Contestaţie la executare. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 36/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 36/R
Ședința publică din 04 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător A. S. T.
Judecător M. B. P.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de către recurentul B. I., domiciliat în Sighetu Marmației .. 116B, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2442/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 14.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015, 28.01.2015, apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2442/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii B. I., B. I., B. G., B. F., B. C., B. B. în contradictoriu cu intimații C. L. și C. A., privind executarea silită din dosarul execuțional nr. 215/2012 a Biroului Executorului Judecătoresc B. P.. A fost respinsă ca nedovedită cererea intimaților privind obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată. S-a dispus restituirea cauțiunii de 200,00 lei consemnată la CEC Bank Sucursala Sighetu Marmației, prin recipisa de consemnare nr._/1 din data de 17.12.2012.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin contestația la executare înregistrată sub dosarul nr._, contestatorii B. I., B. I., B. G., B. F., B. C. și B. B., au solicitat anularea formelor de executare întocmite, iar în subsidiar încetarea executării silite și desființarea actelor de executare din dosarul execuțional nr. 215/2012 a Biroului Executorului Judecătoresc B. P., în contradictoriu cu intimații C. L. și C. A..
În motivele prezentate contestatorii au arătat că sunt coproprietarii casei de locuit amplasată pe suprafața de teren de 791 mp ce este situată în intravilanul Municipiului Sighetu Marmației, locuiesc în imobil, iar prin sentința ce constituie titlu executoriu nu s-a dispus evacuarea din casă și anexă și nu a existat cerere de desființare a construcțiilor. Prin urmare s-a apreciat că predarea suprafeței de teren nu poate avea loc atât timp cât pe aceasta este edificată casă de locuit coproprietatea contestatorilor, iar în procesul de revendicare nu s-a solicitat și evacuarea sau desființarea construcțiilor, iar în altă ordine de idei contestatorii sunt titularii unui drept de superficie asupra terenului.
Ca temei de drept s-a invocat art. 399-404 din vechiul cod de procedură civilă și art. 492-494 din vechiul cod civil.
La fila 29 contestatorii au depus precizarea contestației, prin care contestă și procesul verbal de punere în posesie din data de 20.11.2012 încheiat de executorul judecătoresc, pe motiv că este lovit de nulitate absolută deoarece s-a realizat cu nerespectarea dispozitivului sentinței civile nr. 1563/2011. De asemenea punerea în posesie a intimaților și scoaterea din posesie a contestatorilor, nu s-a realizat prin efectuarea unor măsurători în teren.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare. S-a arătat că aspectele prezentate de contestatori că punerea în posesie s-a realizat pe un alt număr topografic decât cel cuprins în titlul executoriu nu este întemeiat, iar în ceea ce privește construcțiile existente pe teren acestea au fost edificate fără autorizație, ceea ce presupune reaua credință a contestatorilor.
Din probele de la dosar a rezultat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1563/15.06.2011 a Judecătoriei Sighetu Marmației, dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.244/2012 a Tribunalului Maramureș, s-a admis acțiunea intimaților cu consecința predării de către contestatori în deplină proprietate și pașnică folosință în favoarea intimaților, a terenului cu suprafața de 791 mp, situat în Sighetu Marmației, . nr. administrativ 116 A-B, cu nr. top. 534/1/a/1/a/b/1/a/11, conform raportului de expertiză, anexa nr.1, întocmit de ing. Ș. O..
La filele 55-81 din dosar, au fost comunicate în copie actele ce conțin dosarul execuțional al Biroului Executorului Judecătoresc B. P..
Executarea silită a fost desăvârșită prin procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 20.11.2012, prin care s-a predat către intimați suprafața de teren de 791 mp aferentă nr. top. 5347/1/a/1/a/2/b/1/a/11, așa cum este identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară.
Critica principală a contestatorilor pe motiv că predarea terenul prin executare silită nu se putea realiza, pe considerentul că nu exista un capăt de cerere ce viza evacuarea din locuință a contestatorilor și o cerere de desființare a construcțiilor, nu este întemeiată.
Contestatorii nu au dobândit nici un drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor, așa cum în mod greșit susțin în contestatorii, deoarece acestea au fost edificate fără autorizație de construcție, ori dreptul de superficie se dobândește în baza legii sau prin convenția părților. În acest sens practica Curții de Apel Cluj este constantă.
Predarea terenului se poate realiza și fără a se dispune evacuarea persoanelor care locuiesc în imobil, respectiv în casa și anexa, unde susține contestatorii că își au stabilit domiciliul.
Prin urmare aceste două critici nu pot fi primite ca motiv de anularea actelor de executare.
Sintagma folosită de contestatori, anularea formelor de executare, nu este în concordanță cu dispozițiile prevăzute de textul art. 399 din vechiul cod de procedură civilă.
