Contestaţie la executare. Hotărâre din 18-03-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 825/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.825R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenții V. G. și V. M. împotriva sentinței civile nr.3828/06.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. P. M. și M. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și faptul că la data de 18.03.2014, intimații au depus la dosar concluzii scrise, după care,
Tribunalul deliberând asupra excepției tardivității formulării cererii de recurs invocată de intimați prin întâmpinare o respinge ca neîntemeiată o respinge ca neîntemeiată, având în vedere faptul că recursul a fost comunicat recurenților la data de 14.08.2013, iar recursul a fost depus la oficiul poștal la data de 02.09.2013.
Tribunalul, față de împrejurarea că recursul a fost comunicat recurenților la data de 14.08.2013 iar aceștia au formulat motivele de recurs la data de 10.09.2013, data oficiului poștal, invocă excepția nulității față de nemotivarea acestuia în termen și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.10.2012 sub nr._ contestatoeii V. G. și V. M. au formulat, în contradictoriu cu intimații M. P. M. și M. G., contestație la executare împotriva executării silite asupra imobilului situat în Comuna Snagov, ., Județul I..
În motivarea contestației a arătat că în data de 05.10.2012 la adresa imobilului a găsit un Raport de expertiză tehnică imobiliară, întocmit de expertul M. Casta la solicitarea executorului judecătoresc B. C. cu referire la dosarul nr.580/2011, dosar ce face obiectul executării sentinței civile nr.1125/2011, sentință prin care s-a luat act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată. A precizat că executarea se referea probabil la recuperarea cheltuielilor de executare a sentinței civile nr.1125/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul nr._ . Nu cunoaște cuantumul cheltuielilor de executare și nimeni până la această dată nu le-a solicitat. Imobilul din Comuna Snagov, ., Județul I. este proprietatea soților V., dar familia M. și executorul judecătoresc nu au vreo dovadă în acest sens.
În drept au fost invocate dispozițiile art.399 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei un set de acte.(f.3-15).
La data de 26.02.2013 contestatorul V. G. a formulat cerere de renunțare la judecată. (f.26).
La data de 27.02.2013 contestatorii au formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată acordat la data de 05.08.2013 și conexare a prezentei cauze cu dosarul nr._ cu termen de judecată la data de 09.04.2013. Prin Încheierea din data de 01.03.2013 s-a preschimbat termenul de judecată acordat la 05.08.2013 pentru data de 02.04.2013.
La prezenta cauză s-a depus dosarul de executare nr.580/2011 – Biroul Executorului Judecătoresc B. C.. (f.67-173).
La data de 30.04.2013 în temeiul art.164 C. s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr.12._ .
Cererea a fost timbrată cu 194 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar. (f.16).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.01.2013 sub nr._ contestatorii V. G. și V. M. au formulat contestație la executare împotriva Somației nr.580/2011 și a procesului verbal de cheltuieli de executare nr.580/2011 comunicate la data de 21.12.2012, solicitând anularea tuturor actelor de executare efectuate în baza acestui proces verbal de cheltuieli de executare; suspendarea executării silite și restabilirea situației anterioare; anularea Raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuată la data de 10.09.2012 la solicitarea Executorului judecătoresc B. C. asupra imobilului situat în Comuna Snagov, ., Județul I., fără să i se aducă la cunoștință motivul pentru care evaluează acest imobil și fără să aibă vreo dovadă certă a proprietăților.
A precizat faptul că terenul ce a făcut obiectul grănițuirii se află în Snagov pe aceeași stradă dar pe cealaltă latură a străzii, față de imobilul expertizat.
A apreciat că în mod abuziv a fost stabilit cuantumul cheltuielilor de executare de 6285,45 Ron având în vedere diligențele efectuate în dosarul de executare nr.580/2011. Potrivit Raportului de expertiză efectuat în Dosarul nr._ , valoarea terenului de 61 mp pe care l-ar fi luat din proprietatea vecinilor este de 2623 lei, la momentul executării era necesar ca executorul să stabilească cuantumul onorariilor ținând cont și de valoarea dată de expert. Prin sentința civilă nr.1125/07.03.2011 s-a stabilit linia de hotar dintre contestatori și intimații M. P. M. și M. G., fără a se dispune lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de teren pe care ar fi luat-o de la intimați. Prin sentința pronunțată s-a reținut faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Executorul judecătoresc avea obligația legală de a verifica temeinicia și veridicitatea tuturor cheltuielilor, să solicite debitorului să explice în ce a constat activitatea de reprezentare și consultanță și care au fost actele întocmite de către avocat. S-a fixat un onorariu de 800 Ron expertului tehnic B. G. care a venit cu procesul verbal redactat de acasă și care nu a avut de efectuat decât trei măsurători. Rolul acestuia în realitate a fost altul „punerea în posesie a creditorilor cu suprafața de 61 mp, deși dispozitivul sentinței civile nu prevedea așa ceva. Cu privire la onorariul de avocat, a considerat că acesta este excesiv, comparativ cu activitatea prestată de acesta. În procesul verbal de cheltuieli se face referire la O.M.J. nr.2550/2006, ordin care stabilește pentru executor, în cazul grănițuirii un onorariu minim de 60 Ron și un maxim de 2200 Ron.
