Fond funciar. Decizia nr. 119/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3010/336/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.119/R
Ședința publică din 11 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G. G.
JUDECĂTOR: Ț. D.
JUDECĂTOR: W. D.
GREFIER: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursului civil formulat de către petenta dr. Manninger G., cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 32/1 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1025/10.06.2014, pronunțate de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 04.03.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1025/10.06.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenta dr. M. G., (născută R. P. B.), în contradictoriu cu intimatele C. L. P. și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu sediul în Baia M. ,.. 46, jud. Maramureș .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin plângerea înregistrată inițial sub nr._, petenții Dr. M. Gustavne( născută R. Pentk B.), R. Petenk J. și dr. Palay G. născută Ghillanyi T. toți cu domiciliul procesual ales în Baia M. ..32/1 jud.Maramureș în contradictoriu cu intimatele C. locală P. și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate, au solicitat instanței anularea Hot.1920/21.08.2009, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atât agricole cât și forestiere revendicate, obligarea pârâtelor-intimate să procedeze la punerea în posesie pe vechiul amplasament, să dispună Oficiului Național de cadastru și Publicitate Imobiliară-Serviciul(!) de carte funciară să noteze în colile funciare prezentul proces și să oblige pârâtele-intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petenții au învederat instanței că în baza Legii 247/2005 au solicitat restituirea tuturor terenurilor cu vegetație forestieră care au aparținut defuncților P. Irma și P. E., antecesoarele lor.
Au depus acte de stare civilă care le dovedește filiația și extrase c.f. care justifică proprietatea. C. Județeană Maramureș a hotărât invalidarea cererii însă motivele nu sunt menționate în cuprinsul ei.
În probațiune s-au depus copii ale hotărârii atacate și ale dovezii de comunicare și a solicitat obligarea intimatelor la comunicarea dosarelor aferente cererilor lor.
De asemenea, au precizat că în măsura în care se impune vor solicita efectuarea unei expertize tehnico-judiciare topografice.
Prin întâmpinare, C. Județeană Maramureș nu s-a opus admiterii plângerii în măsura în care petenții vor face dovada cetățeniei române în conformitate cu prev. art.48 din Legea 18/1991 rep. și vor depune schițele de amplasament ale terenurilor, lipsa lor fiind ceea ce a determinat invalidarea cererii(fila 16).
C. locală P. nu a formulat întâmpinare însă prin consilierul său juridic a solicitat respingerea plângerii, petenții nefăcând dovada cetățeniei române.
Prin sentința civila nr. 132/18.01.2010, plângerea a fost respinsă . S-a reținut în considerente că petenții nu au făcut dovada calității de cetățeni romani nici in fața comisiilor și nici în fața instanței, neîndeplinind condiția prev. de art. 48 din Legea 18/1991rep. De asemenea, petenta Dr. Palay G. nascuta Ghillanyi T. nu a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate la C. Locala P. personal sau prin împuternicit.
Prin Decizia civila nr. 619/R/28.09.2011 a Tribunalului Maramureș a fost admis recursul declarat de petenta Dr. M. Gustavne nascuta R. P. B., hotărârea casată, iar cauza trimisă in rejudecare. S-a respins recursul declarat de petenții R. P. J. prin mandatar Dr. M. Gustavne și Dr. Paly G..
S-a reținut in considerente că în recurs petenta M. G. a depus certificatul de cetățenie romană nr. 2548/21.09.2010, astfel că îndeplinind condiția prev. de art. 48 din Legea 18/1991 rep., se impune analizarea pe fond a cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate.
In ceea ce-i privește pe ceilalți petenți, Hotărârea Comisiei Județene nr. 1920/21.08.2009, nu-i vizează.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ și a revenit aceluiași complet de judecată care nu s-a pronunțat asupra fondului dreptului. Limitele judecății și cadrul procesual au fost stabilite prin decizia de casare și care este obligatorie conform art. 315 c.pr.civ. Acest aspect a fost pus în discuția părților la 21.11.2011 și menționat in încheierea de ședință. La același termen, instanța a pus în discuție proba cu expertiza tehnico-judiciară topografică având in vedere numărul mare de terenuri solicitate și extrase CF depuse, precum și lipsa schițelor de amplasament care să ducă la identificarea lor, la existența lor in administrarea Primăriei P., a afectării sau nu de construcții și a naturii lor. Totodată s-a solicitat Comisiei Locale P. să verifice lista terenurilor solicitate și dacă se află în domeniul public sau privat al statului, precum și să depună situația terenurilor care există în rezerva sa.
Raportul de expertiză a fost depus la 5.05.2014.
Analizând dosarul cauzei prin prisma actelor depuse, susținerilor părților și dispozițiilor legale aplicabile în materie instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 132/8.11.2005 la C. Locala P., petenta Dr. M. G. născuta R. P. B. prin împuternicit Fornvald A. a solicitat (împreuna cu R. P. J.) restituirea suprafeței de 50 ha teren arabil situat pe raza localității P. din cele 283,89 ha pentru care au depus extrase CF. In Anexa 46 întocmită conform H.G 890/2005 art. 76, s-a ,menționat suprafața de 50 ha cu propunere de invalidare.
Prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 1920/21.08.2009, cererea având ca obiect terenuri agricole, a fost astfel invalidată. Terenurile cu vegetație forestiera se înscriu în Anexa 37 conf. art. 61 al. 3 din HG 890/2005 pentru care se emite o altă hotărâre de validare sau invalidare de către C. Județeana Maramureș.
Prin urmare, obiectul plângerii de față nu-l pot constitui terenurile cu vegetație forestieră, ci doar cele agricole.
Legea Fondului Funciar nr. 18/1991 modificată prin Legile 169/1997, 1/2000 și 247/2005, au ca scop declarat retrocedarea către foștii proprietari sau moștenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de fostele Cooperative Agricole de Producție sau de Statul Român prin legi speciale în perioada 1945-1989.
Conform art. 11 al. 1 și al. 21 din Legea 18/1991 modif. Legea 245/2005, suprafețele aduse în cooperativa agricolă de producție sau terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice sau de către stat fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
În . existat cooperativă agricolă de producție, respectiv zona a fost necooperativizată.
In ceea ce privește preluarea de către Statul R., petenta nu a făcut dovada în acest sens. Terenurile nu fac parte din domeniul public sau privat al Statului Român sau comunei P. și nu se află în administrarea sa.
Din actele de stare civilă rezultă că petenta Dr. M. G. născuta R. P. B. la 26.12.1940 în Budapesta este fiica lui R.-P. A. și R. P. B., iar bunica paternă este Ionas B. și străbunica paternă P. I..
În extrasele CF depuse de petentă, antecesoarele sale figurează înscrise alături de alți proprietari și nu cu drepturi exclusive. Mai departe, toate înscrierile în cartea funciară sunt anterioare anului 1940. În niciuna din colile funciare nu este menționată preluarea de către Statul Român de proprietăți prin naționalizare (Legea 187/1945), expropriere(Decret 545/1958, Legea 19/1968 și Legea 58/1974) a bunurilor fără stăpân sau abandonate (Decretul 111/1951) prin succesiune vacantă,pentru neplata impozitelor (Decr. 224/1951, Decr. 221/1960) sau a celor care au părăsit țara( Legea 59/1974 și Decr. 223/1974).
Din raportul de expertiză tehnico-judiciară întocmit în cauză, rezultă că o parte din terenuri numerotate de la 1 la 17 în anexele grafice sunt situate pe raza unității administrative a localității Bistra și nu a comunei P., situație în care cererea trebuie adresată Comisiei Locale Bistra. Celelalte terenuri aparțin unor persoane fizice care au construcții de natură casă de locuit și anexe gospodărești. Petenta nu a depus nici un act din care să rezulte că în 1945, antecesorii săi dețineau aceste terenuri și că au fost preluate de Statul Român. Actele atestă doar că au avut proprietatea în perioada 1880-1937, insă nu înlătură posibilitatea ca, la plecarea anterioară anului 1940 în Ungaria să fi fost vândute, donate, abandonate etc. sau să fi primit despăgubiri din partea Statului Român ulterior Reformei Agrare din 1921. Celelalte petite sunt subsidiare și accesorii primului.
Împotriva sentinței civile nr. 1025/10.06.2014, pronunțată de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a formulat recurs recurenta-reclamantă dr. Manninger G., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând a se dispune admiterea plângerii formulate introductive de instanță, anularea Hotărâriii 1920/21.08.2009 în privința recurentei, să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor solicitate la retrocedare în limitele legale pe vechile amplasamente, iar în caz de imposibilitate acordarea de măsuri reparatorii conform legislației în vigoare, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că, în opinia sa că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece cu toate că există documente eliberate de arhivele naționale depuse la dosar atestând preluarea după 06.03.1945 a unor suprafețe de teren de la antecesorii recurentei s-a reținut contrariul.
Prin expertiza efectuată în cauză, în opinia recurentei, s-a lămurit problema vechilor amplasamente, expertul identificând terenurile înscrise în cărțile funciare care dovedesc dreptul de proprietate, cărți funciare care au fost depuse în copie in extenso încă din anul 2005-2006 la C. locală.
Familia recurentei a trăit în P. până la instaurarea regimului comunist, gospodărindu-se pe terenurile deținute în proprietate. Străbunicii au deținut case, curți, terenuri arabile, fânațe, etc., fapt imposibil de tăgăduit. Conform actelor depuse la dosar exproprierea totală a averii s-a făcut după 1945, când familia a fost catalogată drept chiabură. În aceste condiții sub amenințarea deportării sau molestării fizice antecesorii au fost siliți să părăsească imobilele. Desigur acestea au fost împărțite cu reforma agrară la localnici sau au rămas statului/comunei.
