Uzucapiune. Decizia nr. 1605/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1605/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 1605/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1605/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către V. I. V., C. I. A., S. T. C. D. împotriva sentinței civile nr. 8342 din 31 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 8342/31.05.2013, Judecătoria Iași a respins acțiunea formulată de reclamantele V. I. V., C. I. A., S. T. C. D. în contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ reclamantele V. I. V., C. I. A. și S. T. C. D. au chemat în judecată pârâta Unitatea Administrativ - Teritorială .>reprezentată prin P., pentru ca în contradictoriu cu aceasta și în baza probelor ce se vor administra în cauză, instanța să constate dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului situat pe raza comunei B., în suprafață de 1,50 ha.
În motivarea de fapt a acțiunii reclamantele arată că de peste 40 ani, familia acestora a început să posede terenul în suprafață de 1,50 ha situat în comuna Bârnora, ..
Terenul nu a fost predat la CAP, donat etc. și nici nu a făcut obiectul unor reconstituiri la legile fondului funciar, fiind posedat continuu, neîntrerupt, sub nume de proprietar de peste 30 de ani, prin joncțiunea sa în timp, de la bunicii acestora, C. și A..
Ca mod de dobândire a proprietății, uzucapiunea se întemeiază pe faptul posesiei îndelungate a imobilului. În acest interval a existat în favoarea reclamantelor și autorilor lor o aparență de proprietate ce poate fi transformată în drept real de proprietate, întrucât nu a existat nici un act de întrerupere a cursului posesiei și nici vreun act de suspendare.
Având în vedere trecerea generațiilor în timp, înțeleg să uzeze și de joncțiunea posesiilor, a posesiei uzucapantului, adică a posesorului actual, cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorii lor, pentru a dobânzi dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Uzucapiunea poate fi opusă doar adevăratului proprietar, care a lăsat o altă persoană să posede bunul sau în condițiile și în termenul prevăzut de lege.
Are calitate procesuală pasivă ., întrucât terenul nu a fost dobândit de familia acestora de la un terț, iar pe de altă parte, . atribuții relative stabilite de lege și, fiind vorba de un teren ce aparține domeniului, este evidentă identitatea de persoană pârâtei . și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Această calitate se justifică în drept pe prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată, a administrației publice locale (conform căreia „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu (…). Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor ș obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii), pe cele ale art. 199 din același act normativ (care stipulează: „Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniul privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial), precum și pe cele ale art. 121 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 (al. 1 „Domeniul privat al unității administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 al. 1, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege. Al. 2 Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.”).
Potrivit art. 82 din Legea 71/2011 – Dispozițiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.
Față de aceste considerente, rezultă că singurele condiții necesare și suficiente pentru a uzucapa sunt exercitarea unei posesii utile timp de 30 ani, fie aceasta chiar și de rea credință, și fără vreun titlu.
Prescripția achizitivă este efectul unei posesii utile ce presupune posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, condiții îndeplinite în cazul de față, reclamanta începând cu 1969 a posedat bunul în tot timpul, iar posesia nu a fost afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității și echivocului.
Față de cele expuse solicită să fie admisă acțiunea și să se constate dobândirea de către reclamante a dreptului de proprietate asupra imobilului – teren prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
În drept, a invocat art. 82 din Legea nr. 71/2011, art. 1890 Cod civil, art. 1854 cod civil cu aplicarea dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, reclamantele au depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba cu expertiză topo-cadastrală și proba testimonială cu martorii A. N. (fila 59 dosar) și I. C. (fila 60 dosar).
Așa cum s-a menționat mai sus în raport cu dispozițiile art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat reclamantelor proba cu înscrisuri care au fost depuse la dosar, proba testimonială cu martorii sus-menționați, iar expertiza topografică a fost efectuată de expertul V. V. B., raportul fiind depus la dosar (fila 67).