În drept. a invocat dispozițiile art.399 și urm., art.274 alin.3 C.pr.civ.
În dovedirea cererii s-au depus înscrisuri.(f.5-26).
La prezenta cauză s-a depus dosarul de executare nr.590/2011 Biroul Executorului Judecătoresc B. C.. (f.35-132).
Intimații M. P. M. și M. G. legal citați au formulat întâmpinare prin care au arătat că prin sentința civilă nr.1125/07.03.2011 pronunțată în Dosarul nr._ de către Judecătoria B. instanța a dispus admiterea cererii de chemare în judecată, având ca obiect grănițuire. În cuprinsul judecății s-a administrat proba cu expertiză în specialitatea topografie prin care s-a identificat terenul în litigiu și s-au efectuat măsurători, iar contestatorii nu au avut niciun fel de obiecțiuni. Toate afirmația contestatorilor, cu privire la cheltuielile de executare că au fost stabilite în mod abuziv, arată că acestea au fost justificate cu Chitanțe. Toate activitățile legale de procedura executării silite au fost îndeplinite de executorul judecătoresc în conformitate cu Legea nr.188/2000. Consideră că este neîntemeiată pretenția contestatorilor ca executorul judecătoresc să verifice temeinicia și veridicitatea tuturor cheltuielilor de executare. (f.138-139).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul executoriu – sentința civilă nr. 1125/7.03.2011, pronunțată în dosarul nr._ (filele 71-73, dosar nr._ ) s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile contestatorilor și intimaților, iar contestatorii au fost obligați să lase intimaților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2,50 mp situat în Snagov, Jud. I., identificat conform raportului de expertiză din dosarul de fond.
La data de 27.07.2011, prin încheierea nr. 3006 pronunțată de Judecătoria B. s-a încuviințat executarea silită a sentinței civile mai sus menționate, în dosarul de executare nr. 580/2011 al B. B. C..
La data de 24.10.2011 au fost comunicate contestatorului titlul executoriu și somația nr. 580/20.10.2011 (f.84-86), acesta fiind invitat să se conformeze obligației prevăzute în titlul executoriu.
La data de 21.12.2012 s-au comunicat contestatorilor somația nr. 580/10.12.2012 și procesul verbal de cheltuieli de executare nr. 580/20.03.2012 (f.5-9, dosar nr._, conexat la dosarul nr._ ), prin care s-a stabilit în sarcina acestora obligația de plată a sumei de 6285,45 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Verificând susținerile contestatorilor, astfel cum acestea au fost formulate în cadrul contestației înregistrate sub nr._, cât și completările și precizările ulterioare, respectiv capetele de cerere din contestația care face obiectul dosarului nr._ (conexat la_), instanța reține că, în esență, se contestă raportul de expertiză tehnică imobiliară (evaluarea imobilului) și cheltuielile de executare efectuate în dosarul de executare nr. 580/2011, motivându-se că în mod abuziv și disproporționat a fost stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma 6285,45 lei, în condițiile în care demersurile efectuate în dosarul de executare nr. 580/2011 au fost reduse și lipsite de complexitate.
Potrivit dispozițiilor art. 371 ind.7 alin.2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt puse în sarcina debitorului urmărit, cu excepția cazului în care creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie.
Potrivit art.371 ind. 7 alin.1 din Codul de procedură civilă, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop.
În mod firesc, executarea silită fiind declanșată la cererea creditorului, în interesul său, acestuia îi incumbă avansarea cheltuielilor de executare. Totodată, rațiunea textului de lege are în vedere asigurarea tuturor condițiilor în vederea executării cu celeritate a titlului executoriu, astfel încât desăvârșirea executării silite să nu fie îngreunată sau perturbată de lipsa fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de executare.
În cauza de față, contestatorii au solicitat anularea în parte a somației și a procesului verbal de cheltuieli, în ceea ce privește onorariul de avocat, expert și executor pe care le apreciază disproporționat de mari față de activitatea desfășurată efectiv în dosarul de executare.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, nu se constată încălcarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 188/2000, iar referitor la onorariul expertului, nu se poate reține nerespectarea vreunei cerințe care sã poatã fi sancționatã cu nulitatea. Prin urmare, apărările contestatorilor cu privire la aceste sume urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat pentru faza executării silite, instanța constată că într-adevăr, creditorul a agreat pentru etapa executării silite un onorariu de avocat egal cu cel al executorului, respectiv 2700 lei.
