Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 196/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 1286/336/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.196/A
Ședința publică din 27.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. T. A. A.
JUDECĂTOR: G. B.
GREFIER: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra cererii de apel formulată de pârâții B. I. și B. V. ambii domiciliați în Rona de Sus, ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1348/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 26.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 27.09.2013, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1348/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată și precizată de reclamanții C. M. și C. T. împotriva pârâților B. I., B. M., B. V.,G. V. și G. I. aceștia fiind obligați să-și mute turma de oi de pe suprafața de 4,75 ha pășune situate în Poienile de sub M., în locul numit „Lutoasa”, identificat în c.f._, nr. top. 4638/1, proprietatea reclamanților, să nu pășuneze cu turma lor de oi terenul menționat, să permită reclamanților să pășuneze cu turma lor de oi terenul menționat mai sus.
S-a dispus luarea acestor măsuri fără somație sau trecerea vreunui termen până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, pe rolul Judecătoriei V. de Sus.
A fost respins petitul reclamanților din precizarea depusă în 19.06.2013 în sensul că obiectul cererii îl constituie întreaga suprafață din c.f._, nr. top. 4638/1 Poienile de sub M., iar pârâți au fost obligați să plătească reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții C. M. și C. T. au solicitat instanței ca în temeiul art. 996 și urm. din Noul cod de procedură civilă să oblige pe pârâții B. I., B. M., B. V., G. V. și G. I. să elibereze de urgență, să părăsească, să își mute turma de oi, să nu mai pășuneze cu oile și să nu mai ocupe cu turma de oi terenul în suprafață de 4,75 ha pășune, situată în Poienile de sub M. în locul numit „Lutoasa”, înscrisă în c.f._ Poienile de sub M., nr. top. 4638/1 și să le permită reclamanților pășunarea cu turma lor de oi pe acest teren de 4,75 ha.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietari de c .f . a unui teren de natură pădure și pășune în suprafață totală de 50 ha situat în Poienile de sub M., identificat în c.f._, iar suprafața de 4,75 ha teren este folosită de pârâți motiv pentru care turma de oi a reclamanților nu are pășune suficientă, pârâții au ocupat această suprafață și nu înțeleg să o elibereze.
Pe de altă parte, pe rolul instanței este înregistrat dosar nr._, care are ca obiect revendicarea imobiliară asupra suprafeței de 4,75 ha teren, pârâții din cauza de mai sus fiind și cei din cauza de față.
Reclamanții au apreciat că sunt îndeplinite prev. art. 996 Cod procedură civilă, în sensul că aparența de drept este a lor, paguba iminentă rezultă din faptul că reclamanții nu își pot pășuna oile pe terenul proprietatea lor, iar vremelnicia măsurii ce urmează a fi luată rezultă din aceea că pe rolul instanței e se află dosarul nr._ având ca obiect revendicarea suprafeței de 4,75 ha. teren, proprietatea c.f. a reclamanților.
A reținut prima instanță că prin întâmpinarea depusă în cauză pârâții au invocat propriul lor drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 34,5 ha în locul numit „Lutoasa”, dobândit prin reconstituire conform Sentinței civile nr. 368/2005 a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosar nr. 105/2005 și a titlului de proprietate nr._/4 din 10.01.2007. Au susținut pârâții că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei ordonanțe președințiale, deoarece în privința aparenței de drept numai o expertiză de specialitate poate stabili dacă terenul pe care pârâții îl folosesc, este sau nu proprietatea reclamanților, căci și pârâții au titlu de proprietate, iar terenul pe care-l folosesc este delimitat de terenul reclamanților de un gard făcut chiar de aceștia în urmă cu circa trei ani.
De la data amplasării gardului, pârâții au folosit și folosesc terenul ce face obiectul cererii de față.
În ce privește urgenta măsurii, pârâții au arătat că această condiție nu este întrunită deoarece reclamanții folosesc suprafața de 40 ha teren pentru care primesc subvenții de la APIA și nu există pericolul iminent ca animalele să moară de foame.
Reclamanții încearcă să obțină în mod vremelnic o obligație de a face, pe această cale, ori este bine cunoscut că obligațiile de a face sunt admisibile pe calea ordonanței președințiale numai în cazuri excepționale, pentru curmarea unor acte abuzive.
