Succesiune. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 3953/100/2014

4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 133/R

Ședința publică din 26.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G. B.

JUDECĂTORI: P. M. B. – Președinte Secția I Civilă

P. G.

GREFIER: M. R.

Pe rol este pronunțarea soluției în recursul declarat de pârâtele T.iagă Floriana domiciliată în Vișeu de Jos, nr. 102, județul Maramureș și P. Monica domiciliată în V. de Sus, ., județul Maramureș și de reclamanta Tomoiagă M. domiciliată în V. de Jos, nr. 130, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1263 din 10.05.2011, pronunțată de J.cătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect succesiune partaj judiciar.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 19.03.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.

Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 1263/10 mai 2011 a Judecătoriei V. de Sus s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta T. M. împotriva pârâtelor T. F., T. G., T. M., P. M. și, pe cale de consecință, s-a stabilit că după defunctul T. I. decedat la 28.07.1995 a rămas cota de 1/2 din terenul înscris in c.f. 4786 V. de Jos nr. top 6570 în suprafață de 1610 m.p, s-a constatat că moștenitorii defunctului sunt pârâta T. F. în calitate de soție supravețuitoare, in cota de 1/4 parți și pârâții T. G., T. M. și P. M., în calitate de fiice,în cota de 3-4 parți.

Au fost respinse petitele formulate de către reclamanta-pârâtă T. M. împotriva pârâților T. F., T. G., T. M., P. M., pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare -cumpărare, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară în ceea ce privește terenul înscris in c.f. 4786 V. de Jos, nr. top 6570 în suprafață de 1610 m.p. și partajarea masei succesorale după def. T. I..

S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtele- reclamante T. G. și P. M. în contradictoriu cu pârâții T. G.,C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor V. de Jos și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1969/58 din 06.02.2009 în ceea ce privește terenul « Livada linga CFR » în suprafață de 1680 m.p. invecinat cu B. V., P. G., P. V., T. I. și linia CFR;

S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtele- reclamante T. G. și P. M. în contradictoriu cu reclamanta T. M. și pârâta T. F. în ceea ce privește anularea înscrisului sub semnătura privata din 26.03.1996, încheiat între reclamantă și pârâta T. F. și s-a constatat nulitatea absolută a acestui înscris.

S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, potrivit certificatului de deces . nr._/29.07.1995, T. I., cu ultimul domiciliu în V. de Jos, a decedat la data de 28.07.1995.

Pentru stabilirea calității de moștenitori ai defunctului reclamanta ca si pârâții, trebuiau să producă dovada acceptării succesiunii, fie expres în termenul de 6 luni de la data decesului, fie a acceptării tacite a succesiunii prin facerea de către aceștia a unui act, fapt, pe care nu-l puteau săvârși decât în această calitate, cu intenția neîndoielnică de acceptare a succesiunii. Părțile au dovedit că au acceptat succesiunea prin folosința bunurilor succesorale, reclamanta fiind creditoare unui succesibil, respectiv a lui T. F..

A mai reținut prima instanță că potrivit extrasului c.f. 4786 V. de Jos, nr. cadastral 6570, proprietari ai case tip P si anexelor gospodărești cu nr. 102 si teren in suprafața de 1610 m.p. sunt T. I. si T. F., iar potrivit înscrisului intitulat ”contract de vânzare–cumpărare” datat 26.03.1996 pârâta Tomoaigă F. a înstrăinat reclamantei Tomoaiga M. suprafața de 0,06 ha teren la locul denumit”La pod CFR”, partial (respectiv 497 m.p.) fiind identic cu terenul din extrasul tabular, potrivit raportului de expertiză tehnică.

Potrivit art.644 din codul civil:”Proprietatea bunurilor se dobândește si se transmite prin succesiune, prin legat prin convenție si prin tradițiune”, iar potrivit art. 650 din codul civil” Succesiunea se referă sau prin lege, sau după voința omului, prin testament”.

