Fond funciar. Decizia nr. 209/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Raportat la refuzul pârâtei de rândul I de a efectua aceste modificări, a formulat prezenta acțiune, apreciind că, față de cele învederate, este necesară identificarea și punerea în posesie de către pârâte, a unei suprafețe de teren de 5, 5 ha teren cu vegetație forestieră, reprezentând diferența la care reclamantul este îndreptățit.

În drept invocă disp. legilor fondului funciar.

În probațiune solicită administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii de chemare în judecată, în copie, titlul de proprietate nr._/6/23.11.1998, titlul de proprietate nr._/22 aprilie 1010, adresa nr. 9/08.02.2010.( f. 4-7)

Pârâta R. Națională a Pădurilor - Romsilva Direcția Silvică Maramureș a formulat întâmpinare prin care a învederat că se opune admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată de reclamant, întrucât punerea în posesie a proprietarilor se face de C. locală sau de C. județeană, conform planului parcelar elaborate pe baza planurilor amenajistice și a măsurătorilor topografice.

A arătat că la punerea în posesie participă în mod obligatoriu personalul silvic gestionar precum și persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate care vor semna procesul-verbal de punere în posesie.

Or, reclamantul a semnat procesul-verbal de punere în posesie, care s-a realizat în baza planului parcelar elaborat pe baza planurilor amenajistice și a măsurătorilor topografice, la care reclamantul nu a formulat obiecțiuni.( f. 15-17)

În drept invocă disp. art. 115 și următoarele C.proc.civilă.

Pârâta C. locală Săpânța de fond funciar nu a depus întâmpinare, însă a depus note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii astfel cum a fost formulată de reclamant, întrucât reclamantul nu a formulat nicio obiecție cu ocazia punerii în posesie a suprafeței de 584,9 ha teren cu vegetație forestieră cu privire la care s-a emis titlul de proprietate anterior menționat pe seama reclamantului .( f. 53)

În cauză s-a efectuat un raport de expertiză de către ing. L. M..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin titlul de proprietate nr._ din 22 aprilie 1010 emis de către C. Județeană Maramureș pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 584,9 ha cu vegetație forestieră în favoarea reclamantului.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert tehnic ing. L. M., astfel cum a fost completat reiese că, la punerea în posesie a reclamantului a suprafeței de teren cu privire la care s-a emis titlul de proprietate în favoarea acestuia, suprafețele cuprinse în titlul de proprietate nu au fost măsurate de către un specialist topograf, precizând că cele 5,5 ha care lipsesc efectiv din suprafața totală cu privire la care s-a emis titlu de proprietate, ar putea fi situate în parcelele UB II, UA 53, UB II, UA 172,173, 174. (f. 46,47 )

De asemenea, expertul constată necesitatea modificării titlului de proprietate sub aspectul suprafeței de teren primită în proprietate, în ceea ce privește suprafața de teren primită în proprietate ca fiind de 579,4 ha teren forestier, ci nu 584,9 ha teren astfel cum scriptic este menționat, cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate a reclamantului pentru diferența de 5,5 ha pe un alt amplasament.

Din analiza documentelor care au stat la baza emiterii hotârârii nr. 2250/C din 29.09.2008, instanța reține că reclamantul a fost validat inclusiv cu suprafața care constituie diferența dintre suprafața cuprinsă în titlu de proprietate și cea cu care a fost pus în posesie, respectiv 5,5 ha teren cu vegetație forestieră.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că cererea reclamantului este temeinică și, în consecință a admis-o dispunând rectificarea Titlului de proprietate nr._/02.04.2010 emis pe seama reclamantului și a procesului verbal de punere în posesie aferent acestuia nr. 40/19.10.2009, în ceea ce privește suprafața de teren primită în proprietate ca fiind de 579,4 ha teren forestier și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului asupra diferenței de 5,5 ha teren, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de ing. M. L., pe un alt amplasament din rezerva de teren aflată la dispoziția comisiei locale.

Raportat la art. 274 C.proc.civilă instanța a obligat pârâții la plata sumei de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat probat cu înscrisul depus la fila 143 din dosar.

Împotriva sentinței civile nr. 360/25.02.2015, pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se înlătura obligarea Comisiei județene Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar la plata cheltuielilor de judecată.

În motivele de recurs, recurenta a arătat că: Potrivit art. 6 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, C. județeană de fond funciar e) „validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare” și f) „emit titlurile de proprietate pentru cererile validate”.

Titlul de proprietate a cărui rectificare s-a dispus prin sentința civilă nr. 360/2015, a fost eliberat de către C. județeană de fond funciar Maramureș, prin Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară – Maramureș, ulterior îndeplinirii procedurii prealabile de punere în posesie, atribut care conform art. 5 din HG nr. 890/2005 este stabilit în competența comisiilor locale de la locul situării terenului.

Actul contestat a fost emis pe baza documentațiilor înaintate de comisia locală de la locul situării terenului, respectiv și a procesului verbal de punere în posesie aferent acestui titlu, pentru suprafața validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 2250/C/29.09.2008, respectiv pentru suprafața de 584,9 ha, situație în care, C. Județeană și-a îndeplinit obligațiile ce i-au revenit potrivit procedurii speciale instituită de legile fondului funciar.

