Prestaţie tabulară. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 37/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 37/R
Ședința publică din 04 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător A. S.-T.
Judecător M. B. P.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de recurent P. V., domiciliată în Sighetu Marmației, .. 24, județul Maramureș, împotriva încheierii civile din data de 19.08.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect acțiune pauliană completare dispozitiv.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 14.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015, apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 894 din 1.04.2014, îndreptată și completată prin încheierea ședinței publice din data de 19.08.2014, s-a admis excepția puterii de lucru judecat și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta P. V. în contradictoriu cu pârâții R. R. I., R. G. M., G. G. D., R. F. și R. W..
S-a luat act de renunțarea pârâtei R. G. M. la cererea reconvențională. S-a anulat ca nesemnată cererea reconvențională formulată de pârâtul G. G. D..
Ulterior s-a admis cererea având ca obiect completarea dispozitivului sentinței civile nr. 894 din 1 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației formulată de petenții R. R. I., R. G. M. și G. G. D., și în consecință s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 894 din 1 aprilie 2014 în sensul că după alin. 4 se va trece un nou aliniat cu următorul conținut: „În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., obligă reclamanta să plătească pârâților R. R. I., R. G. M. și G. G. D. cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.”
S-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 894 din 1 aprilie 2014 a Judecătoriei Sighetu în sensul că s-a reținut că pârâtul R. R. I. are domiciliul în municipiul Sighet, .. 32, județul Maramureș și nu 32 A cum din eroare s-a reținut, iar pârâtul G. G. D. are domiciliul în municipiul C., ., . și nu Cluj, cum greșit s-a reținut.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că reclamanta P. V. a chemat în judecată pe pârâți, solicitând instanței să constate, ca efect al admiterii acțiunii pauliene, nulitatea absolută parțială a contractului de donație imobiliar autentificat sub nr.7161/17.10.1995 încheiat între pârâții de rândul l-2,în privința suprafeței de 22 m.p. teren situat în Sighetu Marmației și înscris în CF 7469 Sighetu Marmației, nr. top. 2216/b/1/1; să dispună restabilirea situației anterioare de CF, în sensul radierii dreptului de proprietate și a dreptului de uzufruct viager înscrise în CF nr.7469 Sighetu Marmației, nr. top 2216/b/1/1/2 (după dezmembrare) în favoarea pârâților R. R.-I. și, respectiv, G. A., în ceea ce privește suprafața de 22 m.p. care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 28.11.1968 încheiat între pârâta G. A. și pârâții R.; să dispună obligarea pârâtei G. A. să se prezinte la notarul public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 26.11.1968 cu pârâții R. F. și R. V., pentru suprafața de teren de 22 m.p. înscrisă în CF nr.7469 Sighetu Marmației, nr. top. 2216/b/1/1/2, iar, în caz de refuz sau de neprezentare, hotărârea să țină loc de act autentic de înstrăinare; să dispună întabularea dreptului de proprietate pentru supra¬fața de 22 m.p. din CF nr.7469 Sighetu Marmației,nr.top.2216/b/1/1/2 în favoarea pârâților R. F. și R. V. cu titlu de cumpărare; să dispună obligarea pârâților R. F. și R. V. să se prezinte la notarul public în vederea încheierii în formă autentică cu reclamanta a contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 22 m.p. teren cuprins în CF nr.7469 Sighetu Marmației,nr. top.2216/b/l/l/2, iar, în caz de refuz sau de neprezentare, hotărârea să țină loc de act autentic de înstrăinare; să dispună întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 22 m.p. înscrisă în CF nr. 7469 Sighetu Marmației, nr. top. 2216/b/1/1/2, după dezmembrare, cu titlu de cumpărare.
În fapt, pârâta G. A. n.C. a fost proprietara imobilului situat în Sighetu Marmației, . Karl Marx) înscris în CF nr. 7469 Sighetu Marmației, nr. top. 2216/b/1 iar în anul 1964, cu ocazia vânzării unei suprafețe de 303 m.p., se efectuează o dezmembrare a nr. top., aceasta rămânând proprietara tabulară pentru ..2216/b/1/1 cu suprafața de 845 m.p.
