Acţiune în constatare. Decizia nr. 196/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 196/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 196/A
Ședința publică din 6 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelantul F. M. domiciliat în V. de Sus, ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1222/1.07.2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._ , având ca obiect superficie.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 22.04.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 6.05.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1222 pronunțată la data de 1 iulie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul F. M. în contradictoriu cu pârâtul Orașul V. de Sus prin primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că terenul situat în V. de Sus locul numit „Față II” înscris în CF_ (CF vechi 5218 V. de Sus) nr. top. 4522/1/3/4/2 în suprafață de 2127 mp. formează proprietatea Statului Român reprezentat prin Consiliul Popular al orașului V. de Sus, drept dobândit prin lege (Decretul nr. 218/1960 și 712/1966) conform încheierii nr. 917/25.11.1974 CF.
Reclamantul F. M. are în folosință din acest teren suprafața de 770 mp de sub nr. top. nou dezmembrat 4522/1/3/4/2/1 (f 31). Pe . casă de locuit în suprafață de 36 mp construită în anul 1940 și anexe gospodărești în suprafață de 32 mp.
Dreptul de superficie nu a fost reglementat direct și expres în vechiul cod civil. Dispozițiile art. 494 C.Civ. invocate de reclamant nu sunt aplicabile în speță întrucât reglementează dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială de către proprietarul terenului asupra construcțiilor edificate de un terț și nu invers.
Dreptul de superficie, consacrat până la urmă în art. 11 din Legea 115/1938 și art. 22 din Decretul 167/1958, este un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren și constă în dreptul de proprietate al unei persoane numită superficiar privitor la construcțiile aflate pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.
Dreptul de superficie se dobândește prin titlu (act juridic care poate fi convenție, testament, act de concesiune și acte administrative individuale asupra terenurilor proprietate de stat atribuite în folosință până la . Legii nr. 50/1991), prin lege (art. 30 Codul familiei vechi) sau prin uzucapiune.
Reclamantul nu justifică niciunul din modurile de dobândire a dreptului de superficie. Așa cum el însuși recunoaște și cum a declarat martora M. M., în casa respectivă doar au locuit părinții săi și, ulterior a locuit reclamantul.
Succesiunea după defuncții F. G. decedat la 13.02.1994 și F. I. decedată la 29.03.2001 nu a fost dezbătută, iar reclamantul nu este singurul moștenitor. Faptul că acesta a locuit cu părinții și ulterior singur, nu-l îndreptățește să se considere proprietar al construcțiilor.
Instanța a mai reținut din declarația martorei că nu se știe cum au dobândit părinții săi casa, iar reclamantul nu a probat modul de dobândire a construcției. Ocuparea unui teren și a unei construcții expropriate de Statul Român, tolerată de acesta s-a arătat că nu poate fi validată de instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel F. M. solicitând Tribunalului Maramureș să dispună admiterea apelului declarat, schimbarea sentinței atacate și admiterea cererii astfel cum aceasta a fost formulată. În subsidiar s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului declarat s-a arătat că s-a solicitat Judecătoriei să constate că a dobândit dreptul de superficie asupra terenului situat în V. de Sus, teren înscris în CF_ nr. top 4522/1/3/4/2 în suprafață de 36 mp plus 32 mp pe care sunt edificate casa de locuit și anexele gospodărești.
La dosarul cauzei a fost depusă adeverința din partea Primăriei V. de Sus din care rezultă că figurează cu construcția casă de locuit din anul 1940 și cu anexele gospodărești.
Apelantul a arătat că a locuit împreună cu părinții săi. Prin sentința atacată s-a arătat că nu s-a solicitat dezbaterea succesiunii după antecesorii săi. Apelantul a susținut că în cauză nu este necesar să se realizeze dezbaterea succesiunii, fiind suficient să se facă dovada că s-a exercitat o folosință de lungă durată asupra terenului, fapt dovedit prin adeverința eliberată de Primărie.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul F. M. a solicitat instanței să constate că a dobândit dreptul de superficie asupra terenului situat în V. de Sus în locul numit Fața II, înscris în CF_ nr. topo 4522/1/3/4/2 în suprafață de 36 mp., respectiv 32 mp. aferent casei de locuit și a anexelor gospodărești.
Reclamantul a arătat că edificatele au fost construite de antecesorii săi, fiind folosite împreună cu aceștia de mai mult de 60 de ani.
Astfel, din susținerea apelantului-reclamant se constată că persoanele care au construit casa și anexele gospodărești sunt părinții săi. Din acest punct de vedere se consideră corectă statuarea Judecătoriei potrivit căreia proprietarul construcției nu putea să fie decât, eventual, antecesorii reclamantului-apelant, deoarece construcția casei s-a realizat în cursul anului 1940, reclamantul fiind născut în anul 1957, potrivit codului numeric personal indicat în cererea de chemare în judecată.
Sub acest aspect se consideră că și dreptul de superficie putea să fie dobândit doar de constructorul care a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, dreptul de superficie fiind dobândit odată cu edificarea imobilului.
Pe de altă parte se reține că simplul fapt al edificării construcției fără a se face dovada consimțământului proprietarului terenului de a construi, nu poate duce la constituirea unui drept de superficie, deoarece acordul pentru realizarea construcției trebuia sa existe la momentul la care a început edificarea, iar nu la o data ulterioară.
Astfel, se retine faptul ca dreptul de superficie, drept care grevează dreptul de proprietate al proprietarului terenului, acesta fiind lipsit de folosința respectivului teren, poate fi constituit prin lege, prin convenția părților sau prin uzucapiune. În prezenta cauză nu a fost invocată și nici nu rezultă constituirea dreptului de superficie prin unul dintre modurile arătate mai sus.
Faptul că antecesorii reclamantului au edificat construcțiile aflate pe suprafața de teren indicată fără a se face dovada acordul proprietarului terenului, nu poate constitui un acord tacit al proprietarului terenului pentru constituirea unui drept de superficie.
În acest sens este si jurisprudența atât a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Bock și P. vs. România) cât și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și justiție (Decizia 386 din 1 februarie 2012 pronunțată de Secția a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție), aceasta fiind constantă în sensul respingerii unei acțiuni prin care se solicită constituirea unui drept de superficie prin hotărâre judecătorească.
Faptul că reclamantul, împreună cu antecesorii săi au folosit respectivul imobil o perioadă îndelungată nu poate duce la concluzia că asupra terenului a fost constituit un dezmembrământ, respectiv dreptul de superficie.
De asemenea, instanța constată că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a Statului Român prin Consiliul Popular la Orașului V. de Sus s-a realizat în anul 1974 în baza procesului-verbal nr. 6506/1974 cota deținută de Statul Român fiind de 1/1.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța consideră că solicitarea reclamantului-apelant de a se constata dreptul de superficie, reținându-se că apelantul F. M. este titularul acestui drept, este o cerere neîntemeiată.
Reținând cele de mai sus, instanța, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va respinge apelul declarat de F. M. împotriva sentinței civile nr. 1222 pronunțată la data de 1 iulie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, apelul declarat fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de F. M. CNP_ domiciliat în V. de Sus, . jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1222 pronunțată la data de 1 iulie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi, 6 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. D. Ț. S. A.
Red. /dact./M.B.P./21.06.2015/4ex.
..06.2015/2ex.
Judecător la fond M. Șimon
| ← Succesiune. Decizia nr. 188/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 204/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