Textul prevede că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Se poate observa că din dispozițiile textului, a rezultat că pot fi contestate în principal actele de executare efectuate de executorul judecătoresc. În expresia” forme de executare” așa cum este folosită de contestatori, ar însemna că se includ și alte acte efectuate de către executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită, cum ar fi diverse adrese prin care sunt solicitate informați cu privire la existența unor bunuri, sau adrese către diverse instituții pentru identificarea unor potențiale surse de venituri. Aceste adrese, dacă s-ar accepta formularea solicitată de contestatori, ar fi supuse anulării, ceea ce nu este în intenția textului art.399, deoarece nu pot fi considerate acte de executare propriu-zisă, așa cum este considerat și în jurisprudență.
Însă ulterior contestatorii au solicitat expres că sunt supuse anulării actele de executare, precizând că procesul verbal de punere în posesie a intimaților și de scoatere din posesie a contestatorilor, este un act de executare.
Analizând critica doar cu privire la acest act de executare, instanța a considerat că executarea silită prin punerea efectivă în posesie a intimaților cu privire la dispozitivului titlului executoriu, s-a realizat în concordanță cu planul de situație al imobilului din anexa nr. 1, a raportului de expertiză întocmit de Ș. O..
Delimitarea terenului este clară în planul de situație, iar acesta face parte integrantă din hotărârea judecătorească care constituie titlul executoriu care a fost pus în executare, chiar dacă nu conține elemente privind distanțele măsurate între punctele reprezentate pe schiță.
În altă ordine de idei, punerea în posesie nu aduce atingere dreptului contestatorilor de a se deplasa și dreptului de uz cu privire la construcții, în situația în care cu privire la legalitatea acestora nu a existat un litigiu.
Apreciind probele administrate, instanța a considerat contestația formulată ca neîntemeiată, iar în baza art. 400, al.1 și 402 din vechiul Cod de procedură civilă, a fost respinsă.
În ceea ce privește solicitarea intimaților pentru cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța a considerat cererea ca nedovedită cu vre-o chitanță din care să rezulte sumele care au fost achitate cu titlu de onorariu avocațial, iar pe cale de consecință cererea a fost respinsă.
În temeiul art. 723 indice 1, alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța a dispus restituirea cauțiunii de 200,00 lei către contestatori.
Împotriva sentinței civile nr. 2442/20.11.2013 pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurentul contestator B. I., arătând că roagă instanța să verifice erorile materiale făcute cu gravă neglijentă sau cu reaua voință a avocatului său, care nu s-a consultat cu el, această sentință are o adresă din Cluj, recurentul niciodată nu a locuit în Cluj, s-au făcut erori materiale atât în privința adresei sale, ca să nu poată fi contactat de instanță, să nu ajungă la recurent comunicările să-și facă apărarea, avocatul nu s-a consultat cu recurentul și a lucrat cu viclenie, în opinia sa. Pe de altă parte, expertul Ș. O. care a întocmit expertiza a scris nr. topo 5347/1/a/1/a/2/B/1/a/11, în sentință s-a scris acest nr. topo și în realitate pe expertiză este nr. topo nr. 5347/1/a/1/a/2/b/1/a/21/1 a fost localizat la 55 m, este terenul din litigiu. Imobilul se află lângă drum pe numărul topo conform autorizației de construcție.
Recurentul arată că s-au efectuat două expertize greșite, au fost trecute numerele topografice greșite pe amândouă expertizele, iar pe prelungirea de autorizație au modificat numerele topo funcționarii primăriei și s-a folosit la instanță un număr topografic greșit și anume 2123 topo în loc să fie trecut numărul topo adevărat 5347/1/a/1/a/2/b/1/a/21/1 din CF_ Sighetu Marmației. Există la dosar extras din cartea funciară pe numele recurentului privind imobilul din .. 116 B Sighetu Marmației, din litigiu. De asemenea, succesiunea a fost făcută prin sentința civilă nr. 2269/15.09.1986 pronunțată în dosarul nr. 925/1986 de Judecătoria Sighetu Marmației, care este definitivă și executorie, rămânând singurul moștenitor, și operează puterea lucrului judecat prin erori materiale.
Recurentul mai menționează că s-a prezentat la proces în bâte, fiind operat la picior, umblă cu proteze, iar de câteva ori a angajat avocat, care nu l-a susținut, tot a amânat cauza și nu l-a apărat.
Recurentul solicită casarea sentinței atacate în tot și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a elucida cauza.
Se anexează extrasul CF_ Sighetu Marmației cu nr. topo 2402/2, 5347/1/a/1/a/2/b/1/a/21/1 întabulat pe B. V., B. G., B. I., B. G., bunicul vitreg, în baza Legii nr. 18/1991, copia contractului de vânzare-cumpărare și sentința judecătorească privind partajul.
