Rezoluţiune contract. Decizia nr. 439/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 439/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 1854/307/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 439/R
Ședința publică din data de 9 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
Judecător: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta S. F., domiciliată în Sighetu Marmației, ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1229 din 23 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 25 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 2 octombrie 2013 și 9 octombrie 2013, când a decis următoarele:
Tribunalul,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1229 pronunțată la data de 23 mai 2012 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta S. F., în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. A. M., privind rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat cu nr. 778/10.03.2006 cu consecința restabilirii situație anterioare de carte funciară și radierea dreptului de proprietate înscris pe seama pârâților și plata prețului de 14.164 euro, precum și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere sub semnătură privată din data de 29.08.2003.
De asemenea s-a constatat că reclamanta a renunțat la judecată față de pârâții R. N. și R. A. privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 3121/01.09.2006.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâților suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență faptul că la data de 29.08.2003 reclamanta și soțul defunct S. V. au încheiat un antecontract intitulat de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, cu pârâții D. M. și D. A. M., ce a avut ca obiect imobilul situat în Sighetu Marmației, . format din casă cu două camere, bucătărie, hol și anexe și teren aferent în suprafață de 2875 mp, terenul cu suprafața de 300 mp de la locul numit ”Ciredi”, terenul cu suprafața de 1000 mp de la locul numit ”Valea M.”. Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 70.000.000 lei, din care suma de 30.000.000 lei a fost achitată la data încheierii actului, restul prețului de 40.000.000 lei vechi a constituit întreținerea ce urma să fie acordată de către pârâții întreținători reclamantei și soțului pe tot restul vieții.
Ulterior părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare și întreținere imobiliară, act încheiat în formă autentică, având ca obiect casa din lemn compusă din două camere, bucătărie, cămară de alimente, anexe gospodărești ( șură, grajd, colejnă, cotețe toate din lemn) cu terenul aferent de 250 mp, imobile situate în Sighetu Marmației, ., casa din cărămidă și bolțari compusă din două camere, bucătărie de vară, colejnă, grajd toate din lemn, precum și terenul de natură construcții și arabil în suprafață de 1271 mp, imobile situate în .. S-a stabilit un preț de vânzare de 10.000 lei, care a fost achitat de pârâții întreținători până la încheierea contractului, iar la alin. 6 din contract se stipulează „și în schimbul întreținerii noastre viagere și a înmormântării întreținuților”.
La alin. 8, a fost stabilită valoarea întreținerii la suma de 30.000 lei, reținându-se că natura contractului este de întreținere, prestația în bani reprezintă mai puțin decât jumătate din valoarea bunurilor.
Cu privire la obligația de întreținere ce trebuia să fie acordată de către pârâți, în contractul autentic s-a stabilit că aceștia să asigure la domiciliul întreținuților, a trei mese zilnic, curățenia și îngrijirea de fiecare zi, îngrijire specială în caz de boală, medicamentele, asistența medicală, combustibil necesar încălzii și preparării hranei, îmbrăcăminte, încălțăminte și achitarea taxelor. Pârâții întreținători, de la data încheierii contractului autentic, au avut dreptul la folosința imobilelor în comun.
Coroborând probele administrate instanța a considerat că pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere, aspect ce a rezultat cu evidență din declarațiile martorilor P. M. A. și T. P., care au perceput în mod direct modalitatea în care părțile au locuit împreună și prestațiile pârâților. Relatările martorelor E. V. și G. Anișoara, sunt din spusele reclamantei și nu se coroborează cu elemente de fapt esențiale care să fi fost percepute direct de către martore.
Martorele P. M. A. și T. P., au evidențiat și firea capricioasă a reclamantei, mai ales după decesul soțului S. V., din care cauză nu și-a mai manifestat afecțiunea față de pârâții întreținători, astfel că din punct de vedere subiectiv nu mai dorea să primească prestația acestora, găsind diverse împrejurări justificative, cum că a fost insultată și furată (aspecte nedovedite direct).
Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul acesteia este un contract, implică pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, care este dată de caracterul „intuitu persoane” al contractului de întreținere. Prin urmare realizarea conținutului economic al contractului de întreținere, se întemeiază pe un raport de încredere și apropiere, astfel că, se poate considera că acest raport din componenta psihologică, nu este doar față de una din părțile contractante ci apreciem că este reciprocă, ambele părți contractante trebuie să manifeste încredere și apropiere, pentru a se putea realiza prestația de întreținere.
