Acţiune oblică. Decizia nr. 507/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 507/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 507/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 507/A
Ședința publică din 11.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. T. N.
JUDECĂTOR: P. M. B. – Președinte Secția I Civilă
GREFIER: C. D.
Pe rol este pronunțarea asupra cererii de apel formulate de către apelantul M. T., cu sediul în Baia M., .. 27/20, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimații T. I., domiciliat în B., ., nr. 132, jud. Maramureș și T. Viotica, domiciliată în B., ., nr. 132, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1009 din 17.06.2015 pronunțate de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune oblică.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 04.11.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.
De asemenea, se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, de către apelantul M. T. concluzii scrise.
În urma deliberărilor, instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 13.02.2012 pe rolul Judecătoriei Vi;eu de Sus, precizată ulterior, reclamantul M. T. a chemat în judecată pe pârâții T. I. și T. V., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în urma administrării probelor să se constate ca sub durata căsătoriei intimații au dobândit cu contribuție egala imobilul, in natura teren, cu suprafața de 2505 m.p.,casa si anexa gospodăreasca, situat in orașul Borsa, ., nr.l32, la locul numit "Poiana", înscris in C.F. Borsa nr.8483 nr.cadastral 5518/4; să dispună partajarea imobilului prin atribuirea acestuia către T. V., înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în cotă de 1/1 părți în cartea funciară, pe seama acesteia și obligarea pârâtei să plătească sultă pe seama pârâtului T. I., reprezentând cota de ½ parte din valoarea imobilului, din care suma de 83 398lei cu penalități de 1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 31.01.2011 și până la achitarea integrală a sumei, să se plătească către B. Aniei D. în dosar nr. 7/2009 privind creditorul Marieș T., cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în fapt, prin sentința civila nr. l 145/28 februarie 2008, pronunțată de către Judecătoria Baia M., rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia civila nr.722/R/l 1 iunie 2008 paratul T. I. a fost obligat sa plătească 5.500 lei, reprezentând diferența onorariu expert, cu penalități de 1 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 24.08.2007 si pana la achitarea efectiva a debitului, suma de 1000 lei, reprezentând daune morale la care se adaugă cheltuielile de judecata acordate la fond si in recurs.
In baza acestor hotărâri s-a demarat executarea silită in vederea recuperării creanței, dosarul de executare fiind înregistrat sub nr.7/2009 la Biroul Executorului Judecătoresc A. D.. La data de 31 ianuarie 2011 datoria paratului s-a ridicat la suma de 83.398 lei, data la care acesta s-a angajat să achite lunar câte 2000 lei, toată datoria urmând să fie stinsă in luna august 2011, angajament consemnat in procesul verbal încheiat de către B.E.J.A. D., din care rezultă si faptul ca in cazul neachitării datoriei se va proceda la executarea silita. Pârâtul nu și-a respectat angajamentul de plată, achitând o suma infimă din datoria la care se adaugă zilnic penalități, potrivit titlului executoriu.
Potrivit evidentelor de la Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliara V. de Sus, pârâtul este coproprietar cu soția sa asupra imobilului înscris în C.F.nr.8483 nr.cadastral 5518/4, bun dobândit, in cote egale, prin sentința civila nr. 1582/24.07.1996.
Prin încheierea nr.978/2009 s-a dispus notarea in cartea funciară a somației emisa de catre B.E.J. Anitei D. in dosar execuțional nr.7/2009.
In vederea valorificării drepturilor personale, pentru recuperarea creanței, înțelege să solicite pe calea contestației la executare împărțirea bunurilor comune dobândite de către debitor sub durata căsătoriei cu soția sa.
In drept, reclamantul își întemeiază acțiunea în baza dispozițiilor art.l 11, 400 ind. 1,673 ind.l si urm.Cod de Procedura Civila.
In probațiune, depune înscrisuri și solicită încuviințarea probei cu interogatoriul pârâților și proba cu expertiza.
Au fost anexate extras CF 8483 Borsa nr. top. 5518/4, f. 4, Încheierea OCPI nr. 978/2009, f. 5, proces verbal din data de 31.01.2011 al B. A. D., f.6, Somație din 07.09.2011, Sentința Civilă nr. 1145/28.02.2008 a Judecătoriei Baia M., f.8-11, Decizia Civilă nr. 722/R din 11.06.2008, f.12-16.
Prin încheierea de ședință din data de 12.09.2012, f. 39, față de susținerile reclamantului potrivit căreia cererea de chemare în judecată are ca obiect partajul bunurilor commune, pe calea contestației la executare, potrivit art. 400 ind. 1 C.pr.civ. instanța a stabilit o taxă judiciară de timbru de 194 lei, în baza prevederilor art. 2 alin. 2 din Lg. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare, din care a constatat că s-a achitat suma de 38 lei (f. 17-18), diferența de 156 lei, fiind achitată cu chitanța de la fila 41.
