Fond funciar. Decizia nr. 114/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 273/182/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.114/R
Ședința publică din data de 27.02.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
Judecător: P. G. G.
Judecător: G. B.
Grefier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de petentele G. L., cu domiciliul în Șomcuta M., ., județul Maramureș, Șilimon M., cu domiciliul în Șomcuta M., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 5470 din data de 30 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 20.02.2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 5470/30.05.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentele G. L. și Șilimon M., în contradictoriu cu intimatele: C. L. de aplicare a legii fondului funciar Șomcuta M. și C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Maramureș.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente: La data de 25 noiembrie 2005 Șilimon S. și G. L. au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în suprafață de 6,55 hectare de teren. Potrivit cererii aflate la fila 68 din dosar, din suprafața solicitată, 3 hectare de teren are categoria de folosință fâneață, iar suprafața de 3,53 hectare este teren cu vegetație forestieră.
În cuprinsul cererii s-a mai arătat că suprafața de teren solicitată este înscrisă în registrul agricol aferent perioadei 1991-1995. Din aceeași cerere se reține că anterior, titularilor cererii li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 hectar de teren.
În susținerea cererii depuse la C. locală de aplicare a legii fondului funciar s-au depus un set de înscrisuri .
Prin Hotărârea nr. 2888/30.11.2011 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost invalidată suprafața de 1,49 hectare de tren cu vegetație forestieră deoarece nu se face dovada proprietății.
Reclamantele au contestat mențiunile din cuprinsul Hotărârii Comisiei Județene arătând că terenul respectiv a figurat ca și teren neproductiv, iar în decursul anilor terenul s-a împădurit. De asemenea s-a arătat că terenul a aparținut bunicilor reclamantelor, defuncții N. V. și N. H..
Din actele depuse la dosarul cauzei, instanța de fond reține că în perioada 1959-1962, în registrul agricol la poziția deschisă pentru imobilul cu nr. 66-N. V. și N. H. este înscrisă suprafața de 0,25 hectare de pădure și suprafața de 1,53 hectare teren având alte categorii de folosință decât cele menționate în formularul registrului agricol.
În cuprinsul filei 8 din dosarul de fond sunt evidențiate terenurile deținute de N. V. și N. H.. Astfel terenul având categoria de folosință neproductiv este situat în intravilanul localității.
Din declarațiile martorilor audiați de instanță se reține că terenul folosit de reclamante este de 25-30 de ari, din care suprafața de 10 ari a fost inițial pășune, pe o porțiune de teren au crescut tufe, iar terenul respectiv trebuie curățat (declarația martorului N. V. f.91 dosar de fond). Martorul I. A. a arătat că terenul în suprafață de aproximativ 1 hectar deținut de reclamante, din care 30 de ari era pădure, este situat în zona Coasta Șteampului. Acest ultim martor a arătat că deține teren ce se învecinează cu terenul folosit de reclamante.
Coroborând cele reținute mai sus, instanța constată că susținere reclamantelor potrivit cărora terenul solicitat a fost trecut în registrul agricol ca teren neproductiv nu poate fi avută în vedere deoarece din declarațiile martorilor rezultă o altă stare de fapt. Mai mult decât atât se mai constată că terenul neproductiv la care s-a făcut referire se află în intravilanul localității, iar nu în locul denumit Coasta Șteampului.
Analizând cuprinsul registrului agricol depus odată cu cererea de reconstituire se constată că N. V. și N. H. nu au deținut în perioada 1959-1962 teren având categoria neproductiv sau pășune în locul numit Coasta Șteampului, teren în suprafață de 1,49 hectare.
Faptul că la acest moment folosesc un astfel de teren nu poate justifica admiterea cererii. Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991, de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus teren în cooperativa agricolă sau de la care s-au preluat terenuri de către cooperativă. Din probele administrate se reține că de la antecesorii reclamantelor nu a fost preluat în nici un fel teren în suprafață de 1,49 hectare din locul numit Coasta șteampului.
Potrivit art. 3 din legea 1/2000, persoanele deposedate de terenuri pot face cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Potrivit alin. 5 al articolului arătat „Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.”
După cum s-a reținut mai sus, antecesorilor reclamantelor nu li s-a preluat în nici un fel terenul în suprafață de 1,49 hectare teren neproductiv, care ulterior a fost împădurit în zona Coasta Șteampului.