Recurenta știe de la antecesori că aceștia au folosit terenurile și în perioada 1940-1945, deci nu este adevărată, nici dovedită afirmația instanței de fond potrivit căreia străbunica sa sau bunicii săi ar fi vândut, donat, abandonat terenurile strămoșilor, mai ales în condițiile în care aveau în P., conac, grajduri, gospodărie completă, în Composesoratul Ptrova cotă-parte din pădure, iar în toată zona Repedea-Bistra-Poienile de sub M. cel puțin 940 Ha de pădure rămase neexpropriate la prima reformă agrară. Desigur și terenurile din P. au rămas neexpropriate, deoarece chiar la Reforma Agrară din 1921 a stabilit că doar acea parte din avere se poate expropria care este necesară împrorietăririi celor fără terenuri, nu toată. D. la instaurarea regimului comunist s-a procedat la exproprieri totale, pe motive politice ale regimului opresiv, în contradicție cu toate legile interne și tratatele internaționale.
Recurenta consideră că este jignitor și nedemn, pe de altă parte, faptul că instanța de fond prezumă că antecesorii săi ar fi părăsit, abandonat terenurile. Este lipsit de orice logică ca un proprietar să-și abandoneze bunurile, care i-au produs satisfacții morale și materiale, de bună voie, bunuri agonisite de generațiile anterioare.
În drept se invocă dispozițiile art. 304¹, art. 304 pct. 9, art. 312 Cod procedură civilă.
Intimatele nu au depus la dosar întâmpinare la cererea de recurs.
Analizând sentința civilă nr. 1025/10.06.2014 a Judecătoriei V. de Sus, pe baza motivelor de recurs formulate prin memoriul de recurs și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul reține următoarele:
Conform îndrumarului deciziei de casare nr. 619/R/28.09.2011 a Tribunalului Maramureș, Judecătoria V. de Sus, în calitate de instanță de trimitere, trebuia să analizeze plângerea recurentei-reclamante pe fond, cauza fiind trimisă în rejudecare pentru ca instanța să analizeze pe fond plângerea petentei contra hotărârii nr. 1920/21.08.2009, emisă de C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar, sub aspectul îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul solicitat – fila 56 din dosarul Tribunalului Maramureș nr._, atașat.
În rejudecare, același judecător care pronunțase sentința civilă nr. 132/18.01.2010, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1025/2014, reia anumite elemente de raționament dintre cele expuse în sentința civilă nr. 132/18.01.2010, arătând că obiectul plângerii nu-l pot constitui terenurile forestiere ci doar cele agricole, că în . existat cooperativă agricolă de producție, respectiv zona a fost necooperativizată, că înscrierile din cărțile funciare – depuse la dosar de către petenți sunt anterioare anului 1940.
Această manieră de abordare a soluționării cauzei de către instanța de trimitere, reprezentată de același judecător care soluționase cauza în primul ciclu procesual, fără a arăta nici în prima sentință în mod explicit câte excepții a avut în vedere, deoarece în dispozitiv nu este menționată rezolvarea niciunei excepții, însă din motivare rezultă că au fost avute în vedere mai multe excepții de fond, unele regăsite în considerentele celei de a doua sentințe, reflectă nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, cu raportare la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă 1865.
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului.
Instanța de trimitere nu este îndreptățită să reexamineze o problemă de drept definitiv soluționată prin decizia instanței de recurs.
În caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece, trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.
Expertiza întocmită în cauză de expert P. Găvrilă nu este concludentă.
La termenul de judecată din 3.06.2014, reprezentantul petentei a învederat instanței că expertul nu a răspuns la toate obiectivele fixate de instanță – fila 116 din dosarul primei instanțe.
În cauză se impune a se analiza Hotărârea nr. 1920/21.08.2009 a Comisiei județene Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar, și avându-se în vedere susținerile petentei se impune a se verifica respectiv identifica suprafețele de teren agricol menționate în cererea petentei, respectiv în înscrisurile doveditoare, respectiv care sunt suprafețele în litigiu înscrise în Anexa 46, care sunt suprafețele de teren ce intră în aria de competență a Comisiei locale P., respectiv în aria de competență a Comisiei locale Bistra și dacă există asemenea suprafețe, se impune a se pune în discuție dispozițiile legale incidente, sub aspectul dreptului material și al celui procesual civil, se impune a se verifica preluarea terenurilor, de la cine și în ce împrejurări au fost preluate terenurile în litigiu, incidența Legii 165/2013.
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor părților.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă 1865, cu raportare la art. 304 pct. 5, 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de trimitere, cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin. 1, art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, va pune în discuție administrarea tuturor probelor pertinente, concludente și utile cauzei și, cu observarea considerentele ce preced, va proceda la soluționarea cauzei pe fond, cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta dr. Manninger G., cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 32/1 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1025/10.06.2014, pronunțate de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. G. Ț. D., W. DanielaOpriș V.
Red. Ț.D./16.03.2015
T.Red. O.V./16.03.2015
2 ex.
Judecător la fond: M. S.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Succesiune. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