A concluzionat judecătoria că pentru a fi transmisă moștenirea, autorul trebuie să fie proprietarul bunurilor, în speță reclamanta dovedind că decuius este proprietar pe cota de ½, iar promitenta vânzătoare pe cota de ½ părți. În consecința, prima instanță a admis acțiunea succesorală în limitele arătate, reținând că nu s-a pus in discuție si nu interesează alte bunuri succesorale ale defunctului, obiectul procesului in rejudecare fiind doar acest bun. Mostenitorii defunctului sunt soția supraviețuitoare pârâta Tomoaiga F. si celelalte pârâte în calitate de fiice.

În ceea ce privește petitul privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic, instanța de fond a reținut că obligația încheierii actelor de înstrăinare a terenurilor în formă autentică era prevăzută sub sancțiunea nulității absolute la data încheierii actului, Legea nr. 18/1991 art.67 si ulterior Legea nr. 54/1998 și este prevăzută și în prezent.

Astfel, potrivit prevederilor art. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005: “Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.” Potrivit principiului „tempus regit actum” și față de aceste prevederi clare, înscrisul pe care își întemeiază reclamanta pretențiile este nul ca și contract de vânzare-cumpărare, la data încheierii lui fiind in vigoare Legea nr. 18/1991, art. 67 al. 1„ terenurile situate in intravilan si extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice intre vii, încheiate in forma autentica”.

Beneficiara promisiunii de vânzare nu și-a valorificat dreptul în condițiile prevăzute Legea nr. 18/1991, astfel încât reclamanta nu-și poate valorifica dreptul decât cu respectarea legislației în vigoare la data încheierii actului. Ca atare, întrucât față de data actului- 26.03.1996, potrivit principiului „tempus regit actum”, nu se pot aplica dispozițiile titlului X din Legea nr. 247/2005, care își întinde efectele după data adoptării, acest capăt de cerere a fost respins. A fost respins și petitul de înscriere in cartea funciara, subsidiar celui privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic.

Cererea de partaj a fost respinsă, reclamanta nefiind succesoare, iar succesorii necerând partajul.

Cererea de anulare a titlului de proprietate emis in favoarea pârâtului T. G., formulată pe cale reconvențională a fost admisă întrucât la data formulării cererii si emiterii titlului, acest imobil forma proprietatea tabulara a def. T. I. si a pârâtei T. F., judecătoria apreciind ca evident faptul că pârâtul, cu totală rea credință, a introdus terenul în cererea sa de reconstituirea dreptului de proprietate alături de alte terenuri asupra cărora avea dreptul de a cere reconstituirea.

Petitul privind constarea nulității absolute a înscrisului din 26.03.1996 a fost admis cu aceeași argumentație juridică, pentru care nu a putut fi valorificat ca si promisiune de vânzare - cumpărare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 21.06.2011 reclamanta T. M. solicitând, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamantei.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că judecătorul a aplicat greșit principiul tempus regis actum și nu a reținut ca incident în cauză principiul aplicării imediate a legii civile, precum și principiul conversiunii actului civil. Totodată, în baza acestor principii invocate, trebuia să rețină ca fiind incident în cauză Titlul X, art. 5 din Legea nr. 247/2005.

Cu privire la petitul prin care s-a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare s-a arătat faptul că, deși actul sub semnătură privată este nul ca și contract de vânzare-cumpărare, este perfect valabil ca antecontract de vânzare-cumpărare, având aplicabilitate în cauză principiul conversiunii actului juridic civil. Conform principiului aplicării imediate a legii civile, la momentul judecării cauzei trebuia respectate dispozițiile din Titlul X, art. 5 din Legea nr. 247/2005. În consecință, judecătorul nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.