Practica judiciară a statuat că în situația în care creditorul întreținerii are o fire capricioasă și refuză întreținerea pe diverse motive subiective, nu este în drept să ceară rezoluțiunea contractului deoarece nu există culpa întreținătorilor.
Instanța a considerat că față de cele componente expuse, cea psihologică, nu poate determina rezoluțiunea, respectiv dacă din punct de vedere subiectiv întreținătoarea nu îi mai iubește pe pârâții întreținători, aceasta nu este o cauză care poate fi invocată pentru a determina componenta economică, materială în care sunt incluse prestațiile întreținătorilor.
Din declarațiile celor patru martori, s-a desprins concluzia că reclamanta s-a manifestat că nu mai are afecțiune față de întreținători, fiind captată de către martora G. Anișoara.
Martorele G. Anișoara și E. V., au relatat doar ce au auzit de la reclamantă, cu un grad maxim de subiectivitate și fără suport real, faptic sau probator. Aceste relatări ale reclamantei față de martorele susmenționate, putea să fie doar reproșuri subiective, pentru a-și justifica refuzul său de a primi întreținerea, cât timp relatările martorelor nu s-au coroborat cu probe directe.
Pârâții întreținători, având încrederea deplină a reclamantei întreținute, au încheiat cu pârâții de rândul 3 și 4 chemați ulterior în judecată, un contract de vânzare cumpărare prin care au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., casă și teren aferent, iar suma obținută au împărțit-o, deci și reclamanta a beneficiat deși imobilul era proprietatea pârâților întreținători, în baza contractului autentic nr.778/2006.
Prin predarea reclamantei a unei sume de bani rezultată din vânzarea unui imobil proprietatea pârâților, aceștia și-au îndeplinit mai mult decât era stipulat în contractul de întreținere, ceea ce denotă că încrederea și apropierea manifestată anterior de reclamantă față de pârâții întreținători, nu a fost slăbită ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligației de întreținere, ci doar a firi sale capricioase și dornică de a-și găsi o altă persoană care să o întrețină.
Față de cele prezentate, instanța a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1020 din vechiul cod civil, pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de întreținere, atât a celui în formă autentică și a celui sub semnătură privată, nefiind dovedită culpa pârâților, astfel că acțiunea urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 3121/01.09.2006, având ca obiect imobilul din Sarasău nr. 702, s-a constatat că reclamanta a renunțat la judecată, astfel că în temeiul art. 246 alin. 1 și 2 din Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțare.
În temeiul art. 274 din Cod procedură civilă, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, față de pârâții întreținători, respectiv la suma de 2000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. F. solicitând casarea sentinței recurate în parte, în sensul de a se dispune admiterea acțiunii așa cum a fost ea precizată la termenul de judecată din 26.01.2011 împotriva pârâților D. M. și D. A.-M., conform capetelor de cerere de la lit. "a-c", obligarea intimaților mai sus amintiți la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și în recurs, urmând a se depune notă de cheltuieli cu ocazia dezbaterii pe fond a recursului.
În motivarea recursului se arată că, în fapt din cuprinsul acțiunii introductive, precum și a precizărilor făcute ulterior, a rezultat situația de fapt ce caracterizează raporturile juridice statornicite între părți. În opinia recurentei, raportat la probele administrate în cauză, înscrisuri și martori, apreciază că acțiunea este întemeiată, deoarece pârâții, urmare a unei atitudini culpabile, nu au respectat obligațiile asumate prin convenția a cărei rezoluțiune o solicită.
Din declarațiile martorelor G. Anișoara și E. V., a reieșit fără putință de tăgadă faptul că reclamanta nu a fost întreținută de către pârâții-intimați conform clauzelor asumate prin contract, și anume: în repetate rânduri s-a plâns că o jignesc, că o fură, că o bat, că nu o lasă să intre în casa mare să facă baie; pârâții au părăsit-o lăsând-o singură în gospodărie; reclamanta și-a cumpărat lemne singură; pârâții i-au luat pensia de câteva ori; pârâții au fost reclamați și la poliție pentru că o băteau pe reclamantă, care în lipsă de mijloace materiale de subzistență, a fost nevoită să ia și bani împrumut.
Toate aceste lucruri au fost relatate de martore care sunt vecinele reclamantei și care au cunoștințe directe în acest sens.
A fost limpede că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale, având o atitudine violentă și indolentă față de reclamantă.
