Uzucapiune. Decizia nr. 744/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 744/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Mai 2015
Președinte - C. E. C.
Judecător C. R.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 744/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanții B. A., B. C.-G. și pe intimatul M. IAȘI - P. P., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când pentru a se depune la dosar concluzii scrise la solicitarea apărătorului apelanților s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.05.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 28.05.2015, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față Tribunalul reține următoarele:
P. sentința civilă nr._/20.11.2014 Judecătoria Iași a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât, ca nefondată și a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanții B. A. și B. C. G. domiciliați în Iași, . în contradictoriu cu pârâtul M. IAȘI prin P., ca nefondată.
A reținut instanța de fond următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Iași, reclamanții B. A. și B. C. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. IAȘI prin P. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că au dobândit, prin efectual uzucapiunii de 30 de ani (joncțiunea posesiilor), un drept de proprietate cu privire la suprafața de 87 mp. teren situată în Iași, ., tarlaua 20/1, . CC 982.
În motivare, reclamanta a precizat că, împreună cu soțul său, B. G., a dobândit suprafața de 250 mp. teren, ca lot în vederea construirii unei case, prin decizia nr. 43/1973 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular. În fapt, suprafața efectiv stăpânită a fost de 314 mp., cu 87 mp. mai mult decât cea menționată în respectiva decizie.
Au mai precizat reclamanții că, în prezent, pe teren sunt edificate trei construcții, C1 în suprafață de 93 mp., C2 – anexă în suprafață de 27 mp. și C3 în suprafață de 15 mp., construite în baza autorizației nr. 33/1973. După decesul soțului, s-a dezbătut succesiunea și s-a emis certificatul de moștenitor nr. 34/1996. Limitele imobilului au rămas neschimbate din 1973 și până în prezent, suprafața efectiv stăpânită fiind de 314 mp.
În drept au fost invocate prev. art. 1847, 1860 și 1890 C.civ.
Au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză topometrică.
P. întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece reclamanții nu fac dovada deținerii în proprietate a terenului.
În ceea ce privește fondul, a menționat că este greu de crezut că, față de suprafața de teren deținută în plus, reclamanții au avut o posesie sub nume de proprietar, când față de suprafața de teren de 227 mp. atribuită în folosință, au avut posesia în calitate de detentori precari, până la emiterea titlului de proprietate nr._/1995 pe numele B. Al. A..
În drept au fost invocate prev. art. 205-208, 411 al. 2 N.C.pr.civ., Lg. 18/1991.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. decizia nr. 43/17.02.1973 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Iași, s-a atribuit în folosință veșnică, pentru construirea unei locuințe proprietate personală, suprafața de 227 mp. teren, soților B. A. și B. G. (copie – fl. 16 ds.).
La 29.04.1995, a decedat B. G., moștenitori ai acestuia fiind B. A. și B. C. G. (copie certificat de moștenitor – fl. 12 ds.).
În data de 01.08.1995, este emis titlul de proprietate nr._, pentru suprafața de 227 mp. teren situată în Iași, ., pe numele B. A. (copie – fl. 10 ds.).
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că, în urma măsurătorilor efectuate, a rezultat că, față de suprafața de 227 mp. înscrisă în titlul de proprietate nr._/1995, există un plus de 87 mp., reclamanții deținând suprafața totală de 314 mp., care este îngrădită și pe care sunt edificate construcții.
Potrivit art.1837 C.civil, prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea, iar conform art.1846 C.civil orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii.
Aceste dispoziții legale se coroborează și cu art.1847 C.civil, conform căruia, ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Cf. art. 1853 al.1 C.civil, actele exercitate asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., nu constituie o posesie sub nume de proprietar, iar cf. al. 2, posesiunea exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului, este tot o posesie viciată, nefiind exercitată pentru sine, ci pentru altul.
