Uzucapiune. Decizia nr. 268/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 268/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Februarie 2014
Președinte - M. M.
Judecător – S. M.
Judecător – A. M.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 268
Pe rol fiind rejudecarea cauzei civile privind acțiunea formulată de reclamantul D. G., intimat M. P.-R. P. P., intervenientiTOMAZIU T. MIHAEL, T. A. și având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31.01.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 07.02.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 12.02.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2014 când, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 27.02.2014 când
TRIBUNALUL
În rejudecare, după casarea cu reținere, reține:
P. decizia civilă nr. 2129/15.10.2012 Tribunalul Iași a admis recursurile formulate de intervenienții T. T. M. și T. A. și de reclamantul D. G. împotriva sentinței civile nr. 3748/27.12.2011 a Judecătoriei P., sentință pe care a casat-o în tot și a reținut cauza spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza topocadastrală.
Pentru a dispune astfel Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
„Asupra cererilor de recurs de față reține urmatoarele:
P. sentința civilă nr.3748/27.12.2011 Judecătoria P. a dispus:
„Admite, în parte, cererea formulată de reclamantul D. G., cu domiciliul în mun. P., ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul M. P., prin P..
Constată că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp situat în intravilanul mun. P., ., jud. Iași ( fosta .), sector cadastral 39, . delimitată de punctele 1,2,3,11,10,1, menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară, topo-cadastrală, întocmit de expertul P. A., prin efectul prescripției achizitive.
Admite, în parte, cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții T. A., cu domiciliul în București, ., ., ., și T. T. M., cu domiciliul în mun. P., . nr. 2, jud. Iași, ambii prin mandatar T. C..
Constată că intervenienții au un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 550 mp, situat în intravilanul mun. P., ., jud. Iași ( fosta .), sector cadastral 39, parcelele 1629/1 și 1631, care este delimitată de punctele 3,4,5,6,7,8,9,10,11,3, menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară, topo-cadastrală, întocmit de expertul P. A..
Omologhează raportul de expertiză tehnică judiciară, topo-cadastrală, întocmit de către expertul P. A. și planul de situație din raport.
Compensează cheltuielile de judecată.
Se va comunica prezenta sentință, după rămânerea ei definitivă și irevocabilă, la Primăria mun. P. – Serviciul Taxe și Impozite.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„P. cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 22.07.2010 sub nr._, reclamantul D. G. a chemat în judecată pe pârâtul M. P., prin P., pentru ca instanța, în baza probelor ce vor fi administrate, să constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 800 mp teren aferentă casei de locuit, cumpărată în anul 1975 cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 664, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în anul 1975 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 664/19._, obiectul contractului constituindu-l vânzarea unei case compusă din trei camere, imobil situat în mun. P., ., actualmente . nr. 119, însă nu a dobândit teren la acel moment de la vânzătoarea C. I.. Suprafața aferentă casei a fost de 800 mp și a plătit impozit pentru această suprafață ce o deținea în folosință, aproximativ 3000mp, în care se includea și suprafața de 800 mp. A stăpânit această suprafață de teren neîntrerupt din anul 1975 până azi. În anul 1972, când s-a dezbătut succeiunea defunctului C. C. și a fost declarată moștenitoare unică C. I., suprafața de teren pe care era construită casa de locuit era de 800 mp, ce a fost dobândită prin cumpărare în anul 1945 de soții C. C. și C. I.. Terenul era scos din circuitul civil și nu s-a putut face mențiunea de înstrăinare a unei suprafețe de teren, dar a preluat proprietatea casă și teren, cum o stăpânea familia C., iar terenul nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
În dovedire, a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială și expertiza tehnică în specialitatea topografie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1846, 1847 și urm. Cod civ.
Cererea a fost legal taxată și timbrată.
Pârâtul, legal citată, a formulat precizări (fila 20) prin care a arătat că prin sentința civilă nr. 45/09.01.2009, definitivă și irevocabilă prin deciziile civile nr. 1906/19.10.2009 și 1350/21.06.2010 ale Tribunalului Iași, s-a hotărât obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Pacani la punerea în posesie a moștenitorilor defunctei T. Elenași întocmirea documentației în vederea emiterii tilului de proprietate pentru suprafața de 2,31 ha în extravilan, 4080,92 mp în intravilan mun. P., din care 3126,13 mppe vechiul amplasament și 954, 79 pe ul alt amplasament.
La data de 01.11.2010 și 29.11.2010, s-a depus de către T. A., prin mandatar, (filele 34-35) și T. T. M., prin mandatar, (fila 56) cereri de intervenție în interes propriu prin care solicitat,așa cum s-a precizat și la termenul din data de 11.01.2011, să se constate că suprafața de teren pe care reclamantul dorește să o uzucapeze este proprietatea lor exclusivă.
În motivarea cererilor, s-a arătat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 250 mp potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.664/1975, restul suprafeței de teren fiind proprietatea lor, moștenire de la autoarea lor T. Gh. E., potrivit sentinței civilă nr. 45/09.01.2009, definitivă și irevocabilă prin deciziile civile nr. 1906/19.10.2009 și 1350/21.06.2010 ale Tribunalului Iași.
Cererile de intervenție au fost legal taxate ți timbrate.