Ulterior, prin actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 26.11.1968, pârâta G. A. vinde suprafața de 22 m.p. pârâților R. F. și R. V., aceștia intrând în posesia parcelei respective de la data cumpărării. In anul 1978, pârâții R. vând această suprafață autorilor reclamantei. ..p. este alipită suprafeței de teren proprietatea sa tabulară înscrisă în CF 4900.nr.top.2214, pe care este amplasată casa de locuit situată în Sighetu Marmației,.. 24, jud. Maramureș. In anul 1995, deși anterior înstrăinase suprafața de 22 m.p. din totalul de 845 m.p.,pârâta G. A. donează pârâtului R. R.-I. întreaga suprafață de 845 m.p., conform contractului de donație imobiliar autentificat sub nr.7161/17.10.1995. In acest mod, este limpede că pârâta, deși a înstrăinat în condiții de bună-credință pentru cumpărători suprafața de 22 m.p. din teren, a acționat în detrimentul drepturilor dobândite de cumpărătorii succesivi și în frauda intereselor acestora, fapt care duce la ideea imposibilității executării convențiilor încheiate pentru realizarea drepturilor născute în patrimoniul altor persoane.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 969, 970, 948 pct.4, 974, 975 cod civil (Codul civil din 1864), Legea nr.7/1996, art. 111 și 274 Cod procedură civilă.
Prin cerere de introducere a moștenitorilor defunctei G. A., solicită instanței de judecată să dispună citarea în cauză în calitate de moștenitori legali ai defunctei (descendenți de gradul I) a numiților R. G. n.G. și G. D..
Prin întâmpinarea depusă la data de 3 iunie 2013, pârâții nou chemați în judecată au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a lor, iar prin cererea reconvențională s-a solicitat obligarea reclamantei să demoleze construcțiile ridicate fără autorizație pe ternul din litigiu; readucerea terenului în starea inițială de la momentul în care a intervenit promisiunea de vânzare cumpărare; sunt de acord cu eventuala validare a promisiunii, cu cheltuieli de judecată.
La data de 5 noiembrie 2013, pârâta reclamantă R. G. M. formulează cerere de renunțare la cererea reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată. Invocă de asemenea excepții procesuale, respectiv excepția puterii lucrului judecat, ținându-se seama de dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 1201 Cod civil și ale art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 3627 din 9 decembrie 2010, rămasă definitivă prin respingerea recursului (decizia civilă nr. 632/R/05.10.2011), s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta P. V., privind validarea convențiilor succesive, nulitatea parțială a actului de donație, rectificarea încheierii de carte funciară, înscrierea dreptului de proprietate pe seama reclamantei și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic (precizare f. 64 din dosar nr._ ). Cererile anterioare (respinse) sunt reiterate în prezenta cauză, cu o diferență, doar în ce privește motivarea nulității absolute parțiale a actului de donație, ca efect de constatare a admiterii acțiunii pauliene. Părțile sunt aceleași și chiar dacă nulitatea este motivată pe efectul acțiunii pauliene, cauza este aceeași. Fiind astfel prezentă tripla identitate de părți, obiect și cauză, sunt în prezența autorității de lucru judecat, cu consecința, respingerii acțiunii. Oricum, chiar și în situația în care, n-ar exista autoritatea de lucru judecat există situația unei puteri a lucrului judecat, ce antrenează respingerea acțiunii.
Au mai susținut că reclamanta n-are calitatea de subiect al raportului juridic litigios în cererile formulate, nefiind creditor față de antecesoarea mamă a pârâților R. G. M. și G. G.-D., calitate care să-i permită a formula cererile din cauză. Intre mama pârâților R. G.-M. și G., nu s-a încheiat vreo promisiune de vânzare-cumpărare, după cum o asemenea promisiune, n-a existat între familia R. și reclamantă.
Invocă, de asemenea excepția prescripției privind cererile de rectificare a cărții funciare, ținându-se seama de dispozițiile art. 36 alin. 2 din Decretul-lege nr. 115/1938 și excepția prescripției privind cererea de sub pct. c fiind în prezența unei acțiuni personale patrimoniale, prescriptibilă în 3 ani de la abrogarea fostelor legi nr. 58 și 59/1974 prin Decretul-lege nr. 9/1990.
Pe fond, consideră că cererile formulate de reclamantă, sunt și neîntemeiate, nefiind îndeplinite cerințele acțiunii pauliene (revocatorii) (art. 975 c. civ.). Acțiunea revocatorie, este acțiunea prin care creditorul poate cere revocarea (desființarea) pe cale judecătorească a actelor juridice, încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale.
