Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1125/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1125/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 1125/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1125/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător G. N.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA împotriva încheierii civile din 20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Z. M.. având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel.
TRIBUNALUL,
Prin încheierea din data de 20.11.2014 Judecătoria Cornetu a respins cererea de încuviințarea a executării silite în baza procesului verbal R12 nr._/11.01.2012 formulată de creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA în contradictoriu cu debitorul Z. M., ca neîntemeiată.
Instanța de fond a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța a reținut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța a apreciat că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Împotriva încheierii civile din data de 20.11.2014, a formulat apel creditoarea solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificare în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite.
Apelanta a arătat că, în fapt, la cererea sa, B. A. si . a început procedura executării silite împotriva debitorului Z. M. întrucât acesta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlu executoriu, respectiv procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 Apelanta critică modul de interpretare a aplicabilității Legii nr. 144/2012, subliniind punctual că, în primul rand, art. II din Legea nr. 144/2012 se refera exclusiv la situațiile in care, contravenientului căruia i s-a intocmit proces verbal de constatare a contraventiei si i s-a aplicat tariful de despagubire, a formulat plangere impotriva acestuia in termenul procedural: "tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 ..... aplicate SI contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza". Conjuncția "SI" condiționează imperativ aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, cu consecința executării ori a neexecutarii obligatiei de a achita tariful de despăgubire conținut in cuprinsul procesului verbal. Sancțiunea a fost aplicata, dar nu si contestata pana la data intrării in vigoare a legii de referinta (adica Legea nr. 144/2012), partea apreciind că acest act normativ nu deroga de la litera sa in sensul de a crea posibilitatea anularii sancțiunii doar daca a fost aplicata, fara sa fi fost si atacata pana la termenul precizat de lege. In economia acesteia nu se regaseste doar formularea "aplicate", ci se edifica cu certitudine printr-o conjunctie coordonatoare "aplicate si contestate".
Or, asa cum se reflecta din context, contestatoarea a recunoscut ea insasi ca nu a atacat pe fond actul sancționator cu plângere contravenționala, făcând astfel incă de la bun început, inaplicabile prevederile acestei legi. In concluzie, cauzei sunt incidente dispozitiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contraventiilor, sens in care procesul verbal aplicat si neatacat in instanta cu toate precizările din cuprinsul sau, rămâne titlu executoriu, inclusiv in ceea ce privește tariful de despăgubire.
În al doilea rând, mai învederează apelanta, in sensul prevederilor constituționale precum si a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 228/2007, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, construit pe principiul egalitatii in drepturi acreditat de art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. ", iar, in virtutea alin. 2 din acelasi articol al legii fundamentale, "nimeni nu este mai presus de lege".
Prin decizia Curtii Constitutionale mentionata s-a avut in vedere faptul ca potrivit textului de lege criticat, daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. D. acest punct de vedere, sintagma "nu se mai sanctioneaza" trebuie înțeleasa in sensul ca, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contraventie, sancțiunile contravenționale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa.
Dar, in lumina prevederilor constitutionale raportate la dispozitiile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, textul invocat face referire expresa la situația in care legea de referinta nu mai califica fapta drept contravenție. Or, in contextul prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, reiese ca "fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contravenție.. "
In concluzie, apelanta subliniază că actul sancționator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o fapta considerata contravenție si la momentul întocmirii acestuia, precum si la data intrarii in vigoare a legii contraventionale mai favorabile.
Conex, deoarece procesul verbal respectiv si implicit tariful de despagubire continut de acesta, nu a fost contestat in instanță pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 144/2012, in consecința nefiind incidente cauzei nici dispozitiile amintite, partea consideră ca procesul verbal are valoare de titlu executoriu in întreg cuprinsul sau, tariful de despagubire conținut fiind susceptibil de executare silita pentru aceste.