Această situație se regăsește în speță, în cazul posesiei exercitate în temeiul deciziei nr. 43/17.02.1973 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Iași, prin care s-a atribuit în folosință veșnică, pentru construirea unei locuințe proprietate personală, suprafața de 227 mp. teren, soților B. A. și B. G..
Ulterior, în data de 01.08.1995, a fost emis titlul de proprietate nr._, pentru suprafața de 227 mp. teren situată în Iași, ., pe numele B. A., care consfințește tocmai o astfel de folosință asupra terenului.
Chiar dacă suprafața de teren ocupată de către reclamanta B. A. și de către soțul său, iar ulterior și de către reclamantul B. C. G. a fost mai mare de 227 mp., pentru suprafața excedentară nu se poate aprecia o altfel de posesie decât aceea exercitată asupra terenului atribuit în folosință, rezultând din raportul de expertiză că cele două suprafețe de teren constituie un singur lot îngrădit, nediferențiat în două suprafețe distincte. P. urmare, elementul intențional al posesiei, animus, nu poate fi divizat pentru două imobile distincte, ceea ce înseamnă că posesia a fost viciată de precaritate cel puțin până la momentul anului 1995, când reclamanta B. A. a devenit proprietară pe suprafața de 227 mp., precaritarea înlăturând posibilitatea dobândirii proprietății prin prescripția achizitivă de 30 de ani invocată de reclamanți.
Așadar, față de situația reținută, având în vedere și că suprafața de teren ce formează obiectul acțiunii se află în proprietatea statului, neputându-se susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, instanța va respinge excepția invocată de acesta, iar pe fond va respinge acțiunea reclamanților, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanți. Susțin aceștia că hotărârea este nelegală și netemeinică motivat de faptul că au dovedit toate condițiile impuse de vechea lege pentru uzucapiune cu privire la terenul de 87 mp din mun. Iași . situați cadastral în T 20/1 . CC 982. S-au folosit de joncțiunea posesiilor
Mai arată că terenul pentru care au solicita constatarea dobândirii proprietății nu a făcut obiectul legilor de retrocedare, nu face parte din domeniul public și nu este întabulat. Mai susțin că imobilul este liber de sarcini. De asemenea au procedat la publicarea somației de uzucapiune și nici o persoană nu a făcut opoziție.
Terenul a făcut parte dintotdeauna din gospodăria familiei B.. În zona în care locuiesc s-au atribuit de către Statul Român locuri de casă așa cum rezultă din Decizia nr 43/17.02.1973, prin această decizie familiei i-au fost atribuiți 227 mp teren. Din probatoriul administrat rezultă că li s-a lăsat mai mult pentru utilități . Odată cu legea 18/1991 soții au solicitat să li se elibereze titlul de proprietate pentru suprafața deținută dar acesta a fost eliberat pentru 227 mp . nu s-a solicita niciodată eliberarea terenului excedentar deși autoritățile au cunoscut existența suprafeței în plus.
Înainte de anul 1989 proprietatea publică era legiferată de Constituție dar aceasta nu era declarată inalienabilă imprescriptibilă insesizabilă. Anterior regimului comunist terenul a fost proprietate privată iar ulterior dat în folosință pentru construire locuințe.
În condițiile în care locuitorii au îngrădit și folosit mai mult decât suprafața de teren în acte este evident că posesia este continuă neechivocă, posesorii terenurilor fiind cunoscuți de vecini ca fiind adevărați proprietari.
În aceste condiții apreciază că au dovedit îndeplinirea condițiilor uzucapiunii împotriva proprietarului nediligent M. Iași.
P. precizările la motivele de apel au arătat reclamanții că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente reținând calitatea lor de detentori ai terenului.
Arată reclamanții că ar fi fost dovedită calitatea de detentor dacă ar fi plătit chirie pentru terenul deținut în plus.