Recurentul a depus la dosar înscrisuri în fotocopie.
Intimații C. L. și C. A. au depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat-filele 11,13.
La data de 26.11.2014 recurentul a depus scriptul intitulat „completare la recurs”, în care arată că așa cum a arătat în recurs terenul în litigiu pe care are situată casa este proprietatea sa potrivit sentinței civile nr. 2269/15.09.1986 pronunțată în dosarul nr. 925/1986 de Judecătoria Sighetu Marmației prin care s-a stabilit că este singurul moștenitor.
Ulterior în procesele care au urmat din eroare sau cu bună știință s-au strecurat unele greșeli în sensul că funcționarii de la Primăria Sighetu Marmației au comunicat la instanță un număr topografic greșit și anume 2123 în loc de nr. topo real și anume 5347/1/a/1/a/2/b/1/a/21/1 din CF Sighetu Marmației sub nr._.
De asemenea, recurentul arată că acest teren a fost întabulat pe B. V., B. V., B. G., B. I. și B. G., în baza Legii nr. 18/1991 și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu bunicul recurentului B. G.. în consecință potrivit art. 484, care în urma recursului suspendă de drept executarea hotărârilor în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, a oricăror lucrări având o așezare fixă, iar situația sa este specifică acestei reglementări deoarece recurentul are casa pe terenul în litigiu.
D. urmare potrivit art. 488 Cod procedură civilă, care reglementează motivele de casare, recurentul solicită casarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, motivele fiind cele prevăzute de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă, care stipulează că este motiv de casare atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii așa cum este cazul în speță.
Totodată recurentul a invocat și prevederile art. 488 pct. 7 Cod procedură civilă, care reglementează un alt motiv de casare și anume, când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, ceea ce s-a întâmplat în legătură cu terenul din litigiu, recurentul fiind moștenitor în baza sentinței civile nr. 2269/15.09.1986 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 925/1986, hotărâre rămasă definitivă și executorie.
Analizând sentința civilă nr. 2442/20.11.2013 pe baza dispozițiilor legale incidente, având în vedere motivele de recurs formulate în termenul prevăzut de lege, susținerile părților, dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Analizând motivele de recurs formulate în termenul prevăzut de lege, tribunalul constată că recurentul, în termen legal, nu a formulat decât critici vizând aspecte procedurale, respectiv lipsirea de dreptul său la apărare, datorată erorilor materiale făcute de avocatul său, erori vizând domiciliul recurentului, altul decât cel indicat de avocat, erori ce l-au împiedicat pe recurent să-și pregătească apărarea și să ia cunoștință de actele de procedură comunicate de instanță.
Recurentul invocă lipsa de apărare datorată modului în care apărătorul său i-a susținut interesele în proces.
Recurentul mai invocă faptul că cele două expertize tehnice judiciare sunt greșite.
Recurentul solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată criticile din cererea de recurs ca fiind nefondate.
Contestatorul B. I. a fost prezent personal în fața primei instanțe-fila 45 din dosarul de fond.
Prin încheierea din 14.08.2013, instanța fondului, constatând lipsa nejustificată a avocatului contestatorului, rămânând în pronunțare, a amânat pronunțarea pentru 21.08.2013, apoi pentru 28.08.2013-fila 97-98-pentru a da posibilitate contestatorilor să depună concluzii scrise.
La data de 21.08.2013, contestatorii prin dl. avocat D. au formulat cerere de repunere pe rol-fila 99, iar Judecătoria a încuviințat această cerere, a repus cauza pe rol, la solicitarea reprezentantului contestatorilor, fixând termen de judecată la data de 25.09.2013, termen pentru care au fost citate toate părțile: filele 105 și următoarele din dosarul de fond.
La termenul de judecată fixat după repunerea pe rol, contestatorul B. I. a fost prezent personal, așa cum se reține în încheierea ședinței publice din 25.09.2013-fila 118.
Contestatorul-recurent B. I. a fost prezent și la termenul de judecată din 13.11.2013. În încheierea ședinței publice din 13.11.2013 se consemnează că se prezintă contestatorul B. I. asistat de dl. av. D. F.-fila 124.
Așa cum rezultă de la fila 124, contestatorul, prezent și asistat, nu a invocat niciunul din aspectele semnalate în cererea de recurs vizând dreptul său la apărare și nu a criticat expertizele la care se referă în cererea de recurs, aceste aspecte vizând expertizele prin urmare neputând fi avute în vedere în recurs.
Motivele de recurs de ordine publică nu au fost identificate.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul B. I., domiciliat în Sighetu Marmației, .. 116 B jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2442/20.11.2013 pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.02.2015.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. S. T. A., P. M. B. H. M.
Red.Ț.D./ 26.02.2015
Tred. M.H./27.02.2015 - 2 ex.
Judecător la fond: N. P. I.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 132/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