Pârâta legal citată nu a depus întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
Uzucapiune ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care dând dovadă de lipsă de diligență a lăsat vreme îndelungată bunul săi mâna altei persoane.
P. urmare acțiunea având un asemenea temei trebuie îndreptată împotriva vechiului proprietar care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Reclamantele fiind cele care pornesc acțiunea trebuie să justifice și calitatea procesuală pasivă a celui pe care îl cheamă în judecată adică să facă dovada identității între persoana pârâtului și în cazul de față, proprietarul imobilului cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Deoarece potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 unitatea administrativ teritorială, respectiv . care are personalitate juridică și patrimoniu propriu fiind proprietarul bunurilor care aparțin domeniului privat a unității administrativ teritoriale și este titular a drepturilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și în consecință va reține pe fond în respingerea acțiunii cu următoarele argumente:
Analizând materialul probator administrat în cauză cu privire la fondul cauzei instanța reține nedovedită împrejurarea de fapt că, din anul 1972 și până în prezent reclamantele împreună cu familia T. C. și A. au posedat o suprafață de teren care conform raportului de expertiză depus la dosar este de 1,2475 ha și este situată în locațiile reținute de expert (fila 68 dosar).
Analizând elementele posesiei reclamantelor în conformitate cu dispozițiile art. 1890 Cod civil, instanța reține că momentul de început al posesiei se situează din datele relatate doar de reclamante la nivelul anului 1970-1972, moment de la care acesta nu avea cum să se comporte ca adevărat proprietar, și își delimita proprietatea deoarece, conform dispozițiilor legale incidente la acel moment terenul în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 a trecut în proprietatea statului iar reclamanta nu a făcut dovada atribuirii în folosință a suprafeței de 1,5 ha și că este îndreptățită a se legifera dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren pentru care cel mult a deținut-o în calitate de detentor precar, fiind lipsă și dovada că terenul nu a fost predat la CAP. Așa cum s-a menționat mai sus, erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 58/1974, potrivit cărora terenurile erau scoase din circuitul civil și ca urmare, suprafața de 1,2475 ha cea reală găsită la măsurători de expert și nu 1,50 ha, a trecut în proprietatea statului, ori a CAP –ului (așa cum se reține de expert – fila 68 dosar). Suprafața de_,00 mp (1,2475 ha) face parte din suprafața totală de_,00 mp (28,7800 ha) ce se afla în proprietatea cooperatistă având posesor C.A.P. B. conform registrului parcelelor și a posesorilor întocmite în anul 1989 (Anexele 4 și 5), ulterior aceasta fiind pusă la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar B. pentru punerea în posesie la Legile Fondului Funciar. Suprafața de teren solicitată de către reclamante este teren la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar B..
S-a mai expus de reclamante în motivarea acțiunii că din 1972 și până în prezent, au folosit efectiv terenul. În raport cu situația de fapt, consideră reclamantele că sunt îndreptățite la atribuirea în proprietate a terenului în suprafață de 1,50 ha, ori 1,2475 ha constatat de expert, deși este la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar B. (rezervă) art. 3 alin.(1) raportat la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 R.
În considerarea acestor motive, cum totodată exercită o posesie neîntreruptă și sub nume de proprietar s-a formulat prezenta acțiune, privind constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 ani. În drept, acțiunea s-a motivat pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă și Legea nr. 71/2011 neaplicabilă în speță și dispozițiile art. 1846, 1854 și 1890 și următoarelor Codul civil.
În capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii se impun a fi reținute în respingerea acțiunii și dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 R, procedură de care, reclamanta a și uzat, în emiterea dreptului de proprietate nr._ din 01.09.1994 pentru o parte din teren situat în aceeași locație și în acest considerent, consideră că ar fi îndreptățite și la suprafața de 1,50 ha (1,2475 ha). De altfel, prin raportul de expertiză (fila 65) se reține că Primăria B. nu a pus la dispoziția expertului planurile parcelare, afirmând că acestea nu există fiind efectuată numai după indicațiile reclamantelor și un plan cadastral extravilan .> În aceste condiții în care nu a fost epuizată procedura specială conform situației sus expusă și pentru acest teren (art. 31 al. 1 și 2 și art.18 din Legea 18/1991) a fost constată ca fiind neîntemeiată acțiunea de instanță, fiind lipsă dovada soluționării cererilor înregistrate la nivelul comunei și a încheierii integrală a reconstituirilor în procedura specială prevăzută și de dispozițiile sus evocate, art. 18 din Legea nr. 18/1991 conform cărora” (1) Terenurile din extravilan aduse sau preluate in orice alt mod in patrimoniul cooperativei agricole de producție de la cooperatori sau de la alte persoane care au decedat si nu au moștenitori, precum si terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziția comisiei. (2) Toate terenurile cooperativei agricole de producție care nu sunt atribuite conform art. 14-17, precum si terenurile extravilane proprietatea statului aflate in folosința cooperativei, rămân, de asemenea, la dispoziția comisiei, urmând a fi atribuite altor persoane îndreptățite, potrivit prevederilor prezentei legi.
(3) Terenurile neatribuite, ramase la dispoziția comisiei, trec in domeniul privat al comunei, orașului sau al municipiului, urmând a fi puse la dispoziția celor care doresc sa întemeieze sau sa dezvolte exploatații agricole, prin închiriere, concesionare sau vânzare, in condițiile legii”.
Constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii va fi respinsă de instanță motivat de faptul că în coroborarea tuturor textelor cuprinse în Cap. IV intitulat „Dispoziții procedurale” din Legea nr. 18/1991 R, rezultă că această procedură nu este facultativă ci obligatorie. Ulterior, în raport cu soluția adoptată în procedura specială asupra terenului în litigiu reclamantele urmează să dea curs sau nu dispozițiilor 1890 și următoarele din Codul civil și cu motivarea că:
Posesia este o stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri și stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de folosință și conservare. Pentru cel ce invocă uzucapiunea este esențial ca aceste activități să fie exercitate pentru sine, iar nu cu acordul proprietarului sau al celui care a avut în administrare terenul preluat de stat.
Examinând cererea de constatare a uzucapiunii în litigiu, pentru suprafața de 1,50 ha, instanța este obligată să clarifice dispozițiile art. 1864, art. 1860 și art. 1863, art. 1890 Cod civil în raport de probatoriul administrat în cauză. În sistemul Codului civil român, uzucapiunea este de două feluri: cea de 30 de ani, prevăzută de art. 1890 Cod civil și cea de 10 la 20 ani prevăzută de art. 1895 Cod civil. În litigiu s-a susținut de reclamantă că a posedat terenul sub nume de proprietar mai bine de 40 de ani, începând cu anul 1970. Uzucapiunea de 30 de ani presupune o posesie utilă, neviciată, prin urmare reclamantele au exercitat începând cu anul 1970 o detenție precară, deoarece folosirea terenului în litigiu s-a făcut cu acordul statului prin administrator, iar din 1990 cu îngăduința unității administrative B.. Efectul uzucapiunii este acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate asupra imobilului, retroactiv, în sensul că uzucapatul va fi considerat proprietar, nu din momentul împlinirii termenului de prescripție, ci chiar din ziua în care a început posesia.
Deci, în speță, reclamantele nu au dovedit uzucapiunea de 30 de ani și împlinirea cerințelor impuse de art. 1890, 1847, 1860 Cod civil.
Mai mult, în condițiile adoptării legii speciale nr. 18/1991, posesia reclamantelor fiind tulburată prin cedarea forțată a proprietății.