Nu a fost adevărat că reclamanta ar fi refuzat întreținerea, deoarece între aceasta și pârâți există relații de rudenie. Pârâții, chiar în lipsa unui contract, ar fi trebuit să aibă grijă de aceasta în baza unor norme de ordin moral, iar nu neapărat cu titlu oneros.
Considerentele primei instanțe au fost în afara probelor, aici referindu-se la așa-zisa „iubire" pierdută și neîncredere, condiții obligatorii pentru derularea în condiții optime a contractului. Într-adevăr, pârâții au „iubit-o" pe reclamantă până când a încheiat contractul și le-a predat suma de bani provenită din vânzarea imobilului situat în ..
S-a mai arătat că este discutabil modul în care prima instanță a argumentat dispoziția de respingere a acțiunii, având în vedere doar proba propusă de pârâți.
S-a solicitat, instanței de recurs să analizeze obiectiv toate probele care s-au administrat și astfel să se dispună admiterea acțiunii așa cum a cerut anterior.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 69 alin. 2, art. 304 pct. 9, art. 3041 și art. 274 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, instanța reține următoarele:
Reclamanta S. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. A. M., să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare și întreținere imobiliară autentificat cu nr. 778/10.03.2006, să se dispună restabilirea situației anterioare și să fie obligați pârâții să-i plătească reclamantei suma de_ euro și dobânda legală aferentă acestei sume.
Motivul invocat de reclamantă pentru admiterea cererii a fost acela că în ultimii ani pârâții nu își mai îndeplinesc obligațiile de întreținere conform contractului și nu și-au îndeplinit nici obligația de a suporta cheltuielile de înmormântare a defunctului soț S. V.. Mai mult decât atât, pârâtul D. M. are un comportament jignitor la adresa reclamantei.
Din cuprinsul înscrisului depus la filele 10-11 din dosarul de fond se constată că la data de 10 martie 2006, sub nr. de autentificare 788, reclamanta și soțul său, decedat ulterior pe de o parte și pârâții din prezentul dosar pe de altă parte au încheiat contractul de vânzare–cumpărare și de întreținere imobiliară. Potrivit clauzelor contractuale bunurile care au făcut obiectul contractului au avut ca și contraprestație din partea numiților D. M. și D. A. M., suma de 10.000 lei cu titlu de preț și contravaloarea întreținerii evaluate de comun acord la suma de 30.000 lei.
În data de 1 septembrie 2006 D. M., D. A. M. și S. F. au solicitat radierea interdicțiilor de grevare și înstrăinare pe timpul vieții numitei S. F. și au consimțit, exprimându-și acordul atât creditorul cât și debitorii întreținerii, la înstrăinarea dreptului de proprietate pentru bunul situat în Sarasău nr. 702. Reclamanta a solicitat, inițial, constatarea nulității absolute și a acestui contract motivând că în măsura în care se dispune rezoluțiunea contractului dintre D. M. și D. A. M. pe de o parte și S. F. pe de altă parte imobilul respectiv este prezumat că nu a fost niciodată în patrimoniul vânzătorilor și astfel nu a putut fi înstrăinat.
Potrivit certificatului de deces aflat la fila 50 din dosar, S. V., soțul reclamantei S. F. a decedat la data de 3 aprilie 2006.
Reclamanta și-a precizat cererea la data de 26 ianuarie 2011 arătând că se solicită rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare și întreținere imobiliară autentificat sub nr. 778/10.03.2006. să se dispună restabilirea situației anterioare încheierii contractului, solicitându-se obligarea pârâților D. M. și D. A. M. la plata sumei de_ euro cu titlu de preț pentru imobilul din Sarasău nr. 702. De asemenea s-a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată față de pârâții R. N. și R. A. pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3121/01.09.2006, care a avut ca obiect imobilul situat în Sarasău nr. 702.
Motivul invocat de reclamantă pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de întreținere este acela că părțile nu își îndeplinesc obligațiile contractuale având chiar un comportament violent la adresa acesteia.
Având în vedere și temeiul de drept invocat de recurentă în susținerea recursului promovat, precum și faptul că s-a solicitat ca în temeiul art. 3041 C.proc.civ., analiza cauzei să se facă sub toate aspectele, instanța va realiza această analiză, urmând să fie realizată prin prisma motivelor de recurs invocate.