Se mai reține că sunt incidente și prevederile art. 6 alin. 13 din Legea 1/2000, potrivit cărora „în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.” În cauză doar martorul I. A. a arătat că deține teren în vecinătatea terenului folosit de reclamante.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a constatat că nu se poate reține că anterior anului 1962 antecesorii reclamantelor au deținut terenul pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, teren în suprafață de 1,49 hectare. Cererea formulată de reclamantele G. L. și Șilimon M. este considerată neîntemeiată, astfel că aceasta a foat respinsă
Împotriva sentinței civile nr. 5470/30.05.2012, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă au formulat recurs recurentele G. L. și Șilimon M., solicitând anularea sentinței civile nr. 5470/30.05.2012 a Judecătoriei Baia M. și rejudecarea cauzei.
În motivarea recursului, recurentele au arătat că terenul în cauză se află la circa 450-500 m de vatra satului Buteasa și se consideră teren intravilan. Acest teren se găsește în apropierea locului unde era locuința defuncților N. V. și H., făcând parte din gospodăria celor doi defuncți.
Cererea de recurs nu este motivată în drept.
Intimata C. județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare la cererea de recurs, arătând că reiterează susținerile din întâmpinarea depusă la instanța de fond pentru termenul din 5.04.2012 și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Intimata a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă – fila 5.
Intimata C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Șomcuta M. a depus întâmpinare la cererea de recurs, la data de 3.10.2012, solicitând să se constate nulitatea recursului, ca urmare a nerespectării cerințelor imperative ale art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, respectiv neindicarea hotărârii care se atacă, a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, respectiv dezvoltarea acestor motive.
Pe fondul cauzei, intimata arată că, așa cum a fost reținut în mod corect de către instanța de fond, potrivit art. 3 din Legea nr. 1/2000, doar persoanele deposedate de terenuri pot face cereri de reconstituire a dreptului de proprietate iar la aliniatul al 5-lea al aceluiași articol se menționează că prin proprietar deposedat se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.
Din probele administrate în dosarul de fond, precum și din cele existente în cadrul dosarului de fond funciar rezultă în mod clar că recursul este nefondat, întrucât antecesorilor reclamantelor nu li s-a preluat în nici un fel terenul în suprafață de 1,49 ha teren neproductiv, care ulterior a fost împădurit în zona C. Șleampului, motiv pentru care, în opinia intimatei, se impune menținerea în vigoare a sentinței civile nr. 5470/30.05.2012 – fila 15.
În ședința publică din 3.10.2012, recurenta Șilimon M. a precizat că numărul sentinței atacate în dosarul nr._ este 5470/30.05.2012 și a completat cererea de recurs cu această mențiune: file 18 și respectiv 2 din dosar în recurs.
La data de 28.11.2012, recurentele au depus la dosar note de ședință, arătând că terenul în litigiu, acum 40-50 de ani, făcea parte integrantă din averea defuncților N. V. și N. H. și se găsește în vecinătatea localității unde locuiau N. V. și N. H., în vale.
Din planul de încadrare în zonă, eliberat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Șomcuta M., rezultă situația faptică a terenului. Acest teren nu a fost luat abuziv, menționează recurentele, dar, în satul Buteasa terenul nu a fost cooperativizat. Terenul în cauză fiind un teren neproductiv, cu vegetație tânără forestieră, nu a fost trecut în composesorat și nici la Ocolul Silvic Șomcuta M., recurentele solicitând să li se elibereze doar titlu de proprietate.
D. unul dintre cei doi martori ar fi vecini cu terenul despre care se face vorbire, martorul I. A.. Martorul N. V. nu se învecinează cu terenul în discuție. În planul de parcelare apare numele fiului său, N. E., care a fost trecut ca vecin, fiind prezent la locul terenului când s-au pus mejdele și s-au făcut măsurătorile pentru a se întocmi hărțile de către C. locală Șomcuta M., în anul 2005.
Martorii nu au fost de față la măsurătorile cu Stația Automată Sistem de Protecție Stereografic 1970 scara 1:1000. În anul 2005 Primăria Șomcuta M. nu avea topograf autorizat.
C. județeană Maramureș, prin Hotărârea nr. 2888/30.05.2011 a invalidat terenul în discuție despre care se face vorbire că s-ar găsi în altă parte, în vatra satului și nu în locul numit „Coasta Șleampului” (față).
Recurentele solicită a se ține seama de situația din teren.
În probațiune, prealabil soluționării recursului, în acord cu dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, s-au depus la dosar înscrisuri: plan de încadrare în zonă: scara 1: 5000, planșe foto.
La data de 20.02.2013, intimata C. locală Șomcuta M. de aplicare a legilor fondului funciar a depus la dosar note de ședință, solicitând constatarea nulității recursului pentru nemotivarea sa în termenul de recurs, conform art. 302 indice 1, 303 alin. 1 și 306 alin. 1 Cod procedură civilă.