La termenul din data de au fost admise în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de T. A., prin mandatar, și T. T. M., prin mandatar.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu interogatoriu, înscrisuri, cu martori și cu expertiza topometrică. Au fost audiați martorii D. L. (fila 186) și S. V., pentru reclamant, și M. R.-F.-S. (fila 188) și B. C., pentru intervenineți, a căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.
A fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică judicară topometrică depus de expertul P. A. (filele 112-115), la care reclamantul a formulat obiecțiuni, la dosarul cauzei fiind înaintat Răspunsul la obiecțiuni (filele 147-149), la care reclamantul a formulat obiecțiuni, care au fost respinse de către instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 45/09.01.2009 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea reclamantei T. T. M., care are calitate de intervenientă în interes propriu în prezentul dosar, în sensul că au fost obligați pârâții Comisia Locală P. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și Primarul mun.P. să pună în posesie reclamanta pentru suprafața de 2,4202 ha teren, din care 2,31 ha situați în extravilan P. și 1102 mp situați în intravilan P., pe vechiul amplasament. De asmenea, s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de D. G., reclamantul din prezenta cauză și a constat că terenul în suprafață de 1352 mp aferent construcției casă de locuit situat în intravilanul mun.P.,. intervenientului.
Impotriva acestei sentințe au formulat recurs toate părțile, iar prin decizia civilă nr. 1906/1.10.2009 a Tribunalului Iași, s-a respins recursul intervenientului D. G., reclamantul din prezenta cauză, și s-au admis recursurile formulate de reclamanta T. T. M., intervenientă în prezenta cauză, și s-a reținut cauza spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza topo-cadastrală.
Rejudecând în fond cauza, după casarea cu reținere, prin decizia civilă nr. 1350/21.06.2010, Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea reclamantei T. T. M., intervenientă în prezenta cauză, în sensul că a obligat Comisia Locală P. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 să pună în posesie pe moștenitorii defunctei T. E. cu suprafața de 2,31 ha teren, situați în extravilan P. și cu suprafața de 4080,92 situați în intravilan P., din care 3126,13 pe vechiul amplasament și 954,79 mp pe un alt amplasament. De asmenea, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul D. G., reclamantul din prezenta cauză.
Din considerentele decizii nr. 1350/21.06.2010, instanța reține că Tribunalul a avut în vedere expertiza efectuată în acea cauză de expertul C. C. (filele 46-50 dosar), stabilind că punerea în posesie a moștenitorilor defunctei T. E. se va realiza pe vechiul amplasament care este liber din punct de vedere juridic, și anume pe terenul de 3126 mp, ce rezultă din următorul mod de calcul: 2263,05 mp ce sunt ocupați fără titlu de intervenientul forțat D. G., reclamantul din prezenta cauză, și 863,08 mp ce sunt stăpâniți de H. T.. Analizând planul de situație din raportul de expertiză care a stat la baza deciziei nr. 1350/21.06.2010 a Tribunalului Iași (fila 50), instanța constată că suprafața de 3126 mp ocupați fără titlu de intervenientul forțat D. G., reclamantul din prezenta cauză, este compusă din S5 – 1352 mp, privitor la care i-a fost respinsă cererea de intervenție, și S4 – 911,05 mp.
Analizând și concluziile raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză de expertul P. A. și obiecțiunile la raportul de expertiză, instanța constată că suprafața de 550 mp (lotul 2) face parte din suprafața de 911,09 mp – S4, privitor la care moștenitorii defunctei T. E. au fost puși în posesie, prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 1415/21.01.2011, în baza deciziei nr. 1350/21.06.2010 a Tribunalului Iași.
Art. 1890 Cod civil, prevede dobândirea dreptului de proprietate prin simpla exercitare a posesiei utile timp de 30 ani, fără ca persoana care posedă să fie ținută a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință. Singurele conditii necesare și totodata suficiente pentru a uzucapa sunt exercitarea unei posesii utile timp de 30 ani, chiar fără a avea vreun titlu. Totodata, uzucapiunea reprezintă, în mod indirect, și o sancțiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevarat proprietar. Prescriptia achizitiva este efectul unei posesii utile ce presupune ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
În cauza de față, așa cum reiese din probatoriul administrat, instanța constată că posesia reclamantului este utilă doar cu privire la suprafața de 250 mp, lotul 1 din raportul de expertiză efectuat în cauză, care a fost posedată continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietar timp de mai mult de 30 de ani de către reclamant, acesta dobândind conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 664/19.05.1975 la notariatul de Stat P. de la C. I. o casă compusă din trei încăperi, magazie, imobil situat în mun.P., . (actualmente .), jud. Iași. D. privitor la această suprafață de teren, reclamantul a avut o posesie utilă, timp de peste 30 de ani.
Instanța nu poate reține susținerea reclamantului din cererea introductivă privitor la faptul că a preluat odată cu imobilul casă și suprafața de 800 mp așa cum este menționată în certificatul de moștenitor nr. 157/12.07.1972, având în vedere că certificatul de moștenitor nu poate fi opus terților ca instrument de dovadă a proprietății, nu constituie față de terți un titlu de proprietate, cu numai calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale, care nu poate fi invocat ca just titlu. Astfel, certificatul de moștenitor nu face proba dreptului de proprietate, neconstituind o dovadă că bunurile aflate în patrimoniul defunctului i-au aparținut acestuia în proprietate și apoi, prin efectul moștenirii, ar fi fost transferate în patrimoniul succesoarei C. I..