Motivele de recurs invocate de recurenta S. F. ar putea fi încadrate, eventual, în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., respectiv faptul că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Se constată totuși că nemulțumirea recurentei-reclamante S. F. este legată de soluția pronunțată de instanța de judecată în sensul că acesta a respins solicitarea de a dispune rezoluțiunea contractelor de întreținere și a respins și capetele de cerere accesoriu formulate. Astfel, toate criticile aduse soluției instanței de fond se referă la faptul că, prin prisma probelor administrate, instanța ar fi trebuit să admită cererea, iar nu să o respingă, să aibă în vedere probele administrate la cererea reclamantei, iar nu cele administrate la solicitarea pârâților.
Instanța constată că recursul declarat de recurenta S. F. nu este fondat, astfel că, acesta va fi respins.
Prin contractul de întreținere, astfel cum acesta a fost corect calificat de instanța de fond, autentificat sub nr. 778 de BNP B. Steluța la data de 10 martie 2006, D. M. și D. A. M. s-au obligat să asigure persoanelor întreținute-S. V. și S. F., trei mese zilnic, curățenia și îngrijirea de fiecare zi, îngrijirea specială în caz de boală, medicamentele, asistența medicală, medicamentele, asistența medicală, combustibilul necesar încălzirii și preparării hranei, îmbrăcăminte, încălțămintea, precum și plata taxelor și impozitelor pentru imobilele respective.
La data de 3 aprilie 2006, S. V., beneficiar al întreținerii, a decedat. Astfel, în privința acestuia, reclamanta a arătat doar că întreținătorii nu și-au îndeplinit obligația de a contribui la înmormântarea sa. Acest aspect a fost reținut de instanță din cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta arătând că: „deși în perioada imediat următoare încheierii convențiilor a căror rezoluțiune o cerem pârâții și-au îndeplinit obligațiile, în ultimii ani pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere […]”. Având în vedere că decesul lui S. V. s-a produs la aproximativ 3 săptămâni după încheierea contractului (data decesului este 3 aprilie 2006, astfel cum rezultă din certificatul de deces aflat la fila 95 din prezentul dosar), această perioadă poate fi inclusă în „perioada imediat următoare încheierii convenției”. Din acest punct de vedere se constată, chiar din susținerile reclamantei că, cel puțin în privința lui S. V., pârâții intimați și-au îndeplinit obligația de întreținere.
Susținerea că pârâții intimați D. M. și D. A.-M. nu au contribuit la înmormântarea defunctului S. V. nu va fi reținută. La dosarul cauzei, la fila 25-26 au fost depuse înscrisuri din care rezultă că D. M. a achiziționat cel puțin o parte din bunurile folosite la înmormântare și a achitat taxa pentru înmormântare (cele 5 documente contabile se află la filele 26-27 din dosarul de fond).
Și din declarațiile martorilor audiați, martori propuși chiar de reclamanta-recurentă rezultă că pârâții au prestat întreținere lui S. V., iar aspectul reținut de instanță, legat de asigurarea de către pârâți, a contribuției financiare pentru înmormântarea lui S. V. nu a fost combătut în nici un fel de reclamantă decât prin susținerea din cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește nerespectarea de către pârâți a obligațiilor de întreținere față de reclamanta-recurentă S. F., instanța constată că nici această susținere nu poate fi reținută și astfel că aceasta nu constituie motiv pentru a dispune rezoluțiunea contractului de întreținere.
Instanța constată că la termenul din 9 noiembrie 2011 (f.101 din dosarul de fond Încheierea de ședință), Judecătoria a încuviințat administrarea interogatoriului reclamantei, astfel că s-a dispus citarea acesteia personal la interogatoriu. La termenul respectiv, reclamanta a fost personal prezentă în sala de judecată și a luat cunoștință nemijlocit de faptul că urmează a se lua interogatoriul. La termenul din data de 23 noiembrie 2011, reprezentantul reclamantei a formulat cerere de amânare, cerere încuviințată de instanța de judecată, astfel că nu s-a procedat la luarea interogatoriului reclamantei. La termenul din 7 decembrie 2011, termen la care a fost depus interogatoriul pentru reclamantă, aceasta nu s-a prezentat, deși la acel termen de judecată, instanța a respins o nouă cerere de amânare formulată de reprezentantul acesteia.
În cuprinsul interogatoriului, la care reclamanta nu s-a prezentat pentru a răspunde la întrebarea nr. 7, respectiv nr. 8 (fila 112 din dosarul de fond) s-a solicitat să se răspundă dacă se recunoaște că din anul 2003 până la data formulării cererii de chemare în judecată s-a prestat întreținere de către pârâți reclamantei, iar ulterior datei la care a fost sesizată instanța, reclamanta refuză, în mod nejustificat să primească întreținerea care i se prestează. Reclamanta nu a răspuns la interogatoriu, nici la termenul la care au fost depuse întrebările la dosarul cauzei și nici la un termen ulterior. Acest fapt, în aplicarea prevederilor art. 225 C.proc.civ. va fi considerat ca și început de dovadă împotriva reclamantei S. F.
