Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 518/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 518/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 518/A
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S. - T. A. - A.
Grefier: B. M.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de pârâtul D. N., CNP_, domiciliat în Baia M., .. 8/12, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 4770 din 23.06.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă apelantul D. N., personal și asistat de avocat B. D. A. în substituirea avocatului titular P. I. R., lipsă fiind intimații L. J. T., Nește L. și ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul pentru formularea de cereri sau depunerea de înscrisuri.
Reprezentanta apelantului D. N., avocat B. D. A. depune delegație de substituire și învederează că ieri, 11.11.2015 părțile s-au înțeles, au fost achitate despăgubirile solicitate la instanța de fond conform procesului - verbal privind punerea în executare voluntară a dispozițiilor sentinței civile nr. 4770/23.06.2015 pe care îl depune la dosar, depune în acest sens cererea de renunțare formulată de apelantul D. N..
Instanța pune în discuție timbrarea cererii de apel cu suma de 513,82 lei așa cum s-a stabilit prin rezoluția aflată la fila 7 dosar.
Apelantul D. N. învederează instanței că a achitat taxa judiciară de timbru așa cum i s-a solicitat, dar nu a depus chitanța de plată la dosar.
Reprezentanta apelantului D. N., avocat B. D. A. solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru așa cum a fost stabilită pentru apelul declarat în cauză.
Instanța pentru a da posibilitate apelantului D. N. să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru apelul declarat în cauză, în cuantum de 513,82 lei, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă apelantul D. N., personal și asistat de avocat B. D. A. în substituirea avocatului titular P. I. R., lipsă fiind intimații L. J. T., Nește L. și ..
Reprezentanta apelantului D. N., avocat B. D. A. face dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru apelul declarat în cauză, în cuantum de 513,82 lei conform chitanței nr. 681 .. Învederează instanței că menține cererea de renunțare la judecata apelului formulată de apelantul D. N. și susține că i s-a comunicat de către intimați că au depus, la rândul lor, prin serviciul registratură concluzii scrise prin care arată că sunt de acord cu renunțarea la judecată.
Apelantul arată că renunță la judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
După dezbaterea cauzei se constată depuse, prin serviciul registratură, concluzii scrise de către intimații L. J. T., Nește L. și .., prin reprezentanți d-nii avocați O. M. și D. M., concluzii scrise prin care se învederează instanței că sunt de acord cu renunțarea la judecată a apelului declarat de către apelantul D. N..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4770 din 23.06.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive în raport de pârâta ..
S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Lakatoș J. T.. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Nește L., în contradictoriu cu pârâții D. N. și Lakatoș J. T.. S-a respins acțiunea civilă în raport de pârâtul ., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a constatat că pârâtei Lakatoș J. T. nu-i revine calitatea de comitent, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Pârâtul D. N. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 188, 1 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 2000 euro, cu titlu de prejudiciu moral, precum și suma de 1027,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în conformitate cu art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, stipulându-se că, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
În justificarea calității procesuale pasive a acestor pârâți, reclamanta a invocat regulile privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, prevalându-se de contractul de vânzare cumpărare din 05 februarie 2014 și contractul de comodat din 05.02.2014.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 351 din 05.02.2014, ., a înstrăinat în favoarea numitei L. J. T., laboratorul dentar compus din apartamentul și terenul aferent în indiviziune, în cotă de 18/504 parte, situat în localitatea Baia M., bulevardul Republicii nr. 32, . cartea funciară nr._ a localității Baia M. precum și extinderea adusă acestui apartament, în suprafață de 49 mp, edificată în anul 2008 și evidențiată în cartea funciară nr._ a localității Baia M..
De asemenea, prin contractul de comodat din 05.02.2014, pârâta L. J. T. a transmis folosința imobilului mai sus identificat, în favoarea ., inserându-se clauza conform căreia, împrumutul se face în condițiile prevăzute de art. 1561 și 1575 din codul civil, fiind esențialmente gratuit, fără nicio plată din partea comodatarului pentru comodanți, sub condiția amenajării integrale a spațiului din apartament, ce face obiectul prezentului contract.
Instanța a reținut că, între pârâta Lakatoș J. T. și pârâtul D. N., s-a încheiat convenția sub semnătură privată, la data de 10.07.2014, având ca scop, ridicarea și repunerea pavajului din granit din fața imobilului situat în localitatea Baia M.,pe bulevardul Republicii nr. 32/1, județul Maramureș.
Prima instanță a reșinut și prevederile art. 1373 cod civil și a arătat că, luând drept criteriu, definiția consacrată de art. 1373 alin. 2 cod civil, vocația de a naște prilejul examenului întrunirii cerințelor vizând răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, este alăturată contractului încheiat în data de 10.07.2014, între Lakatoș J. T. și D. N., privind ridicarea și repunerea pavajului din granit din fața imobilului, situat în localitatea Baia M., pe ./1, județ Maramureș.