De asemenea, se mai solicită instantei de apel sa constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila încadrându-se art. 662 Noul Cod proc. Civ. "executarea silita nu se poate face decat daca creanta este certa, lichida si exigibila ", astfel: creanta este certa, in lumina art. 662 alin. 2 Cod proc. civ., deoarece existenta sa reiese din procesul verbal de constatare a contraventiei reprezentând contravaloarea tarifului de despagubire; creanța este lichida, in sensul prevederilor art. 662 alin. 3 Cod proc. civ., deoarece câtimea (intinderea) acesteia este determinata pecuniar prin chiar conținutul procesului verbal de constatare a contraventiei; creanta este exigibila, conform dispozitiilor art 662 alin 4 întrucât scadenta obligației de plata a tarifului de despăgubire este ferm stabilita prin procesul verbal de constatare a contraventiei.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite. respectiv utilizarea retelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al retelei de drumuri nationale si autostrazi astfel cum este statuat de dispozitiile OUG nr. 84/2003. cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despagubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita savarsita de utilizator si in consecința si recuperarea creantelor aferente.
Aceste considerente sunt sustinute si de dispozitiile generale si obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 57/2012 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Mai mult decat atat, apelanta arată că procedura de incuvintare a executarii silite fiind o procedura necontencioasa, judecatorul fondului realizează o cercetare formala si limitata ( "pipaie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da nastere unor aparari pe exceptie si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozitiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestatiei la executare.
Potrivit art. 665 alin.5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, dupa caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
Apelanta a depus înscrisuri la dosar, constând în jurisprudență .
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm, art.665 alin.6 Cod proc.civ. .
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat spre a-și susține poziția procesuală.
Analizând sentința civila apelata in raport de motivele invocate tribunalul constată că se impune menținerea sentinței primei instanțe cu înlocuirea motivării pentru considerentele ce succed:
Prin art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Analizând solicitarea apelantei prin raportare la dispozițiile legale enunțate anterior, Tribunalul reține că cererea de încuviințare a executării silite este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În primul rân,d creanța ce se solicită a fi pusă în executare nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 665 Cod proc. civ. Astfel, pe baza înscrisurilor depuse la dosar nu se poate verifica existența caracterului cert al creanței, din actele anexate cererii introductive nerezultând faptul că tarifele respective au fost aplicate si necontestate (în caz contrar, acestea fiind anulate, nu se mai poate da curs executării silite).
În al doilea rând, textul de lege menționat anterior trebuie interpretat având în vedere intenția legiuitorului și anume exonerarea persoanelor sancționate contravențional de la plata tarifelor de despăgubire aplicate până la data intrării in vigoare a legii, precum și înlăturarea acestor tarife pe viitor. Așadar, prin modificarea legislativă s-a făcut o nouă apreciere asupra oportunității aplicării tarifului de despăgubire, legiuitorul considerând că măsura adoptată anterior este excesivă, aspect ce reiese din modul prin care acesta a înțeles să extindă efectele noii reglementări retroactiv și tarifelor aplicate anterior intrării în vigoare a legii prin care acestea au fost înlăturate.
Totodată, Tribunalul apreciază că se impune o interpretare unitară cu privire la înlăturarea tuturor tarifelor aplicate pâna la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 pentru a nu se crea situații discriminatorii pentru persoane aflate în situații identice, împrejurare ce ar conduce la nesocotirea atât a dispozițiilor Constituției României, cât și a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Spre exemplu în cazul în care două persoane ar fi sancționate contravențional în aceeași zi aplicându-se și tariful de despăgubire și ar contesta măsura aplicată în termen, însă la date diferite - una înainte de data intrării în vigoare a legii, iar cealaltă ulterior acestei date - prin aplicarea strict textuală a art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 s-ar crea o situație discriminatorie nejustificată, prima persoană beneficiind de anularea tarifului, iar cea de-a doua fiind obligată să îl achite. O astfel de interpretare ce ar genera efectele expuse anterior contravine și intenției legiuitorului care a înțeles să înlăture măsura complementară și să exonereze de la plata tarifului, inclusiv persoanelor cărora li se aplicase această măsură anterior modificării legislative.
În opinia tribunalul nu poate fi admisibil ca apariția unui eveniment legislativ să conducă la crearea de situații discriminatorii între destinatarii acestuia, soluțiile legislative preconizate prin noile acte normative trebuind să acopere întreaga problematică a relațiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative.
Pentru aceste motive, care înlocuiesc motivarea primei instanțe, în temeiul art. 480 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA împotriva încheierii civile din 20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Z. M.., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2015
Președinte, A. M. C. | Judecător, G. N. | |
Grefier, M. P. |
| ← Fond funciar. Decizia nr. 502/2015. Tribunalul ILFOV | Partaj judiciar. Hotărâre din 31-03-2015, Tribunalul ILFOV → |
|---|
