Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-08-2013 în dosarul nr. 1356/336/2013
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 170/A
Ședința publică din 09.08.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. – Președinte Secția I Civilă
JUDECĂTOR: P. G.
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cererea de apel formulată de pârâta Mihali M. - Grațiela domiciliată în B., ., jud. Maramureș și cu domiciliul procesual ales în V. de Sus, ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1369/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 07.08.2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pentru a da posibilitatea reprezentantei intimatului - av. A. Iluți să studieze actele depuse la dosar de către reprezentantul apelantei - av. Șerbănescu C., s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1369 din 26.06.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. Petrică în contradictoriu cu pârâta M. M. Grațiela și în consecință s-a stabilit dreptul provizoriu al reclamantului de a avea legături personale cu minora Mihali L. P. născută la 08.10.2008, de două ori pe lună: în prima și în a treia săptămână, sâmbăta și duminica de la ora 10.00 până la orele 19.00 cu preluarea minorei de la domiciliul său și aducerea ei la domiciliul mamei. Măsura dispusă își produce efecte până la soluționarea dosarului nr. 1239/336/ 2013 având ca obiect divorț.
În considerentele sentinței se reține că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți.
Aceste legături și contacte nu pot fi refăcute și recuperate retroactiv, trecerea timpului fiind ireversibilă atât pentru părinte cât și pentru copil.
Potrivit art. 496 alin. 5 Cod civil, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături cu minorul la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept dacă este în interesul superior al copilului.
Așa cum rezultă din chiar formularea art. 8 din CEDO, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie. Acest lucru impune nu numai inadmisibilitatea amestecului unei autorități publice în exercitarea dreptului, ci și obligația pozitivă a statului de a lua măsuri destinate să asigure respectarea vieții private (cauza Marckx contra Belgiei, cauza Airey contra Irlandei).
Mai concret, Curtea a decis că este obligația statelor de a „lua măsurile rezonabile și adecvate pentru a proteja drepturile care îi revin individului în baza Convenției” (cauza Lopez Ostra contra Spaniei).
De asemenea, a afirmat în mod constant că art. 8 implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum și obligația autorităților naționale de a dispune aceste măsuri (cauza Sophie Gudrun contra Turciei, cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Într-o altă ordine de idei, pârâta a invocat lipsa urgenței ca și condiție de admisibilitate a cererii. Ori, reclamantul a promovat-o după ce a făcut demersuri personale timp de 3 luni de a vedea minora și a reușit în câteva împrejurări. Mama - pârâtă fiind plecată în sesiune în altă localitate, reclamantul nu a mai reușit să comunice cu ea și s-a izbit de refuzul bunicilor materni și a cadrelor școlare de a o mai vedea pe minoră.
Procedurile legate de exercitarea autorității părintești incluzând pronunțarea hotărârii și executarea ei, durează un timp. Esența unei cereri de ordonanță președințială este aceea de a apăra părintele împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla scurgere a timpului.
În cauza Ignaccolo-Zenide contra României, Curtea a apreciat măsura luată de instanță pe calea ordonanței președințiale în funcție de celeritatea cu care a fost pusă în executare.
În cauza Hoppe contra Germaniei, Curtea a menționat existența unei obligații de a soluționa cauzele cu celeritate considerând că în cauzele privind relația unei persoane cu copilul său, există o obligație de a manifesta o diligență excepțională având în vedere faptul că trecerea timpului poate rezulta într-o soluționare de facto a cauzei.
Într-o altă ordine de idei, relațiile tensionate între părinți nu pot constitui un criteriu primordial în analizarea relațiilor dintre părinți și copii.
În speță, corespunde adevărului că reclamantul a trimis mesaje obscene pârâtei (a recunoscut acest lucru) pe fondul nervozității sale determinată de refuzul unei comunicări ce viza minora.
Însă aceeași pârâtă a declarat în fața instanței că „minora și-a exprimat dorința de a merge la tatăl ei” și că „nu se opune la a se stabili un program de vizitare” cu condiția ca aceasta să nu rămână singură peste noapte cu el, nefiind obișnuită.
Este evident că în acest context s-a avut în vedere și interesul copilului, astfel că programul provizoriu care a fost stabilit de instanță a fost mai restrictiv decât cel solicitat de reclamant.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate, s-a admis în parte cererea și, în consecință, s-a stabilit provizoriu dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora, bilunar cu preluarea la domiciliul său, însă fără a rămâne peste noapte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. M. Grațiela solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant.
În motivarea apelului se arată că nu sunt îndeplinite cele două condiții: a urgenței și neprejudecarea fondului. Deși era plecată în sesiune în municipiul A. (06.06-28.06.2013) acțiunea a fost înregistrată la data de 20.06.2013 în condițiile în care mama ei i-a permis intimatului să o vadă pe minoră. Din 13. 03.2013 de când a părăsit domiciliul conjugal cu minora, intimatul nu a întreprins nimic pentru a-și susține material fiica și nici pentru a o vedea, ceea ce denotă că urgența nu poate fi întrunită sub nicio formă. Pe rolul instanței este dosarul de divorț unde reconvențional intimatul a solicitat un program de vizitare al minorei. Admiterea ordonanței președințiale este o prejudecare a fondului cauzei care urmează a se dezbate în dosarul de divorț.
Intimatul M. P. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Din relația de căsătorie a părților a rezultat minora L. - P. născută la 08.10.2008. În prezent soții se află în divorț, fiind înregistrată pe rolul instanței cerere de divorț în dosarul nr._ .
Din data de 13.03.2013 părțile s-au separat în fapt, iar apelanta împreună cu minora au părăsit domiciliul conjugal. După această dată intimatul a încercat să ia legătura cu minora, dar se pare că deoarece era în timpul programului de grădiniță nu i s-a permis. La rândul său intimatul se ocupă cu transportul de persoane în străinătate, motiv pentru care în timpul săptămânii lipsește de acasă.
Condiția urgenței se apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că este îndeplinită. Procesul de divorț poate fi de durată, iar până la soluționarea acestuia nu i se poate îngrădi dreptul părintelui la care copilul nu locuiește în mod statornic de a avea legături cu minorul. Aceasta cu atât mai mult cu cât între părți se pare că există stări conflictuale. Pe de altă parte apelanta nu s-a opus la stabilirea unui program de vizitare a minorei cu singura condiție ca aceasta să nu doarmă la intimat, aceasta fiind și dorința minorei. Judecătoria a luat în considerare aceste condiții.
Stabilirea unui program de vizitare a minorei pe cale de ordonanță președințială nu duce la prejudecarea fondului. Chiar dacă intimatul în dosarul de divorț a solicitat reconvențional stabilirea unui program de vizitare, nu înseamnă că judecătorul este ținut de programul provizoriu ce s-a stabilit în dosarul de ordonanță președințială.
Pe cale de consecință se apreciază că apelul este nefondat, urmând a fi respins conform art. 480 din noul Cod de procedură civilă și a se menține în tot hotărârea instanței de fond.
Văzând și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă apelanta va fi obligată la cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de M. M. GRAȚIE. în contra sentinței civile nr. 1369 din 26.06.2013 a Judecătoriei V. de Sus, jud. Maramureș.
OBLIGĂ pe apelantă să plătească intimatului 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pronunțată în ședința publică de azi 09.08.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
C. VioricaPop GabrielaMăndicescu R.
Red. P.G./09.08.2013
Tred. M.R./4 ex./09.08.2013
..08.2013
Judecător la fond: S. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 196/2013. Tribunalul... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 295/2013. Tribunalul... → |
|---|