Prin precizarea depusă la data de 19.06.2013, reclamanții au solicitat, în temeiul art. 204 Cod procedură civilă, obligarea pârâților să elibereze întreaga suprafață proprietatea lor înscrisă în C.F._, nr. top. 4638/1.
Prima instanță, văzând susținerile părților din cerere și întâmpinare și din concluziile acestora reținute în încheierea din 19.06.2013, raportat la prev. art. 996 N.C. pr. civ., a admis în parte cererea de ordonanță președințială constatând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială prev. de art. 996 N. C. pr. civ..
Astfel, în favoarea reclamanților există aparența de drept, aceștia, așa cum rezultă din actele depuse, fiind proprietari de c.f. asupra parcelei de 50 ha din care pârâții, fără nici un drept, au ocupat suprafața de 4,75 ha.
Celelalte condiții prev. de art. 996 N.C. pr. civ., respectiv păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente în cauză sunt întrunite, „nefolosința” de către reclamanți a terenului lor pentru pășunat le-ar aduce pagube iminente: pe de o parte nu își încasează drepturile de la APIA pentru această suprafață, pe de altă parte, având propria turmă de oi, lipsa acestei suprafețe le-ar putea crea prejudiciu reclamanților.
Măsura luată are un caracter provizoriu conform prev. art. 996 alin.2 și alin.4 N. C. pr. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului_, aflat pe rolul Judecătoriei V. de Sus inițiat de reclamanți, având ca obiect revendicarea suprafeței de 4,75 ha. teren pășune, proprietatea lor, conform c.f._ Poienile de sub M..
Prima instanță a apreciat că nu se impune a reține motivele invocate de pârâți prin întâmpinare, deoarece îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, pârâții înșiși recunoscând că reclamanții folosesc suprafața de 40 ha teren, deși, așa cum rezultă din extrasul c.f. depus, sunt proprietari pe suprafața de 50 ha pășune.
Precizarea de acțiune depusă de reclamanți prin înscrisul de la fila 70 dosar, prin care și-au mărit obiectul cererii la întreaga suprafață de teren din locul denumit „Lutoasa”, cf_, Poienile de sub M., nr. top4638/1, a fost respins pe motivul că reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii numai până la primul termen când acesta este legal citat. În cauza de față, primul termen la care reclamanții au fost legal citați a fost cel din 12.06.2013-fila 65 dosar, precizarea fiind depusă în data de 19.06.2013, în cauză nerespectându-se prevederile art. 204 Cod procedură civilă.
În baza art. 453 alin.2 N.c . pr. civ., prima instanță i-a obligat pe pârâți să plătească reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în cuantumul menționat în dispozitivul prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B. I. și B. V. solicitând instanței admiterea apelului și anularea hotărârii apelate, iar în subsidiar schimbarea în tot a acesteia.
În drept s-au invocat prevederile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
La primul termen de judecată din data de 07.08.2013 apelanții au depus un memoriu cuprinzând motivele de apel, însă intimații Cvasiuc M. și Cvasiuc T. au invocat excepția decăderii apelanților din dreptul de a mai motiva apelul raportat la prevederile art. 470 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere prevederile art. 470 al. 5 Cod procedură civilă potrivit cărora "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată care curge, însă, de la data comunicării hotărârii" și constatând că apelanților li s-a comunicat sentința atacată la data de 15.07.2013, Tribunalul a reținut că termenul de 5 zile pentru motivarea apelului a expirat la data de 21.07.2013.
Cum motivele de apel au fost depuse la data de 07.08.2013, Tribunalul, în temeiul art. 185 al. 1 Cod procedură civilă, a pronunțat decăderea apelanților din dreptul de a-și motiva apelul, urmând a se pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță (art. 476 al. 2 Cod procedură civilă).
Examinând sentința atacată prin prisma apărărilor formulate de apelanții pârâți în fața instanței de fond Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 996 al. 1 din Noul cod de procedură civilă „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări” .
Așadar, ordonanța președințială necesită îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții speciale de admisibilitate: urgența, caracterul vremelnic al măsurii și, consecință a caracterului vremelnic, neprejudecarea fondului dreptului.
