Uzucapiune. Sentința nr. 3654/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3654/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 3654/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Noiembrie 2014
Președinte - A. M. C.
Grefier - F. L. I.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3654/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. SF. A. M. ȘI G. S. și pe pârât U. A. T. ., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av. B. R., pentru reclamantă, lipsind reprezentantul pârâtei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- prin Serviciul Registratură, la data de 23.10.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări în dublu exemplar, după care:
Instanța ia act de faptul că se depune în ședință publică dovada achitării diferenței de 1350 lei onorariu expert.
Instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei precizări de către reclamantă, relative la anexele indicate în cererea de chemare în judecată, individualizarea acestora.
Instanța constată că a fost efectuat și anunțul prin publicitate a pârâtei.
Instanța reține că nu a fost înaintat un răspuns din partea expertului la solicitarea instanței.
Av. B. arată că în precizările formulate a menționat drept obiect al cererii de chemare în judecată construcțiile C1 și C3.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de chemare în judecată.
Av. B., pentru reclamantă arată că aceasta își însușește concluziile din raportul de expertiză cu privire la suprafața verificată de expert, mențiunea din cererea de chemare în judecată fiind un act de aproximare a reclamantei. Arată că, așa cum a precizat și expertul și așa cum a stabilit întreg probatoriul administrat în cauză, reclamanta a stăpânit această suprafață de teren și construcțiile edificate pe proprietatea sa din anul 1947. Arată că această dată are relevanță în raport de cimitir, cu suprafața de 6804 mp, ce a făcut parte din domeniul public al pârâtei prin hotărârea din 1999. Precizează că dobândirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe a intervenit anterior hotărârii din 1999, la 30 de ani de la înființarea Parohiei, respectiv în jurul anilor 1980. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert și onorariu de avocat, ce cuprind și taxele de publicare a anunțului de citare.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
P. cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub numărul_ reclamanta P. " SF. A. M. și G. " S. – ., prin reprezentant legal a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra construcțiilor – casa parohială, anexă și biserică, precum și asupra terenului în suprafață de 7800 m.p. situat în intravilan, aferent bisericii ( inclusiv a celui pe care se află și cimitirul ) și a suprafeței de 10 ha situată în extravilan.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că P." SF. A. M. și G. " S. stăpânește începând cu anul 1973 - 1974, după cum rezultă din documentația anexată cererii de chemare în judecată, casa parohială, o anexă și biserica, precum și terenul în suprafață de 7800 m.p. situat în intravilan, aferent bisericii ( pe care se află și cimitirul ) și a suprafața de 10 ha situată în extravilan. P." SF. A. M. și G. " S. însumează o existență de peste 30 de ani, existență consemnată în hrisoavele vechi dar și în documentele de evidență a cestor ani. P. " Sf. A. M. și G. " S. " a investit mereu în aceste clădiri, întreținându-le și stăpânindu-le netulburat, în mod efectiv, fără întrerupe și sub nume de proprietar. Întrucât la vremea edificării acestor construcții, legislația timpului nu presupunea existența unor autorizații de construcții sau a unor cărți funciare, P. nu deține acte de proprietate autentice ci doar niște acte primare în dovedirea dreptului de proprietate. În acest sens nu poate uza de calea realizării dreptului și de aceea a apelat la procedura prevăzută de art. 111 Cod procedură civilă. În prezent, Biserica necesită intervenții urgente la structura de rezistență, la ziduri și acoperiș, lucrări care trebuie să aibă la bază autorizație de construcție. Pe de altă parte, pentru a elibera aceste autorizații Primăria . autentice de proprietate.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății prin posesie continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, în intervalul de timp prevăzut de art.930 cod civil iar cel care care probează împrejurarea că a dobândit în acest mod imobilele, este scutit de orice altă dovadă suplimentară. Precizează că în toată această perioadă a plătit impozitul aferent acestor imobile. Uzucapiunea se bazează pe următoarele considerente:de regulă, posesia corespunde dreptului de proprietate dar dovada acestui drept este dificil de făcut, dificultate care dispare în cazul în care dreptul a fost dobândit ca urmare a exercitării posesiei pe întreaga durată de timp. Certitudinea situațiilor și a raporturilor juridice necesită recunoașterea de efecte juridice unei aparențe îndelungate de proprietate, creată prin posesie îndelungată. Constituie o sancțiune împotriva vechiului proprietar care manifesta lipsa de diligență. Uzucapiunea de lungă durată este cea de 30 de ani, iar cel care o invocă trebuie să dovedească faptul că a posedat lucrul pe toată perioada impusă de lege, iar în cazul de față reclamanta a avut o posesie de peste 30 de ani. Consideră că valoarea imobilelor ce fac obiectul prezentei acțiuni este de aproximativ 550.000 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 930 Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă, Legea nr. 455/2006.