Nu s-a făcut totodată, nici dovada achitării sarcinilor fiscale ale terenului, ceea ce atestă lipsa elementului subiectiv al posesiei animus sibi habendi, așa cum s-a consemnat prin acțiune când se declară: „ne-am înscris ca posesori în evidențele Primăriei, achitând impozite ca atare, deși din adresa nr. 5668/29.05.2012 (fila 16 și următoarele dosar), se concluzionează de către . nu figurează înregistrate în evidențele agricole și financiare ale Comunei B. ca plătitoare de impozite și taxe locale pentru bunuri imobile, teren clădit și neclădit, deci posesoare în evidențele Primăriei.
Pentru ca posesia să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesar ca aceasta să fie utilă și să se întindă pe o durată de 30 de ani. Posesia este utilă când aceasta prezintă calitățile prevăzute de art. 1847 Cod civil este continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că posesia exercitată de către reclamante asupra terenului nu a fost utilă și nu a fost exercitată pentru intervalul de timp cerut de art. 1890 Cod civil, nefiind îndeplinite altfel condițiile pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani și în consecință va respinge cererea referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Reclamantele V. I. V., ClOBANU T. A., S. T. C. D. au declarat recurs împotriva Sentintei Civile nr.8342/31.05.2013 pronuntata în dosarul_ de Judecatoria lasi, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea cu retinere a sentintei civile recurate și admiterea actiunii principale asa cum a fost formulată, respectiv constatarea printr-o hotarare care sa faca dovada unui titlu constitutiv care atesta dreptul de proprietate pentru suprafata de teren de 1.50 ha, situată in comuna B., ., in favoarea recurentilor, conform datetor de la dosar si a probelor administrate.
În motivarea recursului au arătat următoarele:
În fapt, dețin acest teren înca din anul 1969, în consecință, exercită o posesie utila asupra suprafetei respective de teren. Asa cum au precizat si in cererea de chemare in judecata, acest teren nu a fost predat la CAP, nu a fost donat, nu au efectuat asupra acestei suprafete de teren nici un fel de acte juridice translative de drepturi de proprietate.
Au menționat că această suprafata de teren nu a facut obiectul unor reconstituiri la legile fondului funciar, fiind posedat continuu, neîntrerupt, pasnic, sub nume de proprietar de peste 30 ani. Termenul de 30 de ani se cumuleaza, folosindu-se de institutia joncțiunii posesiei de la autori (bunicii lor) C. si A..
Se poate observa din datele de la dosar si din probatoriul cauzei ca in favoarea lor există o aparență de proprietate, care le da dreptul de a obtine proprietatea bunului respectiv, întrucât nu a existat nici un act de întrerupere a cursului posesiei și nici vreun act de suspendare.
Avand in vedere dispozitiile legale pe care și-au întemeiat cererea de chemare in judecata, consideră că, raportat la datele dosarului, pot beneficia de institutia prescriptiei achizitive, deoarece consideră posesia lor utila, fiind continua, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
Astfel, au început a poseda efectiv bunul încă din anul 1969, ca un adevarat proprietar, posesia nefiind afectata de vreun viciu al posesiei. Acest lucru este dovedit prin înscrisurile depuse la dosar si prin proba cu martori care le-a fost încuviintata de instanta de fond.
Au menționat că nu înțeleg de ce în motivarea sa instanța de fond nu a precizat nimic cu privire la acest moment important de început al termenului de prescriptie achizitiva, ea rezumându-se doar a spune ca această prescriptie a început între anii 1970-1972.
Perioada în care începe această posesie efectiva a suprafetei de teren, este anterioara emiterii actelor normative în materia proprietății care au fost promulgate în anul 1974 - legea 58/1974, legea 59/1974.
In cauza, instanța de fond a stabilit că, având in vedere dispozitiile legale in materia proprietatii si a administratiei publice locale, . reprezentata prin primar are calitate procesuala pasiva, astfel, reclamantele au facut dovada îndeplinirii cadrului procesual sub aspectul partilor.