În speță, reclamanții au învederat că urgența luării măsurilor pretinse pe cale de ordonanță președințială este justificată de faptul că propria lor turmă de oi nu are unde pășuna, nu are ce mânca, animalele fiind în pericol iminent să moară, deoarece pârâții ocupă parte din pășunea proprietate a reclamanților.
Însă, după cum înșiși reclamanții intimați au susținut în cauză, ei dețin în proprietate o suprafață totală de 50 ha pădure și pășune în locul numit „Lutoasa” situat în Poienile de sub M., iar pârâții folosesc 4,75 ha teren din suprafața de 50 ha, diferența de peste 40 ha pășune fiind în folosința reclamanților.
În această situație, nu se poate reține că ar exista pericolul iminent ca ovinele reclamanților să moară de foame în condițiile în care reclamanții intimați dețin efectiv o suprafață de pășune de peste 40 ha.
Pe de altă parte, în ședința publică din data de 26.09.2013 reprezentanta intimaților reclamanți a susținut că, deși toamna turmele de oi coboară de la munte pentru iernat, menținerea măsurilor luate de prima instanță împotriva pârâților apelanți și intimați se impune deoarece judecata în dosarul nr._ în care se soluționează acțiunea în revendicarea suprafeței de 4,75 ha se poate prelungi, iar fără măsurile dispuse prin ordonanța președințială atacată, în primăvară, problema pășunatului va reapărea.
Or, urgența, ca și condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, atât în primă instanță, cât și în căile de atac, iar în speță, instanța de apel reține că în prezent ovinele reclamanților au trecut de la pășunat la sistemul de stabulație, iar pericolul iminent afirmat de reclamanții intimați și reținut de prima instanță, de a nu le putea asigura pășunatul, nu subzistă.
În ce privește imposibilitatea reclamanților intimați de a-și încasa drepturile de la APIA pentru suprafața de 4,75 ha, reținută de prima instanță ca justificare a urgenței măsurilor pe care le-a dispus, Tribunalul apreciază că aceasta nu poate fi calificată în sine ca fiind un „caz grabnic” și nici nu se încadrează în cele trei situații enumerate în art. 996 al.1 Cod procedură civilă când urgența este prezumată căci sumele de bani, prin natura lor, pot fi recuperate.
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază, contrar celor stabilite de prima instanță, că reclamanții C. M. și C. T. nu au dovedit îndeplinirea uneia dintre condițiile speciale de exercițiu ale ordonanței președințiale, respectiv urgența și, în consecință, în temeiul art. 480 al. 2 și 999 Cod procedură civilă, va admite în parte apelul declarat de apelații B. I. și B. V. împotriva Sentinței Civile nr. 1348/20.06.2013 a Judecătoriei V. de Sus pe care o va schimbă în parte în sensul că va respinge cererea de ordonanță președințială formulată și precizată de reclamanții C. M. și C. T. împotriva apelanților.
În temeiul art. 453 al. 1 Cod procedură civilă Tribunalul va înlătură obligația stabilită de prima instanță în sarcina pârâților apelanți B. I. și B. V. de a plăti reclamanților C. M. și C. T. cheltuieli de judecată, reținând că, în privința acestor pârâți, reclamanții intimați au pierdut procesul.
Date fiind limitele efectului devolutiv al apelului exercitat de apelanții B. I. și B. V., Tribunalul, raportat la prevederile art. 477 Cod procedură civilă, va menține dispozițiile din sentința atacată ce nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de apelații B. I. și B. V., domiciliați în Rona de Sus, ., județul Maramureș împotriva Sentinței Civile nr. 1348/20.06.2013 a Judecătoriei V. de Sus pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată și precizată de reclamanții C. M. și C. T., domiciliați în ., nr. 607, județul Maramureș împotriva pârâților B. I. și B. V., domiciliați în Rona de Sus, ., județul Maramureș.
Înlătură obligația stabilită în sarcina pârâților B. I. și B. V. de a plăti reclamanților C. M. și C. T. cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. T. A. G. B. R. M.
Red.Tehnred./G.B/
9ex.02.10.2013
Judecător la fond:G. M.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 439/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul... → |
|---|