Cu privire la anularea titlului de proprietate s-a arătat faptul că această anulare nu a fost motivată în drept și nu s-a făcut nicio referire la textul de lege în baza căruia s-a anulat titlul de proprietate al lui T. G.. Mai mult decât atât, niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute expres de art. III, Titlul V din Legea nr. 169/1997 nu acoperă și nu justifică în speță anularea titlului de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 672/R/2011 Tribunalul Maramureș a admis recursul declarat de reclamanta T. M., a casat sentința civilă nr. 1253/10.05.2011 a Judecătoriei V. de Sus și a reținut cauza spre rejudecare.

Apoi, prin decizia civilă nr. 825/R/2012, Tribunalul Maramureș a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T. M. împotriva pârâtelor T. F., T. G., T. M. și P. M. (născ.T.), a constatat componența masei succesorale rămase după defunctul T. I., decedat la data de 28.07.1995, calitatea de moștenitori ai acestuia în persoana pârâtei T. F.-soție supraviețuitoare în cotă de 1/4 parte și a pârâtelor T. M., T. G. și P. M., în calitate de fiice, în cotă de 3/4 parte, a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la terenul identificat mai sus, prin formarea și atribuirea de loturi în natură, a constatat că între pârâta T. F. și reclamanta T. M. s-a încheiat la data de 26.03.1996 o promisiune de vânzare cumpărare, pronunțând o hotărâre care să țină de act autentic notarial de vânzare cumpărare pentru suprafața de 497 mp, configurată grafic și delimitată de punctele 4-5-11-12-4 în anexa grafică a lucrării de expertiză efectuată de expert P. C. G. la data de 23.03.2009.

S-a respins ca prematură cererea reclamantei privind intabularea în favoarea sa a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 497 mp identificată mai sus.

Totodată, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamantele reconvenționale T. G. și P. M. în contradictoriu cu pârâții T. G., C. L. de Fond Funciar V. de Jos și C. Județeană de Fond Funciar Maramureș, s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr.1969/58 din 06.02.2009, eliberat pe numele pârâtului reconvențional T. G., în ceea ce privește suprafața de 1.680 mp teren intravilan denumit „L. lângă CFR”, între vecinii B. V., P. G., P. V. T. I., Linia CFR și s-a respins cererea reclamantelor reconvenționale de anulare a convenției sub semnătură privată încheiată la data de 26.03.1996, între reclamanta pârâtă reconvențional T. M. și pârâta T. F..

La data de 27.08.2014 pârâtele P. M. și T. F. au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1263/10.05.2011 a Judecătoriei V. de Sus, înregistrat la Tribunalul Maramureș în dosar nr._, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În prealabil au solicitat repunerea lor în termenul de recurs, învederând că au fost chemate în judecată de T. M. indicându-se adresa de domiciliu ca fiind cea din V. de Jos, ., deși de foarte mulți ani domiciliul statornic al pârâtei P. M. era în V. de Sus ., în prezent în V. de Sus, ., iar pârâta T. F. avea reședința în Spania încă din 2006.

Recurentele au pretins că astfel, nici în primul ciclu procesual, nici în al doilea, când s-a pronunțat sentința recurată, ele nu au fost legal citate. Apoi, avocatul G. V. nu a avut mandat de reprezentare din partea lor.

Recurentele au susținut că au luat cunoștință de existența sentinței civile nr. 1263/10.05.2011 abia la data de 17.07.2014 cu ocazia comunicării de către Pârâtele recurente au susținut că au luat la cunoștință de existența deciziei abia în data de 17 iulie 2014, când a fost comunicată adresa B. A. C. emisă în dosarul execuțional nr. 78/2014. Astfel, din împrejurări mai presus de voința lor nu au putut exercita calea de atac a recursului în termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate, comunicarea făcându-se la adresa indicată de reclamantă și nu la cea de domiciliu.

În ce privește motivele de recurs, recurentele au arătat că sentința instanței este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 90 Cod procedură civilă, citarea și toate actele de procedură se fac la domiciliul părților sau la reședința celui citat, or, în cauză citarea recurentelor a fost viciată, după cum s-a arătat.