Nici din depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța nu a putut stabili că reclamantul a avut o posesie utilă cu privire la întreaga suprafață de 800 mp ce s-a dorit a fi uzucapată. Instanța are în vedere chiar declarațiile martorilor reclamantului, și anume martora D. L. (fila 186) a relatat doar aspecte privitoare la momentul dobândirii casei și a suprafeței de teren de către reclamant, ea semnând actul de vânzare-cumpărare în calitate de mandatară a vânzătoarei, însă a arătat că după vânzare a plecat din localitate și, altefl nu a putut preciza și aspecte privitoare la posesia reclamantului. Martorul S. V. (fila 187) a arătat că nu stie dacă după ce a achiziționat casa de locuit și suprafața de teren aferentă, relamantul a schimbat sau nu gardul care împrejmuia suprafața de teren și că nu știe dacă această suprafață de teren a fost revendicată de alte persoane sau dacă a existat vreun litigiu privitor la acea suprafață de teren.
De asemenea, instanța nu poate reține susținerile reclamntului privitor la faptul că suprafața de teren nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, nefiind reconstituit nici unei persoane, având în vedere că moștenitorii defunctei T. E. au fost puși în posesie, prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 1415/21.01.2011, în baza deciziei nr. 1350/21.06.2010 a Tribunalului Iași, cu privire la suprafața de 550 mp (lotul 2) din raportul de expertiză efectuat în cauză. Faptul punerii în posesie a moștenitorilor defuntei T. E. și cu suprafeța de 550 mp teren (lotul 2), conduce spre concluzia că nici un moment aceștia nu au înșeles să abandoneze dreptul lor de proprietate. P. formularea cererii de reconstituire, s-a avut în vedere inclusiv suprafața de 550 mp din terenul in litigiu, față de care s-a înteles să redobândeasca dreptul de proprietate.
De altfel, instanța reține că reclamantul a participat la procesul finalizat cu punerea în posesie a moștenitorilor defunctei T. E., în calitate de intervenient în interes propriu, deci el și-a putut face propriile apărări, iar consecința este că nu poate ignora această hotărâre, având în vedere prezumția legală a puterii de lucru judecat.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite, în parte, cererea reclamantului și va constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp situat în intravilanul mun. P., ., jud. Iași ( fosta .), sector cadastral 39, . delimitată de punctele 1,2,3,11,10,1, menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară, topo-cadastrală, întocmit de expertul P. A., prin efectul prescripției achizitive și va constata că reclamantul este proprietarul acestei suprafețe de teren, cu precizarea că efectul uzucapiunii este retroactiv, uzucapantul fiind considerat proprietar asupra terenului din chiar ziua în care a început să posede, în temeiul art. 482, 488, 492 C.civ.
De asemenea, având în vedere argumentele expuse, instanța urmează să admită, în parte, cererile de intervenție în interes propriu formulate de T. A. și T. T. M., prin mandatar, și va constata că intervenienții au un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 550 mp, situat în intravilanul mun. P., ., jud. Iași ( fosta .), sector cadastral 39, parcelele 1629/1 și 1631, care este delimitată de punctele 3,4,5,6,7,8,9,10,11,3, menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară, topo-cadastrală, întocmit de expertul P. A..
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 276 Codul de procedura civila, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), instanța urmează să compenseze cheltuielile de judecată suportate de părți, și anume reclamant și intervenienții în interes propriu. Instanța apreciază că pârâtul nu a căzut în pretenții, având în vedere că efectele uzucapiunii nu operează de drept, ci trebuie constatate pe cale judiciară. Astfel, pentru justa soluționare a cauzei și pentru a se verifica dacă au fost îndeplinite condițiile uzucapiunii, precum și pentru identificarea suprafeței ce s-a dorit a fi uzucapată, a fost necesar administrarea de probatoriu în acest sens, nefiind culpa pârâtului. „
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât intervenienții T. T. M. și T. A. cât și reclamantul D. G..
Intervenienții T. T. M. și T. A. au invocat în motivarea recursului lor faptul că în mod greșit a fost admisă cererea reclamantului privind uzucaparea suprafeței de 250 mp teren câtă vreme acel drept era deja dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentic nr. 664/19.05.1975 încheiat cu C. I. pentru imobilul din P., . nr. 119 (fostă .), pentru terenul atribuit în folosință reclamantul având posibilitatea constituirii dreptului de proprietate, la cerere, potrivit disp. art. 36 alin 3 din Legea 18/91. În plus, arată recurenții că reclamantul nu putea uzucapa acel teren întrucât a avut doar calitatea de detentor precar, cunoscând de la data cumpărării imobilului că a avut doar un drept de folosință asupra terenului în baza Deciziei de atribuire nr. 48/24.02.1975, folosință care nu poate fi convertită în posesie și ulterior în proprietate.