Ea implică mai multe condiții și anume calitatea de creditor al reclamantei și cea debitor al pârâților; creditorului să-i fie creat un prejudiciu, frauda debitorului, creditorul să aibă o creanță certă, lichidă, exigibilă și în principiu anterioară actului atacat și complicitatea la fraudă a pârâtului (pârâților), terț, cu, care debitorul a încheiat actul atacat Toate aceste condiții nu sunt îndeplinite. Reclamanta, n-are calitatea de creditor față de G. A. și respectiv moștenitorii acesteia.
Intre reclamantă și fosta pârâtă G. A., nu s-a încheiat vreun antecontract de vânzare-cumpărare, prin care aceasta din urmă să-și fi luat obligația, de a-i înstrăina suprafața de 22 m.p. teren de care se face vorbire în acțiune. Nici reclamanta nu susține această situație juridică. Nefiind prezentă această cerință a legii, sunt de prisos a fi analizate celelalte condiții ale acțiunii revocatorii. De remarcat, referitor la contractul de vânzare-cumpărare provizoriu din 26 noiembrie 1968, faptul că au calitatea de promitenți-cumpărători, pe lângă familia Reszler și familia Huber Ernest și Huber luliana, persoane care n-au formulat cereri în cauză.
Reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare arată că, legat de excepția autorității de lucru judecat, în speță nu subzistă tripla identitate de obiect,cauză și părți pentru a putea fi invocată o ase¬menea excepție, în raport și de dispozițiile art.166 Cod procedură civilă (1865) și de cele ale art.1201 Cod civil (1864).
În dosarul nr. 242l/307/2009, în care s-au pronunțat sentința civilă nr. 3627/09.12.2010 a Judecătoriei Sighetu Marmației și decizia civilă nr. 632/R/ 05.10.2011 a Tribunalului Maramureș, s-a solicitat validarea unor convenții succesive încheiate în privința terenului în litigiu în suprafață de 22 m.p .
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile legale la care fac referire pârâții. În dosarul nr._ pârâții R. F. și R. V. au fost părți, iar prin declarația autentică nr. 1739/11.07.2011 aflată în acel dosar,au arătat că sunt de acord cu acțiunea reclamantei cu toate capetele de cerere,recunoscând implicit înstrăinarea de către ei a suprafeței de 22 m.p.
Legat de excepțiile prescripției dreptului la acțiune privitor la cererea de rectificare de CF și de prestație tabulară,apreciază că dreptul la acțiune pentru aceste cereri nu este stins.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește calitatea procesuală activă că aceasta presupune identitatea între reclamant și titularul dreptului dedus judecății.
Condițiile exercitării acțiunii civile au o valoare generală, iar doctrina și jurisprudența le-au grupat în condiții relative la persoană (interesul și calitatea) și condiții relative la necesitatea de a acționa într-un anumit termen.
Calitatea procesuală semnifică titlul care conferă unei persoane puterea de a aduce în justiție dreptul a cărui sancțiune o cere, context în care reclamanta, cu actele existente la dosarul cauzei, a făcut dovada calității de persoană interesată în exercitarea prezentei acțiuni. Aceasta este cumpărătoarea întreținătoare a lui D. I., cumpărător potrivit contractului autentificat sub nr. 2791/21.06.1996, obiectul vânzării cumpărării reprezentându-l terenul din litigiu.
Față de interesul dovedit cu acte al reclamantei, instanța a apreciat că aceasta are calitate procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța, raportat la dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, și față de cererea de renunțare, a luat act de renunțarea pârâtei reclamante R. G. M. la cererea reconvențională.
Față de ceilalți pârâți care nu au semnat cererea reconvențională, instanța a constatat aplicabile dispozițiile art. 133 Cod procedură civilă, care prevăd că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Deși i s-a pus în vedere să semneze cererea, acesta nu s-a conformat, sens în care instanța a anulat ca nesemnată cererea reconvențională formulată de pârâtul G. G. D..
În privința excepției puterii lucrului judecat, potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil, sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acorda autorității lucrului judecat.
Prin sentința civilă nr. 3627 din 9 decembrie 2010, din dosar nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin respingerea recursului, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta P. V., privind validarea convențiilor succesive, nulitatea parțială a actului de donație, rectificarea încheierii de carte funciară, înscrierea dreptului de proprietate pe seama reclamantei și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic .
În prezenta cauză, instanța a constatat că se solicită din nou nulitatea parțială a actului de donație rectificarea încheierii de carte funciară, înscrierea dreptului de proprietate pe seama reclamantei și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Astfel prin precizarea de acțiune de la fila 64 din dosar nr._ se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în contradictoriu cu G. A., R. Francis și R. W.. Și în prezenta cauză se solicită acest lucru însă prin două capete de cerere separate fiecare cu consecința înscrierii în cartea funciară .
Chiar dacă prezenta acțiune are ca și temei de drept acțiunea pauliană, iar prima acțiune nu a fost întemeiată în drept, ci doar în privința rectificării de cartea funciară, instanța a constatat că există identitate între părți, cauză și obiect.
Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).
“Autoritatea de lucru judecat” și “puterea de lucru judecat” nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat constituie o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Prin sentința civilă nr. 3627 din 9 decembrie 2010, din dosar nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin respingerea recursului s-a tranșat problema juridică, indiferent cum a fost încadrată în drept situația juridică identică, în mod irevocabil, astfel că nu poate fi repusă în discuție sub nicio altă formă, importantă fiind finalitatea spre care se tinde în prezenta cauză în raport de hotărârea definitivă pronunțată.
Chiar în lipsa triplei identități, prezumția instituită de art. 1200 Cod Civil este o prezumție legală fiind suficientă doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății.
Totodată însă, pentru că autoritatea de lucru judecat este legată de verificarea jurisdicțională realizată de instanță, trebuie recunoscut acest atribut și motivelor necesare care explică dispozitivul. De aceea trebuie recunoscută autoritate de lucru judecat motivelor cu valoare decizională, adică acelor motive care conțin soluții asupra unor puncte litigioase ale procesului de așa manieră încât doar felul în care au fost aduse în fața judecății face ca astfel de soluții să nu se regăsească în dispozitiv.
Așadar, trebuie recunoscut că intră în autoritate de lucru judecat, alături de dispozitivul care tranșează litigiul și motivele care susțin soluția (în absența cărora aceasta nu ar avea vreun înțeles, permițând reluarea la nesfârșit a litigiilor), precum și motivele care conțin ele însele soluții pe aspectele litigioase invocate de părți și supuse dezbaterii acestora.
Instanța a constatat că s-a tranșat irevocabil situația nulității absolute parțiale a contractului de donație, care este și cauza cererilor subsidiare, astfel că nu se mai poate repune în discuția instanței și analiza această problemă litigioasă, constatându-se și sub aspectul motivelor care susțin soluția că suntem în situația puterii de lucru judecat, nemaiputându-se analiza condițiile nulității deja analizate.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a constatat că se află în situația puterii de lucru judecat, sens în care a admis excepția puterii de lucru judecat și în consecință a respins acțiunea. Față de această concluzie, instanța a considerat rămase fără obiect celelalte excepții și nu le-a mai analizat.
Prin încheierea ședinței publice din 19.08.2014, prima instanță a reținut că prin cererile înregistrate sub dosar nr._, la data de 30 iunie 2014, petenții R. R. I., R. G. M. și G. G. D. au solicitat instanței completarea sentinței civile nr. 894 din 1 aprilie 2014, în sensul de a se pronunța asupra cererii de obligare a reclamantei la plata onorarului avocațial.
În susținerea cererii s-a arătat că, în ședința publică atât prin întâmpinare cât și prin concluzii s-a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 lei potrivit chitanței pe care au depus-o.
Prin cererea de îndreptare a erorii materiale, solicită a se trece nr. de casă 32 în loc de 32A la domiciliul pârâtului R. R. I., iar în privința pârâtului G. G. D., solicită a se trece corect județul C., unde domiciliază și nu Cluj cum din eroare s-a trecut.
Analizând cererea petenților prin prisma dispozițiilor art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă și 281 Cod procedură civilă, instanța a reținut că este reală susținerea petentei în sensul că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii acesteia privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorarul avocațial, sens în care instanța a admis cererea și a completat dispozitivul sentinței.
Cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată a fost admisă, având în vedere soluția dată pe fondul cauzei, astfel că instanța a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 894 din 1 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în sensul că după alin. 4 se va trece un nou aliniat cu următorul conținut: „În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, obligă reclamanta să plătească pârâților R. R. I., R. G. M. și G. G. D. cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.”