Se impune precizarea că, în aplicarea textului art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți (art. 969 C.civ.), ci doar apreciază în ce măsură onorariul agreat de creditor cu avocatul său – pentru faza executării silite - trebuie suportat de debitor, față de implicarea efectivă a avocatului în activitatea de executare.
După cum rezultă din prevederile art. 34 din Legea nr. 51/1995 și ale art. 94 alin. 2 și 3 din Statutul profesiei de avocat și după cum s-a preluat și în decizia nr. 1479/1996 a Secției Comerciale a Curții Supreme de Justiție, în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă.
Însă, fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală. Potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală. Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea activității sau volumul de muncă pe care îl presupune pentru avocat etapa executării silite. În funcție de situația concretă, instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept.
În speță, instanța a constatat că s-a achitat un onorariu de avocat – pentru faza executării silite – într-un cuantum de 2700 lei, egal cu cel al executorului judecătoresc, deși acesta din urmă desfășoară preponderent activitățile în faza de executare silită, iar avocatul a avut un rol mult mai redus, prin comparație cu cel al executorului. Astfel, pentru întocmirea cererii de executare silită și prezența avocatului la data punerii în executare a sentinței civile (prin stabilirea liniei de hotar) nu se justifică stabilirea unui onorariu egal cu cel al executorului judecătoresc, respectiv împovărarea debitorului cu un astfel de cost nejustificat.
Prin urmare, va fi calificată ca abuz de drept solicitarea de la debitor a unui onorariu de avocat stabilit tendențios și în mod vădit disproporționat față de munca depusă de avocat pe parcursul executării silite.
Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut că este întemeiată în parte cererea de anulare a procesului verbal de cheltuieli și a somației de plată subsecvente, în privința cheltuielilor de executare reprezentând onorariul de avocat pentru faza executării silite. Concret, instanța stabilind că este legală executarea silită a debitorului pentru celelalte sume, iar în ceea ce privește onorariul de avocat, în limita sumei de 700 lei, actele de executare menționate (procesul verbal de cheltuieli nr. 580/20.03.2012 și somația de plată nr. 580/10.12.2012) au fost anulate în parte, pentru suma de 2000 de lei.
Împotriva sentinței civile nr.3828/06.06.2013, a formulat recurs contestatorii solicitând admiterea recursului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 17.02.2014, intimații au invocat excepția nulității recursului, în motivarea căreia au arătat că potrivit art. 303 alin. 1 C. proc. Civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, termenul de depunere a motivelor de recurs socotindu-se de la comunicarea hotărârii.
Astfel s-a arătat că sentința a fost comunicată recurenților la data de 14.08.2013, iar declararea recursului a fost înregistrată la data de 02.10.2013, urmând să depună ulterior motivele de recurs până la data de 11.09.2013, data expirării termenului de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției nulității recursului pentru nemotivare în termen Tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor . . .”, iar, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că recurentul nu a indicat și dezvoltat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat în cadrul termenului de recurs. În acest sens, tribunalul reține că sentința recurată a fost comunicată recurentului la data de 14.08.2013, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflată la filele 197-198 din dosarul de fond, iar motivele recursului au fost depuse la dosar la data de 10.09.2013 astfel cum rezultă din ștampila oficiului poștal aplicată pe plicul cu care acestea au fost expediate aflată la fila 22 verso din dosarul de recurs.
În aceste condiții, termenul de formulare a motivelor de recurs a început să curgă pentru intimată la data de 14.08.2013 și s-a împlinit, conform art. 101 alin. 3 C. proc. civ., la 30.08.2013.
Prin urmare, la data depunerii la instanță a motivelor de recurs de recurs, 10.09.2013 termenul de 15 zile era împlinit, devenind aplicabile prevederile art. 103 C. proc. civ.
Față de acestea și văzând dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal”, precum și faptul că, neobservând existența unor motive de ordine publică, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să admită excepția nulității recursului și să constate nul recursul formulat pentru nemotivare în termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului.
Anulează recursul formulat de recurenții V. G. și V. M. împotriva sentinței civile nr.3828/06.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. P. M. și M. G. ca nemotivat în termenul legal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: M.E./2exemplare
Jud.fond :Tășcan A. - Jud.B.
| ← Succesiune. Sentința nr. 57/2014. Tribunalul ILFOV | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 305/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