Critică recurenții prin recursul formulat și faptul că greșit au fost admise în parte cererile de intervenție în nume propriu și compensate cheltuielile de judecată. Susțin aceștia că terenul pentru care reclamantul solicită uzucapiunea, desenat pe schița la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de expertul C. C.-f. 50 dos fond, le aparține în exclusivitate, fiind puși în posesie cu acel teren în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 1415/21.01.2011 întocmit de Comisia Locală P. de fond funciar potrivit deciziei civile nr.1350/2010 a Tribunalului Iași, cei 800 mp suprapunându-se cu parte din S4 de 911 mp. Reclamantul nu a mai revenit asupra amplasamentului de 800 mp deși expertul a revenit prin răspunsul său la obiecțiuni, astfel că nici intervenienții nu și-au restrâns obiectul cererilor.
Solicită, în consecință, admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 3748/27.12.2011 a Judecătoriei P. în sensul respingerii cererii reclamantului și admiterii cererilor de intervenție în nume propriu, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul D. G. a arătat prin motivele de recurs faptul că în mod greșit a fost admisă doar în parte cererea sa, adică doar cu privire la suprafața de 250 mp din cei 800 mp solicitați, în condițiile în care reclamantul a solicitat instanței să se constate că a dobândit un drept de proprietate asupra suprafeței de 800 mp teren intravilan situați în fostă . din P., astăzi . nr. 119, teren intrat în stăpânirea sa din anul 1975 odată cu încheierea contractului de vânzare cumpărare autentic nr. 664/1975 când C. I. i-a vândut construcția, la acel contract anexându-se o schiță –plan de situație al imobilului fosta proprietate a vânzătoarei C. I..
Susține recurentul faptul că întreg terenul aferent casei cumpărate fusese îngrădit, îngrădire care nu a fost niciodată desființată chiar dacă din punct de vedere juridic terenul devenise proprietate de stat, că nu s-a formulat niciodată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren, intervenienții de azi nefiind moștenitorii lui C. I., aceasta din urmă având la dispoziție întreaga suprafață de teren, pe care a înstrăinat-o reclamantului, așa cum este menționată în certificatul de moștenitor al vânzătoarei, că după apariția Legii 18/91, conform art. 35 alin 3 terenul a trecut automat în proprietatea proprietarului construcției, dispoziție legală care nu a fost avută în vedere de instanța de fond.
De asemenea, instanța de fond nu a aplicat dispozițiile art. 129 pct. 5 Cod procedură Civilă în sensul că nu a avut rol activ și nu a solicitat situația cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru fosta proprietate a fam. C. și nu a ținut seama nici de raportul de expertiză care reține că terenul de 800 mp este cel descris la data vânzării și că pe acest teren există o construcție pentru care are titlu de proprietate.
Solicită, în consecință, admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 3748/27.12.2011 a Judecătoriei P. în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate.
În drept, a invocat recurentul disp. art. 305 Cod procedură Civilă.
Intimatul-recurent D. G. a formulat întâmpinare la recursul intervenienților T. T. M. și T. A., solicitând respingerea acestui recurs, invocând faptul că prin sentința civilă 2694/28.11.2003 a Judecătoriei P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1352 mp, suprafața în cauză fiind inclusă în această reconstituire. Mai arată intimatul-recurent faptul că instanța de fond nu a realizat că cei 800 mp sunt în continuarea celor 1352 mp și nu sunt incluși în cei 250 mp cât au trecut în proprietatea statului, că autorii fam. T. au avut terenul în . nu în fosta stradă Tăbăcăriei nr. 11, că reclamantul are autorizație de construcție din anul 1978 pentru refacerea locuinței cumpărate în anul 1975 care era situată pe suprafața de 250 mp, că terenul autorilor intervenienților nu are nici o legătură cu terenul stăpânit de reclamant.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs solicită, de asemenea, respingerea, întrucât prin recursul său a criticat soluția instanței cât privește cei 550 mp. reținuti de prima instanță ca fiind proprietatea recurenților intervenienți.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin acțiunea formulată la prima instanță reclamantul D. G. a solicitat instanței să constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 800 mp situați în P., fosta ., astăzi . nr. 119, teren aferent casei de locuit cumpărată în baza contractului de vânzare cumpărare autentic nr. 664/19.05.1975 încheiat cu C. I. prin mandatar S. L. (f. 7 fond). Probatoriul administrat la prima instanță a vizat terenul pe care se găsește casa de locuit cumpărată în anul 1975, refăcută în baza autorizației pentru executare de lucrări nr. 41/24.04.1978 (f. 74 dosar fond), iar la interogatoriul luat reclamantului la cererea intervenienților (f. 95 dosar fond) acesta a răspuns (întrebarea nr. 5) că suprafața pentru care pretinde dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este cea de 800 mp aferentă casei de locuit.
Raportat la aceste aspecte și cu toate că, atât intervenienții prin recursul formulat cât și reclamantul prin întâmpinarea la recursul intervenienților fac referire la suprafața de 800 mp ca fiind parte din S4 de 911,05 mp care ar fi alături de cei 250 mp pentru care a fost admisă acțiunea la prima instanță, Tribunalul reține că terenul de 800 mp solicitat prin prezenta procedură este cel situat chiar la ., fosta . cel identificat cu culoarea galbenă în schița de la fila 50, identificat cu S4=911,05 mp în schița la raportul de expertiză întocmit de expert C. C în dos._ al Tribunalului Iași, câtă vreme din nici o precizare a reclamantului la prima instanță nu reiese că acesta și-ar fi modificat acțiunea conform dispozițiilor procedurale.