Prin întâmpinarea depusă, f.40, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii introductive, arătând că aceasta este o cerere de efectuare a partajului, iar dreptul la executare silită este perimat, potrivit art. 389 C., deoarece din septembrie 2011 nu s-a mai săvârșit niciun act de executare.
Prin încheierea din data de 23.01.2013, f. 62 instanța a dispus supendarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor 244 al. 1 pct. 1 C., până la soluționarea dosarului nr._, apoi până la soluționarea dosarului nr._ * și mai apoi a dosarului nr._ al Judecătoriei Baia M., cererile de repunere pe rol formulate ulterior de reclamant fiind respinse (f.88, f.105, f.121).
Prin Decizia Civilă nr.381/R din 10.09.2014 Tribunalul Maramureș a admis recursul declarat de către reclamantul recurent împotriva încheierii civile din 12.03.2014 pronunțate în dosarul nr._ pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria V. de Sus pentru continuarea judecății.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat probele astfel cum au fost solicitate, respectiv pentru reclamant, efectuarea unei expertize tehnice, în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare (f.46 vol I), depus la filele 28-46 vol. II, nulitatea raportului de expertiză și obiecțiunile la acesta formulate de către pârâți fiind response (f.154), proba cu înscrisuri, iar pentru pârâți proba cu înscrisuri, din oficiu, instanța dispunând atasarea dosarului executional nr. 7/2009 al B. A. D., f. 48-111, vol II.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, prima instanță a reținut următoarele:
Art. 137 Cod procedură civilă instituie în sarcina instanței de judecată obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură ori de fond care fac inutilă cercetarea pe fond a cauzei.
În privința excepției perimării executării silite, invocată de către pârâți prin întâmpinare, raportat la faptul că, din luna septembrie 2011 nu au mai fost efectuate acte de executare, instanța reține că este neîntemeiată, având în vedere că, după comunicarea Somației din data de 07.09.2011, f. 101-103, pe rolul Judecătoriei V. de Sus a fost înregistrate două contestații la executare (dosar nr._, soluționat în mod irevocabil la data de 21.09.2012 și dosar nr._ ). Prin Sentința Civilă 2530/14.11.2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, a fost respinsă excepția perimării și contestația la executare, formulată de către contestatorul T. I., pârât în prezenta cauză.
Cererea de față a fost introdusă la instanță la data de 13.02.2012, fiind formulată de către reclamanți tot în cadrul procedurii executării silite, partajul bunurilor comune fiind solicitată, pe cale oblică, în cadrul contestației la executare, potrivit art. 400 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 389 alin. 1 Cod de procedură civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cerere desființarea ei.
Ori, de la data de 14.11.2012 când a fost respinsă excepția perimării executării silite și până la data introducerii prezentei cereri, respectiv 13.02.2012, pentru realizarea creanței constatate prin titlul executoriu – sentința civilă nr. 1145/28.02.2008 a Judecătoriei Baia M. au trecut mai puțin de 6 luni, motiv pentru care instanța va respinge excepția perimării executării silite, invocate de către pârâți.
Pe fond, instanța constată că, prin sentința civilă nr. 1145/28.02.2008 a Judecătoriei Baia M. pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. 722/R din 11.06.2008 a Tribunalului Maramureș a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul M. T. împotriva pârâtului T. I., care a fost obligat la plata sumei de 5500lei, diferență onorar de expertiză, cu penalități de 1% pe zi de întârziere, de la data de 24.08.2007 și daune morale de 1000lei.
Executarea silită împotriva pârâtului T. I. a fost demarată la data de 28.01.2009, f. 49 v.II, fiind înregistrat pe rolul executorului judecătoresc A. D. dosarul nr. 7/2009. Potrivit adresei emise de către B. A. D. la data de 03.10.2011, totalul debitului din cele două titluri executorii susmenționate, reactualizat cu indicele inflației era de 81.097 lei, sumă la care urmează să se adauge în continuare cheltuieli de executare.
Potrivit probatoriului cu înscrisuri administrat, reclamantul are calitatea de creditor personal al pârâtului T. I., bunul imobil ce face obiectul cauzei, casă de locuit și teren în suprafață de 2505 mp, situat în B., . nr. 132, județul Maramureș fiind coproprietatea devălmasă a acestuia din urmă cu pârâta T. V., potrivit extrasului CF 8483 Borsa nr. top. 5518/4.
Prin procesul verbal din data de 10.02.2009, f. 78, executorul judecătoresc a constatat acest impediment la executare și i-a pus în vedere reclamantului creditor să procedeze potrivit prevederilor art. 493 alin. 1 Cod de procedură civilă de la 1865, debitorul pârât fiind somat că, în situația neplății debitului restant se va proceda la executarea silită a imobilului de mai sus (f.79-80).