Din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză, se reține că reclamanta a refuzat întreținerea, lemnele și alimentele oferite de pârâți, aceștia onorându-și obligațiile carele reveneau (declarația martorei P. M. A. fila 113 din dosarul de fond) și deși nu existau motive pentru promovarea acțiunii deoarece pârâții au procurat cele necesare traiului reclamantei, plătind energia electrică și facturile, reclamanta fiind cea care în ultima vreme refuză întreținerea prestată, S. F. a intentat acțiunea în rezoluțiunea contractului (declarația martorului T. P. fila 128 din dosarul de fond).
În ceea ce privește declarațiile martorei E. V. (fila 129 din dosarul de fond) instanța nu le va avea în vedere. Se constată că martora a arătat „nu am participat direct la nici un scandal dintre părți, știu doar din relatările reclamantei”.
Motivul pentru care instanța încuviințează proba testimonială este acela de a putea stabili starea de fapt în litigiul dedus judecății. Martorii încuviințați, pentru a fi utilă depoziția lor și pentru a putea fi avută în vedere declarația lor, ar trebui să fie persoane care au perceput nemijlocit situația cu privire la care sunt ascultați. În măsura în care aspectele relatate instanței, sunt cunoscute de martor din relatările uneia dintre părți, discuțiile putând avea loc chiar și după ce a fost sesizată instanța de judecată, reținerea declarației unui astfel de martor, pentru a stabilii starea de fapt este una delicată. În măsura în care proba testimonială nu se coroborează cu alte mijloace de probă se consideră că depoziția trebuie înlăturată de instanță.
Aceasta este situația în cazul declarației martorei E. V.. Aceasta a arătat că reclamanta i-a comunicat aspectele cu privire la care a dat declarația, iar declarația acesteia nu se coroborează cu nici una dintre celelalte probe administrate. Astfel această declarație va fi înlăturată.
Aceeași este și situația declarației martorei G. Anișoara care a arătat „direct și personal nu am asistat la una dintre incidentele arătate mai sus, tot ceea ce am relatat știu din spusele reclamantei”, astfel că nici această declarație nu va fi avută în vedere, deoarece reclamanta, persoană interesată în cauză a avut posibilitatea de a relata cu anumite nuanțări situația de fapt.
Din acest punct de vedere se poate reține că la acest moment, reclamanta refuză întreținerea oferită de pârâții D. M. și D. A. M.. Culpa în neexecutarea corespunzătoare a întreținerii îi revine în exclusivitate, astfel că aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a invoca neexecutarea contractului de întreținere și pentru a obține rezoluțiunea contractului.
În prezenta cauză se consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art.1020 și urm. C.Civ., deoarece în sarcina pârâților nu s-a reținut culpa pentru a dispune rezoluțiunea contractului.
Pârâții-intimați D. M. și D. A. M. au solicitat obligarea reclamantei recurente S. F. la plata cheltuielilor de judecată. Deși sunt îndeplinite condițiile art. 274 C.proc.civ., pentru a acorda aceste cheltuieli de judecată,instanța constată că la dosarul cauzei nu au fost depuse, până la închiderea dezbaterilor în prezenta cauză (25 septembrie 2013) acte din care să rezulte că au fost efectuate astfel de cheltuieli în recurs. Având în vedere faptul intimații nu au făcut dovada acestor cheltuieli, până la închiderea dezbaterilor în prezenta cauză, administrarea altor probe după închiderea dezbaterilor nefiind permisă, instanța va respinge cererea formulată de aceștia.
Reținând aspectele de mai sus, instanța în temeiul art. 312, raportat la prevederile art. 304, respectiv 3041 C.proc.civ., instanța va respinge recursul declarat de recurenta S. F., acesta fiind nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. F., domiciliată în Sighetu Marmației, ., județul Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 1229 pronunțată la data de 23 mai 2012 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Respinge cererea intimaților D. M. și D. A. M. având ca obiect cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2013.
Președinte Judecători Grefier
P. G., P. M. B., C. V., B. M.
Red. /dact./P.M.B../17.01.2014
Dact. B.M./17.01.2014
Ex. 2
Judecător fond: N. P. I.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 196/2013. Tribunalul... → |
|---|
