Validare poprire. Decizia nr. 24/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 24/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Ianuarie 2013
Președinte - M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 24/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant M. C. I. și pe intimat S. C., intimat ., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ la data de 10.05.2012, creditoarea M. C. I. a solicitat validarea popririi înființată asupra veniturilor salariale realizate de debitoarea S. C. împotriva terțului poprit . P..
În motivarea cererii creditoarea a arătat că în data de 30.01.2008 numita S. C. a încheiat un contract de împrumut nr. 8725, în baza căruia aceasta a primit un credit în valoare totală de 6.000 lei, în condițiile constituirii unui fond social în cuantum de 1.200 lei, reprezentând 30% din valoarea creditului acordat, termenul de rambursare de 36 rate lunare cu o dobândă nominală de 19% pe an, achitare lunară a unui comision de administrare de 3 lei, precum și achitarea dobânzii penalizatoare de 0,5% din valoarea ratei pentru fiecare zi de întârziere, în cazul nerespectării scadențelor prevăzute în contractul de împrumut.
Creditoarea a mai arătat că obligația de restituire a împrumutului a fost garantată de numiții Droagă M. și Oneasa C., care s-au obligat în solidar la plata creditului acordat, iar în condițiile art. 2294 C.civ., fideiusorul convențional sau legal are facultatea de cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a renunțat la acest beneficiu în mod expres, iar conform art. 11 din contractul de împrumut acești garanți au renunțat la beneficiul de discuțiune sau diviziune, obligându-se în solidar cu beneficiarul împrumutului.
S-a mai precizat că la data de 04.04.2011 creditoarea a formulat cerere de executare silită prin înființarea popririi asupra veniturilor salariale realizate de titulara contractului de împrumut și giranți la B. A. C., terțul poprit având obligația ca, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, să consemneze sumele de bani și să trimită dovada executorului.
De asemenea, a mai arătat creditoarea că terțul poprit a data dovadă de rea credință, de o totală lipsă de interes, ignorând cu desăvârșire dispozițiile legale, refuzând să rețină din veniturile salariale ale debitoarei sau să comunice executorului judecătoresc situația sa.
În drept, creditoarea a invocat prevederile art. 373, art. 452 și urm. și art. 460 C.proc.civ.
La termenul din data de 01.08.2012, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității introducerii cererii de validare a popririi.
Prin sentința civilă nr. 2201 din 6.09.2012 Judecătoria P. a admis excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi.
A respins ca tardivă cererea de validare formulată de către creditoarea M. C. I., cu sediul în Iași, . nr. 20-22, jud. Iași, în contradictoriu cu debitoarea S. C., cu domiciliul în P., ., jud. Iași și terțul poprit ., cu sediul în P., .. D6, parter, jud.. Iași.
A respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de împrumut nr. 8725 din 30.01.2008, debitoarea S. C. a împrumutat de la creditoare suma de 6.000 lei pentru o perioadă de 36 luni, numiții Doroagă M. și Oneasa C., angajându-se în calitate de giranți, conform art. 5 din contract, ca în solidar cu împrumutatul să ramburseze împrumutul și celelalte sume aferente creditului la scadențele stabilite, renunțând la beneficiul discuțiunii și la beneficiul diviziunii, conform art. 11 din contract.
De asemenea, întrucât debitorul principal nu a achitat ratele către creditoare, aceasta din urmă s-a adresat la data de 13.04.2011 B. A. C. cu cerere de executare silită, iar prin încheierea nr. 459/05.05.2011 a Judecătoriei P., a fost încuviințată executarea silită a contractului de împrumut nr. 8725/30.01.2008, constituindu-se dosarul de executare silită nr. 425/2011 și fiind emisă adresa de înființare a popririi din data de 03.10.2011 – fila 77, către terțul poprit . P., căruia i-a fost comunicată la data de 20.10.2011 – fila 78.
Se mai reține faptul că, deși terțul poprit a primit adresa de înființare a popririi, nu a răspuns cererii executorului judecătoresc.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, validarea popririi se dispune la solicitarea creditorului, debitorului sau organului de executare în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.