Potrivit procesului verbal din data de 31.01.2011, f. 97, pârâtul s-a angajat să achite, începând cu luna februarie 2011 rate lunare a câte 2000lei, întregul debit urmând să fie lichidat până în luna august 2011. Cum obligația asumată nu a fost adusă la îndeplinire, în luna septembrie 2011 s-a reluat executarea silită, iar în luna februarie 2012 a fost promovată prezenta cerere de judecată.
Referitor la obiectul acesteia, instanța constată că, a fost investită de către reclamant cu o acțiune oblică, în partajul bunurilor comune, pe calea contestației la executare, astfel cum a fost motivată în fapt și în drept, aspect susținut și la termenul de judecată din data de 12.09.2012, consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, f. 39 vol I, întemeiată pe dispozițiile art. 400 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
Împărțirea bunurilor comune în cadrul contestației la executare, potrivit dispozițiilor art.400 ind.1 Cod procedură civilă presupune începerea executării asupra unui bun aflat în devălmășie și existența unui dosar având ca obiect o contestație la executare formulată de cei interesați sau vătămați prin executare, dosar în care să se solicite, pe cale incidentală partajul bunurilor comune.
În speță, așa cum s-a reținut anterior, executarea silită privește un bun aflat în devălmășie, însă cererea de chemare în judecată, nu a fost formulată în cadrul unei contestații la executare, chiar dacă partea i-a dat această denumire.
Reclamantul, în calitatea sa de creditor, nu poate fi considerat ca persoană vătămată, în propria sa executare, însă justifica un interes în formularea unei atare cereri la momentul comunicării procesului verbal al executorului judecătoresc, din data de 10.02.2009, f. 78. De asemenea, exista posibilitatea formulării unei atare cereri, pe cale incidentală, fie în dosarul nr._ fie în dosarul nr._ în care actele de executare silită au fost atacate de către debitor, însă nu a făcut-o, deși incidența dispozițiilor art. 493 alin. 1 Cod de procedură civilă de la 1865 i-a fost adusă la cunoștință de către executorul judecătoresc încă de la data de 10.02.2009.
Pe cale contestației la executare, mijloc procedural specific fazei executării silite, oricare dintre părți sau terțe persoane interesate pot solicita instanței competente: fie desființarea actelor ilegale de executare; fie obligarea organului de executare care refuză executarea unui act de executare, la îndeplinirea sa, în condițiile legii; fie lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu.
Cererea formulată de reclamant nu privește o astfel de cerere, nefiind atacat niciun act de executare silită, față de care s-ar fi putut pune problema inclusiv a termenului în care aceasta a fost introdusă. Calificarea juridică a cererii a fost pusă în discuția părților la data de 12.09.2012, când s-a și stabilit taxa judiciară de timbru, raportat la susținerile reclamantului, potrivit cărora a investit instanța cu o acțiune de partaj, întemeiată pe dispozițiile art. 4001 Cod procedură civilă. Instanța este ținută de cauza cererii de chemare în judecată, în sensul că ea nu poate să schimbe, peste voința celui care are calitatea de reclamant în cererea respectivă, fundamentul pretenției sale, dându-i o altă calificare juridică.
Chiar dacă reclamantul are calitatea de creditor personal al pârâtului T. I. și s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare silită a titlului executoriu, nu se poate considera că sunt incidente dispozițiile 400 ind.1 Cod procedură civilă, deoarece în cauză nu a fost formulată o contestație la executare în cadrul căreia să se ceară pe cale incidentală partajul bunurilor comune, ci creditorul, constatând că nu poate identifica bunuri proprii ale debitorului a formulat o cerere de partaj a bunurilor pe care acesta le deține în devălmășie. O atare cerere putea fi solicitată pe calea dreptului comun, situație în care s-ar fi pus problema analizei îndeplinirii condițiilor unei acțiuni oblice, însă față de situația reținută anterior, cererea de chemare în judecată formulată apare ca neîntemeiată, motiv pentru care instanța o va respinge.
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda nefiind solicitate.
Pentru considerentele anterior expuse, prin sentința civilă nr. 1009/17.06.2015, Judecătoria V. de Sus a respins excepția perimării, respectiv a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul prevăzut de lege apel reclamantul M. T. solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică fiind rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor art. 400¹ Cod procedură civilă de la 1865, că identificarea bunului comun ce a generat cererea de partaj în condițiile în care unul dintre coproprietari este debitorul său constituie un impediment la executarea silită, bunul neputând valorificat.
S-a mai învederat că propunerea debitorului de poprire a pensiei în condițiile în care acesta și-a încălcat angajamentul de plată a sumei de 2000 lei lunar este ilar.