Nu s-a putut ignora că ., beneficiarul indirect al lucrărilor executate (în baza contractului de comodat), este străin de convenția din 10.07.2014.
Pe de altă parte, lucrările executate asupra spațiului, profită în mod direct proprietarului acestuia, respectiv numitei Lakatoș J. T., astfel încât eventuala răspundere în calitate de comitent, a fost analiza în raport de această pârâtă.
Mai mult, chiar dacă s-ar agrea teza că beneficiarul (indirect) al lucrărilor executate este ., în ambianța art. 1373 alin. 2 Cod civil (care întrebuințează expresia „în interesul său sau al altuia” și deschide posibilitatea separării calității de comitent de cea de beneficiar), modul de întrunire a cerințelor raportului de prepușenie nu poate fi supus verificării decât în raport de părțile convenției din 10.07.2014. Din aceste raționamente, instanța apreciază că simpla calitate de comodatar asupra spațiului, în privința căruia a intervenit necesitatea efectuării lucrărilor de pavaj, nu este suficientă pentru a aprecia că ., are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care, instanța va admite excepția invocată în raport de această societate comercială.
Instanța a respins însă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Lakatoș J. T., în lumina constatării conform căreia este parte a contractului din 10.07.2014, considerând că verificarea întrunirii condițiilor vizând răspunderea pentru fapta altuia, constituie o chestiune de fond, conform ultimei teze a art. 36 Cod procedură civilă.
În doctrina și literatura de specialitate, s-a asertat că, ambele obligații, atât a comitentului cât și a prepusului, în eventualitatea în care s-a născut și există, sunt deopotrivă principale și independente, considerându-se că răspunderea comitentului este independentă de vinovăția sau nevinovăția, precum și de răspunderea proprie a prepusului.
Reclamantei, îi revine obligația de a dovedi vinovăția prepusului și în ipoteza în care, prin aceeași acțiune, îi cheamă în judecată, atât pe prepus cât și pe comitent, spre a răspunde în solidar pentru prejudiciul în cauză (art.1382 cod civil).
Din economia textului art. 1373 Cod civil, rezultă că pentru angajarea răspunderii comitentului sunt necesare două condiții speciale care se grefează pe condițiile de drept comun, și anume, raportul de prepușenie dintre autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei, fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.
Reperele definiției raportului de prepușenie își extrag rădăcina din art. 1373 alin. 2 cod civil. Așadar, comitentul este persoana care, în baza unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul comitentului sau al altuia și asupra căreia, comitentul exercită direcția, supravegherea și controlul. Practic, se stabilesc raporturi, în baza cărora comitenții au dreptul să dea ordine, dispoziții și instrucțiuni prepușilor în îndeplinirea atribuțiilor care alcătuiesc conținutul funcților încredințate. Între comitent și prepus există raporturi care,din perspectiva comitentului, sunt de autoritate iar, din perspectiva prepusului, sunt de subordonare.
În realitate, instanța a apreciat că, prin convenția din 10.07.2014, între pârâții Lakatoș J. T. și D. N., au luat naștere raporturile juridice specifice contractului de antrepriză.
Conform art. 1851 alin. 1 Cod civil, prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț.
S-a impus constatarea conform căreia, spre deosebire de contractul de muncă, în ipoteza încheierii unui contract de antrepriză, antreprenorul este independent față de client în realizarea lucrării comandate, părțile plasându-se într-un raport juridic de egalitate și nu de subordonare, concluzie care evidențiază inexistența unui raport de prepușenie între pârâții Lakatoș J. T. și pârâtul D. N. și pe cale de consecința neîndeplinirea condițiilor vizând răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.
În acest context, devine semnificativ demersul privind verificarea îndeplinirii răspunderii pentru fapta proprie în raport de pârâtul D. N..
Raportat la prevederile art. 1357 cod civil, s-a reținut că fapta este ilicită în situația în care conduita în cauză este contrară legii în sensul larg al cuvântului.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a susținut că fapta ilicită a pârâtului D. N., rezidă în eludarea prevederilor Hotărârii nr. 300 din 2 martie 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile, fără a individualiza în concret, dispozițiile legale încălcate.
Instanța a mai reținut prevederile art. 10, art. 17, art. 24-27 din acest act normativ. Analiza textelor legale mai sus enunțate a permis observația conform căreia, legiuitorul leagă existența unui plan de securitate și sănătate de persoana beneficiarului lucrărilor și plasează în sarcina antreprenorului, obligația de a pune planul propriu de securitate și sănătate la dispoziția beneficiarului.
