Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 732/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 732/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-12-2012 în dosarul nr. 732/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Decembrie 2012
Președinte - M. C.
Judecător Doinița T.
Grefier D. N.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 732/2012
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către O. DE C. ȘI P. I. IAȘI împotriva sentinței civile nr. 684 din 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria H., intimat D. C., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
Componența nominală a completului de judecată A6, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii judecătorului C. A. M., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv judecător T. Doinița, conform procesului verbal nr. 956 din data de 04.12.2012 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care relevă instanței faptul că apelantul nu a răspuns excepției lipsei calității procesuale active, raportat la recursul în interesul legii, deși a fost legal citat cu această mențiune pentru termenul de azi.
Având în vedere faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de disp. art. 242 C.p.c, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 684/1.06.2012 Judecătoria H. dispune:
„Admite acțiunea formulată de petentul D. C., domiciliat în H., . și Sfânt, nr. 5, ., ., în contradictoriu cu pârâtul OCPI IAȘI - BIROUL DE C. ȘI P. I. H., cu sediul în H., .. Iași.
Anulează încheierea nr. 4261/27.03.2012 a OCPI Iași și dispune admiterea cererii de întabulare formulată de către petent în baza Actului de adjudecare din 01.07.2009 emis de executor bancar C. G. și a Completării la actul de adjudecare din 20.02.2012 emis de același executor bancar.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
Astfel cum rezultă din înscrisul depus în copie la f. 8-9, prin actul de adjudecare din 01.07.2009 emis de executorul bancar C. G., petentul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului apartament cu 3 camere și dependințe situat în H., ., ., ., jud. Iași, înscris în CF nr. 373 a localității H., având nr. cadastral 4/1/I/7, fosta proprietate a debitoarei-garant ipotecar A. G. E..
De asemenea, din Completarea Actului de adjudecare menționat mai sus întocmită la data de 20.02.2012 (f. 10), rezultă că petentul, odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului, a dobândit și dreptul de coproprietate indiviză asupra părților și dependințelor care, prin natura sau destinația lor sunt de folosință comună, forțată și perpetuă a tuturor coproprietarilor din . indiviză de teren de 6,50% deținut în folosința aferentă apartamentului, din terenul pe care este situat blocul de apartamente.
Astfel, la data de 14.02.2012 reclamantul a depus o cerere de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului menționat mai sus, cerere respinsă prin încheierea de carte funciară nr. 2048/14.02.2012 a Biroului de C. și P. I. H. (depusă în copie la f. 18) pe motiv că nu s-a atașat dovada achitării impozitului pe tranzacție, conform art. 77 ind. 1 C. fiscal și nu s-a făcut dovada transmiterii în folosință sau proprietate a cotei de teren aferente apartamentului sub B2 din cartea funciară_ – C1 – U2 UAT H..
Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat cerere de reexaminare (f. 25) care, prin încheierea nr. 4261/27.03.2012 (f. 29-31), a fost respinsă.
Astfel, cât privește susținerile petentului în sensul că disp. art. 77 ind. 1 din C fiscal nu sunt aplicabile în cazul vânzării imobilelor pe calea executării silite, instanța amintește că, potrivit art. 77 ind. 1 alin. 1 C. fiscal, „la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit [...]”.
Într-adevăr, alin. 2 și 3 al aceluiași articol, prevăd anumite excepții, însă între acestea nu se regăsește și situația reclamantului, iar excepțiile sunt de strictă interpretare.
De asemenea, potrivit alin. 6 al art. 77 ind. 1 C. fiscal, „în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent”, iar „pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului”.
De asemenea, „pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului”.
Pe de altă parte, Normele metodologice de aplicare a art. 77 ind. 1 C. fiscal definesc contribuabilul căruia îi incumbă obligația de plată a impozitului, ca fiind „persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate”, deci debitorul de executat, în cazul de față.
F. de aceasta situație, instanța constata ca, la momentul soluționării prezentei plângeri, petentul se afla într-o situație imposibila, fiindu-i îngrădit exercițiul atributelor dreptului de proprietate. Astfel, este titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil dobândit prin licitație publica, dar nu-și poate exercita dreptul deoarece persoana care are obligația legala de a achita impozitul aferent transferului acestui imobil nu are niciun interes sa facă aceasta.
