Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 277/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 1846/182/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 277/R
Ședința publică din 22 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S. T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul K. F., cu dom. în Baia M., ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 9632/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ , având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, este lipsă recurentul K. F., este lipsă intimata P. S., se prezintă pentru aceasta avocat M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei, avocat M. A. invocă excepția de netimbrare a recursului.
Față de lipsa recurentului, la prima strigare a cauzei instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 9632/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta P. S., în contradictoriu cu pârâtul K. Francis, și în consecință, s-a dispus validarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.11.1998 între antecesorul reclamantei P. A. și pârâtul K. F., având ca obiect garajul în suprafață de 18 mp, identificat sub nr. topo 2737/1406/9 înscris în CF_ Baia M., hotărârea judecătorească urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în natură garaj identificat mai sus, în favoarea reclamantei, în calitate de moștenitor a defunctului P. A..
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 676 lei (254 lei taxe de timbru), în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că: la data de 28.11.1998, între pârât în calitate de vânzător și numitul P. A. – fostul soț decedat al reclamantei, în calitate de cumpărător, a fost încheiat actul sub semnătură privată denumit „Contract de vânzare-cumpărare”, având ca obiect imobilul garaj în suprafață de 18 mp, edificat în anul 1996, pe terenul identificat sub nr. topo 2737/1406/9 înscris în CF_ Baia M..
Prețul vânzării acestui bun imobil a fost de 30.000.000 lei, în prezența martorilor M. G. și M. M. (f. 12).
Potrivit contractului sub semnătură privată, vânzătorul pârât s-a obligat să transmită în favoarea cumpărătorului, dreptul de concesiune asupra terenului, dobândit conform contractului nr. 404/1996.
Așa fiind, defunctul cumpărător P. A., a încheiat la data de 09.02.2006 sub nr. 404 cu Consiliul Local Baia M., contractul de concesiune (f. 7) asupra terenului aferent garajului în suprafață de 18 mp, înscris în CF_ Baia M., nr. topo 2737/1406/9, urmare a cumpărării de la vânzătorul concesionar al terenului, K. F., domiciliat anterior în Baia M., .. 6 B/34, jud. Maramureș. (f. 17, 19).
Reclamanta P. S., avea calitate procesuală și era îndreptățită la constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în natură garaj în favoarea sa, în raport de împrejurarea că bunul imobil a fost achiziționat de fostul soț decedat 19 mai 2009, conform certificatului de deces . nr._ din 19.05.2009 (f. 8), sub durata căsătoriei celor doi foști soți conform Certificatului de căsătoriei ..7 nr._ din 04.09.1984 emis de Consiliul Popular al orașului Z. (f. 9), precum și în raport de calitatea sa de moștenitor, conform Certificatului de moștenitor nr. 129/20.11.2009, emis de BNP V.M. Bal (f. 10 față-verso), respectiv Actului de partaj încheiat între reclamantă și fiica sa P. T. M., autentificat sub nr. 2064 din 28.06.2011 (f. 27-28) potrivit cu care imobilul în natură garaj, ce face obiectul pricini, a fost atribuit reclamantei, contra unei sulte.
Reclamanta s-a comportat ca un bun proprietar, achitând așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, taxele aferente concesiunii terenului și impozitul pe construcție.
Potrivit prevederilor art. 111 Cod procedură civilă: „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței unui drept al său, numai dacă, în principal, aceasta nu poate cere realizarea dreptului”.
Față de aceste dispoziții legale, ținând cont și de disp. art. 948, 969, 971 și 1295 cod civil – în vigoare la momentul încheierii contractului, raportat la starea de fapt mai sus expusă, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A reținut instanța că pârâtul nu s-a opus admiterii cererii reclamantei, arătând că s-ar fi prezentat/ar fi fost să se prezinte la notarul public, în vederea încheierii contractului autentic, situație în care cumpărătorul ar fi suportat cheltuielile aferente transferului proprietății asupra garajului.
Acțiunea reclamantului a fost admisă cu consecință înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în natură garaj, identificat conform celor de mai sus, respectiv conform Planului de amplasament și delimitare, întocmit de topograf S. L., la 26.06.2012, vizat de OCPI Maramureș sub nr._/14.08.2012, constatând că în ceea ce privește dreptului de concesiune asupra terenului în suprafață de 18 mp, aparținând Statului român, acesta a fost notat în Cartea Funciară în favoarea reclamantei, așa cum a rezultat din Extrasul CF_ Baia M., provenită din conversia pe hârtie a CF_ Baia M., nr. topo vechi 2737/1406/9, actual nr. cadastral_ (f. 35), raportat la disp. Legii nr. 7/1996.
Căzând în pretenții, pârâtul a fost obligat conform prev. art. 274 Cod proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu purtarea procesului, solicitate de reclamantă constând în taxe timbru, onorariu avocațial și costul expertizei extrajudiciare, dovedite ca fiind suportate conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv ținând cont de împrejurarea că pârâtul nu a recunoscut la până prima zi de înfățișare pretenția reclamantei, pentru a fi eventual scutit potrivit disp. art. 275 Cod proc. civ. de la plata acestor cheltuieli
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâtul K. F. solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive respectiv anularea sancțiunii primite conform art. 225 Cod procedură civilă, anularea obligațiilor de plată a cheltuielilor de judecată până la pronunțarea definitivă în această cauză, obligarea reclamantului la plata contravalorii menționate în contract și a eventualelor cheltuieli de judecată.
Intimata P. S. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În ședința publică din 22 mai 2013 reprezentantul intimatei P. S., avocat M. A. a invocat excepția de netimbrare a recursului.
Deliberând asupra excepției tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea 146/24.07.1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările ulterioare, alin. 1: „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță (…)”.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997, instanța de judecată a fixat taxa judiciară de timbru în cuantum de 125 lei și a comunicat prin citație -fila 11 dosar recurs și personal recurentului în ședința publică din 27.03.2013, obligația achitării acestei taxe judiciare de timbru și sancțiunea în caz de neconformare.
Recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare: „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va anula recursul declarat de către recurentul K. F. ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de către recurentul-pârât K. F., domiciliat în Baia M., ./A, județul Maramureș împotriva sentinței civile nr. 9632/17.10.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 mai 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
S. T. A. Ț. D. W. D. S. A.
Red.DȚ/24.05.2013
Tred. A.S. / 24 Mai 2013 - 2 ex
Judecător la fond B. I.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 279/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 439/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