Recurenții consideră neîntemeiate argumentele instanței de fond care stabileste ca incepand cu anul 1972, nu puteau să aibă cum să se comporte ca adevarati proprietari, deoarece, conform dispozitiilor legale în materie incidente la acel moment, terenul in conditiile art 30 din Legea 58/1974 a trecut in proprietatea statului iar noi nu am facut dovada atribuirii unui drept de folosinta asupra terenului, pe care statul ar fi trebuit sa ni-l acorde.
In sprijinul dovedirii netemeiniciei concluziilor instantei. vine si Decizia nr IV din 16.01.2006 pronuntata in sectiile unite de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a stabilit ca “în cazul posesilor incepute inainte de adoptarea legilor nr.58/1074, 59/1974, prescriptia achizitiva asupra terenurilor nu a fost intrerupta prin . acestor legi, astfel ca dupa abrogarea lor prin Decretul nr 1/1989 si decretul lege nr.9/1989, posesorii acestor terenuri pot solicita instantelor de judecata sa constate că au dobandit dreplul de proprietate asupra terenurilor respective ",
Se poate observa ca instanța supremă a orientat practica in sensul aratat, deoarece a fost foarte limpede atât pentru literatura de specialitate cât si pentru practica judiciara dinainte de anul 1989, că sub regimul acestor legi, terenurile de orice fel au fost scoase din circuitul civil, având în vedere ca ele puteau fi dobandite numai prin moștenire legala. Ceea ce trebuie să se reproșeze acestor legi nu este atât înlăturarea posibilității aplicării uzucapiunii (deci trebuie aplicata) ca mod de dobandire a dreptului de proprietate, ci interdicția generala a înstrăinării terenurilor prin acte juridice.
Tot in mod eronat, consideră recurenții că instanta de fond susține ca terenul care face obiectul uzucapării ar fi fost cuprins in proprietate cooperatista, avad posesor pe CAP Barnova, însă, așa cum rezulta din actele de la dosar acesta nu apare efectiv, individualist in aceste registre despre care se vorbeste in sentinta.
Astfel, consideră ilegala și netemeinica constatarea instantei de fond prin care acest teren ar fi fost pus la dispozitia Comisiei de fond funciar pentru a fi supus aplicării legilor privind retrocedarea.
Plecand de la aceasta premisă falsă, instanța de fond, motiveaza ca această suprafață de teren trebuie sa fie supusa procedurilor de retrocedare stabilite de catre legea 18/1991, republicata, facand apel la rezerva aflata la dispozitia comisiei de fond funciar.
Atata timp cât această suprafata de teren nu a fost predat CAP Barnova, implicit aceasta nu poate fi folosita pentru a acoperi eventualele nedreptati instituite de regimul comunist de la acea vreme asupra cetățenilor proprietari.
Mai mult, nici măcar nu puteau apela la institutia uzucapiunii, daca aceasta suprafata de teren ar fi aparținut fostelor CAP, deoarece pe perioada cooperativizarii agriculturii dreptul de proprietate cooperatista era imprescriptibil, in sensul ca nu se stingea prin neuz, oricat de îndelungata ar fi fost starea de pasivitate a organizației titulare.
Avand in vedere dispozitiile art 1846-1847, 1890 din Codul Civil de la 1864, act nomiativ aplicabil in cauza conform art 6 din NCC, am solicitat pe calea actiunii principale, uzucaparea dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren. Dupa cum se poate observa, avand in vedere si contextul in care am obtinut aceasta suprafata, noi recurentii (autorii nostrii) am fost singurii posesori ai acestui teren, fapt care ne permite sa-l uzucapam.
Avand in vedere situatia expusa, recurenții consideră că au îndeplinit conditiile necesare pentru ca in cauza sa se aplice prevederile privind uzucapiunea de lunga durata, deoarece au avut o posesie utilă asupra terenului, iar această posesie s-a desfășurat pe parcursul unei perioade mai mare de 30 de ani.
Astfel, consideră just temeiul invocat in petitul actiunii și consideră neîntemeiată sentinta instantei de fond de a o respinge.
