Acţiune pauliană. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 193/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 193/R
Ședința publică din 20 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. W.
Judecător D. T.
Judecător S. O.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de recurentul S. N. G., domiciliat în ., ., împotriva sentinței civile nr._ din 21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune pauliană.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 6.05.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 13.05.2015, apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 21.11.2014, Judecătoria Baia M. a admis acțiunea formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâții S. S. G. și S. N. G..
S-a dispus revocarea tranzacției încheiate între S. S. G. și S. N. G. în data de 19 martie 2009 cu privire la imobilul casă de locuit, anexe gospodărești și teren, aferent în suprafață de 1.400 mp situat în loc. Chechiș nr. 63, ., înscrise în CF 1164 Chechiș, nr. topo 169 și 170 în limita creanței reclamantului P. A., creanță stabilită prin sentința civilă nr. 1833 din 23 martie 2009 pronunțată în dosar nr._ .
Au fost obligați pârâții S. S. G. și S. N. G. să plătească reclamantului P. A. suma de 4475 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că pentru admiterea acțiunii pauliene se impune întrunirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiții:
1. actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu,
2. prejudiciul să fie dat de cauzarea sau mărirea de către debitor a unei stări de insolvabilitate;
3. frauda debitorului – constând în acea că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor;
4. creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în principiu anterioară actului atacat;
5. când actul este cu titlu oneros complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.
Actul atacat a creat reclamantului, respectiv creditorului, un prejudiciu, prin cauzarea unei stări de insolvabilități a pârâtei S. S., aspect confirmat de executorul judecătoresc V. G. (fila nr. 111 dos inițial).
Reclamantul a avut o creanță certă, lichidă și exigibilă, anterioară tranzacției, a actului atacat. Astfel, instanța a constatat că, creanța a fost determinată, și a devenit exigibilă, o dată cu încheierea contractului de împrumut, scadența fiind la o lună de la încheierea acestui contract.
Mai mult, acțiunea în pretenții a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., la data de 04.11.2008, anterior acțiunii de divorț în cadrul căreia a intervenit tranzacția, respectiv 15.12.2008.
Nu are relevanță faptul că pârâta, la data intervenirii tranzacției nu s-a cunoscut soluția instanței în dosarul privind obligarea pârâților la plata sumei împrumutate, atâta vreme cât pârâții cunoșteau despre existența procesului, și a efectelor juridice pe care poate să le producă. Pe de altă parte, datoria era cunoscută de ambii pârâți anterior intervenirii tranzacției, la aproximativ 7-8 luni de la încheierea contractului de împrumut, după cum reiese din interogatoriul luat pârâtului (fila nr. 41 dos inițial).
Astfel, condiția 3 este îndeplinită, pârâta S. S. având cunoștință despre efectele tranzacției, existând frauda debitorului.
De asemenea, raportat la faptul că pârâtul S. N. știa de existența împrumutului, la data intervenirii tranzacției, după cum reiese din declarațiile martorilor (fila nr. 57 și 58 dos inițial), dar și interogatoriul luat acestuia, dar și de efectele juridice ale tranzacției, instanța a apreciat că pârâtul nu a acționat ca un terț de bună credință, existând o complicitate din partea acestuia la fraudarea creditorului, respectiv a reclamantului.
Retragerea sumei de_ lei, în data de 20.01.2009, anterior intervenirii tranzacției, 23.03.2009 nu a dovedit și plata sultei către pârâta S. S..
Pe de altă parte, în privința acestei sulte declarația martorului N. M. a relevat că în ianuarie 2009 pârâtul a împrumutat suma de 6800 lei, pentru plata sultei (fila nr. 80).
Totodată instanța a apreciat că nu are relevanță faptul că pârâtul are un drept de creanță din acel imobil, cât timp dreptul de proprietate a fost doar al pârâtei S. S., fiind înscris în cartea funciară, înscrierea devenind opozabilă reclamantului.
Instanța a apreciat că tranzacția încheiată la data de 19 martie 2009 a fost încheiată în scopul excluderii dreptului de proprietate asupra imobilului din localitatea Chechiș, bun propriu al pârâtei S., din patrimoniul acesteia.