Recurentele au apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, pentru încălcarea formelor de procedură sancționată conform art. 105 Cod procedură civilă cu nulitatea absolută.

La data de 30 iulie 2014, pârâtele P. M. și T. F. au formulat și contestație în anulare împotriva Deciziilor civile nr.672/R din data de 12.10.2011 și nr.825/R din data de 5 decembrie 2012 pronunțate în dosarul nr._ * de Tribunalul Maramureș.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr._, contestatoarele au susținut că au fost chemate în judecată și au fost citate cu rea credință la adresa din V. de Jos nr.67 în fața instanței de recurs, iar la fond pe . deși, în ceea ce o privește pe P. M., acesta este plecată din localitatea V. de Sus încă din anul 2002, locuind la adresa din V. de Sus ., iar T. F. locuiește în Spania din 2006.

S-a mai arătat că nu a fost angajat în calitate de avocat G. V., nici în privința reprezentării părților în fața instanței de fond și nici în recurs, părțile neavând cunoștință de proces.

Prin decizia civilă nr. 97/R/26.02.2015 Tribunalul Maramureș a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea P. M. și a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea T. F. împotriva deciziei civile nr. 672/R pronunțată la data de 12 octombrie 2011 de Tribunalul Maramureș și a deciziei nr. 825/R pronunțată la data de 5 decembrie 2012 de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ *, pe care le-a anulat, reținând recursul declarat de reclamanta T. M. împotriva sentinței civile nr. 1263/ 10.05.2011 spre rejudecare.

La termenul de judecată din data de 19 martie 2015 s-a dispus conexarea dosarului nr._ al Tribunalului Maramureș la dosarul nr._ al aceleiași instanțe pentru soluționarea concomitentă a cererilor de recurs declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 1263/ 10.05.2011.

Intimata T. G., prin întâmpinare, a arătat că nu se opune admiterii recursului declarat de pârâtele P. M. și T. F., învederând că ea l-a angajat în cauză pe avocatul G. V., fără cunoștința mamei și a surorii sale.

Intimata T. M. a invocat excepția tardivității recursului declarat de recurentele P. M. și T. F., învederând instanței că toate citațiile emise pe numele recurentelor au fost semnate de pârâta T. G., sora, respectiv fiica acestora.

A mai arătat intimata că, deși au fost prezente la un termen de judecată, pârâtele recurente nu au indicat instanței adresa la care să fie citate. Mai mult, citarea pârâtei T. F. s-a realizat și prin publicitate.

Pronunțându-se asupra cererii recurentei P. M. de repunere în termenul de recurs, Tribunalul a reținut următoarele:

În dosarul Judecătoriei V. de Sus nr._ reclamanta T. M. le-a chemat în judecată pe pârâtele T. F., T. G., T. M. și P. M., indicând, pentru toate, domiciliul ca fiind în V. de Sus ..

La primul termen de judecată stabilit în cauză: 02.10.2008, pârâta P. M. s-a prezentat în instanță (citată fiind la adresa indicată de reclamantă) și nu a adus la cunoștința acesteia o altă adresă unde să-i fie comunicate actele de procedură.

Pârâta P. M. s-a mai prezentat și la termenele de judecată din data de 14.05.2009 (f.64 dosar nr._ ), 04.06.2009(f.76) fără a menționa vreo schimbare de domiciliu.

Ca atare, întrucât pe tot parcursul procesului desfășurat în dosar nr._ și apoi, în rejudecare, dosar nr._ * pârâta P. M. nu a comunicat instanței schimbarea domiciliului, raportat la dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă, actul procedural de comunicare a sentinței civile nr. 1263/10.05.2011 la adresa din V. de Jos, ., a fost corect îndeplinit.