Cât privește pe reclamantul D. G., Tribunalul reține și că în baza sentinței civile nr. 2694/28.11.2003 dată de Judecătoria P. în dos. 2197/2003 (f. 25-26 dosar fond), s-a dispus anularea hotărârii nr. 261/09.04.2003 și a fost constatat dreptul de proprietate al petentului asupra suprafeței de 1352 mp teren aferent construcției cumpărate, respectiv casă de locuit, situat în intravilanul Mun. P.. Această sentință civilă nu identifică terenul pentru care se constată dreptul de proprietate decât prin referire la faptul că este aferent construcției cumpărate, nefiind identificat topocadastral pentru ca în prezenta procedură instanța să poată aprecia dacă există sau nu identitate cu acest teren și cel pentru care se solicită azi uzucapiunea.
Pe de altă parte, cât privește pe intervenienții T. T. M. și T. A., prin decizia civilă nr. 1350/21.06.2010 a Tribunalului Iași dată în dos._ (f. 202, 203 dosar fond) a fost admisă acțiunea acestora și a fost obligată Comisia Locală P. de fond funciar la punerea în posesie a moștenitorilor lui T. E. cu suprafața de 2,31 ha teren extravilan și 4080,92 mp teren intravilan P. din care 3126,13 mp pe vechiul amplasament și 954,79 mp pe un alt amplasament, în cauză fiind efectuată expertiza topocadastrală de expert C. C. Urmare acestei judecăți, T. T. M. și T. A. au fost puși în posesie în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 1415/21.01.2011 (f. 89 dosar fond) cu suprafața de 2,76 ha tern din care 2,4055 ha extravilan și 3545 mp în intravilan P., .. 2, teren învecinat cu ., cu . la est și cu . la vest, D. G. nefiind menționat ca vecin al suprafeței puse în posesie deși, așa cum susțin toate părțile în cauză, terenul intervenienților se învecinează cu cel ocupat de reclamant și solicitat prin prezenta acțiune, ba chiar se suprapune peste parte din acesta, în procesul-verbal de punere în posesie înscriindu-se o suprafață mai mare de teren intravilan decât cea prevăzută în decizia civilă 1350/2010 a Tribunalului Iași.
În fața primei instanțe a fost realizată expertiza topocadastrală de expert P. A., care a identificat cadastral terenul în litigiu de 800 mp aferent construcției vechi cumpărate, expertul departajând lotul 1 de 250 mp în P 1630 de lotul 2 de 550 mp în P 1629/1 și 1631 și concluzionând în răspunsul la obiecțiuni (f. 147-149 fond) că lotul de 550 mp face parte din terenul intravilan cu care au fost puși în posesie moștenitorii T. prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 1415/21.01.2011.
P. cele două recursuri formulate în cauză recurenții critică atât soluția dată acțiunii principale în sensul greșitei admiteri în parte a acțiunii pentru cei 250 mp (intervenienții) și în sensul greșitei respingeri pentru diferența de 550 mp (reclamantul), dar și soluția de admitere doar în parte a cererilor de intervenție în interes propriu formulate de cei doi intervenienți T. T. M. și T. A.. Față de criticile formulate prin cele două recursuri Tribunalul constată că expertiza realizată în fața primei instanțe nu elucidează pe deplin situația juridică a terenului de 800 mp în litigiu, aferent construcției cumpărate.
Aceasta deoarece prima instanță nu a stabilit ca obiectiv la expertiza topo realizată iar expertul topo nu a identificat terenul de 1352 mp pentru care reclamantul a invocat sentința civilă nr. 2694/28.11.2003 dată de Judecătoria P. în dos. 2197/2003- f. 25-26 dosar fond (prin care s-a constatat dreptul de proprietate al petentului asupra suprafeței de 1352 mp teren aferent construcției cumpărate) pentru a se stabili dacă cei 800 mp pretinși uzucapați se regăsesc în cei 1352 mp, aspect deosebit de important în raport de care instanța poate aprecia atât asupra interesului reclamantului în promovarea acțiunii cât și asupra temeiniciei celui de-al doilea motiv de recurs invocat de intervenienți, nu a elucidat dacă, așa cum susțin intervenienții, cei 250 mp pentru care a fost admisă acțiunea la prima instanță, se include în suprafața cu care aceștia au fost puși în posesie, expertul topocadastral P. A. concluzionând în sens afirmativ în răspunsul la obiectivul nr. 3 (f. 114 fond) și în sens negativ la punctul 2 din răspunsul la obiecțiuni (f. 147 dosar fond), aspect deosebit de important în raport de care instanța poate aprecia asupra interesului recurenților intervenienți cu privire la primul lor motiv de recurs dar și asupra temeiniciei acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu M. P. și implicit asupra temeiniciei recursului formulat de acesta.