În consecință, în temeiul art. 975 cod civil acțiunea formulată de reclamant este întemeiată și a fost admisă, urmând ca tranzacția să fie revocată cu privire la imobilul casă de locuit, anexe gospodărești și teren, aferent în suprafață de 1.400 mp situat în loc. Chechiș nr. 63, ., înscrise în CF 1164 Chechiș, nr. topo 169 și 170 în limita creanței reclamantului P. A., creanță stabilită prin sentința civilă nr. 1833 din 23 martie 2009 pronunțată în dosar nr._ .
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, pârâții au fost obligați la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de suma de 4475 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli privind citarea prin publicitate).
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul S. N., solicitând în principal, casarea sentinței civile nr. nr._ din 21 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, cu consecința rejudecării cauzei în fond de instanța de recurs, raportat la prevederile art. 312, alin. 3, alin. 5, teza I (prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului) și alin. 61 Cod procedură civilă; în subsidiar, modificarea sentinței civile nr. nr._ din 21 noiembrie 2014, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, ca nefondată, raportat la prevederile art. 304, pct. 9 și pct. 7, coroborat cu art. 3041 și art. 312, alin. 3 Cod procedură civilă.
Recurentul a arătat că prin sentința recurată, Judecătoria Baia M. admite acțiunea pauliană promovată de către reclamantul intimat P. A. și, pe cale de consecință, revocă tranzacția încheiată între subsemnatul recurent și fosta mea soție, S. S. G..
În ceea ce privește cererea de casare urmată de rejudecarea cauzei pe fond de către instanța de recurs, recurentul apreciază că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei. Dacă în contextul recursului din primul ciclu procesual, recurentul a susținut (și a reținut și instanța de recurs) că prima instanță a efectuat o insuficientă cercetare a fondului cauzei, prin prezentul recurs susține că fondul cauzei nu a fost deloc cercetat de prima instanță, în opinia sa.
Judecătorul fondului redă starea de fapt dedusă judecății sale și enumeră parțial probele existente la dosar, în aprecierea recurentului, trage anumite concluzii din declarațiile martorilor și interogatoriul luat recurentului, fără a arăta modul în care și-a format convingerile. În schimb, nu se face nici o referire la declarațiile martorilor propuși de către recurent, nici măcar nu sunt înlăturate, în măsura în care instanța înlătură anumite probe, trebuie să o facă motivat, în opinia recurentului. O hotărâre judecătorească se pronunță în baza coroborării tuturor probelor administrate în dosar, avându-se în vedere prevederile legale în materie, iar nu impresia pe care i-au lăsat-o judecătorului probele administrate. Instanța enumeră probele, fără a le analiza în nici un fel.
Mai mult, nu se face nici o referire la declarația martorului L. V. (fila 55), nici măcar nu este înlăturată. Este pur și simplu „uitată". În ciuda faptului că instanța enumera condițiile de admisibilitate a acțiunii pauliene, nu analizează întrunirea lor cumulativă în prezenta pricină.
Deși instanța nu amintește declarațiile martorilor, cu motivarea mai sus arătată, ține totuși cont de procesul verbal din 13 decembrie 2011, încheiat de executorul judecătoresc V. G., reliefând din acest proces verbal doar unele aspecte, legate de insolvabilitatea debitoarei S. S.. Nu se arată că acest proces verbal a fost încheiat în timpul procesului, cu depășirea de către executorul judecătoresc a atribuțiilor pe care i le conferă legea. Nu se arată că executorul judecătoresc încheie acest proces verbal în urma unor discuții cu un vecin al apartamentului din Baia M., ./22. apartament ce este proprietatea părinților lui S. S.. Acest vecin al părinților pârâtei arată că pârâta nu mai are alte bunuri sau bani.
Aceste susțineri ale vecinului părinților pârâtei, în opinia recurentului, sunt singurele dovezi ale „insolvabilității" pârâtei. In ciuda acestui fapt, instanța ia în considerare această probă.
Instanța reține reaua-credință a recurentului, în opinia sa, concretizată în intenția de a frauda interesele reclamantului intimat P. A., și aceasta în condițiile în care cu martorii propuși de recurent, în aprecierea sa a dovedit atât modul de achiziționare a imobilelor, cât și existența neînțelegerilor între el și S. S.. Mai mult, cu declarațiile martorilor recurentul apreciază că a dovedit fără putință de tăgadă că a achitat intimatei S. S. sulta consemnată în tranzacție.
