Uzucapiune. Sentința nr. 1899/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1899/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-07-2012 în dosarul nr. 1899/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Iulie 2012
Președinte - A. M. C.
Grefier R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1899/2012
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. O. I. T. și pe pârât U. A. T. G. prin P. având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 27.06.2012 și apoi pentru azi, 04.07.2012, când
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față.
P. cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub numărul_, astfel cum a fost precizată ( încheierea din 1.02.2012) reclamanta P. "I. T." ., județul Iași, a chemat în judecată pe pârâta . se constata, prin hotărâre judecătorească dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în ., județul Iași, compus din construcțiile biserică, anexe și din suprafața de 3.000 m.p. teren situat în intravilan.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că P. "I. T." ., județul Iași, este atestată documentar de o perioadă cu mult mai mare de 30 de ani. Imobilele mai sus amintite au fost dintotdeauna în posesia și folosința Parohiei "I. T.", ., județul Iași,posesie pe care o continuă și astăzi în mod netulburat și sub nume de proprietar. P. "I. T.", ., județul Iași, a investit mereu în aceste clădiri, întreținându-le și stăpânindu-le netulburat, în mod efectiv, fără întrerupe și sub nume de proprietar. Întrucât la vremea edificării acestor construcții, legislația timpului nu presupunea existența unor autorizații de construcții sau a unor cărți funciare, P. "I. T.", ., nu deține acte de proprietate autentice ci doar niște acte preliminare în dovedirea dreptului de proprietate – Inventar – Jurnal. În acest sens nu poate uza de calea realizării dreptului și de aceea a apelat la procedura prevăzută de art. 111 Cod procedură civilă.
În prezent, toate aceste clădiri necesită intervenții urgente la structura de rezistență, la ziduri și acoperiș, lucrări care trebuie să aibă la bază autorizație de construcție. Pe de altă parte, pentru a elibera aceste autorizații P. G. solicita acte autentice de proprietate. Întrucât de peste 30 de ani are posesia asupra acestor imobile, o posesie pașnică, efectivă, netulburată și sub nume de proprietar a solicitat conform art. 111 Cod procedură civilă, să se constate că este unicul proprietar al imobilelor amintite.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății prin posesie continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, în intervalul de timp prevăzut de art. 1837 cod civil care probează împrejurarea că a dobândit în acest mod imobilul, este scutit de orice altă dovadă suplimentară. Precizează că în toată această perioadă a plătit impozitul aferent acestor imobile. Uzucapiunea se bazează pe următoarele considerente:de regulă, posesia corespunde dreptului de proprietate dar dovada acestui drept este dificil de făcut, dificultate care dispare în cazul în care dreptul a fost dobândit ca urmare a exercitării posesiei pe întreaga durată de timp. Certitudinea situațiilor și a raporturilor juridice necesită recunoașterea de efecte juridice unei aparențe îndelungate de proprietate, creată prin posesie îndelungată. Constituie o sancțiune împotriva vechiului proprietar care manifesta lipsa de diligență. Uzucapiunea de lungă durată este cea de 30 de ani, iar cel care o invoca trebuie să dovedească faptul că a posedat lucrul pe toată perioada impusă de lege, iar în cazul de față reclamanta a avut o posesie de peste 30 de ani.
Consideră că valoarea imobilelor ce fac obiectul prezentei acțiuni este de aproximativ 650.000 lei.
Precizează că în temeiul Legii nr. 455/2006 este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În drept au fost invocate prevederile art. 1890 Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă, Legea nr. 455/2006.
Pe parcursul derulării litigiului, la solicitarea instanței, reclamanta a precizat ( fila 54 dosar) că anexele menționate în cererea de chemare în judecată sunt: clopotnița și terasa aferentă în suprafață de 27 m.p., capela și magazia anexă în suprafață totală de 30 m.p., troița în suprafață de 1,5 m.p. iar suprafața cu privire la care solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este de 3258 m.p., - din care 1198 m.p. cu destinația curți construcții și 2060 m.p. – cimitir.
Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în instanță neexprimându-și poziția procesuală cu privire la acțiunea formulată.
În dovedirea aspectelor invocate, reclamanta a solicitat proba testimonială, acte și expertiză topo – cadastrală în vederea identificării imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, probe încuviințate și administrate de instanță.