P. urmare, apreciind necesară pentru justa soluționare a cauzei administrarea probei cu expertiză topocadastrală, Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1-4 Cod Procedură civilă va admite recursurile formulate, va casa sentința civilă nr. 3748/27.12.2011 a Judecătoriei P., va reține cauza spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza topocadastrală. Aceasta va avea ca obiective:
1) să se identifice topocadastral suprafața de:
a) 1352 mp teren aferent construcției cumpărate, pentru care a fost constatat dreptul de proprietate al reclamantului în baza sentinței civile nr. 2694/2003 a Judecătoriei P.,
b) 800 mp teren aferent casei cumpărate în anul 1975 de părinții reclamantului D. G. în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 664/1975, ce se pretinde a fi uzucapată,
c) terenul de 3545 mp situat în intravilan P., .. 2 cu care au fost puși în posesie moștenitorii T. în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 1415/21.01.2011 și cel de 3126,13 mp pe vechiul amplasament stabilit prin decizia civilă nr. 1350/21.06.2010 a Tribunalului Iași dată în dos._ .
2) să se precizeze dacă suprafața de 800 mp obiect al uzucapiunii se include în cei 1352 mp la care se referă sentința civilă nr. 2694/2003 a Judecătoriei P.,
3) să se precizeze dacă suprafața de 3545 mp cu care au fost puși în posesie moștenitorii T., respectiv dacă suprafața de 3126,13 m.p. stabilită prin decizia nr. 1350/2010 a Tribunalului Iași, se suprapun peste cei 1352 mp menționați în sentința civilă nr. 2694/2003 a Judecătoriei P. și peste cei 800 mp pretinși uzucapați de reclamant, în caz afirmativ urmând a fi marcată pe schiță suprapunerea de terenuri,
4) să se precizeze dacă suprafața de 250 mp pentru care a fost admisă acțiunea la prima instanță se include în cei 3545 mp cu care au fost puși în posesie moștenitorii T., respectiv în suprafața de 3126,13 m.p. stabilită prin decizia nr. 1350/2010 a Tribunalului Iași.
În rejudecare a fost administrată proba cu expertiză topocadastrală, expertiză realizată de expert V. V. B. și proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale și a probelor administrate în fața Judecătoriei P. și a Tribunalului Iași, în rejudecare pe fond, după casarea cu reținere, Tribunalul reține:
În fapt, reclamantul D. G. a solicitat prin prezenta acțiune să se constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 800 mp situați în P., fosta ., astăzi . nr. 119, teren aferent casei de locuit care a fost cumpărată în baza contractului de vânzare cumpărare autentic nr. 664/19.05.1975 încheiat cu C. I. prin mandatar S. L. (f. 7 fond).
Intervenienții T. A. și T. T. M. au invocat în contradictoriu cu reclamantul D. G. și pârâtul M. P. faptul că ei sunt proprietarii terenului pentru care reclamantul urmărește să obțină dreptul de proprietate în temeiul prescripției achizitive de lungă durată.
În drept, uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate, persoana care invocă uzucapiunea trebuind să dovedească îndeplinirea a două condiții: posesia utilă a bunului și exercitarea posesiei timp de 30 de ani, termen prevăzut de art. 1890 Codul Civil.
În fapt, reclamantul D. G. ocupă în prezent la locul în litigiu o suprafață totală de 2513 mp, fapt constatat de expertul topo V. V. B. cu ocazia măsurătorilor efectuate la teren (pagina 2 din expertiză, alin 2 la Capitolul Constatări - f. 167 dosar recurs). Din totalul suprafeței ocupate de reclamant, în prezenta cauză se invocă uzucapiunea pentru suprafața de 800 mp aferentă casei de locuit. Din probele administrate în dosar Tribunalul reține faptul că reclamantul a intrat efectiv în posesia terenului aferent casei de locuit la momentul la care a cumpărat casa situată în P., ., jud. Iași ( fosta .) în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 664/19 mai 1975 (f. 7 dosar fond), adică la data de 19 mai 1975, cu toate că terenul aferent casei de locuit nu a făcut obiectul convenției autentice din acel an.
Este adevărat că în rolul agricol din anii 1959-1963 (f. 184 dosar fond) C. C. C., soțul lui C. I. - vânzătoarea casei de locuit, figura înregistrat cu o suprafață de 0,05 ha teren curți clădiri, însă în fapt, a deținut o suprafață mai mare.
Rezultă aceasta din mențiunile certificatului de moștenitor nr. 157/12.07.1972 (f. 6 dosar fond) eliberat după defunctul C. C. soției supraviețuitoare C. I., care atestă faptul că aceștia au deținut o suprafață totală de 800 mp și, deși certificatul de moștenitor nu face dovada proprietății lui C. I., și cu atât mai puțin a lui D. G., reclamantul neachiziționând în anul 1975 și terenul aferent, reprezintă totuși un început de dovadă cu privire la suprafața aferentă casei înstrăinate în 1975, cu act autentic de C. I.. Aceeași concluzie reiese și din faptul că, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 664/19 mai 1975, în schița întocmită în vederea semnării contractului (f. 44-45 dosar fond) este identificată o suprafață mai mare de teren, cu menționarea dimensiunii pe fiecare latură, dimensiuni în raport de care suprafața a fost calculată de expertul topo V. ca fiind de 800 mp.
