată că reclamanta a dobândit prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 413 mp situat în Iași, ., cvartal 113, .), identificat prin punctele de contur: 1-2-3-4 în planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de ing. S. A..
Taxa de timbru în valoare de 1953,66 lei, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar rămâne în sarcina statului.
Ia act că reclamanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut următoarele:
„Potrivit certificatului de moștenitor nr.67 din 20.09.2011, f.3 dosar, de pe urma defunctului S. G. a rămas ca moștenitor legal S. C., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/1, masa succesorală fiind compusă, între alte bunuri, din cota indiviză de ½ din casa de locuit situată în Iași, ., restul cotei de ½ aparținând soției supraviețuitoare. Averea succesorală rămasă de urma lui S. G. a fost transmisă soției supraviețuitoare, în calitate de moștenitor legal, ceilalți moștenitori legali renunțând la moștenire.
Reține instanța, că dreptul de proprietate asupra casei a fost dobândit de reclamanta S. C. împreună cu soțul său S. G. prin sentința civilă nr.4936/01.07.1991, f.4 dosar, pronunțată în dosarul nr.5634/1991.
Constată instanța, potrivit declarației martorei C. L., f.41, că reclamanta și defunctul său soț au locuit în imobilul din Iași, ., din anul 1959, neântrerupt, casa fiind situată pe terenul în suprafață de aprox.400 mp.
Depoziția martorului este susținută și de înscrisurile administrate. A dovedit reclamanta că în anul 1983 imobilul a fost racordat la instalația de furnizare a apei potabile, fiind efectuat în acest sens proiectul de specialitate nr.164/1983, f.29-31, în anul 2004 existând contract de furnizare a apei potabile și canalizare încheiat între S. G. și R. Iași; în anul 1993, a fost aprobată de către Romgaz RA Mediaș, racordarea aceluiași imobil la instalația de furnizare a gazului metan, f.33 dosar.
P. planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de către ing. S. A., f.34-35, a fost identificată suprafața de teren în litigiu ca fiind 413 mp teren situat în Iași, ..
Uzucapiunea reprezintă unul dintre modurile de dobândire a proprietății bunurilor imobile, față de dispozițiile Codului civil, respectiv art. 1837, care definește prescripția ca un mijloc de a dobândi proprietatea și art. 645, potrivit căruia proprietatea se dobândește, între altele și prin prescripție.
Articolul 1890 C. civ. reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil dacă se face dovada că cel care invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar un interval de timp mai mare de 30 de ani. Așadar, când posesia unui imobil se prelungește în timp pe o anumită perioadă de timp prescrisă, legea o consideră drept izvor al proprietății, iar posesorul va fi considerat proprietar.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază acțiunea principală a reclamantei și cererea conexă ca fiind întemeiate și urmează să le admită, în sensul constatării dobândirii de către reclamantă, prin efectul prescripției achizitive de lungă durată, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 413 mp, situat în Iași, ., astfel cum a fost identificat prin planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de către ing. S. A. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Urmează a lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Apreciind că nu poate fi reținută culpa procesuală a pârâtului M. Iași, instanța va dispune ca taxa de timbru în valoare de 1963,66 lei pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar să rămână în sarcina statului.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul M. Iași prin Primarul Municipiului Iași criticînd-o pentru nelegalitate. Susține pârâtul că prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate al acestuia. Simplul fapt că imobilul este situat pe raza unității administrativ teritoriale nu este suficient pentru a demonstra dreptul de proprietate al pârâților conform dispozițiilor legale doar un drept de administrare a bunurilor unității administrativ teritoriale și nu au calitatea de titular al dreptului de proprietate. Pentru a face dovada faptului că atât reclamanții cât și autorul lor au exercitat posesia asupra terenului timp de 30 de ani sub nume de proprietar și nu a unui detentor precar, este necesar să se depună copii ale actelor fiscale privind plata impozitului pentru suprafața de teren solicitată, pentru întreaga perioadă în care s-a exercitat posesia, în caz contrar, posesia nefiind exercitată sub nume de proprietar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare .
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizînd actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că este neîntemeiat recursul declarat de pârâții M. Iași prin P. și Consiliul Local Iași pentru următoarele considerente:
P. cererea introductivă reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. Iași prin Primarul Municipiului Iași și Consiliul Local al Mun Iași constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafață de aproximativ 370 mp situat în Iași, . . A precizat reclamanta că a dobândit împreună cu defunctul său soț terenul de la o rudă a acestuia din anii 1950.Din acel moment a stăpânit terenul în mod neîntrerupt, sub nume de proprietar, nefiind tulburați în posesie.
Pe fondul cauzei:Uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate reprezintă o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent al bunului imobil care prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Terenul pentru care se solicită a se constata dreptul de proprietate ca efect al prescripției achizitive este evident că nu se încadrează în categoria bunurilor aflate în domeniul public al statului sau unității administrativ teritoriale, așa cum este el definit prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Din actele depuse la dosarul cauzei, precum și din expertiza efectuată rezultă că reclamanta deține în fapt suprafața de 413 mp astfel cum este delimitată și identificată în planul de amplasament și delimitare a imobilului
De la data dobandirii posesiei asupra terenului, in anul 1950 reclamanta s-a comportat ca un adevarat proprietar. Astfel, din declaratiile martorului audiat in cauza s-a retinut ca reclamanta împreună cu soțul ei au stapanit terenul aferent locuintei sale in mod public si netulburat, sub nume de proprietar, achitand taxele si impozitele aferente, fara ca suprafata posedata sa fi suferit modificari. Reclamanta a depus si o . chitante privind plata taxelor corespunzatoare.
In drept, potrivit art.1890 Cod civil, toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile si pentru care nu a definit un termen de prescriptie, se vor prescrie prin 30 de ani, fara ca cel care invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara a i se putea opune reaua-credinta.
Prescriptia constituie, conform art.1837 Cod civil, un mijloc de a dobandi proprietatea, fiind fondata pe faptul posesiunii (art.1846 alin.1 Cod civil). Pentru a putea prescrie, se cere, in lipsa unui just titlu, o posesiune utila pe o perioada de cel putin 30 de ani, utilitatea posesiei fiind apreciata in raport de prevederile art.1847 Cod civil, si anume: trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Nu in ultimul rand, orice posesor posterior are facultatea de a uni posesiunea sa cu cea a autorului sau, spre a putea opune prescriptia (art.1860 Cod civil).
In prezenta cauza, instanta a retinut reclamanta a intrat in stapanirea terenului in anul 1950 si a exercitat, de la acel moment, o posesie utila, si anume: publica, netulburata, continua si sub nume de proprietar.
In cauza, martorul audiat a confirmat ca reclamantul nu a fost tulburat de nimeni in exercitarea posesiei, astfel incat se retine si indeplinirea cerintei ca posesia sa nu fie fondata ori conservata pe acte de violenta in contra sau din partea adversarului (art.1851 Cod civil).
In lumina tuturor considerentelor de mai sus, tribunalul constată întemeiată cererea formulata de reclamantă in contradictoriu cu paratul M. Iasi, reprezentat legal prin P..
Față de cele expuse mai sus, Tribunalul în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat M. Iași prin Primarul Mun. Iași pentru motivele arătate și va menține ca legală și temeinică sentința recurată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M. Iași, prin primar, împotriva sentinței civile nr._/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.05.2013.
Președinte, M. S. | Judecător, O. L. | Judecător, I. D. |
Grefier, D. C. |
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
2 ex./03.10.2013
Judecător fond
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1287/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1306/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