De altfel, art. 20 din Legea nr. 7/1996 stabilește că „dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil”; „drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciara, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar daca dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; daca dreptul ce urmează sa fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane”, iar „hotărârea judecătoreasca definitiva si irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voința cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, daca sunt opozabile titularilor”.
Or, este adevărat ca art. 152 ind. 2. din HG nr.195/2007 de modificare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal impune obligația OCPI Iași de a verifica achitarea de către persoana care transmite dreptul de proprietate a impozitului asupra transferului acestui drept.
Însa, fata de poziția exprimata de Biroul de carte funciară în sensul că reclamantul poate achita chiar el respectivul impozit, în condițiile în care proprietarul tabular a pierdut dreptul său în urma unei proceduri de executare silita, instanța reține că acesta din urmă nu are interesul sa achite respectiva sumă, context în care formalitatea impusa de OCPI Iași petentului pentru înscrierea dreptului sau de proprietate în CF apare ca excesiva, îngrădind într-un mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate de către titularul lui, contrar normelor naționale si internaționale care protejează dreptul de proprietate.
Aceasta apreciere a instanței se fundamentează si pe practica constanta a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de proprietate în care se retine ca este excesiv sa fie obligata partea care justifica un drept de proprietate si care a efectuat o . demersuri juridice pentru realizarea lui sa fie obligata sa promoveze noi acțiuni pentru a putea a exercita acest drept (cauza Brumarescu c. României).
Nu în ultimul rând, referitor la dispozitivul încheierii de carte funciară nr. 2048/02.03.2012 pronunțată în ds. nr. 2048/14.02.2012 (f. 18) în sensul că petentul nu face dovada transmiterii în folosință sau proprietate a cotei de teren aferente apartamentului sub B2 din cartea funciară_ – C1 – U2 (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. 373) UAT H., instanța reține că această dovadă este făcută prin Completarea Actului de adjudecare întocmită la data de 20.02.2012 (f. 10) din care rezultă că petentul, odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului, a dobândit și dreptul de coproprietate indiviză asupra părților și dependințelor care, prin natura sau destinația lor sunt de folosință comună, forțată și perpetuă a tuturor coproprietarilor din . indiviză de teren de 6,50% deținut în folosința aferentă apartamentului, din terenul pe care este situat blocul de apartamente.
Prin urmare, instanța va admite plângerea formulata de petent și va anula încheierea nr. 4261/27.03.2012 a OCPI Iași, dispunând admiterea cererii de întabulare formulată de către petent.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel O. DE C. ȘI P. I. Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ședința publică din data de 10.10.2012 a fost pusă în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a O.C.P.I. Iași acordându-se termen de judecată la data de 5.12.2012 pentru ca părțile să răspundă la această excepție.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr. 72 pronunțată la data de 15.10.2007 Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. și a stabilit ca în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea 7/1996 republicată, O.C.P.I. nu are calitate procesuală pasivă. Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă decizia pronunțată este obligatorie pentru instanțe. În expunerea de motive a acesteia s-a reținut că Legea 7/1996 nu conține dispoziții care să confere legitimare procesuală O.C.P.I. iar dispozițiile art. 50 alin. 4 din Legea 7/1996 confirmă intenția legiuitorului referitoare la calitatea O.C.P.I. în sensul de a nu fi considerat parte în plângerea privind cartea funciară pentru ca altfel nu mai era necesar că se reglementeze obligativitatea de a i se comunica hotărârea din moment ce dispozițiile art. 266 alin. 3 Cod procedură civilă prevăd că hotărârea se comunică părților.
În puterea celor statuate de Î.C.C.J. ce se impun instanței, tribunalul urmează a admite excepția și a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge pentru lipsa calității procesuale active apelul formulat de O. DE C. ȘI P. I. Iași împotriva sentinței civile nr. 684/1.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.12.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.M. T.D. GREFIER,
N.D.
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.4/15.03.2013
Judecător fond: O. M.
| ← Reziliere contract. Hotărâre din 05-12-2012, Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3264/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