Mai arată că partea care invocă uzucapiunea nu este obligată să producă vreun titlu și nici nu i se poate opune reaua credință, ar 1890 cod civil prezumând posesia
P. proba testimonială au dovedit că s-au comportat ca niște adevărați proprietari ai terenului.
Apelul a fost legal timbrat. Legal citat intimatul M. Iași a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat pentru considerentele reținute de către instanța de fond.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând în limita cererii de apel formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul reține că cererea de apel formulată este fondată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce urmează:
Reclamanții au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul M. Iași să se constate că au dobândi dreptul de proprietate asupra suprafețe de teren de 87 mp situați în intravilan Iași . T 20/1 .>
Rezultă din probatoriul administrat în fața instanței de fond că această suprafață de teren se află în continuarea terenului în suprafață de 227 mp pentru care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate în temeiul legii 18/1991, expertul identificând suprafața de teren ca făcând corp comun cu cea pentru care au dobândit dreptul de proprietate prin T.P. nr._ din 1.08.1995, fiind îngrădită. Terenul de 227 mp a fost atribuit soților B. A. și G. în vedere construirii de locuințe prin Decizia nr 43/1973.
Martorii audiați în fața instanței de fond au arătat că nu au existat litigii privitoare la proprietate sau vecinătăți. Că terenul a aparținut lui B. A. și G. și că după decesul lui G. acestora fiul B. C. locuiește în continuare la aceeași adresă.
Instanța de fond, analizând probatoriul administrat de către reclamanți a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată motivat de faptul că „pentru suprafața excedentară nu se poate aprecia o altfel de posesie decât aceea exercitată asupra terenului atribuit în folosință,” P. urmare, elementul intențional al posesiei, animus, nu poate fi divizat pentru două imobile distincte, ceea ce înseamnă că posesia a fost viciată de precaritate cel puțin până la momentul anului 1995, când reclamanta B. A. a devenit proprietară pe suprafața de 227 mp., precaritarea înlăturând posibilitatea dobândirii proprietății prin prescripția achizitivă de 30 de ani invocată de reclamanți.
Reține Tribunalul că potrivit dispozițiilor art. 1854 cod civil, posesorul e presupus a poseda pentru sine până când se probează că a început a poseda pentru altul.
În privința terenului ce face obiectul acțiunii de față nu există vreo probă care să dovedească începerea posesie pentru altul. Este real că în privința suprafeței de 227 mp există dovada „atribuirii pentru folosință veșnică” în vederea construirii de locuință proprietate personală dar litigiul de față nu poartă asupra acestei suprafețe de teren ci a terenului ce excede suprafața de 227 mp, pentru care familia B. a obținut titlul de proprietate în anul 1995.
Ori prezumția simplă a judecătorului privind existența aceluiași tip de animus pentru întreaga suprafață de teren îngrădită nu este suficientă pentru răsturnarea prezumției de neprecaritate instituită de art. 1854 cod civil în favoarea reclamanților.
Legiuitorul, instituind prezumția de neprecaritate, a reglementat și modul în care aceasta operează, respectiv până la momentul la care se dovedește că s-a început a poseda pentru altul. Această dovadă nu s-a făcut în cauză motiv pentru care Tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt reținută, motiv pentru care va admite apelul formulat și va schimba în parte sentința pronunțată în sensul admiterea acțiuni reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții B. A. și B. C. – G. împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Admite acțiunea formulată de reclamanții B. A. și B. C. – G. cu domiciliul în mun. Iași . în contradictoriu cu pârâtul M. Iași reprezenta prin P., cu sediul în Mun Iași . și Sfânt nr 69.
Constată că reclamanții au dobândit în proprietate prin uzucapiune terenul în suprafață de 87 mp situat în intravilan Iași . jud Iași, T 20/1 . în raportul de expertiză G. O..
Păstrează restul dispozițiilor ce nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 28.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. R.C. D.Ș.
Red./tehnored. R.C.
5 ex., 10.07.2015
Judecător fond: A. D. C.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 634/2015. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 220/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