Prin urmare, nu doar că reclamantul nu dovedește întrunirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a acțiunii pauliene, ci recurentul, în opinia sa, a dovedit că nu sunt îndeplinite cerințele unei astfel de acțiuni.
Acțiunea pauliană trebuie admisă în situația în care condițiile impuse de lege sunt întrunite cumulativ, iar existența lor nu este îndoielnică, ci certa, cel puțin una dintre condiții, aceea a insolvabilității lui S. S., nu este dovedită, în opinia recurentului.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurent și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Cauza se află în al doilea ciclu procesual.
Inițial, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 21.09,2010, reclamantul P. A. a chemat în judecată pârâții S. S. G. și S. N. G. solicitând revocarea tranzacției încheiată între S. S. G. și S. N. G. în data de 19.03.2009 și consfințită prin sentința civilă nr. 1851 din 23 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._/182/2008.
Reclamantul a arătat, în esență, că la data de 19.03.2009 între pârâții din prezenta acțiune a intervenit o tranzacție privind modul de partajare a bunurilor comune, aceștia declarând că au dobândit, prin contribuție egală de ½ părți imobilul casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 1.400 mp. situate în loc. Chechiș, nr. 63, ., înscrise în C.f. 1164 Chechiș, nr. top. 169 și nr. top. 170. Prin sentința civilă nr. 1851 din 23 martie 2009, dosar nr._/182/2008, Judecătoria Baia M. a luat act și a consfințit înțelegerea părților pronunțând o hotărâre de expedient.
S-a arătat că la data de 7 august 2007, reclamantul a încheiat cu pârâta S. S. G. un contract de împrumut, prin care a împrumutat acesteia suma de 36.000 lei, termenul scadent fiind 7 septembrie 2007. Ulterior scadenței, s-a achitat o parte a debitului, rămânând un rest de plată de 21.000 lei, precum și 600 lei/lună cu titlu de penalități. D. fiind că pârâta a refuzat să-și achite datoria de bunăvoie, reclamantul a introdus la Judecătoria Baia M. cerere având ca obiect pretenții și prin sentința civilă nr. 1833 din 23 martie 2009 din dosarul nr._, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 28.600 lei debit și penalități, precum și 3.119 lei cheltuieli de judecată, rezultând un debit total de 31.9719 lei în favoarea reclamantului.
Ulterior introducerii de către reclamant a cererii în pretenții, la data de 15 decembrie 2008, pârâta S. S. G. a introdus cerere de divorț și partaj, solicitând, prin cererea introductivă, prin altele „să se constate că sub durata căsătoriei, părțile au dobândit, prin contribuție egală în cote de 50% imobilul casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent în Chechiș nr. 63”, deși aceste imobile au fost dobândite de către pârâta S. S. G. anterior căsătoriei, la data de 3 aprilie 2003, iar căsătoria s-a încheiat la 6 septembrie 2003.
Prin cererea de executare înregistrată la data de 18.05.2009 la Biroul executorului Judecătoresc V. G., cerere ce face obiectul dosarului execuțional nr. 77/2009, reclamantul a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 1833/23.03.2009, prin care S. S. G. a fost obligată la plata sumei de 31.719 lei, însă executarea nu a putut fi dusă la bun sfârșit deoarece nu există bunuri ce pot face obiectul executării în afara celor asupra cărora s-a tranzacționat prin actul atacat, debitoarea fiind insolvabilă ulterior încheierii tranzacției atacate prin prezenta cerere.
A precizat reclamantul că prin tranzacția atacată, pârâta a creat reclamantului un prejudiciu, micșorându-și activul patrimonial, astfel încât să intre în stare de insolvență și având cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor, dându-și seama că prin încheierea acestui act și-a creat o stare de insolvabilitate. Actul atacat este revocabil, fiind încheiat în scopul sustragerii bunurilor de la urmărirea silită și în scopul prejudicierii creditorului.