Or, în cauză adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit la data de 20.10.2011, potrivit dovezii de confirmarea a primirii aflată în dosarul de executare nr. 425/2011 al B. A. C. – fila 78.
Din analiza conținutului adresei de înființare a popririi rezultă că terțul poprit avea obligația de a trimite executorului dovada indisponibilizării și consemnării sumelor de bani în termenul de 15 zile de la data comunicării popririi.
Ca urmare, termenul de îndeplinire a obligației de consemnare și comunicare către executor a început să curgă de la data de 20.10.2011, și s-a împlinit, conform calculului efectuat potrivit art. 101 alin. 1 C.proc.civ., la data de 07.11.2011, dată de la care a început să curgă termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 C.proc.civ.
De asemenea, trebuie reținute prevederile art. 103 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, efectul decăderii fiind pierderea dreptului procedural ce nu a fost exercitat în termenul legal imperativ, iar actul de procedură îndeplinit peste termenul cerut de lege este considerat tardiv.
Or, termenul de 3 luni reglementat de art. 460 alin. 1 C.proc.civ. nu este un termen de recomandare, ci un termen de decădere. Calificarea naturii juridice a acestui termen nu poate fi făcută decât în raport de rațiunea și finalitatea avute în vedere de legiuitor la reglementarea lui, iar nu după ținând seama de o interpretare literală.
De altfel, împrejurarea că în cazul textului de lege analizat (art. 460 alin.1 C.proc.civ) apare formularea „poate sesiza instanța de executare” nu duce la concluzia existenței unui termen de recomandare. Utilizarea verbului „poate” se explică prin corelarea și raportarea lui la cele trei subiecte de drept ce au calitatea procesuală de a introduce cererea de validare - creditorul, debitorul sau organul de executare, în sensul că fiecare dintre ei „poate” să formuleze o astfel de cerere, dar și prin raportarea sa la principiul disponibilității, în sensul că, textul nu prevede o obligație imperativă, ci doar un termen imperativ („în termen de trei luni de la data când ...”).
Într-o interpretare sistematică se constată că acest termen legal de 3 luni reprezintă o instituție de drept procesual ce se găsește în corelație cu alte instituții de drept procesual din materia popririi. Astfel, rațiunea reglementării termenelor procedurale este aceea de a ordona în mod riguros și judicios derularea raporturilor procesuale, dar și de a imprima celeritate procedurilor judiciare.
Astfel, pe de o parte, justificarea instituirii termenului legal de 15 zile de la comunicarea popririi reglementat de art. 456 alin.1 C.proc.civ constă în acordarea unui timp necesar și suficient terțului poprit pentru ca acesta să poată indisponibiliza sumele de bani datorate debitorului și să înainteze dovada indisponibilizării executorului judecătoresc (sau să-i achite direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia, în situația prevăzută de art. 456 alin.1 lit. b C.proc.civ).
Pe de altă parte, rațiunea și finalitatea termenului legal de 3 luni reglementat de art. 460 alin.1 C.proc.civ, sunt identice cu scopul instituirii de către legiuitor a oricărui termen procedural de decădere, acestea constând în disciplinarea derulării raportului execuțional.
Instanța arată că rațiunea termenului prevăzut de art.460, alin.1 C.proc.civ este și aceea de a imprima celeritate unei proceduri prin care se creează un al treilea raport juridic obligațional, acela dintre creditor și terțul poprit.
De altfel, în lipsa unui termen pentru introducerea cererii de validare a popririi, s-ar ajunge la situația de neconceput ca o asemenea cerere să poată fi introdusă oricând, ceea ce ar avea drept consecință menținerea unei stări de incertitudine în care s-ar găsi subiectele de drept implicate în procedura popririi.
Astfel, necesitatea reglementării unui termen procedural pentru introducerea cererii de validare în instanță este evidentă, deoarece în speță nu ar putea fi aplicate dispozițiile Decretului nr.167/1958 referitor la prescripția extinctivă, acestea fiind aplicabile raporturilor juridice de drept substanțial, și nu raporturilor juridice execuționale, născute în aplicarea unui titlu executoriu.
