Fond funciar. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 23/307/2011*
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 174 /R
Ședința publică din 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
JUDECĂTORI: P. M. B. – Președinte Secția I Civilă
S.-T. A.
GREFIER: M. R.
Pe rol este pronunțarea soluției în recursurile civile declarate de pârâtele Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș cu sediul în Baia M., .. 46, județul Maramureș și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Sighetu Marmației cu sediul în Sighetu Marmației, .. 14, jud. M.mureș, împotriva sentinței civile nr. 205 din 04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 16.04. 2015, pentru când părțile nu au fost prezente, iar în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 23.04.2015, iar apoi la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 205 din 04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B. V. în contradictoriu cu pârâții P. G.-Catolică Iapa, C. L. Sighetu Marmației pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/32 emis la data de 04.07.2008 de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe seama pârâtei, în sensul excluderii din titlu a suprafeței de 4199 de mp, teren cu vegetație forestieră situat în locul numit “Valea Cireșului”, înscris în CF nr. 44 Iapa, având număr topo. 931, precum și a procesului-verbal care a stat la baza eliberării titlului de proprietate, pârâții fiind obligați la plata sumei de 2000 de lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr._/32 din 4 februarie 2008 s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtei P. G.-Catolică Iapa asupra suprafeței de 16,3552 ha printre care și terenul fânaț, din locul numit Valea Cireșului în suprafață de 4199 mp, fila 5.
Titlul de proprietate a fost eliberat în baza deciziei civile nr. 517/R/30.05.2003 a Tribunalului Maramureș în dosar nr. 2600/2003 al Tribunalului Maramureș, prin care s-a modificat sentința civilă nr. 4018 din 20.12.2002 a Judecătoriei Sighetu Marmației.
Anterior emiterii titlului de proprietate anterior menționat, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 iulie 1950, antecesorul reclamantei, B. G. a dobândit terenul situat în locul numit Valea Cireșului în suprafață de 4199 mp de la Biserica Ortodoxă Română din .)
Prima instanță a reținut că faptul dobândirii terenului situat în locul numit „Valea Cireșului” este dovedit și de declarațiile martorilor audiați în cauză, M. I. și Țînțaș G., vecini ai terenului in litigiu care au relatat că terenul în cauză a aparținut antecesorului reclamantei, respectiv lui B. G., acesta dobândindu-l cu titlu de vânzare-cumpărare de la Biserica Ortodoxă Română din . 1950, reclamanta B. V. folosindu-l după decesul acestuia și până în prezent, aceasta fiind recunoscută ca proprietar al terenului în cauză.( f. 21, 21)
De asemenea, martorii audiați au învederat că terenul nu a fost niciodată cooperativizat, acesta aflându-se, de la data dobândirii, în folosința defunctului B. G., care i-a transformat categoria de folosință din neproductiv în livadă și fânețe.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, atașat la filele 54-60, terenul situat în locul numit “Valea Cireșului” în suprafață de 4199 mp, înscris în Titlu de Proprietate nr._/32 emis pe numele pârâtei P. G. Catolică Iapa, face parte din . în Cf nr. 44 Iapa, în suprafață totală de_ mp, proprietar tabular P. G. Catolică și este folosit în prezent de reclamanta B. V..
Prima instanță a apreciat că existența contractului de vânzare-cumpărare coroborată cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu raportul de expertiză efectuat dovedesc pe deplin că, începând cu anul dobândirii, respectiv 1950, terenul s-a aflat în folosința antecesorului reclamantei și, ulterior, în folosința sa până în prezent. A dedus astfel că, scriptic, suprafața în litigiu a intrat în patrimoniul statului prin preluarea din patrimoniul reclamantei B. V., în calitate de moștenitoare a defunctului B. G., în folosința căreia se afla terenul, la momentul emiterii titlului de proprietate pe seama pârâtei de rândul I.