Dupa cum se poate observa, din articolele de lege mentionate mai sus, posesia se prezuma a fi utilă, fără a fi afectata de vreun viciu. Cel ce invoca vreun viciu asupra acesteia, trebuie sa faca dovada absolut necesara. In cauza, paratul este cel care trebuie sa dovedeasca acest lucru, iar din datele de la dosar si din probatoriul administrat, acesta nici macar nu a depus întâmpinare.
Au stapanit terenul atâția ani și și-au dus traiul . restrânsa, au dobândit statutul de posesor și nu de detentor precar asa cum in mod eronat a reținut instanta fond, deoarece consideră că au avut o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, asa cum prevăd dispozitiile art. 1847 Cod Civil.
Sustine instanța de fond că au exercitat posesia asupra suprafetei de teren cu ingaduinta CAP Barnova(a statului) anterior anului 1990 și ulterior cu îngaduinta UAT Barnova, avand caliatatea de administratori, insa nu inteleg cum a ajuns instanta la aceasta concluzie, atata timp cat la dosar nu exista documente care sa ateste ca ar fi avut raporturi juridice cu aceste entitati, raportat la terenul respectiv.
Nu sunt de acord cu sustinerile instantei prin care argumentează ca in cauza nu ar fi putut incepe un termen de prescriptie achizitiva decat cu data de 1991 cand au aparut legile proprietatii private in Romania.
Mentionează ca posesia este o stare de fapt asa cum in mod corect a argumentat doctrina relevanta in materie, această consacrare netrebuind sa beneficieze de niste prevederi legislative referitoare la proprietatea privata.
Concluzionand, față de motivele de fapt si de drept invocate și cu probele administrate în cauză, au solicitat admiterea acțiunii.
In drept, au invocat dispozițiile Codului Civil și ale Codului de Procedură Civilă.
In dovedirea celor de mai sus au solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, reclamantele V. I. V., C. I. A. și S. T. C. D. au chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială .>reprezentată prin P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului situat pe raza comunei B., în suprafață de 1,50 ha.
În prima parte a considerentelor hotărârii instanței de fond s-a reținut greșit incidența Legilor nr. 58 și 59 din 1974, așa cum s-a invocat prin motivele de recurs.
Potrivit dispozițiilor Deciziei nr. IV din 16.01.2006 pronunțată de Sectiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție “în cazul posesilor începute înainte de adoptarea Legilor nr.58/1074, 59/1974, prescriptia achizitiva asupra terenurilor nu a fost întrerupta prin . acestor legi, astfel ca dupa abrogarea lor prin Decretul nr. 1/1989 și decretul lege nr.9/1989, posesorii acestor terenuri pot solicita instantelor de judecata să constate că au dobandit dreptul de proprietate asupra terenurilor respective ".
Dincolo de aceste aspecte legate de întreruperea termenului de prescripție, în cauzele privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin uzucapiunea de lungă durată trebuie dovedită îndeplinirea condițiilor specifice prevăzute de dispozițiile art. 1890 din Codul civil anterior întrucât perioada invocată ca fiind cea în care s-a împlinit termenul de prescripție achizitivă intră sub incidența acestui cod civil.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra bunurilor imobile, prin exercitarea unei posesii utile asupra acesteia în termenul prevăzut de lege; în speță, recurentele reclamante invocă dobândirea proprietății prin uzucapiunea de 30 ani, condițiile ce sunt cerute pentru a opera această uzucapiune vizând, potrivit art. 1890 Cod civil doar exercitarea unei posesii utile și în cadrul unui termen de cel puțin 30 de ani.
În litigiu reclamantele au susținut ca au posedat terenul sub nume de proprietar mai bine de 30 de ani, începând cu anul 1969.