Caracterul fraudulos al actului atacat, scopul de a prejudicia creditorul, rezultă din faptul că, în realitate bunurile ce prin tranzacție au fost declarate comune și au fost atribuite, prin voința părților, pârâtului S. N. G., sunt în fapt bunuri proprii ale pârâtei S. S.-G., dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 642 din 03 aprilie 2003 de Biroul notarului public B. M., anterior căsătoriei, bunurile devenind bunurile ei proprii. Caracterul de bun propriu al imobilelor rezultă și din declarația notarială a creditorului Bravetelli Egidio dată la data de 6 martie 2009, cu 13 zile înainte de încheierea tranzacției, prin care acesta cere radierea dreptului de ipotecă înscris în favoarea acestuia pentru un alt contract de împrumut asupra acelorași bunuri imobile, în acea declarație arătându-se că imobilele sunt bunuri proprii ale debitoarei S. S.-G.. Numitul S. N. G. a cunoscut că prin încheierea tranzacției debitorul a devenit insolvabil, fiind astfel complice la frauda debitorului.
Pârâtul S. s-a opus admiterii acțiunii arătând că fosta sa soție a contractat împrumutul fără știrea lui și că el nu a cunoscut destinația banilor. Consecutiv partajului efectuat prin tranzacție pârâtul a afirmat că a plătit sulta, astfel că fosta sa soție (debitoarea reclamantului) nu este insolvabilă.
În data de 22.12.2011 s-a pronunțat sentința civilă nr._ prin care a fost admisă acțiunea reclamantului, cu consecința revocării tranzacției încheiate între S. S. G. și S. N. G. în limita creanței reclamantului P. A..
În data de 16.10.2013 s-a admis recursul prin decizia civilă nr. 464/R, și s-a dispus rejudecarea cauzei cu mențiunea că este necesară suplimentarea probațiunii.
În rejudecare nu s-au solicitat de către pârâți și nu s-au administrat probe noi, pronunțându-se sentința atacată cu prezentul recurs.
În primul ciclu procesual au fost administrate toate probele solicitate de părți, inclusiv probele solicitate de către recurent, constând în luarea interogatoriului reclamantului, audierea unor martori și înscrisuri, iar în judecarea fondului după casare, deși instanța a pus în vedere recurentului în mod repetat, inclusiv prin adrese scrise, să precizeze ce alte probe solicită a fi administrate, acesta a arătat că nu solicită administrarea unor noi probe, cauza fiind lămurită sub aspect probator. De altfel nici în cererea de recurs nu se susține necesitatea administrării unor noi probe, cererea de casare fiind nefondată.
Modul concret în care s-a realizat aprecierea probelor nu denotă necercetarea fondului cauzei, nemulțumirea recurentului dat fiind soluția pronunțata fiind nejustificată și neputând atrage casarea sentinței.
Act. 975 din vechiul Cod civil reglementează expres si în principiu acțiunea pauliană ca mijloc juridic de protecție a creditorilor împotriva actelor frauduloase încheiate în prejudiciul lor de către debitor cu terții, mijloc la care pot recurge pentru a-și realiza totuși drepturile de creanță arunci când un asemenea demers este imposibil de realizat prin urmărirea valorilor patrimoniale active existente în patrimoniul debitorului.
Acest mijloc juridic este admisibil și în situația în care actul fraudulos îmbracă forma unei tranzacții constatată printr-o hotărâre judecătorească de expedient dat fiind că, pe de o parte, art. 975 din vechiul Cod civil nu face deosebire între actele juridice făcute exclusiv de părți și actele juridice realizate înaintea justiției și cuprinse într-o hotărâre judecătorească, iar pe de altă parte, ar fi inechitabil ca sub acoperirea forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, o persoană să fie prejudiciată fără a avea la dispoziție un mijloc rapid și sigur de înlăturare a efectelor păgubitoare ale tranzacției.
Condițiile de admisibilitate a acțiunii pauliene sunt cumulativ îndeplinite, în cauza de față.
Creanța reclamantului este certă, lichidă si exigibilă. Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, dar și din poziția părților, în cursul anului 2007, reclamantul a încheiat cu pârâta S. S. G. un contract de împrumut, iar din cauza refuzului pârâților de restituire a sumei împrumutate, reclamantul a fost nevoit să obțină un titlu executoriu împotriva acestora, constând în sentința civilă nr. 1833/23.03.2009. La scurt timp după formularea de către reclamant a cererii în pretenții împotriva pârâtei S. S. G., aceasta din urmă a introdus cerere de divorț și partaj al bunurilor comune, solicitând atribuirea acestora către pârâtul S. N. G.. Ulterior, în cadrul procesului, pârâții au depus la dosar o tranzacție, prin care au declarat că imobilul casă de locuit și teren din Chechiș nr. 63, . fost dobândit în timpul căsătoriei, solicitând să se ia act de tranzacția lor, în sensul atribuirii casei cu terenul aferent, pârâtului ce nu a semnat contractul de împrumut. În acest sens, prin sentința civilă nr. 1S51/23.03.2009, s-a luat act de tranzacția pârâților, printr-o hotărâre de expedient.