În baza rolului activ consacrat de art. 129 Cod procedură civilă, instanța a solicitat relații de la O.C.P.I., cu privire la situația imobilului litigios reflectată în evidențele acestei instituții și de la pârâtă cu privire la situația juridică a suprafeței de 2060 m.p. cu destinația de cimitir.
Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Este de necontestat faptul că reclamanta stăpânește construcțiile enumerate în acțiune și în precizările formulate ulterior, precum și suprafața de teren pe care sunt amplasate acestea și terenul din jurul construcțiilor cel puțin din anul 1969. Deși posesia este exercitată sub nume de proprietar ( aspect ce rezultă și din depoziția martorei D. M. – fila 30), reclamanta nu deține acte în acest sens.
Potrivit art. 477 Cod civil ( în vigoare la momentul introducerii acțiunii) „ toate averile vacante și fără stăpâni, precum și ale persoanelor care sunt fără moștenitori sau ale căror moșteniri sunt lepădate,sunt ale domeniului public”. Textul menționat este explicitat de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora, în accepțiunea prezentei legi, prin sintagma „ domeniu public”, cuprinsă în art. 477 Cod civil, se înțelege domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale,după caz”.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății unui imobil, reprezintă în mod indirect și o sancțiune a fostului proprietar care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Efectele uzucapiunii nu operează de drept ci trebuie constatate pe cale judiciară, conform art. 1841 Cod civil.
Având în vedere că mecanismul constatării dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii are două consecințe la fel de importante, respectiv nașterea unui drept de proprietate în favoarea posesorului care îndeplinește condițiile impuse de art. 1837, 1849 și 1890 Cod civil, cât și stingerea dreptului de proprietate al fostului proprietar, doctrina și practica au statuat că această constatare nu se poate face decât în contradictoriu cu adevăratul proprietar.
Probleme apar atunci când, asupra imobilului pentru care se invocă executarea unei posesii îndelungate, nu există nicio persoană care să invoce un drept de proprietate, iar în evidențele cadastrale și fiscale nu poate fi identificat un titular al dreptului de proprietate. Aceasta este și ipoteza în cauză.
Expertiza M. I. ( expertiză la care părțile nu au formulat obiecțiuni) a stabilit că terenul în litigiu este amplasat cadastral în . compus din următoarele suprafețe:1198 m.p. delimitată pe planul de situație nr. 1 anexă la expertiză ( fila 23 dosar) pin punctele 1-3-11,10,9,1 cu destinația curți construcții, identificată în CC 110/2, suprafață pe care sunt edificate biserica ( suprafața construită la sol 100 m.p ), capela ( în suprafață construită la sol – 20 m.p., clopotnița ( în suprafață construită la sol – 10 m.p.) și terasa aferentă acesteia ( în suprafață construită la sol – 17 m.p.), troița – în suprafața construită la sol de 1,5 m.p. și magazia anexă în suprafață construită la sol de 10 m.p.; suprafața de 2060 m.p. delimitată pe același plan de situație de punctele 3-11 identificată în C 1 110/1, cu destinația de cimitir.
Potrivit adresei nr._/16 martie 2012 emisă de OCPI Iași ( fila 62), cu privire la imobilul în litigiu nu s-au evidențiat acte transcrise sau intabulate pe acest imobil pe parcelele 110/1, 110/2, situate în T 217 intravilan ., nefiind deschisă Carte Funciară și nici alocat număr cadastral.
Se reține astfel, în lipsa unor dovezi certe privind proprietatea, că unitatea administrativ teritorială a devenit, prin efectul dispozițiilor art. 477, 646 Cod civil, proprietară asupra imobilului în litigiu, în virtutea aptitudinii generale conferite de dispozițiile legale enunțate, de a dobândi bunurile fără stăpân. Faptul că unitatea administrativ teritorială nu a efectuat formalitățile necesare pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, nu înlătură calitatea de proprietar a unității administrativ teritoriale dobândită prin efectul dispozițiilor Codului civil.
Pentru considerentele expuse, instanța reține, legitimarea procesual pasivă a Comunei G., în prezenta acțiune.
Totodată, se reține și faptul că în cauză sunt probate elementele cerute de art. 1890 Cod civil pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani respectiv posesia să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt, timp de 30 de ani, dar numai cu privire la suprafața de teren situată în CC 110/2 și construcțiile amplasate pe aceasta.