În aceste condiții, susținerile recurentei P. M. potrivit cărora nu a avut cunoștință de proces nefiind legal citată nu pot fi primite și având în vedere că aceasta nu a relevat alte împrejurări mai presus de voința sa care au împiedicat-o să exercite calea de atac împotriva sentinței civile nr. 1263/10.05.2011 a Judecătoriei V. de Sus în termenul de 15 zile de la data comunicării ei - 03.06.2011 (dovada de primire –fila 20), față de dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge cererea acesteia de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, ca neîntemeiată, cu consecința respingerii cereri de recurs formulate la data de 28.07.2014 ca tardivă.

În ce privește împrejurarea mai presus de voința părții invocată de recurenta T. F. în justificarea cererii sale de repunere în termenul de recurs, Tribunalul constată că aceasta constituie și motivul de recurs, sens în care acestea vor fi analizate unitar.

Astfel, reține tribunalul că în primul ciclu procesual desfășurat înaintea Judecătoriei V. de Sus în dosar nr._, în ședința publică din data de 06.11.2008, avocatul G. V., reprezentantul pârâtelor T. G. și P. M. potrivit împuternicirii avocațiale nr. 587 din 26.09.2008 (f. 17 dosar nr._ ), a învederat instanței că pârâta T. F. este în străinătate și s-a obligat să depună adresa din străinătate a acesteia, T. G. și P. M. fiind fiicele pârâtei T. F..

La termenul de judecată din data de 27.11.2018 reprezentantul pârâtelor a învederat că nu poate indica adresa pârâtei T. F., situație în care, în temeiul art. 95 Cod procedură civilă, s-a dispus citarea prin publicitate a acesteia într-un ziar de interes național.

Ca urmare, în tot cursul judecății desfășurate în fața instanței de fond în primul ciclu procesual, pârâta T. F. a fost citată prin publicitate.

În rejudecare, în dosar nr._ *, pentru termenul de judecată la care s-a dezbătut fondul cauzei, pârâta T. F. a fost citată în V. de Jos ., deși se cunoștea că aceasta este plecată din țară, iar domiciliul său este necunoscut.

La aceeași adresă s-a comunicat și sentința civilă nr. 1263/10.05.2011 a Judecătoriei V. de Sus, așa cum reiese din procesul verbal de comunicare a hotărârii (f.17 ).

Or, în situația în care domiciliul pârâtei T. F. aflate în străinătate era necunoscut, nici măcar fiicele ei nefiind în măsură să-l indice, prima instanță era datoare a dispune citarea acesteia conform art. 95 Cod procedură civilă, prin afișare la ușa instanței, dar și prin publicarea citației într-un ziar mai răspândit.

Neprocedând astfel, citarea pârâtei T. F. s-a făcut nelegal, cu consecință încălcării dreptului ei la apărare, dar și a dispozițiilor imperative ale art. 85 Cod procedură civilă potrivit cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, ceea ce atrage în condițiile art. 304 pct. 5 și 312 al. 5 Cod procedură civilă, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cum termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii, iar sentința civilă nr. 1263/10.05.2011 nu a fost niciodată corect comunicată pârâtei T. F., cererea acesteia de recurs din data de 28.07.2014 este formulată în termen, excepția tardivității invocate de intimata T. M. urmând a fi respinsă.

De menționat că prin înscrisurile depuse la filele 22-25 din dosar nr._ rezultă că recurenta T. F. este rezidentă în Spania de la data de 08.01.2007.

În privința recursului declarat de reclamanta T. M., Tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1263/10.05.2011 instanța de fond a respins cererea reclamantei de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic notarial și s-a admis petitul reconvențional de constatare a nulității convenției sub semnătură privată din data de 26.03.1996 pornind de la lipsa formei autentice a actului.

Or, reclamanta nu s-a prevalat de convenția intitulată „contract de vânzare cumpărare” ca de un act juridic apt a transmite proprietatea asupra bunului –obiect al contractului - de la vânzător la cumpărător, ci, dimpotrivă, a solicitat instanței a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic notarial.