De asemenea, potrivit cărților de identitate, filele 49,52 și 53, pârâtul R. R. I. are domiciliul în municipiul Sighet, .. 32, județul Maramureș și nu 32 A cum din eroare s-a reținut, iar pârâtul G. G. D. are domiciliul în municipiul C., ., . și nu Cluj, cum greșit s-a reținut.
Astfel, pentru a asigura finalitatea acțiunii în justiție, respectiv executarea hotărârii judecătorești, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 281 și 281 indice 2 Cod procedură civilă, a admis cererile potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de completare a dispozitivului a declarat recurs reclamanta P. V., solicitând a se dispune casarea sentinței, casarea în parte a încheierii, cu privire la cererea de completare a dispozitivului privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. În privința sentinței civile, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că prima instanță nu a cercetat fondul pricinii.
Recurenta a învederat că hotărârea atacată este vădit nelegală sub aspectul respingerii acțiunii ca efect al admiterii excepției „puterii de lucru judecat".
Obiectul acțiunii din acest dosar, indiferent de finalitate, este diferit de cel din dosarul nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației; cauza, sub aspectul modului atât juridic, cât și „tehnic" care stă la baza finalității este cu totul alta; părțile, este adevărat, în mare parte, sunt aceleași și cu aceleași calități, indiferent dacă personal sau prin moștenitori.
S-a susținut că nu este îndeplinită tripla identitate statornicită de dispozițiile art. 1201 raportat la art. 1200 pct.4 Cod civil(1864) coroborate cu dispozițiile art. 163 alin. 1 Cod procedură civilă(1865), ca să se poată vorbi de excepția autorității de lucru judecat. În primul rând, trebuie să plecat de la capătul de cerere principal din această acțiune, dacă s-ar compara cererile principale din cele două dosare este limpede că nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, chiar dacă prin ambele se cere nulitatea unui act juridic, dar motivele de fapt și de drept sunt diferite pentru aceste cereri; în al doilea rând, vis-a-vis de cererile accesorii din ambele dosare, trebuie să considerat că ele sunt subsecvente celor principale, astfel că urmează soarta principalului. Dacă în privința capătului de cerere principal, nu se poate reține autoritate de lucru judecat, este limpede că accesoriul are aceeași soartă, indiferent de finalitatea urmărită; în al treilea rând, ceea ce a indus în eroare prima instanța a fost finalitatea acțiunilor din cele două dosare, fără a analiza „punctul de plecare" al fiecăreia, care reprezintă esența acestei analize. Nimănui nu i se poate interzice să-și realizeze un drept pe o altă cale decât cea prin care a eșuat într-o prima fază. Aceasta nu înseamnă autoritate de lucru judecat.
Recurenta a învederat că tripla identitate trebuie să fie evidentă, iar nu să fie rezultatul unei interpretări date prin prisma finalității demersului însuși. Trebuie analizată poziția procesuală a celorlalte părți, faptul că terenul în litigiu se află în posesia recurentei și a autorilor săi de peste 45 de ani, fără ca pârâții care au invocat excepția să emită vreo pretenție asupra lui, ci doar fac orice ca recurenta, să nu-și poată întabula dreptul dobândit cu bună-credință prin act de înstrăinare de la proprietarul tabular.
Intimații R. R.-I., R. G.-M. și G. G.-D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații au arătat că în mod corect instanța a admis excepția puterii lucrului judecat, invocată de către pârâți la instanța de fond, ținându-se seama de dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă, coroborat cu disp. art. 3201 Cod civil, și ale art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 3627 din 9 decembrie 2010, rămasă definitivă prin respingerea recursului (decizia civilă nr. 632/R/05.10.2011), s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta P. V., privind validarea convențiilor succesive, nulitatea parțială a actului de donație, rectificarea încheierii de carte funciară, înscrierea dreptului de proprietate pe seama reclamantei și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic (precizare f. 64 din dosar nr._ ).
Cererile anterioare (respinse) au fost reiterate în prezenta cauză, cu o diferență, doar în ce privește motivarea nulității absolute parțiale a actului de donație, ca efect de constatare a admiterii acțiunii pauliene, părțile fiind aceleași. Chiar dacă nulitatea este motivată pe efectul acțiunii pauliene, cauza este aceiași.