Că suprafața aflată în posesia reclamantului încă din anul 1975 a fost mai mare chiar decât 800 mp, fiind în jur de 1000 mp, rezultă din declarația martorei D. L., fiica lui C. I. (f. 186 dosar fond), audiată la solicitarea reclamantului. Aceasta a declarat că în momentul vânzării casei de locuit îngrădită era o suprafață de 5 prăjini (prăjina = veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați, conform dicționarului explicativ al limbii române DEX "98 (1998). De asemenea, martorul S. V. (f. 187 dosar fond) a susținut că reclamantul a cumpărat o casă de locuit de la C. E., soția lui C. C., suprafața de teren aferentă casei fiind îngrădită și având în jur de 1000 mp. P. urmare, greșit a reținut prima instanță că declarațiile martorilor nu sunt elocvente în cauză și nu fac dovada posesiei câtă vreme din aceste declarații rezultă fără echivoc că reclamantul D. G. a stăpânit chiar din anul 1975 o suprafață de aproximativ 1000 mp, deținând și în prezent această suprafață, ba chiar mult mai mare, probele administrate în cauză de pârât și intervenienți fiind contrazise de celelalte probe din dosar. Astfel, martora M. R. F. S. (f. 188 fond), audiată la solicitarea intervenienților, a susținut faptul că terenul aferent casei de locuit proprietatea lui C. C. era de doar 100 mp, fapt contrazis nu numai de mențiunile din registrul agricol (0,05 ha), ci și de schița aferentă contractului de vânzare cumpărare din 1975, precum și de declarațiile celorlalți doi martori audiați în cauză.
Posesia ulterioară a terenului este relevată și de mențiunile din registrul posesorilor întocmit pentru anul 1987 și atașat expertizei topo realizate în rejudecare (f. 188 dosar recurs) din care rezultă faptul posesiei terenului de către D. G. la nivelul anului 1987 pentru o suprafață totală de 1888 mp dispusă în patru parcele: 1629, 1630, 1630/1 și 1631, teren identificat de expert în Anexa 7 a expertizei (f. 184 recurs), în care se include terenul de 800 mp in discuție în prezenta cauză.
Având în vedere faptul că reclamantul a început să posede terenul din data de 19 mai 1975, cum s-a reținut mai sus, rezultă că termenul de 30 de ani, prevăzut de disp. art. 1890 Codul Civil, s-a împlinit la data de 19 mai 2005, anterior întreprinderii oricărui demers al intervenienților T. A. și T. T. M. de a obține în instanță, sub motivarea că este fostul amplasament al autorului lor, chiar terenul deținut de D. G. și anterior de familia C. C. și I..
Aceasta pentru că, deși moștenitorii T. au invocat faptul că prin cererea de reconstituire pe care au formulat-o la Legea 18/1991 au întrerupt termenul de prescripție achizitivă care curgea în folosul lui D. G., Tribunalul nu poate reține o asemenea susținere. Astfel, prin cererea formulată la Legea 18/1991 de moștenitorii T. terenul nu a fost individualizat, pentru a se putea aprecia că această cerere viza terenul azi în discuție ocupat de D. G., cererea de reconstituire conferind titularului o vocație la reconstituirea dreptului de proprietate, Hotărârea Comisiei Județene ca act primar recunoscând un drept abstract, care se concretizează însă abia la momentul punerii în posesie.
P. urmare nu se poate reține că termenul de prescripție de 30 de ani, care s-a împlinit la data de 19 mai 2005, a fost întrerupt prin formularea cererii de reconstituire, și cu atât mai mult nu a fost întrerupt prin formularea unor acțiuni în justiție. Aceasta deoarece din actele dosarului a reieșit faptul că în anul 1995 T. A. l-a acționat în judecată pe D. G. în dosarul 5798/1995 al Judecătoriei P. pentru revendicarea unei suprafețe de 495 mp teren, ridicare temelie și sistare lucrări de construcție, și dincolo de faptul că litigiul se purta cu privire la terenul pe care D. G. efectua la acel moment lucrări de construcție, iar nu pe terenul de 800 mp azi în litigiu, acțiunea a fost anulată prin sentința civilă nr. 4974/30.11.1995 a Judecătoriei P. (f. 159 dosar fond), neavând deci efect întreruptiv de prescripție. Tot astfel, litigiul care a format obiectul dosarului 3313/2002 al Judecătoriei P., finalizat prin sentința civilă 379/20.02.2003 a Judecătoriei P., decizia civilă nr. 1288/19.09.2003 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 863/07.12.2004 a Curții de Apel Iași (f. 109-119 dosar recurs), nu a vizat terenul de 800 mp azi în discuție, ci terenul de 1352 mp pe care D. G. îl deține în ., iar nu în . din P.. P. urmare, nici acest litigiu nu a întrerupt termenul de prescripție.
Cât privește însă litigiul pornit la data de 27.01.2006 (conform mențiunii din considerentele sentinței 45/09-f. 27 verso dosar fond) ce a format obiectul dosarului_ al Judecătoriei P., finalizat prin sentința civilă nr. 45/09.01.2009 a Judecătoriei P. și decizia civilă nr. 1350/21.06.2010 a Tribunalului Iași, acesta a fost declanșat ulterior împlinirii, la data de 19 mai 2005, a termenului de prescripție, neputând fi vorba deci de o întrerupere a termenului de prescripție ce fusese deja împlinit.
Nu a întrerupt termenul prescripției achizitive, așa cum au susținut intervenienții, nici cererea de reconstituire pe care a formulat-o la Legea 18/91 D. L., fiica lui C. C. și I., intervenienții admițând implicit prin această susținere că terenul este fostul amplasament al familiei C..