Pârâta . întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, raportat la dispozițiile art. 53 din Lg. nr.18/1991 și la prevederile art.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că reclamanta nu deține acte de proprietate și nu face dovada că are personalitate juridică, că este înregistrată la organul fiscal teritorial și că ar stăpâni continuu, netulburat și sub nume de proprietar imobilele litigioase; că nu face dovada amplasamentului și vecinătăților imobilelor revendicate și nici că ar fi achitat taxele și impozitele prevăzute de lege, că acțiunea, astfel cum e formulată, nu e scutită de plata taxei de timbru;că, potrivit pct.10 al art.III din anexa Lg. nr. 213/1998, cimitirele orășenești și comunale constituie domeniu public local al comunelor, orașelor și municipiilor ; reclamanta nu face dovada respectării dispozițiilor Lg. nr.239/2007 privind bunurile imobile aflate în folosința unităților de cult.
În drept a invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Examinând prioritar, în raport de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a tribunalului, instanța a respins-o motivat de faptul că valoarea obiectului litigios dedus judecății este de 550.000 lei RON, potrivit prețuirii reclamantei, necontestată de pârâtă. Cu privire la timbraj, prezenta acțiune este scutită de taxă de timbru potrivit prevederilor legii speciale pe care reclamanta și-a fundamentat pretențiile - Legea nr. 455/2006.
În dovedirea aspectelor invocate, reclamanta a solicitat proba testimonială, cu acte și expertiză topo-cadastrală în vederea identificării amplasamentului imobilelor ce fac obiectul prezentului litigiu, probe încuviințate și administrate de instanță. Pârâta nu a solicitat probe în contradovadă.
În cauză a fost desemnat expert specialitatea topografie - cadastru, dl. expert P. D..Ca urmare a faptului că prin adresa înaintată la dosar dl. expert a învederat că a fost suspendat la cerere din calitatea de expert judiciar, instanța a dispus înlocuirea dlui. expert P. cu dl. expert. O. A. – C..
La termenul din 12.12.2012, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei pentru nerespectarea de către reclamantă a obligației de efectuare a anunțului de publicitate în Monitorul Oficial Partea a III a conform Legii nr. 455/2006. Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantei la 27.03.2013, soluționarea ei fiind tergiversată de neefectuarea expertizei fapt ce a condus la amendarea repetată a dlui. expert O. A. – C. și în final la înlocuirea acestuia cu dl. expert C. C.. Lucrarea dispusă în cauză a fost depusă la dosar de dl.expert C. C. la 19 mai 2014, judecarea cauzei fiind din nou suspendată, pentru același motiv, la data de 18.06.2014. La data de 14.10.2014, cauza a fost repusă pe rol la solicitarea reclamatei care și-a îndeplinit obligația de efectuare a anunțului de publicitate. Părțile nu au formulat obiecțiuni la expertiză. Din oficiu, instanța a dispus ca expertul să precizeze ce reprezintă construcția identificată drept C2 pe schița anexă la expertiză. Răspunsul expertului a fost depus la dosarul cauzei la data de 23.10.2014.
Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Pretențiile reclamantei sunt întemeiate în drept pe dispozițiile art. 1846- 1859 și urm. Cod civil și ale Legii nr. 455/2006 potrivit căreia, acțiunile și cererile în justiție, formulate de cultele religioase recunoscute din România pentru constatarea, în condițiile legii, a dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate, cele de revendicare care privesc construcții și terenuri aferente sau terenurile libere aflate în intravilanul localităților, precum și cele pentru constatarea existenței dreptului de proprietate asupra unor asemenea bunuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Este necontestat faptul că reclamanta P. " Sf. A. M. și G. " S. – . cu destinația de biserică, cel puțin din anul 1880, figurând în chestionarul Episcopiei Hușilor, P. G. din anul 1947. Potrivit aceluiași înscris, la momentul respectiv P. deținea și suprafața de 12 ha, neindividualizată nici sub aspectul coordonatelor topografice și nici al vecinătăților, teren folosit de personalul bisericii . Expertiza topo cadastrală efectuată de dl. expert C. C. a evidențiat că terenul pretins de reclamantă este compus din mai multe trupuri, după cum urmează:în intravilan, teren în suprafață de 1914 m.p. amplasat în :T 31 parcelele VH 850, A849, CC 848,CC 851 - suprafața de 1414 m.p. identificată în interiorul chenarului delimitat de punctele 1,14 -22, 11,12,13,1 în anexa 1 la expertiză pe care se află edificată Biserica S. și anexă-magazie identificate, C1 respectiv C3 în aceeași expertiză, respectiv în T30, . de 500 m.p. identificată în interiorul chenarului delimitat de punctele 23,24,25,26 în anexa 1 la expertiză, pe care se află construcția C4 - Casa Parohială precum și din suprafața de 5390 m.p. amplasată în T 31 parcelele VH 850, A849, CC 848,CC 851 cu destinația cimitir. În ce privește terenul situat în extravilan, nu a fost identificat amplasamentul acestuia, reclamanta nefăcând nici în cadrul cererii de chemare în judecată nicio individualizare acestuia.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății, se fondează pe faptul posesiei îndelungate a imobilului aflat in circuitul civil, posesie care – pentru a produce efecte juridice – este necesar să fie exercitată în anumite condiții – prevăzute de art. 1847 cod civil ( respectiv sa fie continuă, netulburată, neîntreruptă, publică si sub nume de proprietar ) și pentru perioada de timp prevăzute de lege. Efectele uzucapiunii nu operează de drept ci trebuie constatate pe cale judiciară, conform art. 1841 Cod civil.
Tribunalul notează că elementele cerute de art. 1847 și urm. Cod civil pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani respectiv posesia să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt, timp de 30 de ani sunt îndeplinite doar pentru parte din imobilele pentru care reclamanta a solicitat a i se constata dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Astfel, reclamanta a probat că ocupă și folosește de peste 30 de ani, în mod continuu, public, neechivoc și fără să fie tulburată de o altă persoană ( potrivit depoziției martorului A. V. audiat la solicitarea reclamantei), suprafața de 1914 m.p. situat în intravilan S., amplasată în T 31 parcelele VH 850, A849, CC 848,CC 851 ( suprafața de 1414 m.p. identificată în interiorul chenarului delimitat de punctele 1,14 -22, 11,12,13,1 în anexa 1 la expertiza C. C.), respectiv în T30, . de 500 m.p. identificată în interiorul chenarului delimitat de punctele 23,24,25,26 în anexa 1 la expertiza C. C. ), teren pe care se află construcțiile reprezentate de biserică, anexă-magazie și casă parohială. Deși martorul A. V. a relatat că suprafața ocupată este de aproximativ 7000 m.p., coroborând această susținere cu concluziile expertizei topo - cadastrale, tribunalul reține că diferența este reprezentată de suprafața de 5390 m.p. amplasată în T 31 parcelele VH 850, A849, CC 848,CC 851, având destinația de cimitir . Ori, cu privire la această suprafață reclamanta nu poate invoca uzucapiunea întrucât terenul respectiv este inventariat în domeniul public al ..C.L.nr.28/15.08.1999, având acest regim și prin efectul legii, în baza art. 3 alin. 14 din legea nr. 213/1998 și pct. III.10 din anexa la lege.