Efectul de lucru judecat, are două accepțiuni: stricto sensu, semnificația autorității de lucru judecat, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză; lato sensu, semnifică puterea de lucru judecat, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragrabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
Astfel spus, pentru a invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice, nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității, între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută a pronunța aceiași soluție, deoarece în caz contrar, s-ar ajunge la situația încălcării componenței „res judicata" a puterii lucrului judecat.
Principiul puterii de lucru judecat, împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziție procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă, să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele cereri în același mod, el este suficient ca în cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni. Dispozițiile art. 1200 pct. 4 Cod civil, cu referire la art. 1202 alin. 2 Cod civil, reglementează ca mijloc de probă autoritatea lucrului judecat, dând acesteia valoarea unei prezumții absolute, care nu permite dovada contrară. Cererile formulate de recurentă la instanța de fond, sunt și neîntemeiate, cerințele acțiunii pauliene (revocatorii) nefiind îndeplinite (art. 975 Cod civil), recurenta, neavând calitatea de creditor față de G. A. și respectiv moștenitorii acesteia.
Analizând sentința recurată, Tribunalul, cu majoritate de voturi, apreciază că aceasta este legală și temeinică, urmând a o menține, pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta în contradictoriu cu pârâții G. A. (decedată în 19.02.2013, moștenitori fiind R. G. și G. D.), R. R.-I., R. F. și R. W., a solicitat a se constata ca efect al acțiunii pauliene, nulitatea absolută parțială a contractului de donație imobiliar autentificat sub nr. 7161/17.10.1995, încheiat între pârâții G. A. și R. R.-I., în privința suprafeței de 22 mp teren situat în Sighetu Marmației, înscris în CF 7469 Sighetu Marmației, nr. topo 2216/b/1/1, restabilirea situației anterioare de carte funciară, pe cale oblică, obligarea pârâtei G. A. să se prezinte la notarul public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 26.11.1968 cu pârâții R. F. și R. W. cu privire la terenul respectiv, pe cale oblică obligarea acestor pârâți să se prezinte la notarul public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare pentru teren, cu reclamanta, în ambele cazuri, în situația neprezentării, hotărârea urmând a ține loc de act autentic de înstrăinare, cu intabularea drepturilor succesive.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a precizat (fila 78 dosar prima instanță) că defuncta G. A. nu mai avea dreptul să înstrăineze cu titlu gratuit, în detrimentul intereselor și drepturilor dobânditorilor succesivi, și suprafața de 22 mp, știind că a fost înstrăinată chiar de ea în anul 1968. În calitate de creditor al obligației finale de transfer al dreptului de proprietate în condiții de carte funciară, pe calea acțiunii oblice reclamanta poate cere, în aprecierea sa, ca debitorii succesivi ai obligației să-și îndeplinească sarcinile asumate prin contracte și impuse prin lege.
În dosarul nr._ aceeași reclamantă, în contradictoriu cu aceiași pârâți, a solicitat a se constata validitatea convențiilor de vânzare-cumpărare succesive încheiate între G. A. și R. F., R. W. (depunând același act, datat 26.11.1968-fila 4), A. I. și A. I.. A. E.-R., D. I. V. și reclamanta P. V. (depunând contract de vânzare-cumpărare imobiliar și contract de vânzare-cumpărare și întreținere imobiliar autentificat sub nr. 2791/21.06.1996, alte acte), constatarea nulității parțiale a actului de donație nr. 7161/1995 al notariatului de Stat Sighet în ce privește suprafața de 22 mp teren, rectificarea încheierii nr. 671/1995 de înscriere în cartea funciară și înscrierea dreptului de proprietate pe seama reclamantei.
Nulitatea parțială a actului de donație a fost argumentată prin faptul că la data încheierii acestuia, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 22 mp teren nu se mai regăsea în patrimoniul donatoarei.
Prin sentința civilă nr. 3627 din 9.12.2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ acțiunea reclamantei a fost respinsă în integralitate, instanța reținând că pretențiile reclamantei de validare a convențiilor de vânzare-cumpărare încheiate sub semnătură privată în data de 20.11.1968, 6.03.1979 și 14.02,1984 sunt neîntemeiate, nefăcându-se dovada refuzului vânzătorilor de a încheia contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar prezumția prevăzută de art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 nu a fost răsturnată.
