Revendicare imobiliară. Decizia nr. 157/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1213/336/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 157/A
Ședința publică din data de 9 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S. Tămășa A. A.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de pârâții C. I. și C. C., ambii domiciliați în M., nr. 1211/A, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 882 din 21.05.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 26 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 9 aprilie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 882 din data de 21.05.2014, pronunțate de Judecătoria V. de Sus, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul T. V., împotriva pârâților C. I. și C. C., și în consecință pârâții au fost obligați să-i lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință, terenul situat în . numit Gloduri Valea Salistii, în suprafață de 4056 m.p., înscris în C.F. 1464, nr. cadastral_, marcat în anexa grafică ce face parte integrantă din raportul de expertiză între punctele 1-2-3-4-5-6-7-1. Pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 1858 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, de către expert tehnic P. G., imobilul teren obiect al prezentei cauze este situat în localitatea M., ridul „G.”, având categoria de folosință fânaț, fiind marcat în anexa grafică ce face parte integrantă din raportul de expertiză între punctele 1-2-3-4-5-6-7-1. Pe acest teren, expertul a localizat existența unei construcții din lemn, bucătărie de vară și grajd, neînscrisă în cf, aparținând reclamantului potrivit Certificatului de Moștenitor nr. 32/2008 și 65/2008 și a identificat o porțiune de 292mp, situată între punctele 10-11-12-13-10, însămânțată de către pârât .
Declarațiile testimoniale ale martorilor, au confirmat susținerile reclamantului și cele consemnate de expertul tehnic în raportul de expertiză la punctul 7.4, ambii arătând că în cursul anului 2012 și 2013 pârâții au intrat abuziv pe teren și l-au folosit, o parte cultivându-l cu cartofi iar restul cosindu-l.
Instanța a constatat că, în cauză sunt incidente dispozițiile din Noul Cod Civil, raportat la disp. art. 6 alin. 5 din Codul civil și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009,ce prevăd că noile prevederi se aplică tuturor faptelor produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după această dată.
Potrivit dispozițiilor art. 563 C civ. proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care-l deține fără drept, acestuia fiindu-i pe deplin recunoscute prerogativele de posesie, folosință și dispoziție.
În speță, instanța a constatat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 563 și 565 C. civ., respectiv reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4056mp cu extras de carte funciară, precum și a faptului că aceasta este folosită fără drept de pârâții C. I. și C. C., motiv pentru care a admis cererea de revendicare și a obligat pe pârâți să-i lase acestuia în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul obiect al litigiului.
În temeiul art. 451, 452 și 453 C. pr. civ., având în vedere că pârâții au căzut în pretenții, instanța a dispus obligarea acestora la plata sumei de 1.858 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel C. I. și C. C. care au solicitat admiterea apelului și, în principal, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei la instanța de fond, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii introductive.
În motivarea apelului se arată că instanța fondului nu a intrat în judecarea fondului cauzei. S-a respins cererea de administrare a probei testimoniale formulate în temeiul art. 254 alin. 2 pct. 4. Prin respingerea probei instanța nu a intrat în cercetrarea fondului cauzei. Nu a avut loc o judecată echitabilă. S-a admis proba cu expertiza tehnică de specialitate, probă ce nu a fost solicitată de reclamant ci pusă în discuția părților din oficiu și în același timp a respins proba cu martorii solicitați de apelant.
Nu s-a verificat dacă terenul a aparținut testatoarei, respectiv dacă a fost terenul defunctului C. I.. Inițial terenul a aparținut bunicilor apelantului, care a avut 3 copii, iar prin înzestrare terenul a revenit defunctului C. I.. la moștenirea lui Coma I. au venit: defuncta Coma I. (mama apelantului) și defunctul C. V. (soțul testatoarei: C. I.). C. V. a testat întreaga avere soției sale C. I. care a testat mai departe întreaga avere reclamantului T. V.. Reclamantul și-a întabulat terenul fără ca ceilalți moștenitori ai defunctului C. I. să știe de această întabulare.
Intimatul T. V. prin întâmpinarea depusă (fila 18) a solicitat respingerea apelului cu motivarea că, este neîntemeiată cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru necercetarea fondului pricinii, întrucât raportat la obiectul cererii de chemare în judecată instanța a administrat probele necesare pentru a se stabili în raport de prevederile art. 563 cod civil titularul dreptului de proprietate al terenului în litigiu, respectiv persoanele care îl folosesc fără a deține nici un titlu cu privire la acesta.
Proba solicitată de apelanți nu putea fi încuviințată întrucât nu avea relevanță în cază atâta timp cât se tindea a se dovedi, după administrarea probei cu expertiza și identificarea terenului faptul că reclamantul nu a folosit întreaga suprafață de teren ci pârâții.
În probațiune s-au depus copii după mai multe adeverințe emise de Primăria M., după chitanța vizând plata taxelor și impozitelor pe clădiri și terenuri, acte de stare civilă, certificat de moștenitor, sentințe judecătorești.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispozițiilor art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Proprietar tabular al imobilului înscris în CF_ M. nr. cadastral_, în nautră teren fânațe în suprafață de 4056 mp este reclamantul T. V., dobândit cu titlu de drept moștenire legală și testamentară dobândit prin sentința civilă nr. 2296/2012 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în cota de 1/1.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul P. C. G. (filele 5 – 9 dosarul de fond), precum și din recunoașterile apelanților reiese că terenul este în posesia apelanților pârâți, care nu dețin nici un titlu de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
Potrivit dispozițiilor art. 563 Noul Cod civil, proprietarul unui bun poate revendica de la posesor sau de la altă persoană care deține fără drept bunul.
Corect a reținut instanța de fond faptul că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 563 Noul Cod civil.
Reclamantul – intimat deține un titlu de proprietate, fiind întabulat în cartea funciară pe întreaga suprafață de teren revendicată. Pârâții nu au nici un titlu de proprietate. În schimb, aceștia posedă și folosesc terenul. Față de recunoașterile apelanților coroborate și cu raportul de expertiză se apreciază că în mod corect instanța de fond nu a încuviințat proba testimonială solicitată de pârâți, probă reluată și în apel, apreciindu-se ca nefiind utilă soluționării cauzei raportat la obiectul litigiului care este acțiune în revendicare și unde ceea ce contează și se discută este proprietatea și nu data de când apelanți – pârâți au început posesia asupra imobilului.
Față de cele de mai sus se apreciază că nu sunt motive pentru a se dispune casarea sentinței atacate potrivit art. 480 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă,și anume faptul că prin respingerea probei testimoniale solicitate de către apelantul – pârât aceasta ar echivala cu necercetarea fondului cauzei. Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 480 Noul Cod de procedură civilă se va respinge apelul declarat, urmând a se menține în tot sentința apelată.
În temeiul dispozițiilor art. 451 Noul Cod de procedură civilă apelanți vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1.700 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de C. I. CNP_ și C. C. CNP_, domiciliați în M., nr. 1211/A, județul Maramureș, în contra sentinței civile nr. 882 din data de 21.05.2014, pronunțate de Judecătoria V. de Sus, județul Maramureș.
Obligă pe apelanți la plata sumei de 1.700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S. - T. A. B. M.
Red. P.G./10.04.2015
Dact. B.M./10.04.2015
Ex. 5, .
Judecător fond: M. M. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 161/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