Pârâții au declarat că au dobândit în timpul căsătoriei bunul, deși acesta a fost dobândit anterior încheierii căsătoriei, prin această declarație reușind să realizeze transferul dreptului de proprietate de la pârâta urmărită la pârâtul S. N. G..
Condiția anteriorității creanței reclamantului fată de actul fraudulos cunoaște limitări, în situații cum sunt cele din speța dedusă judecății, în care, la momentul încheierii actului fraudulos, creanța exista în principiu. În concret, contractul de împrumut era deja încheiat, iar scadența restituirii era depășită, și, mai mult, pe rolul Judecătoriei Baia M., se judeca deja acțiunea în pretenții formulată în temeiul contractului de împrumut la momentul la care s-a încheiat actul fraudulos.
Astfel, apare ca evident că actul fraudulos a fost încheiat de pârâți cu intenția de a-l prejudicia pe reclamantul ce era pe cale să obțină un titlu executoriu, existând la acel moment perspectiva certă a raportului obligațional.
Actul încheiat de pârâți a cauzat creditorului reclamant un prejudiciu, ducând la însărăcirea pârâtei și cauzându-i acesteia insolvabilitatea.
În ceea ce privește insolvabilitatea pârâtei S. S. G., dovada acesteia s-a făcut cu procesele verbale încheiate de executorul judecătoresc prin care se constată ca pârâta nu posedă bunuri urmăribile, nici la momentul introducerii acțiunii, și nici în prezent. Un asemenea act constatator este proba de necontestat că pe calea executării silite creditorul nu poate obține plata creanței sale, insolvabilitatea fiind în mod evident atrasă de tranzacția atacată în prezenta pricină.
Frauda debitoarei, dar si a pârâtului S. N. G. a fost dovedită de către reclamant, aceasta nefiind necesar să îmbrace forma dolului contractual, ci este suficientă simpla cunoaștere de către pârâți a împrejurării că, prin actul încheiat, îl prejudiciază pe creditor, în sensul că debitoarea își creează starea de insolvabilitate, punându-l pe reclamant în situația de a nu-și putea realiza creanța. Pârâții au avut intenția de a-1 prejudicia pe reclamant existenta acesteia deducându-se cu ușurință din împrejurările de fapt în care a fost încheiat actul fraudulos și din întregul comportament al pârâților. Complicitatea pârâtului a fost, de asemenea, dovedită, acesta având cunoștință de împrumutul luat de soția lui, și, mai important, de refuzul restituirii sumei împrumutate, existând de-a lungul timpului, ulterior scadenței împrumutului și anterior încheierii actului fraudulos, mai multe discuții între reclamant și pârâtul terț, referitoare la restituirea împrumutului, discuții care însă nu s-au finalizat cu achitarea debitului de către pârât, ci doar cu solicitarea de amânare a restituirii formulată de pârâtul S. N., care, în realitate, nu a dorit să restituie suma împrumutată, ci doar să câștige timp pentru încheierea actului fraudulos și, astfel, pentru punerea creditorului reclamant în imposibilitatea de a-și realiza creanța. Susținerile de mai sus au fost dovedite în fața instanței de fond atât prin probele testimoniale administrate, probele cu interogatoriile, cât și prin proba cu înscrisuri, respectiv adresa emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, de la locul de muncă al pârâtului S. N..
Raportat la considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit cu chitanța nr. 244/12.03.2015 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul S. N. domiciliat în Chechiș nr. 63 . civile nr._/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M..
Obligă pe recurentul S. N. să plătească intimatului P. A. suma de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2015.
Președinte Judecători Grefier
W. D. Ț. D., O. S. H. M.
Red.W.D./12.10.2015
Tred. M.H./ 12.10.2015 - 2 ex.
Judecător la fond: A. L. V.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 423/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul... → |
|---|