De asemenea, s-a mai statuat în esență că afirmația reclamantei susținută pentru a fundamenta pretenția de nulitate a contractului de donație nu poate fi primită, în contextul în care antecontractul de vânzare–cumpărare din 20.11.1968 a dat naștere unui simplu drept de creanță, unei obligații de a face, iar nu unui drept de proprietate, astfel încât la data încheierii contractului de donație, terenul în suprafață de 22 mp nu părăsise patrimoniul donatoarei.
Prin decizia civilă nr. 632/R din 5.10.2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins recursul reclamantei Pșaca V., instanța de control judiciar aprobând și considerentele hotărârii primei instanțe.
În ce privește criticile formulate prin cererea de recurs, Tribunalul reține următoarele:
Principiul puterii lucrului judecat se fundamentează pe necesitatea de a pune capăt litigiilor dintre părți, de a împiedica reiterarea lor, în contextul în care verificarea jurisdicțională a fost finalizată. Față de părți, ceea ce s-a tranșat jurisdicțional se opune cu valoare absolută, iar față de terți, ca o prezumție relativă, împotriva căreia aceștia și numai ei sunt legitimați să administreze dovada contrară.
Puterea de lucru judecat are o dublă ipostază procesuală: pe de o parte este o prezumție legală, iuris .. 1200 pct. 4 Cod civil 1864, art. 1202 alin. 2 Cod civil 1864), iar pe de altă parte este o excepție de fond, peremptorie și absolută, conform art. 166 Cod procedură civilă 1865-aplicabile litigiului.
Autoritatea lucrului judecat are la bază așadar două principii fundamentale: o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată-excepția-efectul negativ și o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească se prezumă irefragrabil că exprimă adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate accepitur)- prezumția-efectul pozitiv.
În cauza R. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care vrea, între altele, ca soluția dată în mod definitiv în orice litigiu să nu mai fie apelabilă. În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre în acest scop.
Prezumția de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional anterior nu mai poate fi combătut de părți și va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, în procesul ulterior, ce are legătură cu chestiunea de drept deja soluționată.
În ce privește excepția procesuală a puterii lucrului judecat, aceasta presupune cumulativ existența, între cele două litigii, a triplei identități: de părți; de obiect; de cauză.
În speță, identitate de părți între cele atrase în cadrul procesual în prezentul litigiu și cele din dosarul nr._ există și este perfectă, chiar dacă ulterior sesizării instanței a survenit decesul pârâtei G. A..
Identitatea de obiect presupune formularea aceleiași pretenții, cu referire la obiectul material și la dreptul subiectiv invocat asupra lui.
Se constată în speță existența identității de obiect între cele două litigii, chiar dacă în prezentul proces pretenția reclamantei a fost formulată distinct, prin mai multe petite. Astfel, obiectul material este același -suprafața de 22 mp teren. Dreptul subiectiv invocat este același -dreptul reclamantei, rezultat, originar, din convenția de vânzare-cumpărare încheiată în 26.11.1968 (cu înstrăinările ulterioare), care o legitimează, în accepțiunea sa, să solicite pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic (validarea antecontractelor) și astfel să invoce nulitatea absolută a contractului de donație. Petitele de validare, de nulitate a contractului de donație, de rectificare a cărții funciare sunt similare și au fost tranșate jurisdicțional irevocabil.
Cauza este situația de fapt calificată juridic, instituția juridică ori principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția, nu doar regula de drept, ci și împrejurările de fapt precizate de reclamant și care conturează astfel chestiunea litigioasă. Cauza reprezintă așadar temeiul acțiunii reclamantului.
Or în cele două litigii cauza pretențiilor este aceeași, reclamanta fundamentându-și cererea pe antecontractul de vânzare-cumpărare din 26.11.1968, în temeiul căruia terenul în suprafață de 22 mp ar fi fost înstrăinat de G. A. și apoi, succesiv, până la reclamantă (act a cărui validare s-a respins irevocabil) și, de asemenea, pe calitatea sa de creditoare a obligației finale de transfer al dreptului de proprietate în condiții de carte funciară, pornind de la același înscris, care o îndreptățește să solicite nulitatea parțială a contractului de donație (cerere, cu același fundament, anterior respinsă).
În prezentul litigiu reclamanta solicită a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de donație ca efect al admiterii acțiunii pauliene, susținând așadar caracterul fraudulos al acestei înstrăinări. Trebuie însă ca analiza incidenței puterii lucrului judecat să țină seama de petitele de validare a antecontractelor invocate de reclamantă, de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare, care sunt formulate aproape identic și asupra cărora instanțele de judecată s-au pronunțat irevocabil în sensul respingerii.