În aceste condiții, prima instanță trebuia să observe și să analizeze cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională prin prisma concursului principiului efectului nulității actului juridic- quod nullum est, nullum producit effectum- cu principiul conversiunii actului juridic în virtutea căruia manifestarea de voință a părților se interpretează în sensul în care reprezintă un act juridic valabil, iar nu numai în sensul în care reprezintă un act juridic lovit de nulitate.

Mai mult, în condițiile în care pârâtele reclamante reconvențional nu au invocat lipsa formei autentice ca motiv de nulitate a convenției din 26.03.1996, cererea lor reconvențională fiind întemeiată pe prevederile art. 948 alin.4 Cod civil, referitoare la cauza licită ca și condiție esențială pentru validarea unei convenții și pe lipsa consimțământului tuturor coproprietarilor la vânzare, prima instanță era datoare a pune în discuția părților acest aspect, potrivit art. 129 al. 4 Cod procedură civilă.

Apoi, în mod greșit a apreciat prima instanță că cererea de pronunțare unei hotărâri care să țină loc de act autentic notarial a fost greșit fundamentată pe dispozițiile titlului X din Legea 247/2005 în condițiile în care antecontractul a fost încheiat sub imperiul Legii 18/1991, pentru că instanța este chemată a suplini consimțământul uneia dintre părțile antecontractului și a constitui titlul de proprietate aidoma celui pe care părțile și l-ar fi constituit prezentându-se la notar, or, potrivit principiului tempus regit actum, actul juridic se încheie potrivit legii în vigoare în momentul întocmirii acestuia.

Așadar, constatând că prima instanță a soluționat cererea de valorificare a convenției din 26.03.1996 fără a intra în cercetarea fondului acesteia, că nu a pus în discuția părților motivul de nulitate pentru care a admis cererea reconvențională și nu s-a pronunțat asupra motivelor de nulitate ale convenției invocate în cerere, tribunalul apreciază ca fiind întemeiat recursul declarat de recurenta T. M..

Față de considerentele expuse, tribunalul, în baza art. 304 pct.5 și 9 și art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, va admite recursurile formulate de recurenta reclamantă T. M. și de recurenta pârâtă T. F. împotriva sentinței civile nr. 1263/10.05.2011 a Judecătoriei V. de Sus pe care o va casa, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea recurentei P. M., domiciliată în V. de Sus, ., de repunere în termenul de recurs ca neîntemeiată și, în consecință:

Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta P. M. împotriva sentinței civile nr. 1263/10.05.2011 a Judecătoriei V. de Sus.

Respinge excepția tardivității invocată de intimata T. M. cu privire la cererea de recurs formulată de recurenta T. F..

Admite recursul declarat de reclamanta T. M., domiciliată în V. de Jos, nr. 130 și recursul declarat de pârâta T. F., cu domiciliul în V. de Sus, nr. 102, împotriva sentinței civile nr. 1263/10.05. 2011 a Judecătoriei V. de Sus pe o casează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 26.03.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER

G. BrîndușaPop M. BogdanPop GabrielaMăndicescu R.

Red./Tehn. G.B.

2 ex./31.03.2015

Judecător la fond: I. U.

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

Dosar nr._

din 26.03.2015

Către:

JUDECĂTORIA V. DE SUS

Vă trimitem alăturat dosarul acestei instanțe cu nr._, privind pe recurentele T. F. și P. M. în contradictoriu cu intimații T. G., T. M., T. G., C. L. V. de Jos de aplicare a legilor fondului funciar, C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar și T. M., având ca obiect succesiune, partaj judiciar, întrucât prin decizia civilă nr. 133/R din 26.03.2015 pronunțată de Tribunalul M.mureș în dosarul civil cu nr. de mai sus, s-a admis recursul în contra sentinței civile nr. 1263 din 10.05.2011, pronunțată în dosarul nr._ care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

PREȘEDINTEGREFIER

G. BrîndușaMăndicescu R.