Din raportul de expertiza efectuat în cauză la fond rezultă că terenul în litigiu are o suprafață de_ mp(1,2475 ha), parte din suprafața totală de_ mp(28,78 ha) care s-a aflat în proprietatea fostului CAP B., conform Registrului parcelelor și a posesiilor întocmit în anul 1989(Anexele 4 și 5). Ulterior, acest teren a fost pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar B. pentru punerea în posesie conform legilor fondului funciar.
Acțiunea nu este întemeiată, întrucât posesia exercitată de reclamant nu a fost exercitată sub nume de proprietar, reclamantele folosind o suprafață de teren care era în patrimoniul CAP-ului, cu acordul acestei unități.
Reclamantele nu au plătit impozitele aferente acestui teren, printre altele un element care ar fi demonstrat că au avut intenția de a-l uzucapa. Dobândirea terenurilor proprietate cooperatistă prin prescripția achizitivă era exclusă atât de statutul CAP, dar și de dispoz. art. 1844 c. civil, astfel încât reclamantele și autorii lor, în calitate de titulari ai dreptului de folosință asupra terenului nu beneficiază de prezumția de neprecaritate prev. de art. 1854 Cod civil, atâta vreme cât aceștia, înainte de 1990, nu au exercitat acte de posesie sub nume de proprietar, ci acte de detenție precară asupra terenului.
În aceste condiții, posesia reclamantelor și ai autorilor lor asupra acestei suprafețe de teren nu a fost exercitată sub nume de proprietar, fiind lovită de viciul precarității, conf. art. 1853 C. civil, astfel că nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Conform prevederilor art. 8 alin.1 din L. nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face in condițiile acestei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Așadar, în condițiile în care din înscrisurile Anexă la Raportul de expertiză reiese ca imobilului a fost în proprietatea CAP B., dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului nu se poate face decât in condițiile prevăzute de legea specială, respectiv Legea nr.18/1991.
Chiar daca pentru terenul în litigiu nu s-au formulat cereri de reconstituire, acesta trebuie să rămână la dispoziția Comisiei locale de fond funciar care poate dispune de el, în condițiile art.18 din L.18/1991.
Simplul fapt ca prin parata .-a opus acțiunii, nu poate conduce la pronunțarea unei soluții în contradicție cu dispozițiile legale imperative menționate anterior.
Instanța de fond a reținut in mod corect prioritatea aplicării Legii 18/1991 fata de prevederile dreptului comun. Adoptarea unei reglementari speciale, derogatorii de la dreptul comun, duce la imposibilitatea utilizării unei reglementari anterioare, cu caracter general, in situația in care calea oferita de legea speciala pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectivă.
Uzucapiunea de 30 de ani presupune o posesie utilă, neviciată, iar reclamantele au exercitat în cauză doar o detenție precară, deoarece folosirea terenului în litigiu s-a făcut cu acordul statului prin administratorul său de la acea dată.
Efectul uzucapiunii constă în faptul că posesorul devine titular al dreptului de proprietate asupra imobilului, retroactiv, în sensul că uzucapantul va fi considerat proprietar chiar din ziua în care a început posesia și nu din momentul împlinirii termenului de prescripție.
În speță, reclamantele nu au dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de art. 1890,1847,1860 Cod civil. Conform art. 1847 Cod civil aplicabil în speță, pentru a fi utilă, putând duce, la prescripție, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În prezenta speță, având în vedere ansamblul celor anterior expuse, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada exercitării unei posesii utile, timp de peste 30 de ani, asupra suprafeței de 1,5 ha situată pe raza comunei B., jud. Iași.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din codul de procedură civilă anterior, aplicabil în speță, va respinge recursul declarat de reclamantele V. I. V., C. I. A., Strobici T. C. D. împotriva sentinței civile nr. 8342/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele V. I. V., C. I. A., Strobici T. C. D. împotriva sentinței civile nr. 8342/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
T.P. M.M. A.C. I.G.
Redactat: A.C.
2 ex/23.02.2015
Judecător de fond: G. A., Judecătoria Iași
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1856/2014. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 958/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