În drept, apelantul s-a prevalat de art. 296, 400¹, 400 alin. 2 Cod procedură civilă de la 1865.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 97 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Intimații T. I. și T. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimații au învederat că hotărârea este legală și temeinică.
Analizând apelul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Tribunalul apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt existentă în cauză a fost reținută în mod corespunzător de către prima instanță, neexistând motive pentru a fi reluată în prezenta decizie.
Prima instanță a respins cererea reclamantului reținând în esență că a fost învestită cu o acțiune oblică pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 400¹ Cod procedură civilă de la 1865, însă cererea de partaj bunuri comune nu ar fi putut fi formulată în cadrul contestației la executarea deși partea i-a dat această denumire. Instanța a mai reținut că reclamantul, în calitate de creditor, nu poate fi parte vătămată în propria executare silită și că formularea cererii de partaj fără a solicita totodată și anularea unui act execuțional, sau a ataca refuzul executorului de a continua executarea silită, nu poate fi primită astfel.
Tribunalul reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă de la 1865 în privința sentinței apelate, prima instanță necercetând fondul cauzei, impunându-se anularea hotărârii apelate și reținerea cauzei spre rejudecare în fond.
Judecătoria V. de Sus a interpretat eronat prevederile legale incidente cauzei deduse judecății și a schimbat cauza litigiului, acestea echivalând cu necercetarea fondului cauzei. Se reține astfel că reclamantul M. T. a învestit instanța cu soluționarea unei contestații la executare prin care a solicitat partajarea unui bun imobil comun identificat în procedura executării silite din dosar execuțional nr. 7/2009 al B. A. D. îndreptată împotriva debitorului T. I. în temeiul prevederilor art. 400¹ Cod procedură civilă de la 1865.
Tribunalul reține că prin dispozițiile art. 400 ¹ Cod procedură civilă de la 1865 ce reprezintă cauza acțiunii de față, s-a statuat că partajarea bunurilor comune poate fi solicitată și obținută și în cadrul unei contestații la executare. Din interpretarea textului legal citat, nu reiese că solicitarea de partaj formulată astfel ar trebui să constituie exclusiv capăt de cerere distinct de un altul vizând anularea unui act de executare silită sau îndreptat împotriva refuzului executorului de a continua executarea silită. Rezultă așadar că această posibilitate a creditorului de a introduce o contestație la executare vizează situația premisă a identificării unui bun deținut în comun de către debitor cu o terță persoană fără calitate în raportul obligațional în faza executării silite, împrejurare ce reprezintă un impediment în continuarea executării silite și care nu echivalează cu refuzul executorului de a continua demersurile în vederea recuperării creanței. De altfel, o astfel de situație a fost catalogată de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 379/2003 ca având drept finalitate protejarea intereselor coproprietarului ce nu deține calitatea de debitor și care ar risca prin executarea silită a bunului comun nepartajat să efectueze o plată nedatorată.
Așadar, o contestație la executare având acest petit unic de partajare a bunului comun apare ca fiind admisibilă, contrar celor reținute de către prima instanță ale cărei considerente au concluzionat că cererea este inadmisibilă, iar această solicitarea nu este suspusă termenului de 15 zile instituit prin art. 401 din Codul de procedură civilă. Este subiectivă și neîntemeiată interpretarea intimaților ce limitează posibilitatea formulării acestui tip de contestație la o cerere incidentală depusă într-o contestație a debitorului sau la o contestație îndreptată împotriva procesului verbal de impediment. Faptul că dispozițiile art. 400¹ din normele de procedură sunt situate topografic în capitolul destinat contestației la executare reprezintă atestarea împrejurării că o astfel de acțiune, caracterizată prin urgența procedurii specifică acestei faze a procesului civil, poate fi formulată ca atare.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre fără a cerceta fondul cauzei, impunându-se admiterea apelului, anularea în întregime a hotărârii fixarea unui termen de judecată pentru soluționarea cauzei pe fond în apel.
Cheltuielile de judecată solicitate urmează a fi avute în vedere odată cu soluționarea în fond a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite apelul declarat de apelantul M. T., domiciliat în Baia M., .. 27/20, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimații T. I. și T. V., ambii domiciliați în orașul B., ., nr.132, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1009/17.06.2015 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosar nr._ /2014 pe care o anulează întregime și fixează termen pentru soluționarea cauzei pe fond la data de 20.01.2016 pentru când dispune citarea părților.
Cu drept de recurs odată cu fondul cauzei.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
S. T. NicolaePop M. BogdanChira D.
Red Tehr. S.T.N./ 07.12.2015
% ex/ ..12.2015
Judecător la fond: M. M. D.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 518/2015.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 332/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