În ambele cauze, nulitatea contractului de donație se întemeia și reprezenta o consecință a valorificării drepturilor reclamantei, derivate din antecontracte (întrucât donatoarea nu mai era proprietara bunului, respectiv ar fi înstrăinat în mod fraudulos față de reclamantă, acest teren), or s-a stabilit irevocabil că nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, iar dreptul de creanță al reclamantei întemeiat pe existența succesivă a acestor acte sub semnătură privată, deși valorificat, nu a beneficiat de o eficientizare pe cale judiciară. Așadar reclamanta nu mai este creditoare în raportul obligațional succesiv de transfer invocat de aceasta.
Ca atare, faptul că în cele două acțiuni, petitele au avut o topografie diferită ori că reclamanta ar fi acționat pe calea acțiunii pauliene (dar calitatea de „creditor” în această acțiune a fundamentat-o tot pe actul din 1968) nu lipsește de efecte puterea de lucru judecat.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă 1865, cu majoritate de voturi recursul împotriva sentinței civile nr. 894 din 1.04.2014 se va respinge ca nefondat, pe cale de consecință se va respinge și recursul declarat împotriva încheierii din 19.08.2014 întrucât reclamanta fiind în culpă procesuală, trebuie să achite cheltuielile de judecată efectuate de pârâți.
În aplicarea prevederilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă 1865, recurenta va fi obligată să achite intimaților R. R.-I., R. G.-M. și G. G.-D., suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse în original la fila 19 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenta P. V., domiciliată în Sighetu Marmației, .. 24, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 894 din 1.04.2014 și a încheierii din 19.08.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Obligă pe recurenta P. V. să achite intimaților R. R.-I., domiciliat în Sighetu Marmației, .. 32, județul Maramureș, R. G.-M., domiciliată în Sighetu Marmației, .. 32A, județul Maramureș și G. G.-D., domiciliat în C., ., ., ., județul C., suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2015.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. S.-T. A., P. M. B. H. M.
- cu opinie separata în sensul
admiterii recursurilor, casării încheierii
din 19.08.2014 și casării parțiale
a . trimitere
spre rejudecarea acțiunii principale aceleiași instanțe
Red.S.T.A./8.06.2015
Tred. M.H./8.06.2015 - 2 ex.
Judecător la fond: M. L. A.
Opinie separată
Am opinat în sensul admiterii recursurilor, cu consecința casării încheierii din 19.08.2014 și a casării parțiale a sentinței civile nr. 894/1.04.2014, cu trimiterea spre rejudecarea acțiunii pauliene formulate de reclamanta P. V. aceleiași instanțe, având în vedere considerentele ce succed:
Așa cum se remarcă din analiza considerentelor sentinței atacate, prima instanță, considerându-se în prezența triplei identități de obiect, cauză și părți, respinge acțiunea pauliană formulată în dosarul nr._ pe excepția autorității de lucru judecat în fapt, chiar dacă expune în motivare aspectele de ordin teoretic vizând puterea de lucru judecat.
În opinia mea, această abordare este eronată. Prima instanță, în dosarul nr._ avea a analiza dacă erau sau nu îndeplinite condițiile acțiunii pauliene, în prezenta cauză fiind invocat un alt motiv de nulitate a contractului de donație, ce reclama analiza îndeplinirii condițiilor acțiunii pauliene.
Obiectul acțiunii din dosarul nr._ este diferit de cel din dosarul nr._, cauza în accepțiunea juridică este alta, prin urmare nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se reține autoritatea de lucru judecat.
Raportat la considerentele ce preced, am opinat în sensul admiterii recursului și casării parțiale a sentinței, cu consecința trimiterii spre rejudecare în ceea ce privește acțiunea principală, pentru analizarea condițiilor acțiunii pauliene, respectiv pentru analizarea acesteia potrivit obiectului și calificării juridice ale acesteia.
Având în vedere această soluție propusă, se impunea și admiterea recursului împotriva încheierii de completare a sentinței, pronunțate în 19 august 2014, aspectele vizând cheltuielile de judecată la fond reclamând o analiză în fața instanței de trimitere, în situația casării cu trimitere spre rejudecare.
Președinte
Ț. D.
Red.Ț.D./8.06.2015
Tred. M.H./8.06.2015 - 2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul... | Servitute. Decizia nr. 568/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