Termenul reglementat de art. 460, alin.1 C.proc.civ reprezintă intervalul de timp în care poate fi introdusă cererea de validare în fața instanței, el este suficient pentru ca persoana interesată (creditor, debitor, executor judecătoresc) să poată formula cerere de validare, aceasta având îndatorirea de a urmări desfășurarea și finalizarea executării silite, în condițiile în care scopul instituirii măsurii popririi este acela de a tranșa raporturile juridice execuționale și de a finaliza procedura de executare silită.
Un raționament contrar ar duce la concluzia că un drept de creanță statornicit printr-un titlu executoriu, drept care este, în esență sa, prescriptibil, conform normelor de drept substanțial, ar putea fi valorificat oricând, nelimitat în timp, în cadrul popririi, față de un alt subiect de drept decât debitorul, și anume față de terțul poprit.
Trebuie reținut că în materia popririi – în care executarea silită se face fără somație (art. 454 alin. 1 C.proc.civ.) -, potrivit art. 390 C.proc.civ., nu sunt operante dispozițiile legale referitoare la perimare, mai exact art. 389 alin. 1 C.proc.civ, conform căruia „dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
În consecință, față de considerentele mai sus prezentate, instanța constată că cererea de validare a popririi a fost formulată la data de 10.05.2012, în condițiile în care termenul de decădere de 3 luni se împlinise la data de 07.02.2012, astfel încât excepția tardivității formulării cererii de validare apare ca fiind întemeiată și urmează a fi respinsă cererea ca fiind tardiv formulată.
În ceea ce privește cererea creditoarei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța având în vedere faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., în sensul că nici terțul poprit și nici debitoarea nu au căzut în pretenții, a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel creditoarea M. C. I. care a formulat următoarele critici:
Cererea de validare a popririi a fost introdusă la data de 10.05.2012, adică în termen de 2 luni de la data primirii adresei de poprire, așadar în termenul prevăzut de Codul de Procedură Civilă.
Invocă termenul de 15 zile reglementat de art. 456 alin 1 Cod pr.civilă in relație cu cel reglementat de art. 460 alin 1 Cod pr.civilă și susține că angajatorul datorează salariatei sale lunar sume de bani sub formă de salariu și implicit lunar ia naștere o nouă obligație de a consemna și a plăti o parte din suma urmăribilă, așadar se poate deduce că acest termen de 3 luni prevăzut de codul de procedură civilă se calculează de la fiecare dată la care ia naștere obligația de plată a salariului. Având în vedere că terțul a dat dovadă de rea-credință, de o totală lipsă de interes ignorând cu desăvârșire dispozițiile legale, solicită schimbarea ca neîntemeiată și nelegală a sentinței 2201 din 6.09.2012 pronunțată în ds. nr._ .
Solicită și judecata in lipsă.
Nu a fost formulată întâmpinare.
Apelul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează:
Considerentele pentru care instanța de fond a reținut tardivitatea cererii de validare a popririi expuse exhaustiv in motivare sunt corecte și judicios exprimate, cu o argumentare in drept completă.
Motivul de apel potrivit căruia natura raporturilor dintre terț poprit și debitor (angajat- salariat) permit ca termenul de 3 luni prev. de art. 460 alin 1 Cod pr.civilă să se calculeze începând cu fiecare dată la care ia naștere obligația de plată a salariului este nefondat. O atare modalitate de calcul ar însemna anularea aplicării textului art. 460 alin 1 cod civil in substanța sa, conducând in fapt la permanentizarea termenului in care s-ar putea formula cererea de validare a popririi pentru ipoteza in care obiectul popririi îl reprezintă drepturile salariale ale debitorului, contrar rolului corect identificat de instanța de fond pentru această instituție, de disciplinare a derulării raportului execuțional.
Pentru aceste motive, însușindu-și in totalitate motivele expuse de instanța de fond în argumentarea sentinței, Tribunalul va respinge apelul in temeiul art. 296 Cod pr.civilă, cu păstrarea sentinței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către creditoarea M. C. I. împotriva sentinței civile nr. 2201/06.09.2012 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2013.
Președinte, M. S. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, A. M. |
RED. ȘI TEHN./T.D./19.03.2013/4 EX
JUDECĂTORIA P.: M. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2619/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 100/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