În contextul în care, reclamanta a invocat în raport de pârâta Lakatoș J. T. (beneficiara lucrărilor executate), regulile privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului și nu regimul răspunderii pentru fapta proprie, devine de prisos și futil demersul privind verificarea modului în care beneficiarul și-a respectat obligația privind planul de securitate și de sănătate. Concluzia s-a impus în scopul salvgardării principiul disponibilității părților, o soluție contrară echivalând cu modificarea de către instanță a temeiului juridic, ceea ce nu poate fi primit.
În concret, instanța a constatat că fapta ilicită săvârșită de pârâtul D. N., rezidă în eludarea dispozițiilor art. 25, 26 și 27 din Hotărârea nr. 300/2006, cu modificările ulterioare, vinovăția se materializează în culpa vizând nerespectarea prevederilor legale incidente în materie iar consecințele (prejudiciile) sunt reprezentate de vătămarea integrității corporale a reclamantei.
Mai mult, teza vinovăției pârâtului D. N., este confirmată și în contextul luării interogatoriului, recunoscându-se că nu s-a procedat la avertizarea pietonilor în legătură cu amplasarea plasei de beton în zona de trecere a pietonilor.
Prin certificatul medico-legal nr. 525 din 15 iulie 2014 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Baia M., s-a atestat că reclamanta s-a confruntat cu leziuni traumatice (care au putut fi produse prin cădere și datate din 10 iulie 2014), ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În privința prejudiciului material, instanța a apreciat că înscrisurile anexate acțiunii (cu precădere, fiind vizate chitanțele nr._ din 15.07.2014, nr._ din 17.07.2014, nr._ din 24.07.2015 și bonurile fiscale nr._ din 14.08.2014 și 3465 din 26.08.2014), probează întinderea acestuia până la concurența sumei de 188,1 lei.
Instanța a luat act că probele administrate în cauză (interogatorii, respectiv probe testimoniale) au demonstrat că reclamanta s-a confruntat pe o perioadă de 7 săptămâni cu imobilizarea în ghips a brațelor, interval de timp în care, s-a necesitat supravegherea permanenta a acesteia, activitate în concret exercitată de către rudele acesteia.
Nu s-a putut ignora că însăși reclamanta a afirmat că supravegherea și sprijinul în activitățile personale au fost efectuate de către rudele acesteia. În acest plan, este de menționat că nu s-a probat (în special, prin înscrisuri) nici sumele alocate îngrijirii personale și nici remiterea efectivă a acestora către autorii exercitării supravegherii victimei, rațiune pentru care, instanța a respins ca nedovedită solicitarea vizând acordarea sumei de 4900 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de îngrijire, cu titlu de prejudiciu material.
Raportat la prejudiciul moral pretins de către reclamantă (a cărui producere s-a conturat prin probele administrate în cauză), instanța, în considerarea necesității generării unei proporționalități între fapta ilicită produsă și prejudiciul moral cauzat, a obligat pârâtul D. N., la plata sumei de 2000 euro, apreciind că acest cuantum este de natură a oferi o satisfacție suficientă, eficientă și echitabilă victimei pentru prejudiciul moral produs.
În concordanță cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul D. N., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1027,65 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul D. N., care a solicitat în principal schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei L. J. T. la repararea prejudiciului în temeiul răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului în solidar cu pârâtul D. N. și la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata N. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii principale de apel ca nefondată și admiterea cererii subsidiare de apel, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii introductive și obligării pârâtei L. J. T. la repararea prejudiciului suferit de victimă în temeiul răspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului.
La termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2015 apelantul, personal și prin cerere scrisă a învederat instanței faptul că renunță la judecarea apelului formulat.
Se reține că potrivit prevederilor art. 463-464 Cod procedură civilă, achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. Achiesarea, atunci când este condiționată (așadar numai în această ipoteză), nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă. Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială. Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale. Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise și concordante care exprimă intenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre. Achiesarea poate fi totală, dacă privește hotărârea în întregul ei, sau, după caz, parțială, dacă privește numai o parte din hotărârea respectivă.
În speță, manifestarea de voință a apelantului, exprimată în ședință publică, în sensul renunțării la judecata apelului, necondiționat, este conformă prevederilor legale anterior evocate, exprimă achiesarea expresă a acesteia la hotărârea de primă instanță, astfel încât Tribunalul va lua act de renunțarea la judecată, cheltuieli de judecată nemaifiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea apelantului D. N., CNP_, domiciliat în Baia M., .. 8/12, județul Maramureș, la judecata apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 4770 din 23.06.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S. - T. A. B. M.
Red. S.T.A.A../13.11.2015
Dact. B.M./13.11.2015
Ex. 6, .
Judecător fond: P. M. R.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 329/2015. Tribunalul... | Acţiune oblică. Decizia nr. 507/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