D. L., moștenitoarea lui C. I. de la care D. G. a cumpărat casa de locuit, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de teren de 1,5 ha (a se observa mențiunea de pe cererea de la fila 291 dosar recurs), teren care fusese în locul numit La Mârzeasca, conform rolului agricol, aceasta formulând contestație (f. 293 recurs) doar cu privire la categoria de folosință a terenului validat și invocând tocmai faptul că avusese doar teren arabil. Ulterior aceasta a obținut titlul de proprietate, după cum afirmă în declarația dată sub jurământ în calitate de martor, pentru suprafața de 1 ha teren, neînțelegând să solicite prin cerere și suprafața de teren pe care a vândut-o lui D. G., cererea formulată la Legea 1/2000 fiind invalidată, după cum atestă mențiunea de pe anexa 3 Fântânele, depusă la fila 263-264 recurs, precum și, în formă mai lizibilă, la ultimul termen de judecată. P. urmare, în nici un moment D. L. nu a intenționat să reintre în posesia terenului deținut de reclamant, nerevendicând acest teren, recunoscând implicit posesia exercitată de D. G., netulburându-l în posesie.
Posesia pe care reclamantul D. G. a exercitat-o asupra acestui teren a fost așadar una utilă, în sensul disp. art. 1847 Cod Civil, fiind o posesie continuă din partea reclamantului, neîntreruptă de terți, netulburată, nefiind nici fondată și nici conservată prin acte de violență, fiind publică, dând posibilitatea oricui să cunoască faptul posesiei, și sub nume de proprietar.
P. urmare, fiind probate în cauză condițiile prevăzute de lege pentru constatarea uzucapiunii, Tribunalul apreciază întemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. G. și o va admite ca atare.
Pe cale de consecință Tribunalul va constata că reclamantul D. G. a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp situat în intravilanul mun. P., ., jud. Iași ( fosta .), sector cadastral 39, astfel cum a fost identificat prin punctele 8-15, 71, 16-20, 72, 21-25, 38, 37, 8 în schița ce formează Anexa 3 la raportul de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală (f. 175 dosar_ al Tribunalului Iași) întocmit de expertul V. V. B., care face parte integrantă din prezenta decizie, prin efectul prescripției achizitive, urmând a respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții T. A. și T. T. M., uzucapiunea fiind în mod indirect, și o sancțiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevarat proprietar.
Principalul efect al uzucapiunii constă în dobândirea, chiar din momentul în care sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, a dreptului de proprietate asupra terenului de 800 mp stăpânit mai bine de 30 de ani de D. G., în același timp stingându-se dreptul de proprietate al fostului proprietar, efectele dobândirii uzucapiunii producându-se retroactiv, D. G. în calitate de uzucapant fiind considerat proprietar din ziua în care a început posesia.
Expertiza topo a fost realizată în cauză de expert V. V. B., care a solicitat un onorariu în sumă de 3.530 lei, onorariu pe care părțile și instanța l-au apreciat drept exagerat în raport de muncă depusă de expert și obiectul cauzei, urmând a încuviința onorariul expertului V. V. B. pentru suma de 2500 lei și a obliga reclamantul D. G. să achite diferența de onorariu de 1300 lei în contul expertului V. V. B. prin BLETC.
În temeiul disp. art. 274 Cod Procedură civilă, având în vedere cheltuielile de judecată suportate de reclamantul D. G. cu prezenta procedură, Tribunalul va obliga pârâtul M. P., prin P. și intervenienții T. A. și T. T. M. la plata către reclamantul D. G. a sumei de 4326,28 lei (100,3 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar la fond- f 2, 4 fond, 649,18 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar recurs- f 50, 973,4 lei onorariu expert P. A. la fond-f. 99 și 135 fond, 803,4 lei onorariu expert V. V. -f. 172 și 173 recurs, 500 lei onorariu avocat – f. 9 recurs, 1300 lei diferență onorariu expert V.).
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Rejudecând cauza în fond, după casare:
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. G., cu domiciliul în mun. P., ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul M. P., prin P. și intervenienții T. A., cu domiciliul în București, ., ., ., și T. T. M., cu domiciliul în mun. P., . nr. 2, jud. Iași.
Constată că reclamantul D. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp situat în intravilanul mun. P., ., jud. Iași ( fosta .), sector cadastral 39, identificată prin punctele 8-15, 71, 16-20, 72, 21-25, 38, 37, 8 menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală, Anexa 3 (f. 175 dosar_ al Tribunalului Iași) întocmit de expertul V. V. B., care face parte integrantă din prezenta decizie, prin efectul prescripției achizitive.
Respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții T. A. și T. T. M..
Încuviințează onorariul expertului V. V. B. pentru suma de 2500 lei și obligă reclamantul D. G. să achite diferența de onorariu de 1300 lei în contul expertului V. V. B. prin BLETC.
Obligă pârâtul M. P., prin P. și intervenienții T. A. și T. T. M. la plata către reclamantul D. G. a sumei de 4326,28 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. S.M. A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/04.03.2014
Jud. fond C. O. A.
| ← Validarea ofertei reale de plată. Decizia nr. 96/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1211/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