Analizând sentința civilă nr. 5470/30.05.2012 a Judecătoriei Baia M., tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității cererii de recurs invocată de către intimata C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Șomcuta M. prin întâmpinare și ulterior prin notele de ședință, în baza art. 302¹, 303 alin. 1 și 306 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, din cuprinsul cererii de recurs era posibilă identificarea sentinței recurate, fiind indicat numărul de dosar.
În ședința publică din 3.12.2012 recurentele au precizat numărul sentinței, 5470/30.05.2012 și au făcut mențiune pe cererea de recurs.
Potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Art. 306 Cod procedură civilă arată că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute la art. 304.
Așa fiind, tribunalul va respinge ca nefondată excepția nulității recursului, invocată de către intimată, urmând a analiza cererea de recurs astfel cum aceasta a fost formulată la data de 25.07.2012, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, neavând a ține seama de susținerile care nu se încadrează în termenul de recurs și aplicând dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Din motivarea în fapt a cererii de recurs depusă la data de 25.07.2012 rezultă că motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei: La data de 25 noiembrie 2005 Șilimon S. și G. L. au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în suprafață de 6,55 hectare de teren. Potrivit cererii aflate la fila 68 din dosar, din suprafața solicitată, suprafața de 3 hectare de teren are categoria de folosință fâneață, iar suprafața de 3,53 hectare este teren cu vegetație forestieră.
În cuprinsul cererii s-a mai arătat că suprafața de teren solicitată este înscrisă în registrul agricol aferent perioadei 1991-1995. Din aceeași cerere se reține că anterior, titularilor cererii li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 hectar de teren.
În susținerea cererii depuse la C. locală de aplicare a legii fondului funciar s-au depus un set de înscrisuri .
Prin Hotărârea nr. 2888/30.11.2011 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost invalidată suprafața de 1,49 hectare de tren cu vegetație forestieră deoarece nu se face dovada proprietății.
Reclamantele au contestat mențiunile din cuprinsul Hotărârii Comisiei Județene arătând că terenul respectiv a figurat ca și teren neproductiv, iar în decursul anilor terenul s-a împădurit. De asemenea s-a arătat că terenul a aparținut bunicilor reclamantelor, defuncții N. V. și N. H..
Din actele depuse la dosarul cauzei, instanța de fond reține că în perioada 1959-1962, în registrul agricol la poziția deschisă pentru imobilul cu nr. 66-N. V. și N. H. este înscrisă suprafața de 0,25 hectare de pădure și suprafața de 1,53 hectare teren având alte categorii de folosință decât cele menționate în formularul registrului agricol.
În cuprinsul filei 8 din dosarul de fond sunt evidențiate terenurile deținute de N. V. și N. H.. Astfel terenul având categoria de folosință neproductiv este situat în intravilanul localității.
Având în vedere susținerile recurentelor, potrivit cărora terenul în discuție se află la circa 450-500 m de vatra satului Buteasa și are categoria „intravilan”, având în vedere planul de încadrare în zonă depus la dosar în recurs, se impune efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie, prin care să se realizeze identificarea terenului în litigiu și verificarea susținerilor recurentelor.
Prima instanță se impune să solicite toate dosarele de fond funciar privind pe recurente și antecesorii acestora, stabilind ce reconstituiri au avut loc în temeiul legilor fondului funciar în succesiunea cronologică a acestora și verificând pe baza întregii documentații de fond funciar îndreptățirea recurentelor la reconstituire în baza Legii nr. 247/2005.
Raportat la considerentele mai sus expuse, având în vedere dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5470/30.05.2012 a Judecătoriei Baia M., va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, în baza art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, prima instanță își va exercita rolul activ, va identifica și va solicita întreaga documentație de fond funciar întocmită de C. L. de fond funciar Șomcuta M., va dispune efectuarea unei expertize tehnice judiciare de identificare a terenului în litigiu și cerificare a susținerilor recurentelor și va asculta martorii vecini de teren, apreciind dacă se impune administrarea probei testimoniale la fața locului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE excepția nulității recursului, invocată de intimata C. locală Șomcuta M. de aplicare a legilor fondului funciar.
ADMITE recursul declarat de către recurentele G. L., domiciliată în Șomcuta M., . și Șilimon M., domiciliată în Șomcuta M., ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 5470/30.05.2012 a Judecătoriei Baia M., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
Ț. D. P. G. G., G. B. O. V.
Red. Ț.D./28.02.2013
T.Red. O.V./01.03.2013/2 ex.
J.. la fond: M. B. P.
| ← Anulare act. Sentința nr. 391/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 394/2013.... → |
|---|