Potrivit art.1844 Cod Civil, nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privatã, ci sunt scoase afarã din comerț. Reținând că terenul având destinația de cimitir solicitat de reclamantă face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale, în considerarea dispozițiilor art. 136 pct. 4 din Constituție și art. 11 alin. 1 din legea nr. 213/1998, tribunalul constată că nu poate face obiectul dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă, prin uzucapiunea de 30 de ani astfel că va respinge cererea formulată cu privire la acesta.
Totodată, instanța va respinge și cererea reclamantei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 10 Ha teren extravilan având în vedere că nu a produs nicio probă care să ateste exercitarea posesiei, în condițiile prescrise de lege, pentru acest teren pe care de altfel, reclamanta nici nu l-a individualizat.
În considerarea celor expuse, în baza art. art.1841,1846 - 1859 și urm. Cod civil și ale Legii nr. 455/2006, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege ,acte ce reflectă intenția acesteia de a se comporta ca adevărat titular al dreptului de proprietate doar cu privire la suprafața de 1914 m.p. situat în intravilan S., amplasată în T 31 parcelele VH 850, A849, CC 848,CC 851 (suprafața de 1414 m.p. identificată în interiorul chenarului delimitat de punctele 1,14 -22, 11,12,13,1 în anexa 1 la expertiza C. C.), respectiv în T30, . de 500 m.p. identificată în interiorul chenarului delimitat de punctele 23,24,25,26 în anexa 1 la expertiza C. C. ), teren pe care se află construcțiile reprezentate de biserică, anexă-magazie și casă parohială. Așadar instanța va admite în parte acțiunea doar cu privire la suprafața de teren menționată și la construcțiile existente pe aceasta reprezentate de biserică, anexă-magazie și casă parohială și va constata că reclamanta le-a dobândit în proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani. Totodată va respinge cererile vizând constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 10 Ha teren extravilan și pentru suprafața de 5390 m.p. situată în intravilan S., amplasat în T 31 parcelele VH 850, A849, CC 848,CC 851, având destinația de cimitir.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă (onorariu expert -1800 lei și 900 lei jumătate din onorariul avocat, corespunzător pretențiilor admise).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta P. " Sf. A. M. și G. ” – S., . în contradictoriu cu pârâta . și, în consecință:
Constată că reclamanta a dobândit ca efect al uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilan S. . compus din:
- teren în suprafață de 1914 m.p. amplasat în T 31 parcelele VH 850, A849, CC 848,CC 851 (suprafața de 1414 m.p. identificată în interiorul chenarului delimitat de punctele 1,14 -22, 11,12,13,1 în anexa 1 la expertiza C. C.), respectiv în T30, . de 500 m.p. identificată în interiorul chenarului delimitat de punctele 23,24,25,26 în anexa 1 la expertiza C. C. ) următoarelor construcții situate în Iași, . ;
- construcții - Biserica S. și anexă-magazie identificate C1 respectiv C3 în expertiza C. C., amplasate pe suprafața de 1414 m.p. și Casa Parohială identificată C4 în anexa 1 la expertiza C. C., pe suprafața de 500 mp.
Respinge cererea reclamantei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 10 Ha teren extravilan și pentru suprafața de 5390 m.p. situată în intravilan S., amplasat în T 31 parcelele VH 850, A849, CC 848,CC 851, având destinația de cimitir.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă (onorariu expert -1800 lei și 1/2 onorariu avocat, corespunzător pretențiilor admise).
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi,11.11.2014.
Președinte, A. M. C. | ||
Grefier, F. L. I. |
Red./ Tehnored A.M.C.
4 ex./16.04.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 891/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 11-11-2014, Tribunalul IAŞI → |
|---|