Astfel, reclamanta a probat că ocupă și folosește de peste 30 de ani, în mod continuu, public, neechivoc și fără să fie tulburată de o altă persoană,construcțiile reprezentate de biserică, clopotniță, capelă, troiță cu anexele acestora, amplasate pe terenul în suprafață de 1198 m.p. identificat în expertiza M..
În consecință, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege ,acte ce reflectă intenția acesteia de a se comporta ca adevărat titular al dreptului de proprietate. Așadar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846 și următoarele Cod civil, în baza Legii nr. 455/2006, instanța va admite în parte acțiunea, doar cu privire la acestea, în contradictoriu cu pârâta . constata că reclamanta a dobândit în proprietate, prin uzucapiune imobilul teren în suprafață de 1198 m.p. și construcțiile existente pe acestea, anterior menționate.
În ce privește suprafața de 2060 m.p. amplasată în CI 110/I, cu destinația cimitir, se reține că aceasta face poarte din domeniul public al comunei G.. Deși prin adresa nr._ . că terenul menționat face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale, face referire la H.C.L. G. nr. 19/26.08.2004 care actualizează inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei și prin care se însușește lista anexă ce completează anexa nr. 34 „ inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei G., atestată prin H.G. nr. 1354/2001;H.C.L. menționat „a abrogat” …poziția 30” din lista inventarului bunurilor care aparțin domeniului public rezultă că la poziția 30 figurează Cimitirul Cărbunari cu suprafața de 8500 m.p ; „ abrogarea poziției 30” din lista cu inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public echivalează cu o trecere a bunului din domeniul public în domeniul privat al unității administrativ teritoriale.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ – teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului București sau de primari.
Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. 1 se însușesc, după caz, de consiliile județene, de Consiliul General al municipiului București sau de consiliile locale.
Inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean, respectiv de Consiliul General al municipiului București și se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes.
În speță, nu s-au produs dovezi care să ateste că H.G. nr. 1354/2001 ce atestă domeniul public al județului Iași, al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Iași a fost modificată printr-o altă hotărâre de guvern în sensul prevăzut de H.C.L. al comunei G. nr. 19/26.08.2004. Astfel, H.G. nr. 48/17.01.2007 ce modifică și completează H.G. nr. 1354/2001 la pct. 27, face referire la modificări ale inventarului bunurilor care aparțin comunei G., dar nu în sensul prevăzut de H.C.L. G. nr. 19/26.08.2004 pentru a se putea considera că acesta este actul ce a stat la baza modificărilor operate prin H.G. nr. 48/17.01.2007.
Mai mult, prin efectul legii, trenurile cu destinația de cimitir comunal sunt considerate bunuri ce aparțin domeniului public al unității administrativ – teritoriale. Potrivit art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa, iar în anexa menționată la pct. 10 sunt evidențiate „ cimitirele orășenești și comunale”.
Pentru toate aceste considerente, instanța consideră că suprafața de 2060 m.p. face parte din domeniul public al comunei G., astfel că cererea de uzucapiune cu privire la acest teren nu poate fi primită, dreptul de proprietate al pârâtei fiind inalienabil, potrivit art. 136 alin. 4 din Constituție. În consecință, cererea reclamantei cu privire la suprafața de 2060 m.p. teren amplasat în CI 110/1 cu destinația de cimitir, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea,astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta P. O. „I. T.", . jud. lași, în contradictoriu cu pârâta . consecință:
Constată că reclamanta a dobândit ca efect al uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra următoarelor imobile situate în . jud. lași-sector cadastral 17:
-suprafața de 1198 mp delimitată pe planul de situație anexă la expertiza M. prin punctele 1-3,11,10,9,1 și amplasată în . ;
- Biserica „I. T." în suprafață construită de 100 mp ,capela în suprafață construită la sol de 20 mp,clopotnița și terasa aferentă în suprafață construită la sol de 27 mp,troița în suprafață construită la sol de 1,5 mp ,magazia anexă în suprafață construită la sol de 10 mp .construcții edificate pe terenul sus-menționat .
Respinge cererea reclamantei formulată cu privire la suprafața de teren de 2060 mp amplasată în . cu destinație cimitir.
Obligă reclamanta să plătească Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile,în contul domnului expert M. I. ,suma de 510 lei cu titlu de diferență onorariu expert.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi,04.07.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
C.A.M. R.R.
Red.C.A.M.
L.V./26.09.2012
4 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1688/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1687/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