În consecință, reținând că pârâtei de rândul I i s-a reconstituit nelegal dreptul de proprietate pentru suprafața dobândită de defunctul B. G. prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 iulie 1950, suprafață identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul P. C. G., prima instanță a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentința au declarat recurs pârâtele Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Sighetu Marmației solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina lor de a achita reclamantei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a învederat că titlul de proprietate ce a fost anulat prin sentința atacată a fost emis pe baza deciziei civile nr. 517/R/30.05.2003 a Tribunalului Maramureș în dosar nr. 2600/2003 situație în care ea nu a făcut altceva decât să respecte o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, actul atacat de reclamantă are la bază procesul verbal de punere în posesie întocmit de comisia locală de fond funciar de la locul situării imobilului, cea care poartă răspunderea celor înscrise în acesta, inclusiv a existenței documentelor doveditoare.
Recurenta C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Sighetu Marmației a susținut că nu s-a opus niciodată acțiunii formulate de reclamanta B. V., astfel că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. La solicitarea instanței a comunicat o adresă în care a menționat actele ce au stat la baza eliberării titlului de proprietate.
În cadrul procedurii administrativ jurisdicționale a procedat la punerea în posesie a Parohiei G.- Catolice Iapa conform dispozitivului deciziei civile nr. 517/R/30.05.2003 a Tribunalului Maramureș pe care trebuia să o aducă la îndeplinire potrivit art. 371 ind. 1 al. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Intimata B. V. a solicitat respingerea recursurilor ca rămase fără obiect având în vedere că la data de 26.02.2015 între ea și pârâta P. G. Catolică Iapa a intervenit o înțelegere materializată în înscrisul denumit „tranzactie” prin care ambele semnatare au renunțat la calea de atac a recursului, iar reclamanta a renunțat la cheltuielile de judecată acordate.
Tribunalul apreciază că susținerea intimatei referitoare la lipsa de obiect a recursurilor nu poate fi reținută cât timp, potrivit art. 299 Cod procedură civilă, obiectul recursului îl constituie hotărârea pronunțată în primă instanță, respectiv sentința civilă nr. 205/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, Tribunalul a reținut următoarele:
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Într-o exprimare sintetică, culpa procesuală reprezintă, din perspectiva pârâtului, susținerea unor apărări neîntemeiate.
În speță, apărările pârâtelor Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Sighetu Marmației au constat în sublinierea împrejurării că au emis titlul de proprietate-obiect al acțiunii în anulare, în temeiul unei hotărâri judecătorești.
Astfel, prin decizia civilă nr. 517/R/30.05.2003 a Tribunalului Maramureș s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei (aici pârâtă) P. G.- Catolică Iapa asupra suprafeței de 20 ha și 2869 mp, iar în considerentele hotărârii judecătorești s-au indicat cu date de carte funciară terenurile asupra căreia P. G.- Catolică Iapa era îndreptățită la reconstituire.
Cele două comisii de fond funciar, locală și județeană, au eliberat Titlul de proprietate nr._/32/04.07.2008 în executarea obligației stabilite în sarcina lor prin decizia civilă menționată, în conformitate cu prevederile art. 371^1 al. 1 Cod procedură civilă „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, iar în acest context nu li se poate reține culpa procesuală, căci nu exista nicio posibilitate ca acestea să poată revoca titlul sau să solicite instanței judecătorești competente constatarea nulității ori anularea lui.
Ca atare, în mod greșit a obligat prima instanță pârâtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și C. L. pentru Aplicarea Legilor fondului funciar Sighetu Marmației la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei B. V..
Față de aceste considerente, în baza art. 312 al. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 205/04.02.2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației pe care o va modifica în parte în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina pârâtelor recurente de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei în favoarea reclamantei intimate B. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, precum și recursul declarat de recurenta C. L. pentru Aplicarea Legilor fondului funciar Sighetu Marmației împotriva sentinței civile nr. 205/04.02.2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației pe care o modifică în parte în sensul că:
Înlătură obligația stabilită în sarcina pârâtelor recurente de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei în favoarea reclamantei intimate B. V..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate ce nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.04.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
G. BrîndușaPop M. BogdanStamate-T. AlinaMăndicescu R.
Red. Tehn.G.B.
2 ex./10.06.2015
Judecător la fond: C. M. S.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 157/2015. Tribunalul... | Servitute. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