Mai mult, potrivit prevederilor legale în materie, respectiv dispozițiile Legii nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 5 alin. (c) și (i) din HG nr. 890/2005, stabilirea amplasamentului și punerea în posesie a suprafețelor de teren sunt atributele exclusive ale comisiilor locale de fond funciar.

Astfel, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, „punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile”, iar potrivit alin. (2), al aceluiași act normativ „în toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate prin Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Maramureș.

Nu se impune o nouă reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de teren de 5,5 ha teren cu vegetație forestieră, deoarece această suprafață a fost deja validată de comisia județeană de fond funciar prin HCJ nr. 2250/C/2008, aspect reținut și de instanță în considerentele sentinței recurate.

Pe de altă parte, potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările aduse prin Titlul IV al Legii nr. 247/2005, C. județeană este autoritate publică administrativ-jurisdicțională și nu are un patrimoniu propriu.

În drept recurenta a invocat dispozițiile art. 275, 299 Cod procedură civilă 1865, art. 59 din Legea 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, HG 890/2005 cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă 1865, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimații nu au depus întâmpinare la cererea de recurs.

Analizând sentința civilă nr. 360/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe baza motivelor de recurs formulate, tribunalul constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Examinând actele și lucrările dosarului de fond, tribunalul constată neîntemeiate criticile din memoriul de recurs.

În considerentele sentinței nr. 360/2015 se susține că prin titlul de proprietate nr._ din 22 aprilie 1010 emis de către C. Județeană Maramureș pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 584,9 ha cu vegetație forestieră în favoarea reclamantului.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert tehnic ing. L. M., astfel cum a fost completat reiese că, la punerea în posesie a reclamantului a suprafeței de teren cu privire la care s-a emis titlul de proprietate în favoarea acestuia, suprafețele cuprinse în titlul de proprietate nu au fost măsurate de către un specialist topograf, precizând că cele 5,5 ha care lipsesc efectiv din suprafața totală cu privire la care s-a emis titlu de proprietate, ar putea fi situate în parcelele UB II, UA 53, UB II, UA 172,173, 174. (f. 46,47 )

De asemenea, expertul constată necesitatea modificării titlului de proprietate sub aspectul suprafeței de teren primită în proprietate, în ceea ce privește suprafața de teren primită în proprietate ca fiind de 579,4 ha teren forestier, și nu 584,9 ha teren astfel cum scriptic este menționat, cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate a reclamantului pentru diferența de 5,5 ha pe un alt amplasament.

Din analiza documentelor care au stat la baza emiterii hotărârii nr. 2250/C din 29.09.2008, instanța reține că reclamantul a fost validat inclusiv cu suprafața care constituie diferența dintre suprafața cuprinsă în titlu de proprietate și cea cu care a fost pus în posesie, respectiv 5,5 ha teren cu vegetație forestieră.

Alegațiile recurentei expuse în memoriul de recurs vizând reglementarea atribuțiilor Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar nu sunt relevante. Potrivit art. 6 lit. b din HG 890/2005, C. județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar are ca atribuție principală asigurarea îndrumării și a controlului comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar, prin desemnarea membrilor din comisia județeană, astfel încât, neîndeplinirea, îndeplinirea cu întârziere sau în mod necorespunzător a obligațiilor ce revin comisiei locale potrivit dispozițiilor legale îi este imputabilă și comisiei județene.

În mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, aplicabile în speță, având în vedere culpa procesuală a comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar.

Dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă 1865, invocate în recurs, nu sunt aplicabile în speță.

Potrivit art. 275 Cod procedură civilă 1865, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

În speță, așa cum se poate observa din examinarea dosarului de fond, recurenta-pârâtă nu a depus întâmpinare în fața primei instanțe, nu și-a desemnat reprezentant în instanță, nu și-a exprimat poziția procesuală.

Prima instanță a reținut corect culpa procesuală a ambelor comisii de aplicare a legilor fondului funciar și a aplicat corect dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă 1865.

Potrivit art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în privința cheltuielilor de judecată se aplică prevederile Codului de procedură civilă. Aceasta înseamnă consacrarea legală a posibilității de obligare a comisiilor locale sau județene de fond funciar care au avut calitatea de parte în procesele de fond funciar și pentru care s-a stabilit culpa procesuală, de a plăti cheltuielile de judecată părții care a câștigat procesul.

Critica din motivele de recurs vizând lipsa patrimoniului propriu al recurentei nu este fondată.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, comisia locală este autoritatea publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională, aceste comisii având, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, iar prevederile art. 274 Cod procedură civilă 1865 sunt aplicabile. Aceste dispoziții legale, ce conferă comisiilor locale și județene calitate procesuală pasivă, recunoscându-le deci ca entități juridice de sine stătătoare, nu pot rămâne fără aplicabilitate doar pe considerentul invocat de recurentă al lipsei patrimoniului propriu.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, păstrând sentința atacată ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș împotriva sentinței civile nr. 360/25.02.2015, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 3.06.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

P. G. G. Ț. D., W. D. M. C.

Red.: Ț.D./08.06.2015

T.red.: M.C./09.06.2015

2 ex.

Judecător la fond: S. C. M.